Bine ați venit la  ECONOMISTUL!
Săptămânalul comunității economico-financiare din România

Revista Economistul te ține la curent cu ultimele știri, informații, articole și analize din domeniile economic, financiar, academic național și internațional.

cultură
și civilizație economică abonamente
Fii alături de noi în mediul social online și devino fanul nostru pe rețelele de socializare!

Economistul.ro folosește cookie-uri
Cookie-urile sunt fișiere text stocate pe calculatorul dvs. pentru a face experiența navigării pe site mai eficientă și mai plăcută.
Prin continuarea navigării, confirmați că sunteți de acord cu folosirea cookie-urilor - află mai multe despre cookie-uri
Mergi sus
ECONOMISTUL
arhivă
print
a+
a-

Un proiect pentru modernizarea socială și economică a României

Economistul nr. 21-22, 29 iunie 2015

Un proiect pentru modernizarea socială și economică a României

În ianuarie 2011, odată cu trecerea la apariția Economistului sub forma unei reviste, a fost lansată în spațiul public, prin editorialul semnat de directorul general dr. ec. Constantin Boștină, ideea implicării întregii noastre comunități profesionale într-o dezbatere care a angajat în decurs de doi ani importante forțe, de la academicieni și profesori universitari până la exponenți ai mediului de afaceri, dezbatere consacrată elaborării a ceea ce numim astăzi PROIECT DE ȚARĂ. În amintitul editorial se releva cerința de a „restructura și moderniza din temelii țara care se află (reamintim, este vorba de începutul anului 2011 – n.n.) într-un accelerat proces de destructurare. De aceea, este obligatoriu să se redefinească în termenii clasici ai științei economice noile structuri sistemice complexe de activități economico-sociale, modelate judicios prin instrumente ale guvernării și administrării deasupra intereselor partizane și în consens cu politicile economice ale Uniunii Europene.

Economistul, vehicul de presă, editat de Asociația Generală a Economiștilor din România, își propune ca, începând cu primul număr al apariției sale ca săptămânal al comunității economico-financiare din România, să găzduiască, publicistic vorbind, dezbateri la nivel național în direcția conturării și punerii în analiză publică, cu toate forțele politice, științifice, academice, universitare, de cercetare, ale mediului de afaceri, inclusiv cu societatea civilă, a ceea ce noi am îndrăznit să numim: «UN PROIECT PENTRU MODERNIZAREA ECONOMICĂ ȘI SOCIALĂ A ROMÂNIEI».

Având în vedere discuțiile preliminare făcute până acum, adresăm invitația tuturor instituțiilor naționale reprezentative pentru expertiza științifică în domeniul economic, precum Academia Română, prin Institutul Național de Cercetări Economice «Costin C. Kirițescu», Academia de Studii Economice din București, facultăților de științe economice din întreaga țară, altor instituții de învățământ superior, institute de cercetări, Banca Națională a României și băncilor comerciale, presei economice de specialitate, personalităților politice, științifice și din cercetare, partidelor politice de la putere și din opoziție, societății civile de a participa activ la acest demers atât de necesar pentru modernizarea economică și socială a României.

Asamblând, sub egida Asociației Generale a Economiștilor din România, cele mai valoroase idei și soluții propuse în dezbateri va rezulta, fără îndoială, un PROIECT PENTRU MODERNIZAREA ECONOMICĂ ȘI SOCIALĂ A ROMÂNIEI, care urmează a fi depus pe masa guvernanților către sfârșitul acestui an”.

PRIMUL PAS – MEDIUL ACADEMIC. În continuare, ne reamintim că în revistă a apărut o amplă convorbire a dr. Teodor Brateș cu acad. Ionel Haiduc care, la data respectivă, îndeplinea funcția de președinte al Academiei Române. Răspunzând unei întrebări referitoare la implicarea celui mai înalt for științific și cultural al țării în dezbaterea amintitului proiect, interlocutorul a spus:

IH: Să fie clar, instituția noastră, Academia Română, nu este implicată în politică. De aici, posibilitatea de a discuta de pe o poziție neutră în raport cu factorul politic. Desigur, când este vorba despre interesul național, Academia Română nu este neutră, ci implicată în slujirea acestui interes. Un element important rezidă și în faptul că Academia Română este o instituție permanentă, ceea ce îi permite să asigure continuitatea independent de demersurile electorale, de evoluțiile în raporturile de forțe politice. Academia este și un element de legătură între generații.

