Bine ați venit la  ECONOMISTUL!
Săptămânalul comunității economico-financiare din România

Revista Economistul te ține la curent cu ultimele știri, informații, articole și analize din domeniile economic, financiar, academic național și internațional.

cultură
și civilizație economică abonamente
Fii alături de noi în mediul social online și devino fanul nostru pe rețelele de socializare!

Economistul.ro folosește cookie-uri
Cookie-urile sunt fișiere text stocate pe calculatorul dvs. pentru a face experiența navigării pe site mai eficientă și mai plăcută.
Prin continuarea navigării, confirmați că sunteți de acord cu folosirea cookie-urilor - află mai multe despre cookie-uri
Mergi sus
ECONOMISTUL
arhivă
print
a+
a-

Uniunea Bancară și Chestiunea Fiscală

Economistul nr. 43, 19 noiembrie 2012

Criza Zonei Euro a devoalat mari carențe de design ale Uniunii Monetare. Așa cum au remarcat unii, Zona Euro este, mai degrabă, o arie compusă din țări membre ale UE, care folosesc aceeași monedă. Fiindcă ei îi lipsesc constructe instituționale de bază, inclusiv aranjamente fiscale – precum o trezorerie comună și unelte de intervenție la șocuri asimetrice.

Această criză a accentuat o falie între Nord și Sud, ce a confirmat temerile celor preocupați de suboptimalitatea Zonei Euro. Există o literatură întreagă (începând cu Robert Mundell) care apreciază că o uniune monetară este bine să aducă laolaltă economii între care există compatibilități structurale privind funcționarea piețelor și a instituțiilor, niveluri de competitivitate.

Calea afară din necaz este încercată de ceva vreme prin măsuri care urmăresc o mai bună disciplină bugetară (Pactul Fiscal), coordonarea de politici care să atenueze dezechilibre macro (six pack-ul) și, în fine, crearea unei Uniuni Bancare.

Uniunea Bancară este văzută de mulți ca modalitatea de a sparge legătura ombilicală, spirală infernală, între criza datoriilor suverane și criza bancară. Cercul vicios sună cam așa: țările salvează băncile, dar datoriile publice cresc, care trebuie să-și găsească finanțare; cum accesul pe piețe este tot mai dificil (întrucât datoriile publice au crescut mult pe fondul crizei, al recesiunii economice), tot bănci, cumpără obligațiuni suverane ale țărilor unde își au sediul, ceea ce adâncește criza. Împrumutătorul de ultimă instanță al sistemului bancar european a fost BCE, care, în câteva rânduri (mai ales după venirea la cârmă a lui Mario Draghi), a aruncat un colac de salvare băncilor prin linii de finanțare lungi și ultra-ieftine. EFSF și acum ESM (Mecanismul European pentru Stabilitate) au fost văzute ca instrumente pentru atenuarea costului finanțării datoriilor suverane ale țărilor aflate la mare ananghie. Odată cu lansarea ideii constituirii Uniunii Bancare (UB), ESM ar avea posibilitatea de a capitaliza direct bănci aflate în dificultate (pericol de insolvență) – este vizată mai ales Spania.

Cele patru dispozitive ale UB ar fi: mecanismul unic de supraveghere și reglementare (de către BCE), mecanismul de rezoluțiune (pentru băncile care au probleme), ESM și o schemă de garantare colectivă a depozitelor.

De subliniat este că un viciu major al Zonei Euro a fost/este contradicția între integrarea financiară de adâncime (piața unică a serviciilor financiare) și prerogativele naționale de reglementare și supraveghere plus cele fiscale (în contrast de ceea ce vedem că există în uniuni monetare veritabile, cum sunt SUA, Canada, Elveția).

Ce se observă din examinarea acestor blocuri constructive? Că ele implică scheme de finanțare, adică aranjamente fiscale! Altfel spus, o Uniune Bancară nu poate funcționa fără aranjamente fiscale, care, la rândul lor, înseamnă resurse comune pentru intervenție și împărțirea poverii (burden-sharing). Taxa pentru tranzacții financiare este evocată ca sursă de alimentare a unui eventual buget al Zonei Euro (nota bene: comisarul Janusz Lewandovski vede taxa pe tranzacții și sursă pentru bugetul UE).

