Bine ați venit la  ECONOMISTUL!
Săptămânalul comunității economico-financiare din România

Revista Economistul te ține la curent cu ultimele știri, informații, articole și analize din domeniile economic, financiar, academic național și internațional.

cultură
și civilizație economică abonamente
Fii alături de noi în mediul social online și devino fanul nostru pe rețelele de socializare!

Economistul.ro folosește cookie-uri
Cookie-urile sunt fișiere text stocate pe calculatorul dvs. pentru a face experiența navigării pe site mai eficientă și mai plăcută.
Prin continuarea navigării, confirmați că sunteți de acord cu folosirea cookie-urilor - află mai multe despre cookie-uri
Mergi sus
ECONOMISTUL
arhivă
print
a+
a-

Tezaur

Economistul nr. 21-22, 29 iunie 2015

Tezaur

La ce ne gândim atunci când vine vorba despre TEZAUR? Probabil, foarte mulți au în vedere tezaurul românesc nerestituit de Rusia, alții – te pomenești! – își amintesc de emisiunea tv „Tezaur folcloric”; nu este exclus să se facă trimitere la tezaurul BNR sau la tezaurul Muzeului Național de Istorie. Indiferent, însă, de concretizări, ideea de avuție, noțiunea de patrimoniu deosebit de valoros se află mereu prezente când ne referim la TEZAUR. Ei bine, o inițiativă a Institutului Național de Cercetări Economice (INCE) „Costin C. Kirițescu”, în primul rând a directorului general adjunct, prof. univ. dr. Valeriu Ioan-Franc, a avut și are darul de a conferi un sens, un mesaj (poate mai puțin obișnuite) cuvântului cu pricina.

Pe site-ul INCE a apărut, începând din 2011, secțiunea TEZAUR. Astfel, se pune la dispoziția tuturor celor interesați un material nebănuit de bogat care vizează aspectele esențiale ale activității de cercetare din perioada postdecembristă. Adică, al tranziției spre economia de piață, de la origini, de acolo de unde ni se „trag” multe din cele trăite nu tocmai confortabil în prezent. Asta, ca să folosim un eufemism.

Până și cei care au avut posibilitatea să cunoască nemijlocit convulsiile de atunci au surpriza, mai mult decât plăcută, de a constata că au existat (și există) cercetători autohtoni cu contribuții (nu ezităm să folosim calificativul) remarcabile la fundamentarea soluțiilor supuse atenției (la îndemâna) factorilor decidenți la nivel național – Parlament, Președinte, Guvern.

Avem de-a face cu o expresie „materială”, cu o dovadă palpabilă a conștientizării nevoii de expertiză. Faptul că la mai puțin de două săptămâni după 22 decembrie 1989 s-a emis Decretul-lege privind înființarea Institutului Național de Cercetări Economice, că un vicepreședinte al CFSN și, apoi, al CPUN, precum și șeful Comisiei Economice a CFSN erau cercetători în domeniul economiei atestă măcar intenția exponenților puterii de a folosi expertiza drept un element indispensabil în actul de conducere a statului, mai ales că drumul care urma să fie parcurs reprezenta o premieră absolută nu numai în istoria națională, ci și în cea universală. În ce măsură bunele intenții s-au regăsit în acțiunea decidenților rămâne de examinat. Ceea ce se poate spune, însă, cu certitudine vizează utilitatea lecțiilor oferite cu generozitate de TEZAURUL INCE. Mărturiile documentare la care ne referim ne arată că – în condițiile în care nu puțini cercetători (asemenea altor numeroși componenți ai mediului academic) au trecut prin traumatizante examene de conștiință, nu numai în decembrie 1989, ci și, în cazul unora, cu mult timp înainte, ca efect al pierderii (treptată sau bruscă) a credinței lor sincere în ceea ce s-a dovedit a fi o tragică utopie – a fost, totuși, posibil să se consume o imensă cantitate de resurse creative, de cunoaștere, de imaginație pentru conturarea unei diagnoze cuprinzătoare și pentru (ceea ce era excepțional de important) conturarea de soluții, unele cu bătaie strategică, vizionare.