TB: În această ordine de idei, mi-aș permite să observ că există precedente demne de luat în seamă, inclusiv în privința amintitului Proiect Național pentru modernizarea și integrarea europeană a României.

IH: Încă de la înființarea Academiei, s-a consemnat o participare permanentă la dezbaterea marilor proiecte naționale și la procesul realizării lor. Ca să aducem lucrurile mai aproape de zilele noastre, consider că merită să amintim de Strategiile «Snagov I și II», care ne-au permis să aderăm la UE. Mă refer la documentele elaborate sub conducerea academicienilor Mugur Isărescu și Tudorel Postolache. De asemenea, nu pot să nu menționez, fără – însă – pretenția de a fi abordat tema exhaustiv, Strategia de dezvoltare durabilă, al cărei text s-a finalizat în 2008.

TB: Document care are un cuvânt introductiv semnat de dumneavoastră, în calitate de președinte al Academiei Române.

IH: Această Strategie a fost aprobată printr-un act guvernamental. A dobândit, astfel, putere de lege, ca să spun așa. N-a trecut de atunci prea mult timp și, prin urmare, ar fi prematur să căutăm roadele acestei Strategii, însă, important este faptul că avem, prin respectivul document, o viziune de largă perspectivă, conturându-se o concepție coerentă asupra dezvoltării durabile, asupra a ceea ce trebuie să se întâmple în viitor în spiritul acestei sintagme de «dezvoltare durabilă», în toate componentele ei. Este o concretizare a dezideratului pe care l-ați enunțat la începutul convorbirii, și anume viziunea pe termen lung. Nu pot să nu amintesc și faptul că nu este de acceptat să epuizăm, pe termen scurt, resursele de care dispunem, nu trebuie să blocăm dezvoltarea, progresul.

TB: Tocmai, ținând seama și de domeniul pe care îl reprezentați, pe care îl slujiți potrivit profesiei dumneavoastră, în calitate de om de știință, cred că se impune a mai remarca faptul că este necesară o utilizare a resurselor potrivit unui triplu criteriu al eficienței – economică, socială și ecologică.

IH: Exact. Trebuie cântărită bine folosirea resurselor, ținându-se seama nu numai de nevoile imediate, ci și de cele de largă perspectivă. Mă gândesc nu numai la domeniul meu de specialitate, ci și la altele, cum ar fi domeniul forestier. Trebuie asigurată o exploatare în așa fel încât să se regenereze această resursă esențială. Apoi, trebuie să existe un regim specific de valorificare diferențiat pe categorii de resurse, regenerabile și neregenerabile. Pentru că ați făcut aluzie la chimie, nu pot să nu constat, cu un imens regret, că industria noastră chimică a fost, practic, lichidată. Am citit zilele acestea că se închid încă patru fabrici de îngrășăminte. Alte trei sau patru s-au închis deja. Trebuie să importăm îngrășăminte chimice pentru agricultură, deși avem resurse; știm să le producem, inclusiv în condiții favorabile din punct de vedere economic”.

UNITATEA ÎN DIVERSITATE. Chiar dacă nu recurgem la o statistică exhaustivă, tot este evident, fie și numai la o simplă răsfoire a colecției Economistului, că tema pusă în discuție a angajat sute de participanți. Rememorările din acest număr aniversar nu pot ignora unele contribuții, ceea ce ne îndeamnă să reținem câteva dintre ele.

PROF. UNIV. DR. GHEORGHE ZAMAN: „Există o serie de adevăruri ale științei economice care nu au culoare sau conotație politică, pe care va trebui să le aplicăm cu fermitate și consecvență în elaborarea de strategii, programe și proiecte, centrate, desigur, pe PROIECTUL STRATEGIC NAȚIONAL DE MODERNIZARE ȘI INTEGRARE EUROPEANĂ A ROMÂNIEI 2011-2020.

