Bine ați venit la  ECONOMISTUL!
Săptămânalul comunității economico-financiare din România

Revista Economistul te ține la curent cu ultimele știri, informații, articole și analize din domeniile economic, financiar, academic național și internațional.

cultură
și civilizație economică abonamente
Fii alături de noi în mediul social online și devino fanul nostru pe rețelele de socializare!

Economistul.ro folosește cookie-uri
Cookie-urile sunt fișiere text stocate pe calculatorul dvs. pentru a face experiența navigării pe site mai eficientă și mai plăcută.
Prin continuarea navigării, confirmați că sunteți de acord cu folosirea cookie-urilor - află mai multe despre cookie-uri
Mergi sus
ECONOMISTUL

UK și EU după victoria conservatorilor

Bogdan C. Enache, absolvent al Facultății de Științe Politice a Universității București
Economistul nr. 18, 25 mai 2015

UK și EU după victoria conservatorilor

Victoria categorică a Partidului Conservator în alegerile parlamentare din 7 mai, obținută în pofida sondajelor de dinaintea scrutinului, se profilează ca un moment de cumpănă atât pentru Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, cât și pentru Uniunea Europeană.

În plan intern, majoritatea câștigată de David Cameron în parlamentul „Uniunii Jack” de la Londra are ca revers o victorie aproape completă a independentiștilor în circumscripțiile regatului Scoției, și asta la numai șapte luni după ce un referendum organizat la inițiativa parlamentului din Edinburgh privind independența Scoției a fost învins cu o majoritate confortabilă, dar nu enormă, de 5,6% din sufragii. În data de 7 mai, Partidul Național Scoțian (SNP) a repurtat 56 din cele 59 de fotolii parlamentare alocate Scoției în Camera Comunelor de la Londra, de aproape 10 ori mai mult decât la alegerile din 2010, eliminând aproape complet Partidul Laburist din circumscripțiile electorale scoțiene. Acest avans extraordinar al independentiștilor scoțieni în alegerile generale britanice, cel mai important de la actul de „devoluție” din 1997 și până astăzi, cuplat cu reculul laburiștilor în regiune, pune virtual în discuție fiabilitatea modelului Westminster de guvernare majoritară unitară, care din punct de vedere istoric stă la baza succesului demonstrat de rezilientul regim democratic britanic, și asta cu atât mai mult cu cât cvasi-federalismul asimetric instituit în timpul guvernării Tony Blair creează nu doar aspirații independentiste în componentele periferice ale Uniunii regale, ci și resentimente în chiar inima acesteia, Anglia, care nu beneficiază de o reprezentare legislativă regională proprie.

Rezultatele alegerilor parlamentare britanice (fotolii/partid)

UK și UE: Rezultatele alegerilor parlamentare britanice (fotolii/partid)

În plan extern, majoritatea obținută de conservatori, care le permite acum să renunțe la coaliția cu Partidul Liberal-Democrat, cel mai mare pierzător al scrutinului, va permite lui David Cameron să își pună în aplicare promisiunea de a organiza în 2017 un referendum privind ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană. Nemulțumirile și rezervele britanice privind modelul centralist de construcție europeană, promovat la Bruxelles sub auspiciile relației speciale franco-germane, sunt binecunoscute și ating chestiuni majore și extrem de sensibile pentru publicul insular, care nu pot fi însă asimilate in toto cu retorica suveranistă apăsată și adesea simplistă a Partidului Independenței Regatului Unit (UKIP), al cărui lider, Nigel Farrage, nu a reușit de altfel să câștige un fotoliu de parlamentar la Londra cu ocazia acestor alegeri. Aceste nemulțumiri și rezerve britanice țin de o viziune diferită, din punct de vedere istoric, asupra unor probleme fundamentale de economie politică, administrarea justiției ori politică externă, dar și de condiționări practice (de natură economică, politică și culturală) distincte în raport cu națiunile europene continentale din nucleul carolingian al Uniunii Europene, care își au corespondențele lor mai mult sau mai puțin intense în rândul statelor peninsulare scandinave.

