Bine ați venit la  ECONOMISTUL!
Săptămânalul comunității economico-financiare din România

Revista Economistul te ține la curent cu ultimele știri, informații, articole și analize din domeniile economic, financiar, academic național și internațional.

cultură
și civilizație economică abonamente
Fii alături de noi în mediul social online și devino fanul nostru pe rețelele de socializare!

Economistul.ro folosește cookie-uri
Cookie-urile sunt fișiere text stocate pe calculatorul dvs. pentru a face experiența navigării pe site mai eficientă și mai plăcută.
Prin continuarea navigării, confirmați că sunteți de acord cu folosirea cookie-urilor - află mai multe despre cookie-uri
Mergi sus
ECONOMISTUL

Vorba lungă, sărăcia statului

Economistul nr. 33-34, 9 septembrie 2013

Vorba lungă, sărăcia statului

Privatizarea CFR Marfă și problema câinilor vagabonzi sunt punctele de „interes” răsărite în ultima perioadă ce succed furtului de tablouri și vor preceda alte teme asemănătoare. A devenit deja o deprindere care poate fi ușor urmărită ca, la intervale regulate de timp, spațiul civil să-și fabrice astfel de teme menite să țină poporul în priză și să-l angajeze în dezbateri fără sens (de la televizor până în autobuz sau la frizerie).

Numitorul comun al acestor subiecte este că toate reprezintă boli sociale. Nu este nevoie ca ele să apară doar la nivel public; de existat, există pretutindeni, la colțuri de stradă și în fel de fel de organizații. Civilizația autohtonă contemporană a deviat spre o discuție perpetuă despre lipsuri, asupra cărora se dezbate atât de mult încât nici nu mai contează.

S-ar putea spune că există chiar un tipar al schimburilor de păreri, un tipar care anihilează materia: nu contează ce anume se întâmplă și cât interes real conține subiectul; continuarea prelungă a vorbelor transformă totul într-o comedie, făcând ca, în tabloul economic de ansamblu, dezbaterile să nu mai valoreze nimic. În multe cazuri, problemele amplu dezbătute au soluții simple și rapide, dar care nu apar, întârziate fiind de un nou șir de dezbateri care modifică o simplă idee într-un lanț de conversații de durată. În loc de rezolvări, avem doar superficialitate și pedanterie.

Facerea nu a fost adusă la îndeplinire după parlamentări cu îngerii, ci poruncită autoritar, aceștia din urmă transformând porunca în fapt. Acest prim capitol al existenței demonstrează că tot ce contează în mod fundamental este munca: trecerea la treabă și rezolvarea problemelor. Ceea ce, în multe cazuri, nu se petrece, inițiativa pierzându-se (în cazul în care apare) undeva printre convorbiri interminabile.

[...]

Pentru acces complet la articol vă rugăm să vă abonați.

comentarii
arhivă

Comentariile vor fi publicate doar după validarea acestora de către moderator. Nu vor fi publicate comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau la ură, precum și acuzații fără acoperire. Vă mulțumim!
comments powered by Disqus


articole
din aceeași categorie
arhivă

Furnalele celei mai mari termocentrale din Europa (și a doua din lume) se aliniază, grupate în număr par, lăsând fumul greoi să se închege și să se înalțe spre cer. În spatele lor, o câmpie întinsă, sterpă, deluroasă, separă parcul industrial de Belchatow, oraș provincial tipic muncitoresc, cu cartiere de blocuri și o viață liniștită, ale cărui distracții principale sunt o echipă de volei masculin multiplă campioană națională în deceniul trecut și pârtiile de schi de la Gora Kamiensk.

Despre capitalismul românesc se discută de când bancnota de 500 de lei îl înfățișa pe Brâncuși. Întrebarea referitoare la tipul de economie s-a perpetuat, roind în jurul unui sistem acceptat, dar greu de înțeles: ce se întâmplă aici nu pare a avea multe în comun cu ce se întâmplă în alte părți.

În anul 1990, România repornea la drum cu speranța libertății, dar și cu o moștenire de patru decenii de desconsiderare a valorii economice. Pe ce să se întemeieze cea din urmă era un semn de întrebare la momentul respectiv. S-a încercat desprinderea de economia de comandă printr-o privatizare înțeleasă cel puțin la fel de greșit ca libertatea – în speță, două iluzii.

Într-un articol recent din Observatorul Cultural (nr. 698, „Modernizarea ca proces neîntrerupt”), Liviu Ornea observa că socio-economicul contemporan poate fi considerat un sistem „neo-feudal”. Autorul subliniază două idei: întâia oară, încercarea zadarnică de a împuternici clasa de mijloc, luarea continuă de la capăt în acest sens, fără niciun rezultat concret. O privire îndărăt, și imaginile se pot suprapune.

Monstrul de pânză acoperă ferestrele vecinilor de la etajele mijlocii. Noaptea, proiectoarele atârnate de pe blockhaus cu picioroange crăcănate de fier le vâră dunga luminoasă în casă. Între monstru și geam, întinse, dâre, mizerii strânse de la praf și porumbei, în timp ce înăuntru, verile, o căldură insuportabilă. Reducerile de preț asaltează bucureștenii prin portofele, prin debarale, îi invadează de pe fereastră, de unde se poate.