Voi menționa câteva:

– știința economică nu este doar știința intereselor, ci și a echității și justiției sociale, a eticii în afaceri, a asigurării cerințelor principiului «câștig-câștig» («win-win»), pentru toți actorii, cu condiția ca acest câștig să nu fie disproporționat de mare pentru unii și infim de mic pentru alții, ci în funcție de contribuția la efort;

– într-un sistem economic trebuie să existe o legătură cauzală, biunivocă, intrinsecă privind: rata profitului agenților economici, îndeosebi a celor din sectorul productiv, rata dobânzii și rata inflației, între economia nominală și reală, evitându-se decalaje nejustificat de mari între ratele dobânzilor active și pasive, fenomenele negative create de rata super-real pozitivă a dobânzilor; între sectorul privat și public trebuie să existe parteneriat nu în sensul contraproductiv al economiei subterane, păgubitoare, ci în sensul constructiv al alternalităților pozitive; stabilirea unui raport optim între datoria publică și privată, internă și externă, pe termene scurt, mediu și lung, între volumul și calitatea muncii și mărimea retribuției; între export și import; cheltuieli și venituri bugetare etc.;

– deși trăim în epoca globalizării, internaționalizării, a CDI, a integrării, nu trebuie minimalizată importanța intereselor economice naționale, regionale și locale, formele cvasidisimulate de protecționism și concurență neloială, de contrafacere și încălcare a drepturilor de autor, de promovare a unor politici de substituție a importurilor, concurențiale și promovarea exporturilor competitive cu valoare adăugată mare care nu pot fi decât cele din domeniile de vârf ale științei și tehnicii”.

DR. ING. MIHAI MIHĂIȚĂ: „Avem din belșug teme de cea mai mare importanță la care trebuie să ne raportăm, noi, inginerii și economiștii, obiective comune determinate de necesitatea opririi declinului economiei și reluării creșterii pe o bază sănătoasă. Împreună, putem contribui la clarificarea multor aspecte care frământă populația țării și putem oferi soluții fundamentate științific. Se impune a repeta ideea potrivit căreia viitorul depinde de relansarea economiei, iar aceasta implică adoptarea unei strategii clare și a unor politici la nivel macro și sectorial adecvate. Dar, fără implicarea corpului ingineresc, nu poate fi vorba nicidecum de ieșirea din actuala criză. De aceea, noi ne-am exprimat disponibilitatea de a participa efectiv, cu idei, cu soluții pentru redresarea economică, inclusiv la elaborarea unui veritabil PROIECT STRATEGIC NAȚIONAL asemenea celui propus de AGER”.

PROF. UNIV. DR. MARIN DINU: „Doresc s-o spun, fără echivoc: ne trebuie o cultură a schimbării, care să se întemeieze pe voința de a renunța la atașamentul nostru față de valori negative cum ar fi pasivitatea, alimentată sau nu, dacă vreți, hrănită, de licoarea iluziilor de tot felul. Globalizarea, ca a doua modernitate (și aici aș avansa ideea că este vorba despre un posibil ciclu existențial al următorilor 300 de ani), ne impune să abordăm problema gravă a identității, dar nu în sensul dat de fixarea noastră, ca națiune, în valori pasive, ci al identificării, ca traseu al redefinirii identității, cu performanțe care ne-ar face diferiți pe noi înșine, nu însă și de partenerii obișnuiți cu viața de pe creasta valului. Insist, deci, pe această temă, pe care o concretizez în momentul de față prin viziunea angajantă asupra integrării în Uniunea Europeană ca proces de modernizare. De aici decurge necesitatea ca reperele modernizării să fie definite ca ținte ale convergenței reale profilate social, economic și teritorial. Instrumentarul strategic ar trebui să se concentreze pe activarea potențialului de convergență, cu accent pe recursul la efortul propriu în procesul de dezvoltare”.