Deși Marea Britanie nu a fost un stat fondator al Comunităților europene, predecesoarele Uniunii de la Maastrischt, este simplist să fie considerată – așa cum se întâmplă adesea chiar și în România – un stat pur și simplu „eurofob” sau chiar „non-european”, în timp ce Franța (care pe vremea lui Charles de Gaulle, în 1963 și apoi în 1967, a respins de două ori cererea de aderare a Marii Britanii la Comunitățile europene, pe motiv că ar reprezenta un „cal troian” al Statelor Unite ale Americii în sânul proiectului european) ar reprezenta un fel de epitom al „euroentuziasmului”.

În fapt, Marea Britanie, în calitate de unică putere europeană victorioasă cu drepturi depline la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, a jucat un rol-cheie în cristalizarea primelor forme de cooperare europeană între țările occidentale nesupuse comunismului, cu mult înainte de realizarea reconcilierii franco-germane care a devenit ulterior motorul unei integrări instituționale mai profunde și mai complexe între națiunile europene, fiind statul care a avut inițiativa – prin vocea lui Winston Churchill însuși – constituirii Consiliului Europei, organism înființat oficial prin Tratatul de la Londra în data de 5 mai 1949. La fel de complicată este și istoria diplomatică și de idei care a jalonat crearea Uniunii Europene. Ca răspuns la crearea Comunității Economice Europene (CEE), de pildă, prin Tratatul de la Roma din 1957, o inițiativă continentală de creare a unei uniuni vamale mult mai ambițioase decât Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO) prin care Franța și Germania (de Vest) au reușit să depășească o serie de temeri și impasuri de după război, Marea Britanie, în conformitate cu viziunea sa economică mai liberală și cu propriile interese geopolitice, a avut inițiativa creării Asociației Europene a Liberului Schimb (AELS), o zonă de liber-schimb fără o politică vamală, agricolă și apoi reglementară comună înființată oficial prin Convenția de la Stockholm din 4 ianuarie 1960 și cuprinzând inițial șapte țări (Austria, Danemarca, Norvegia, Portugalia, Suedia, Elveția, Marea Britanie), la care s-au asociat ulterior Finlanda și Islanda.

În momentul de față, este încă prea devreme pentru a specula un eventual rezultat, dar victoria-surpriză a conservatorilor în alegerile din 7 mai și planurile acestora de a organiza peste doi ani un referendum pentru a decide retragerea Marii Britanii din Uniunea Europeană neliniștesc, pe drept cuvânt, susținătorii construcției europene, care sunt actualmente absorbiți în proiecte și mai ambițioase de consolidare post-criză a instituțiilor comune de la Bruxelles, căci în eventualitatea unui rezultat pozitiv la preconizatul referendum, „europeneitatea” disputată a Marii Britanii, cu rezervele și proiectele sale concurente, va fi reafirmată în mod hotărât prin crearea unui precedent greu de ignorat și cu consecințe imprevizibile de durată asupra istoriei integrării europene de până acum.

Cuvinte cheie: internațional | UE | UK | conservator | partid | David Cameron
comentarii
arhivă

Comentariile vor fi publicate doar după validarea acestora de către moderator. Nu vor fi publicate comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau la ură, precum și acuzații fără acoperire. Vă mulțumim!
comments powered by Disqus


articole
din aceeași categorie
arhivă

Există ceva în sângele acesta franco-galic care naște profeți. Nostradamus este exemplul cel mai cunoscut, dar mai pot lista câțiva, care încă mai umblă printre noi. Jean Raspail este unul dintre ei, autorul romanului „Tabăra sfinților”1, care a prezis, încă din anul 1973, venirea unei perioade de migrații masive din lumea a treia către lumea dezvoltată din cauza persistenței decalajelor în dezvoltare, precum și criza spirituală, culturală și guvernamentală a Vestului în asigurarea continuității sale civilizaționale.