În seara de sâmbătă, la ora șase, coridoarele magazinului din cartier, denumit de acum super sau hipermarket, se umplu de cărucioare. Nu de puține ori, acestea se mai și izbesc; poate de aceea, cine știe?, unii le-au făcut din plastic. Pe culoare, furnicăreală ca în Piața Unirii. Îmbulzeală peste tot (bine că lipsesc claxoanele!), la toate raioanele, la conserve, la pește, la conserve din pește, la fructe, șervețele, biscuiți.

Este o supoziție luată ca atare, de confirmarea căreia economia pare a se feri; fără vreo garanție anume, dar, probabil că din cauza implicațiilor sale sociale, capitalismul o consideră un subiect tabu, pe care preferă să îl lase la coadă, iar dacă ar putea fi trecut cu vederea, cu atât mai bine. Elveția, în schimb, a recunoscut.

Istoria se leagă de un barbarism. Clientul nemulțumit s-a întors cu frigiderul abia cumpărat la fabrică pentru a-l înlocui cu unul care să funcționeze. Alături de directorul uzinei, a făcut un tur prin depozit în căutarea substitutului fiabil. Dintre cele 400 de frigidere văzute, 76 erau cel puțin la fel de proaste. 76. Nici mai mult, nici mai puțin. 76 care au fost duse în hala principală, unde fiecărui angajat i s-a dat câte un ciocan. Întocmai câte un ciocan, din acelea normale.

După doi ani de socoteli, Germania a prezentat rezultatele definitive ale recensământului din 2011 – un moment așteptat de mai bine de două decenii: ultima numărătoare a populației din Germania de Vest data din 1987, Estul aștepta din 1981, iar, pe deasupra, nu se mai făcuse o statistică generală de la reunificare încoace, din perioada în care Helmut Kohl era cancelar de stat și bancnotele mărcii căpătau o înfățișare nouă.

Nu… De data aceasta, Doamna X nu a mai căutat printre rafturile librăriei din colț de stradă. Și era, totuși, vorba de aceeași librărie în care, în tinerețe, își petrecea minute în șir la raionul de cărți de bucate pentru ca, în final, să își aleagă una, poate două, mai interesante. Nu, de data aceasta, nu… De curând, Doamna X a primit în dar de la nepotul său un telefon inteligent.

editorial Capitalul are roți, el vine singur dacă nu-i așternem gropi în față. Capitalul are roți și fuge ușor de un Stat-barieră. citește mai mult
analiticAți auzit de fractali? Ia uitați-vă la copaci! Ce vedeți? Niște structuri asimetrice, dar repetitive? Fractal este – potrivit definiției pe care o poate găsi oricine pe wikipedia – „o figură geometrică fragmentată sau frântă, care poate fi divizată în părți, astfel încât fiecare dintre acestea să fie (cel puțin) o copie miniaturală a întregului”. Termenul a fost introdus, în 1975, de Benoit Mandelbrot și provine din latinescul fractus, care înseamnă „fracturat” sau „spart”.
analiticÎn proiectul de buget pe anul 2016 al noului cabinet Dacian Cioloș, bugetul Serviciului Român de Informații (SRI) înregistrează o creștere spectaculoasă de aproape 20%, de la 1,55 miliarde lei în anul curent la 1,85 miliarde anul viitor. Această creștere bugetară extraordinară vine după o serie de impresionante creșteri succesive în cei doi ani precedenți, astfel încât din 2013 bugetul serviciului intern de informații sau de securitate a țării – sau, în orice caz, bugetul principalului serviciu interior de informații și securitate, că mai sunt câteva – a crescut cu nu mai puțin de 60%!
analiticSe discută, în ultimul timp, tot mai mult și mai insistent despre marile nereguli și abuzuri comise în procesul retrocedării bunurilor imobiliare (terenuri agricole, păduri, clădiri) naționalizate sau confiscate în timpul regimului comunist dictatorial. Pe măsură ce se înmulțesc dezvăluirile făcute de mass-media privind jaful nerușinat asupra patrimoniului național, crește nedumerirea și, totodată, indignarea opiniei publice autohtone, incapabilă să înțeleagă cum a fost posibil ca legi menite să repare marile nedreptăți, daunele (...)
Articole recomandate
Citește online varianta digitală
ECONOMISTUL nr. 16-17, 2016
Economistul 16-17, 14 octombrie 2016
Evenimente ASPES
Curs valutar
Social media
Alpha Bank
Alpha IMMpremier
Alpha IMMpremier
Alpha IMM Import-Export
Alpha IMM Import-Export
  • CECCAR
  • ASE
  • AFER
  • ROMSILVA
  • CAFR
  • BNR
  • ANAF
  • Curtea de Conturi
  • InterAgro
  • Catena
  • ICR
  • FNGCIMM
  • FRC
  • FRGC
  • Ministerul Economiei
  • SIF Banat-Crișana
  • AlphaBank
  • AOAR
  • PRO INVEST
  • Dignitas
  • The Money Channel
  • The Money Channel
  • Revista Audit Financiar
  • Revista PRACTICI DE AUDIT
  • Informația legislativă de care ai nevoie
  • Energy Report
  • Economia Online
  • Amfiteatru Economic
  • Œconomica
  • AIESEC
  • ASER
  • Hyperion
  • ISMB
  • Manpres
  • MailMan


rubrici ECONOMISTUL
Afaceri globale Am citit pentru dumneavoastră Business Cercetare, dezvoltare Dosar Finanțare Fonduri europene În dezbatere Macroeconomie Punctul pe I