PROF. UNIV. DR. ION GH. ROȘCA: „Nu lipsa unei informări corecte este ceea ce ne costă mai mult pe noi ca țară, ca stat, ci deficitul de preocupare cu adevărat bazată pe achizițiile științei. Se fac strategii zonale, ministeriale. Nu le corelăm. Facem, deseori, strategii ca exercițiu intelectual, bine mediatizat. După ce s-au elaborat, nu le mai bagă nimeni în seamă. Vine imediat următoarea guvernare care, evident, va spune că nu este bun ceea ce s-a făcut și va întocmi o altă strategie. Noi facem strategii noi din doi în doi ani și, practic, n-avem nicio strategie în adevăratul înțeles al cuvântului. Lucrurile s-ar cuveni să se schimbe și sub acest aspect. De aceea, prezintă cel mai înalt grad de interes elaborarea unui PROIECT STRATEGIC NAȚIONAL care, prin definiție, trebuie să întrunească un larg consens, în primul rând în comunitatea științifică. Nu ne putem resemna în fața unor nereușite, a unor eșecuri. Numai prin acțiuni concentrate și concertate vom reuși să ducem la bun sfârșit un asemenea demers mai mult decât necesar”.

DR. NAPOLEON POP: „Acest proiect este provocant. Avem de-a face cu un document posibil de «șlefuit» în continuare, ca până la urmă să fie agreat ca un cadru de lucru pentru această viziune. Este bine că proiectul a fost prezentat sub «cupola» Academiei Române, ceea ce constituie un element pe care îl definesc drept de bun augur. Cred că cei care țin la modernizarea acestei țări ar putea să vadă în exercițiul propus nu ceva conjunctural, ci ceva care să aibă un caracter permanent. În această ordine de idei, aș spune că o astfel de strategie va avea nevoie, la un moment dat, și de instrumente de alarmare. În sensul în care, dacă strategia nu-și va putea menține cursul, ar trebui să aibă elementele de alarmare, respectiv să semnaleze necesitatea intervenției, fie în viziune ca atare, fie în politicile publice care ar trebui să țină pe făgaș o astfel de viziune. Este foarte adevărat că, așa cum s-au elaborat celelalte strategii din țara noastră legate de ceea ce aș numi «spiritul Snagovului», trebuie începute cu o dezbatere mai largă. Neapărat trebuie să atragem atenția că istoria ne spune că în toate procesele de modernizare a României care au avut loc, practic, începând din anul 1848, dacă nu vom fi atenți la viziune, ceea ce implică și luarea în considerare a contextului extern, s-ar putea să închidem mereu fiecare ciclu observând că România este, de fapt, mai departe de țintele de la care a plecat”.

DE LA DIAGNOZĂ LA SOLUȚII. Dezbaterile consacrate elaborării unui Plan Național de Modernizare Economică și Socială a României – dezbateri moderate de-a lungul a aproape doi ani de prof. univ. dr. Marin Dinu – s-au bazat, de fiecare dată, pe prezentări sintetice ale temelor supuse atenției participanților. Tot cu caracter ilustrativ, redăm câteva fragmente din relatarea confruntărilor de opinii referitoare la cerința unei diagnoze realiste, cu precizarea că referatul de bază a fost elaborat de profesorii universitari doctori Constantin Anghelache, Ion Gh. Roșca, Constantin Mitruț și Vergil Voineagu. S-au oferit, astfel, participanților numeroase surse de inspirație pentru propriile evaluări privind starea economico-socială a României la sfârșitul anului 2010. S-a subliniat că tema trebuie tratată sub mai multe aspecte, etapizat, ținându-se seama de principalele elemente care au avut impact asupra evoluției economiei din țara noastră în perioada postdecembristă.

Din numeroasele intervenții, consemnăm câteva, mai ales pentru a reliefa diversitatea domeniilor de preocupări ale vorbitorilor. Bunăoară, conf. univ. dr. Leonardo Badea, de la Universitatea „Valahia” din Târgoviște, s-a referit, în mod special, la avantajele competitive pe care le are și, mai ales, le poate avea economia românească, iar, în acest sens, a citat fapte și date din județul Dâmbovița, îndeosebi efectele creării platformei tehnologice dezvoltate în orașul Titu.