Desigur, TEZAURUL INCE nu justifică nici tendințele de idealizare a cercetării economice postdecembriste, nici nu îngăduie atitudini nihiliste, denigratoare. Ceea ce a reprezentat și reprezintă un bun comun se cere nu numai apreciat ca atare, ci și valorificat (chiar și peste mai mult de două decenii) atât sub aspect ideatic, cât și metodologic. De ce să se piardă nevalorizate produse ale materiei cenușii, utile nu numai astăzi, ci și mâine?

Esența temei pe care o abordăm nu constă doar în identificarea cauzelor care au dus – în ultimă instanță – la situația din prezent, ci și în ceea ce am numit nevoia de expertiză, respectiv raportul dintre cercetători și factorul decident, începând cu vârfurile Puterii. Nu negăm că unii cercetători au formulat și formulează soluții eronate sau insuficient gândite, ceea ce a provocat și provoacă mari prejudicii țării și oamenilor ei, dar nici ignorarea capitalului intelectual cu adevărat valoros nu face bine nimănui. Roadele cercetării economice nu întruchipează nici pe departe înțelepciunea absolută, dar nu pot fi ignorate – parțial sau total – decât cu prețul retezării pilonilor unei bune guvernări.

S-a demonstrat și se demonstrează continuu – așa cum a subliniat permanent Economistul – că blocarea la decizia politică a fluxului de idei oferit de cercetarea științifică autohtonă (ceea ce nu înseamnă, în niciun fel, excluderea consultanței externe performante) frizează, în cazul cel mai bun, miopia politică. Sigur, au existat și există insatisfacții, frustrări, interese reprobabile, alte tare (inclusiv de caracter) în oricare segment profesional sau instituțional. Ceea ce a fost, totuși, remarcabil, încă de la începutul perioadei postdecembriste, a reprezentat angajarea fără rezerve a majorității unui corp de elită într-un efort creativ opus elitismului, disprețului față de dialogul real, abuzului de putere, tendinței de a monopoliza procesele de democratizare, de liberalizare a economiei, dar și de promovare a dreptății sociale și a solidarității.

Nu poți pretinde exponenților Puterii să se poarte aidoma celui care ori de câte ori îi cade un măr în cap face apel la știință, la epocala descoperire a lui Newton, însă măcar nevoia de a recurge la achizițiile științei, nu în ultimul rând ale celei economice, se cuvine să o resimtă totdeauna când iau decizii care influențează viața unui număr considerabil de concetățeni. Fără știință sunt posibili chiar și pași mari, dar numai și numai spre politica mică. În schimb, cu ajutorul științei, până și pașii mici fac posibilă politica mare. În fond, nimic nu este mai practic decât o teorie bună. Au dovedit-o – inclusiv în paginile Economistului – mulți dintre cei al căror nume se află în TEZAURUL INCE.

Cuvinte cheie: aniversar | Economistul | 25 de ani
comentarii
arhivă

Comentariile vor fi publicate doar după validarea acestora de către moderator. Nu vor fi publicate comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau la ură, precum și acuzații fără acoperire. Vă mulțumim!
comments powered by Disqus


articole
din aceeași categorie
arhivă

Celebrarea unui sfert de secol de la fondarea Economistului fix în ziua împlinirii lui – 29 mai – are o simbolistică integratoare, care vorbește despre loialitate, coeziune, deschidere, promptitudine. De 25 de ani, Economistul este prezent la întâlnirea cu cititorii săi, oglindind comunitatea și individualitățile mediului de afaceri. Cei care scriu și cei care citesc publicația se susțin reciproc, fără a fi cu orice preț interactivi, ci fiecare de la locul lui, pe bază de respect și încredere față de celălalt.