Dacă în ultimii ani industriile „civile” ale Federației Ruse s-au dezvoltat în ritm modest sau unele au bătut chiar pasul pe loc, industria de armament, așa-zisul complex militar industrial, a cunoscut ritmuri alerte, permițând țării să-și mențină poziția fruntașă în topul celor mai mari exportatori de arme și muniție. Astfel, după SUA, care își adjudecă o cotă de 31 la sută din exportul mondial de arme, Rusia se situează pe locul doi, cu o contribuție de 27 la sută. În deceniul din urmă, exporturile sale au crescut de trei ori, de la 5 miliarde dolari, la 15 miliarde dolari.

Pe măsură ce are loc osificarea intelectuală a Vestului, unul dintre efectele înregistrate a fost o lipsă de înclinație către a încerca lucruri noi. Nici „laboratoarele democrației” din statele individuale ale SUA nu mai sunt ce erau odată, înregistrând o regresie a calității procesului politic. Acest trend s-a observat și în domeniul științific. Atunci când administrația Clinton a interzis finanțarea federală a cercetării în domeniul celulelor stem din motive religioase, centrul de greutate al acestei cercetări s-a mutat în Asia, mai ales în Coreea de Sud și Singapore.

Evoluția realităților din Federația Rusă, în deceniile din urmă, scoate în evidență un fenomen contradictoriu, de natură să nuanțeze teoria că dezvoltarea diferitelor sectoare productive, a unor afaceri de succes, este condiționată decisiv de banii împrumutați de la bănci. Plecând de la frecvente cazuri negative, opinia publică percepe cu rezerve rolul creditelor bancare, îndoindu-se de „binefacerile” acestora, atât în cazul unor companii și întreprinderi care au recurs la utilizarea lor, cât și al milioanelor de persoane care și-au făcut depozite bancare sau au recurs la împrumuturi.

Comerțul extern al României este dominat în proporție de aproximativ trei sferturi de schimburile cu țările din Uniunea Europeană. Această situație nu este tocmai surprinzătoare, ci, într-o anumită măsură, ea este chiar inevitabilă, ca urmare a proximității geografice, a integrării serviciilor vamale și a standardelor regulatorii. Cu toate acestea, restul de un sfert din valoarea comerțului extern al României este la fel de important pentru prosperitatea țării ca și relațiile comerciale întreținute cu partenerii din UE.

Nemulțumirile și revendicările agenților economici autohtoni și străini la adresa mediului de afaceri din Federația Rusă îi determină pe guvernanții de la Moscova să adopte măsuri reparatorii, care, însă, nu au decât efectul unor paliative punctuale, temporale, fără să poată conduce la o rezolvare corespunzătoare, de fond, a problemelor.

Trecerea agriculturii sovietice la canoanele economiei de piață se face încet și ineficient. În cei 25 de ani de reforme și restructurări, producția globală și cea pe hectar s-au redus mereu, Rusia ajungând în situația de a importa două treimi din cantitățile de legume, fructe, carne și lactate necesare. Excepție face doar producția de cereale. În 2015, cele 100 milioane tone recoltate acoperă în întregime cererea internă, lăsând disponibile pentru export circa 20-25 milioane tone.

La finele lunii octombrie, Departamentul Comerțului din Statele Unite a publicat estimările preliminare privind dinamica economiei în trimestrul III. Conform acestor statistici, prima economie a lumii a crescut cu un ritm trimestrial anualizat de 1,5% în trimestrul III, dinamică în decelerare de la 3,9% în trimestrul II. Această evoluție a fost determinată, în principal, de declinul stocurilor (contribuție cu -1,44 puncte procentuale la dinamica PIB-ului), ceea ce exprimă faptul că firmele americane au recurs la destocare în contextul intensificării factorilor de risc din economia mondială, dar și a turbulențelor din piețele financiare internaționale în vara acestui an.

Implicarea militară deschisă a Federației Ruse în sângeroasele evenimente din Siria, într-un moment în care consecințele lor grave au început să se facă simțite peste hotarele țării, mergând până în inima continentului European, suscită, în mod firesc, atenția opiniei publice de pretutindeni. Speranța acesteia că, alăturându-se eforturilor coaliției conduse de SUA, intervenția armată rusă va fi în măsură să contribuie consistent la înlăturarea pericolului reprezentat de protagoniștii așa-zisului Stat Islamic al Irakului și Siriei (Levantului) nu pare lipsită de temei.