La rândul său, prof. univ. dr. Constantin Mitruț, de la Catedra de Statistică și Econometrie a ASE, a subliniat că se cer îmbinate două tipuri de analiză, unul care să ia în considerare fluxurile și celălalt care să vizeze stocurile. „Viitorul depinde de ceea ce avem, inclusiv de modul în care s-a acționat în trecutul mai apropiat sau mai îndepărtat”, a remarcat vorbitorul, care a adăugat: „Aș mai sublinia un lucru pe care ar trebui să îl avem în vedere și care consider că este cel care va permite să desfășurăm adecvat dezbaterile noastre. Am în vedere un tablou care să ne ofere imaginea subsistemelor, dar poate la fel de importante, dacă nu mult mai importante, sunt proporțiile și corelațiile care se stabilesc între diferite subsisteme. Numai așa vom avea imaginea economiei reale”.

Prof. univ. dr. Radu Titus Marinescu, de la Universitatea Artifex (pe atunci, viceprimar al orașului Buftea – n.n.), a salutat demersul AGER, considerând că acesta corespunde unei necesități reale, inclusiv în ceea ce privește o mai bună cunoaștere a ceea ce se întâmplă în economie de către largi segmente ale populației. Vorbitorul a spus, între altele: „Mă uit la televizor și văd că foarte multă lume discută despre economie. Cei care își expun părerile nu sunt, în primul rând, specialiști, ci mai ales politicieni, care nu se pricep la economie. Ei nu pot, din această cauză, nici să dea un diagnostic corect și, cu atât mai puțin, să contureze soluții viabile în situația extrem de dificilă în care ne aflăm. Sub acest aspect, țin să subliniez și eu valoarea textului prezentat, tocmai pentru că ne oferă o analiză științifică a adevăratelor stări de fapt din economie”.

Discuția a continuat cu intervenția conf. univ. dr. Cristian Socol de la Academia de Studii Economice, care a exclus posibilitatea că suntem o țară neguvernabilă, ci a optat pentru varianta potrivit căreia clasa politică are „un eșec răsunător”. În acest sens, a evocat deficitul de securitate provocat de incertitudinile legate de locurile de muncă și de modul în care funcționează sistemul sanitar. În ceea ce privește drumul de urmat, a amintit faptul că până și la nivelul FMI se vorbește foarte mult despre necesitatea instituirii unui control asupra capitalurilor. „Dacă vă uitați pe prognoza FMI pentru perioada 2010-2015 – și știți foarte bine că avem elemente cuantificabile, contul de capital, forța de muncă, ocuparea –, dispunem de tot ce înseamnă element intensiv: progres tehnic, dezvoltare instituțională, investiții în capitalul uman, cercetare, dezvoltare, inovare, ce se grupează în productivitatea totală a factorilor. Dacă vă uitați la structura creșterii economice, o să vedeți – pe media 2010-2015 – estimări FMI de minus 0,4. Ce înseamnă aceasta? Că am făcut ajustarea fiscală cu totul inadecvat, în sensul că vom ieși din criză mult mai puțin imuni decât am intrat și am transformat multe dezechilibre, deficite gemene, deficitul bugetar mare și deficitul de cont curent mare, în alte dezechilibre, și anume, în principal, în cele care provoacă distrugerea țesutului social. Semnalez faptul extrem de grav reprezentat de explozia datoriei publice. Sunt elemente care arată că, de fapt, schimbarea de model nu s-a făcut și nu se va face. Pentru că, dacă productivitatea factorilor vine cu minus la creșterea economică, înseamnă că o să avem o creștere, din nou, oarecum extensivă și nu intensivă”.