Numărul de față al publicației noastre apare exact în ziua în care se împlinesc 25 de ani de când a fost „lansată” în spațiul public. Chiar dacă ne limităm la istoria presei autohtone, un sfert de secol, mai ales în momente de schimbare radicală a întregii societăți (ca efect al evenimentelor – să le spunem doar așa – din decembrie 1989), înseamnă foarte mult nu numai sub aspect temporal, ci – mai ales – prin consistență, dificultăți, scopuri.

Indiferent de perioada care poate să facă obiectul unui studiu de profil (fie că ne referim la intervalul iunie 1990 - decembrie 1996, când apărea bisăptămânal, fie că luăm „în colimator” intervalul ianuarie 1997 - iunie 2010, când avea apariții zilnice, fie că referențialul este cuprins între iunie 2010 și prezentul aniversar), constatăm că în paginile publicației noastre s-au „înmagazinat” mii de semnături dintre cele mai prestigioase din sfera științei și practicii economice.

Aflați – de la început – în slujba economiei românești, ziariști de la Economistul au înțeles, încă de la primul număr, că perioada de tranziție de la un sistem economic la altul va fi o provocare extrem de puternică cu multe necunoscute pentru români, în primul rând pentru autoritățile tânărului stat democratic, dar și pentru actorii economici plasați, dintr-o dată, într-un alt fel de piață, într-o piață care tindea să devină liberă, complet diferită de cea a sistemului economiei de comandă, central planificată.

Încă de la începutul procesului de tranziție, Economistul s-a ocupat sistematic de crearea cadrului juridic și instituțional al economiei de piață. La unul dintre pilonii reformei – privatizarea – ne-am mai referit și ne vom mai referi în cuprinsul acestei retrospective. Dacă, însă, vom păstra ordinea cronologică a pașilor întreprinși de-a lungul a 25 de ani, vom constata lesne că Economistul a anticipat adoptarea unor acte normative și înființarea, pe baza acestora, a numeroase instituții.

Dacă ar fi să selectăm alte domenii predilecte de abordare a problematicii economice, cu siguranță vom reține atenția deosebită acordată permanent de Economistul, încă de la primul număr, mediului de afaceri. Atât prin punctele de vedere exprimate de manageri, cât și prin prezentarea măsurilor de ordin legislativ și instituțional adoptate de-a lungul a două decenii și jumătate, în special sub impulsul angajamentelor asumate de România în acordurile cu FMI, Banca Mondială și Comisia Europeană, publicația noastră a intervenit în evoluția mediului de afaceri, pe direcțiile cele mai favorabile accelerării tranziției spre economia de piață.

În ianuarie 2011, odată cu trecerea la apariția Economistului sub forma unei reviste, a fost lansată în spațiul public, prin editorialul semnat de directorul general dr. ec. Constantin Boștină, ideea implicării întregii noastre comunități profesionale într-o dezbatere care a angajat în decurs de doi ani importante forțe, de la academicieni și profesori universitari până la exponenți ai mediului de afaceri, dezbatere consacrată elaborării a ceea ce numim astăzi PROIECT DE ȚARĂ.

În cronica vieții economice și sociale a țării, așa cum s-a conturat ea în paginile revistei noastre, un loc aparte îl ocupă pregătirile pentru Congresele și Adunările Generale ale AGER. De fiecare dată, cu intervale relativ lungi înainte de asemenea evenimente, în timpul desfășurării lor și după aceea, ca un ecou la dezbaterile și hotărârile ce le-au marcat, Economistul a consacrat spații ample unor teme de cel mai larg interes public, nu numai ancorate strict în actualitatea respectivelor momente, ci și cu deschideri adecvate spre perioadele următoare.