Intervenția forțelor aeriene rusești în Siria evidențiază complexitatea situației din regiune, unde războiul civil sirian este de fapt o matrioshka de războaie și conflicte, purtate nu doar între facțiuni militare și paramilitare de profil etnic și religios diferit, ci și în sfera propagandei globale și a intereselor geopolitice pe termen lung. Rușii au aruncat mănușa în ring de partea forțelor guvernamentale ale lui Bashar al-Assad și împotriva tuturor celorlalte facțiuni, inclusiv a rebelilor „moderați” susținuți de Statele Unite.

editorial Capitalul are roți, el vine singur dacă nu-i așternem gropi în față. Capitalul are roți și fuge ușor de un Stat-barieră. citește mai mult
analiticAți auzit de fractali? Ia uitați-vă la copaci! Ce vedeți? Niște structuri asimetrice, dar repetitive? Fractal este – potrivit definiției pe care o poate găsi oricine pe wikipedia – „o figură geometrică fragmentată sau frântă, care poate fi divizată în părți, astfel încât fiecare dintre acestea să fie (cel puțin) o copie miniaturală a întregului”. Termenul a fost introdus, în 1975, de Benoit Mandelbrot și provine din latinescul fractus, care înseamnă „fracturat” sau „spart”.
analiticÎn proiectul de buget pe anul 2016 al noului cabinet Dacian Cioloș, bugetul Serviciului Român de Informații (SRI) înregistrează o creștere spectaculoasă de aproape 20%, de la 1,55 miliarde lei în anul curent la 1,85 miliarde anul viitor. Această creștere bugetară extraordinară vine după o serie de impresionante creșteri succesive în cei doi ani precedenți, astfel încât din 2013 bugetul serviciului intern de informații sau de securitate a țării – sau, în orice caz, bugetul principalului serviciu interior de informații și securitate, că mai sunt câteva – a crescut cu nu mai puțin de 60%!
analiticSe discută, în ultimul timp, tot mai mult și mai insistent despre marile nereguli și abuzuri comise în procesul retrocedării bunurilor imobiliare (terenuri agricole, păduri, clădiri) naționalizate sau confiscate în timpul regimului comunist dictatorial. Pe măsură ce se înmulțesc dezvăluirile făcute de mass-media privind jaful nerușinat asupra patrimoniului național, crește nedumerirea și, totodată, indignarea opiniei publice autohtone, incapabilă să înțeleagă cum a fost posibil ca legi menite să repare marile nedreptăți, daunele (...)
Articole recomandate
Citește online varianta digitală
ECONOMISTUL nr. 16-17, 2016
Economistul 16-17, 14 octombrie 2016
Evenimente ASPES
Curs valutar
Social media
Alpha Bank
Alpha IMMpremier
Alpha IMMpremier
Alpha IMM Import-Export
Alpha IMM Import-Export
  • CECCAR
  • ASE
  • AFER
  • ROMSILVA
  • CAFR
  • BNR
  • ANAF
  • Curtea de Conturi
  • InterAgro
  • Catena
  • ICR
  • FNGCIMM
  • FRC
  • FRGC
  • Ministerul Economiei
  • SIF Banat-Crișana
  • AlphaBank
  • AOAR
  • PRO INVEST
  • Dignitas
  • The Money Channel
  • The Money Channel
  • Revista Audit Financiar
  • Revista PRACTICI DE AUDIT
  • Informația legislativă de care ai nevoie
  • Energy Report
  • Economia Online
  • Amfiteatru Economic
  • Œconomica
  • AIESEC
  • ASER
  • Hyperion
  • ISMB
  • Manpres
  • MailMan


rubrici ECONOMISTUL
Afaceri globale Am citit pentru dumneavoastră Business Cercetare, dezvoltare Dosar Finanțare Fonduri europene În dezbatere Macroeconomie Punctul pe I