În intervenția sa, prof. univ. dr. Alexandru Isaic-Maniu, de la Academia de Studii Economice, și-a exprimat speranța că este posibil ca lucrurile să evolueze în direcția cea bună. El a relevat că „Proiectul va fi necesar să fie promovat în așa fel încât factorii decidenți să țină seama de opiniile avizate care vor fi conținute în acest document. Este vorba despre identificarea punctelor forte, a punctelor slabe, a unor domenii în care economia României poate fi competitivă, mai ales în această zonă geografică, deoarece se impune să ne insertăm cât mai puternic în economia europeană. Putem folosi în acest scop și lucrarea inițiată de dr. Constantin Boștină referitoare la reindustrializarea României. Experiența oferită de un asemenea studiu ar trebui extinsă tocmai în scopul fructificării avantajelor competitive”.

În încheierea dezbaterii, moderatorul acesteia, prof. univ. dr. Marin Dinu, a sugerat ca analiza să se facă pe fazele ciclului corespunzător trendului PIB, fiind necesar să se adauge tabloului conturat datele legate de țintele emergenței. Astfel, se va încerca să se dea un răspuns pe un termen mai larg, în funcție de ținta de integrare în UE. „Este vorba despre evoluții într-un proiect neterminat de restructurare a economiei, în genere, a proiectului de tranziție. Cred că n-ar fi lipsit de interes să încercăm să surprindem aceste elemente tocmai pentru ca tabloul nostru să nu aibă numai lucruri contondente pentru unii, ci să sugereze că s-au identificat tendințe, unele reușite, altele mai puțin reușite, chiar neterminate, relevându-se cât de grav este tocmai pentru că nu s-au terminat. Comparațiile care ne permit să stabilim distanța dintre unde suntem și unde ar trebui să fim sau unde putem fi pun în evidență cauzele suprapuse de-a lungul timpului, unele venite chiar din neîmplinirea unor proiecte cu mult mai vechi. Cred că n-ar fi lipsit de interes, poate, să desfășurăm analizele pornind tocmai de la unele eșecuri în industrializare, care confirmă un proces neterminat pentru România. N-ar trebui să lipsească din acest tablou elementele care ne vor permite să desprindem aspectele definitorii pentru ceea ce vrem să realizăm, și anume un model, un posibil model, sau ceea ce credem noi că ar putea să fie un model pentru economia României. Aspectele structurale ale tabloului arată că, după un sfert de secol de procese transformaționale, încă nu s-au conturat premisele depășirii stării randamentale precare a economiei. Aș vedea tabloul incluzând aspecte care să configureze factorii meniți să susțină decuplarea economiei de situația ilustrată aici. Domnul rector (regretatul prof. Ion Gh. Roșca – n.n.) a avut remarci nu doar legate de economie, ci de societate, remarci care vizează dezideratul ieșirii din periferie. Se pare că încă nu reușim să conturăm în economia noastră acele tipuri de efecte, să declanșăm acele tipuri de procese care să umple de conținut ceea ce numim potențialul de convergență. Ne lăsăm, uneori, pradă multor sugestii venite din partea unor teorii bine gestionate, cu o logistică globală, de tipul Consensului de la Washington, care nu fac trimitere la teoria dezvoltării. Pentru noi, mai interesant ar fi să găsim canalele de legătură cu ceea ce știm că este teoria dezvoltării, și aceasta, apropo de ce s-a spus aici despre dezvoltarea durabilă”. Referindu-se la aspectele de ordin social, vorbitorul a arătat că se cer abordate distorsiunile de semnalizare și a relevat că pot fi folosite sugestiile din raportul grupului de cercetare coordonat de Stiglitz, Sen și Fitoussi legate de măsurarea și utilizarea unui indicator fundamental privind dezvoltarea economico-socială. În partea finală a intervenției a arătat că este de așteptat de la statisticieni o luare de poziție din care ar putea să rezulte „un răspuns la ceea ce ne interesează în mod special, și anume conexiunea dintre economie și societate, folosind și în acest scop ceea ce ne sugerează cei mai expresivi indicatori ai vieții”.