Trecerea în revistă a colecției ziarului nostru mai arată că a fost urmărită pas cu pas, sistematic, într-o viziune coerentă, întreaga activitate depusă la cele mai diverse niveluri și structuri ale societății, ale statului, pentru pregătirea condițiilor necesare dobândirii statutului de membru al Uniunii Europene.

Așa cum rezultă și din alte rememorări incluse în acest număr aniversar, tema integrării europene a țării noastre a fost tratată, etapă cu etapă, prin relevarea pașilor strict necesari spre obiectivul strategic reprezentat de aderarea la moneda unică. Ilustrăm și această componentă a demersului nostru publicistic cu câteva fragmente din studiul prof. univ. dr. Nicolae Dănilă.

editorial Capitalul are roți, el vine singur dacă nu-i așternem gropi în față. Capitalul are roți și fuge ușor de un Stat-barieră. citește mai mult
analiticAți auzit de fractali? Ia uitați-vă la copaci! Ce vedeți? Niște structuri asimetrice, dar repetitive? Fractal este – potrivit definiției pe care o poate găsi oricine pe wikipedia – „o figură geometrică fragmentată sau frântă, care poate fi divizată în părți, astfel încât fiecare dintre acestea să fie (cel puțin) o copie miniaturală a întregului”. Termenul a fost introdus, în 1975, de Benoit Mandelbrot și provine din latinescul fractus, care înseamnă „fracturat” sau „spart”.
analiticÎn proiectul de buget pe anul 2016 al noului cabinet Dacian Cioloș, bugetul Serviciului Român de Informații (SRI) înregistrează o creștere spectaculoasă de aproape 20%, de la 1,55 miliarde lei în anul curent la 1,85 miliarde anul viitor. Această creștere bugetară extraordinară vine după o serie de impresionante creșteri succesive în cei doi ani precedenți, astfel încât din 2013 bugetul serviciului intern de informații sau de securitate a țării – sau, în orice caz, bugetul principalului serviciu interior de informații și securitate, că mai sunt câteva – a crescut cu nu mai puțin de 60%!
analiticSe discută, în ultimul timp, tot mai mult și mai insistent despre marile nereguli și abuzuri comise în procesul retrocedării bunurilor imobiliare (terenuri agricole, păduri, clădiri) naționalizate sau confiscate în timpul regimului comunist dictatorial. Pe măsură ce se înmulțesc dezvăluirile făcute de mass-media privind jaful nerușinat asupra patrimoniului național, crește nedumerirea și, totodată, indignarea opiniei publice autohtone, incapabilă să înțeleagă cum a fost posibil ca legi menite să repare marile nedreptăți, daunele (...)
Articole recomandate
Citește online varianta digitală
ECONOMISTUL nr. 16-17, 2016
Economistul 16-17, 14 octombrie 2016
Evenimente ASPES
Curs valutar
Social media
Alpha Bank
Alpha IMMpremier
Alpha IMMpremier
Alpha IMM Import-Export
Alpha IMM Import-Export
  • CECCAR
  • ASE
  • AFER
  • ROMSILVA
  • CAFR
  • BNR
  • ANAF
  • Curtea de Conturi
  • InterAgro
  • Catena
  • ICR
  • FNGCIMM
  • FRC
  • FRGC
  • Ministerul Economiei
  • SIF Banat-Crișana
  • AlphaBank
  • AOAR
  • PRO INVEST
  • Dignitas
  • The Money Channel
  • The Money Channel
  • Revista Audit Financiar
  • Revista PRACTICI DE AUDIT
  • Informația legislativă de care ai nevoie
  • Energy Report
  • Economia Online
  • Amfiteatru Economic
  • Œconomica
  • AIESEC
  • ASER
  • Hyperion
  • ISMB
  • Manpres
  • MailMan


rubrici ECONOMISTUL
Afaceri globale Am citit pentru dumneavoastră Business Cercetare, dezvoltare Dosar Finanțare Fonduri europene În dezbatere Macroeconomie Punctul pe I