[...]

Pentru acces complet la articol vă rugăm să vă abonați.

Cuvinte cheie: analitic
comentarii
arhivă

Comentariile vor fi publicate doar după validarea acestora de către moderator. Nu vor fi publicate comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau la ură, precum și acuzații fără acoperire. Vă mulțumim!
comments powered by Disqus


articole
din aceeași categorie
arhivă

Asociația Generală a Economiștilor din România (AGER) și Asociația Generală a Inginerilor din România (AGIR) au organizat, în cursul anilor 2011-2012, o suită de conferințe-dezbateri privind elaborarea unui Proiect Național de Modernizare a României până la orizontul anului 2020, ținând seama de nevoile creșterii durabile a economiei naționale și de reperele pe care le oferă Strategia UE 2020 și alte programe și planuri de măsuri.

Există o mare confuzie în acest moment în România, referitor la ce înseamnă capitalism. Și cei care sunt împotrivă, și cei care îl susțin vorbesc, cum este și firesc, de stat minimal și de un sector privat mai mare. Aceasta este doar o condiție necesară a capitalismului, dar nu suficientă. Doar transferul de la stat la privat al resurselor nu înseamnă capitalism, nu însemană creștere economică, nu înseamnă bunăstare.

Între 3 și 5 decembrie 2012, Centre International de Formation Europeenne a organizat la Nisa, sub egida „Club de Nice-Energy and Geopolitics”, Conferința Internațională cu tema „Energy in Europe and the World: crisis or mutation?”. Tema era deosebit de actuală și de importantă, iar invitația de participare pe care am primit-o din partea organizatorilor mi-a făcut o deosebită plăcere. Mă așteptam să înțeleg mai bine, prin discuțiile și referatele prezentate, aspectele unei probleme vitale nu numai pentru repornirea motoarelor economiei mondiale lovite de criză, dar și pentru viitorul raport dintre energiile fosile și cele regenerabile.

Venitul salarial mediu net pe economie a fost în octombrie 2012 de 1.552 lei, potrivit datelor publicate de Institutul Național de Statistică. Puterea de cumpărare a acestuia s-a situat la 119,5% din cea de referință (luna octombrie 1990, ultima de dinaintea liberalizării prețurilor), adică ușor peste media anului 2011, dar sub nivelul din 2010 și sub media primelor nouă luni din acest an.

Context. Pe fundalul actualei crize economice, se accentuează recunoașterea publică a rolului socio-economic al organizațiilor economiei sociale (organizații nonprofit, cooperative, societăți mutuale, întreprinderi de inserție). Tendința se regăsește și în abordarea Uniunii Europene, care utilizează un set de instrumente de politică publică dedicate dezvoltării economiei sociale.

Dacă se recunoaște reprezentativitatea PIB-ului pentru mișcarea unei economii, atunci economia din România se află în prezent la nivelul de acum cel puțin 5 ani, întorcându-se în 2007, dacă nu în 2006. După o ultimă zvâcnire în 2008, a căzut masiv doi ani la rând și apoi a intrat într-o cvasistagnare, care n-a valorat economic mare lucru, ci a putut doar oferi marfă pentru interpretări politice.

Este evident că ștergerea rănilor produse de criza economică în România și în alte țări din Europa și din lume nu se poate face decât prin reluarea creșterii economice. Doar creșterea economică poate să ajute la reducerea șomajului, mai ales în rândul tinerilor, la revenirea consumului și nivelului de trai pe o traiectorie ascendentă, la întărirea stabilității și coeziunii sociale.

4. UN BANCHER CENTRAL ȘI EUFORIA. În acest caz, mulți dintre cei mai tineri, care azi îl critică pe Greenspan, vor fi nevoiți să admită că dramatica inversare a reputației sale, de la Maestro, înainte de criza curentă, la vinovat pentru criză, imediat după, a fost cel puțin pripită și a avut caracter politic.