Cuvinte cheie: aniversar | Economistul | 25 de ani
comentarii
arhivă

Comentariile vor fi publicate doar după validarea acestora de către moderator. Nu vor fi publicate comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau la ură, precum și acuzații fără acoperire. Vă mulțumim!
comments powered by Disqus


articole
din aceeași categorie
arhivă

Celebrarea unui sfert de secol de la fondarea Economistului fix în ziua împlinirii lui – 29 mai – are o simbolistică integratoare, care vorbește despre loialitate, coeziune, deschidere, promptitudine. De 25 de ani, Economistul este prezent la întâlnirea cu cititorii săi, oglindind comunitatea și individualitățile mediului de afaceri. Cei care scriu și cei care citesc publicația se susțin reciproc, fără a fi cu orice preț interactivi, ci fiecare de la locul lui, pe bază de respect și încredere față de celălalt.

Numărul de față al publicației noastre apare exact în ziua în care se împlinesc 25 de ani de când a fost „lansată” în spațiul public. Chiar dacă ne limităm la istoria presei autohtone, un sfert de secol, mai ales în momente de schimbare radicală a întregii societăți (ca efect al evenimentelor – să le spunem doar așa – din decembrie 1989), înseamnă foarte mult nu numai sub aspect temporal, ci – mai ales – prin consistență, dificultăți, scopuri.

Indiferent de perioada care poate să facă obiectul unui studiu de profil (fie că ne referim la intervalul iunie 1990 - decembrie 1996, când apărea bisăptămânal, fie că luăm „în colimator” intervalul ianuarie 1997 - iunie 2010, când avea apariții zilnice, fie că referențialul este cuprins între iunie 2010 și prezentul aniversar), constatăm că în paginile publicației noastre s-au „înmagazinat” mii de semnături dintre cele mai prestigioase din sfera științei și practicii economice.

Aflați – de la început – în slujba economiei românești, ziariști de la Economistul au înțeles, încă de la primul număr, că perioada de tranziție de la un sistem economic la altul va fi o provocare extrem de puternică cu multe necunoscute pentru români, în primul rând pentru autoritățile tânărului stat democratic, dar și pentru actorii economici plasați, dintr-o dată, într-un alt fel de piață, într-o piață care tindea să devină liberă, complet diferită de cea a sistemului economiei de comandă, central planificată.

La ce ne gândim atunci când vine vorba despre TEZAUR? Probabil, foarte mulți au în vedere tezaurul românesc nerestituit de Rusia, alții – te pomenești! – își amintesc de emisiunea tv „Tezaur folcloric”; nu este exclus să se facă trimitere la tezaurul BNR sau la tezaurul Muzeului Național de Istorie.

Încă de la începutul procesului de tranziție, Economistul s-a ocupat sistematic de crearea cadrului juridic și instituțional al economiei de piață. La unul dintre pilonii reformei – privatizarea – ne-am mai referit și ne vom mai referi în cuprinsul acestei retrospective. Dacă, însă, vom păstra ordinea cronologică a pașilor întreprinși de-a lungul a 25 de ani, vom constata lesne că Economistul a anticipat adoptarea unor acte normative și înființarea, pe baza acestora, a numeroase instituții.

Dacă ar fi să selectăm alte domenii predilecte de abordare a problematicii economice, cu siguranță vom reține atenția deosebită acordată permanent de Economistul, încă de la primul număr, mediului de afaceri. Atât prin punctele de vedere exprimate de manageri, cât și prin prezentarea măsurilor de ordin legislativ și instituțional adoptate de-a lungul a două decenii și jumătate, în special sub impulsul angajamentelor asumate de România în acordurile cu FMI, Banca Mondială și Comisia Europeană, publicația noastră a intervenit în evoluția mediului de afaceri, pe direcțiile cele mai favorabile accelerării tranziției spre economia de piață.

În cronica vieții economice și sociale a țării, așa cum s-a conturat ea în paginile revistei noastre, un loc aparte îl ocupă pregătirile pentru Congresele și Adunările Generale ale AGER. De fiecare dată, cu intervale relativ lungi înainte de asemenea evenimente, în timpul desfășurării lor și după aceea, ca un ecou la dezbaterile și hotărârile ce le-au marcat, Economistul a consacrat spații ample unor teme de cel mai larg interes public, nu numai ancorate strict în actualitatea respectivelor momente, ci și cu deschideri adecvate spre perioadele următoare.

Trecerea în revistă a colecției ziarului nostru mai arată că a fost urmărită pas cu pas, sistematic, într-o viziune coerentă, întreaga activitate depusă la cele mai diverse niveluri și structuri ale societății, ale statului, pentru pregătirea condițiilor necesare dobândirii statutului de membru al Uniunii Europene.

Așa cum rezultă și din alte rememorări incluse în acest număr aniversar, tema integrării europene a țării noastre a fost tratată, etapă cu etapă, prin relevarea pașilor strict necesari spre obiectivul strategic reprezentat de aderarea la moneda unică. Ilustrăm și această componentă a demersului nostru publicistic cu câteva fragmente din studiul prof. univ. dr. Nicolae Dănilă.

editorial Capitalul are roți, el vine singur dacă nu-i așternem gropi în față. Capitalul are roți și fuge ușor de un Stat-barieră. citește mai mult
analiticAți auzit de fractali? Ia uitați-vă la copaci! Ce vedeți? Niște structuri asimetrice, dar repetitive? Fractal este – potrivit definiției pe care o poate găsi oricine pe wikipedia – „o figură geometrică fragmentată sau frântă, care poate fi divizată în părți, astfel încât fiecare dintre acestea să fie (cel puțin) o copie miniaturală a întregului”. Termenul a fost introdus, în 1975, de Benoit Mandelbrot și provine din latinescul fractus, care înseamnă „fracturat” sau „spart”.
analiticÎn proiectul de buget pe anul 2016 al noului cabinet Dacian Cioloș, bugetul Serviciului Român de Informații (SRI) înregistrează o creștere spectaculoasă de aproape 20%, de la 1,55 miliarde lei în anul curent la 1,85 miliarde anul viitor. Această creștere bugetară extraordinară vine după o serie de impresionante creșteri succesive în cei doi ani precedenți, astfel încât din 2013 bugetul serviciului intern de informații sau de securitate a țării – sau, în orice caz, bugetul principalului serviciu interior de informații și securitate, că mai sunt câteva – a crescut cu nu mai puțin de 60%!
analiticSe discută, în ultimul timp, tot mai mult și mai insistent despre marile nereguli și abuzuri comise în procesul retrocedării bunurilor imobiliare (terenuri agricole, păduri, clădiri) naționalizate sau confiscate în timpul regimului comunist dictatorial. Pe măsură ce se înmulțesc dezvăluirile făcute de mass-media privind jaful nerușinat asupra patrimoniului național, crește nedumerirea și, totodată, indignarea opiniei publice autohtone, incapabilă să înțeleagă cum a fost posibil ca legi menite să repare marile nedreptăți, daunele (...)
Articole recomandate
Citește online varianta digitală
ECONOMISTUL nr. 16-17, 2016
Economistul 16-17, 14 octombrie 2016
Evenimente ASPES
Curs valutar
Social media
Alpha Bank
Alpha IMMpremier
Alpha IMMpremier
Alpha IMM Import-Export
Alpha IMM Import-Export
  • CECCAR
  • ASE
  • AFER
  • ROMSILVA
  • CAFR
  • BNR
  • ANAF
  • Curtea de Conturi
  • InterAgro
  • Catena
  • ICR
  • FNGCIMM
  • FRC
  • FRGC
  • Ministerul Economiei
  • SIF Banat-Crișana
  • AlphaBank
  • AOAR
  • PRO INVEST
  • Dignitas
  • The Money Channel
  • The Money Channel
  • Revista Audit Financiar
  • Revista PRACTICI DE AUDIT
  • Informația legislativă de care ai nevoie
  • Energy Report
  • Economia Online
  • Amfiteatru Economic
  • Œconomica
  • AIESEC
  • ASER
  • Hyperion
  • ISMB
  • Manpres
  • MailMan


rubrici ECONOMISTUL
Afaceri globale Am citit pentru dumneavoastră Business Cercetare, dezvoltare Dosar Finanțare Fonduri europene În dezbatere Macroeconomie Punctul pe I