În ultimul timp se perindă prin România diverși experți aduși pe bani grei din diferite țări ale Uniunii Europene (UE) cu scopul de a ne da lecții în ceea ce privește absorbția fondurilor europene. Se invocă din ce în ce mai des exemplul de succes al Poloniei, dar nu ne-am pus deloc problema în a aplica propriul nostru exemplu de succes, și anume Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR).

șomajul nu pare să reprezinte o preocupare pentru politicienii aflați în campanie electorală. Lipsa locurilor de muncă pentru tineri, cu atât mai mult, deși ar fi trebuit să fie de maxim interes. Atât pe considerentul tactic al „primenirii votanților”, cât și pe cel strategic al asigurării pensiilor. Pensiile prezente, unde deficitul e mare, și pensiile viitoare pentru generațiile de vârstă mijlocie aflate acum în activitate, unde deficitul va fi și mai mare.

editorial Capitalul are roți, el vine singur dacă nu-i așternem gropi în față. Capitalul are roți și fuge ușor de un Stat-barieră. citește mai mult
analiticAți auzit de fractali? Ia uitați-vă la copaci! Ce vedeți? Niște structuri asimetrice, dar repetitive? Fractal este – potrivit definiției pe care o poate găsi oricine pe wikipedia – „o figură geometrică fragmentată sau frântă, care poate fi divizată în părți, astfel încât fiecare dintre acestea să fie (cel puțin) o copie miniaturală a întregului”. Termenul a fost introdus, în 1975, de Benoit Mandelbrot și provine din latinescul fractus, care înseamnă „fracturat” sau „spart”.
analiticÎn proiectul de buget pe anul 2016 al noului cabinet Dacian Cioloș, bugetul Serviciului Român de Informații (SRI) înregistrează o creștere spectaculoasă de aproape 20%, de la 1,55 miliarde lei în anul curent la 1,85 miliarde anul viitor. Această creștere bugetară extraordinară vine după o serie de impresionante creșteri succesive în cei doi ani precedenți, astfel încât din 2013 bugetul serviciului intern de informații sau de securitate a țării – sau, în orice caz, bugetul principalului serviciu interior de informații și securitate, că mai sunt câteva – a crescut cu nu mai puțin de 60%!
analiticSe discută, în ultimul timp, tot mai mult și mai insistent despre marile nereguli și abuzuri comise în procesul retrocedării bunurilor imobiliare (terenuri agricole, păduri, clădiri) naționalizate sau confiscate în timpul regimului comunist dictatorial. Pe măsură ce se înmulțesc dezvăluirile făcute de mass-media privind jaful nerușinat asupra patrimoniului național, crește nedumerirea și, totodată, indignarea opiniei publice autohtone, incapabilă să înțeleagă cum a fost posibil ca legi menite să repare marile nedreptăți, daunele (...)
Articole recomandate
Citește online varianta digitală
ECONOMISTUL nr. 16-17, 2016
Economistul 16-17, 14 octombrie 2016
Evenimente ASPES
Curs valutar
Social media
Alpha Bank
Alpha IMMpremier
Alpha IMMpremier
Alpha IMM Import-Export
Alpha IMM Import-Export
  • CECCAR
  • ASE
  • AFER
  • ROMSILVA
  • CAFR
  • BNR
  • ANAF
  • Curtea de Conturi
  • InterAgro
  • Catena
  • ICR
  • FNGCIMM
  • FRC
  • FRGC
  • Ministerul Economiei
  • SIF Banat-Crișana
  • AlphaBank
  • AOAR
  • PRO INVEST
  • Dignitas
  • The Money Channel
  • The Money Channel
  • Revista Audit Financiar
  • Revista PRACTICI DE AUDIT
  • Informația legislativă de care ai nevoie
  • Energy Report
  • Economia Online
  • Amfiteatru Economic
  • Œconomica
  • AIESEC
  • ASER
  • Hyperion
  • ISMB
  • Manpres
  • MailMan


rubrici ECONOMISTUL
Afaceri globale Am citit pentru dumneavoastră Business Cercetare, dezvoltare Dosar Finanțare Fonduri europene În dezbatere Macroeconomie Punctul pe I