Bine ați venit la  ECONOMISTUL!
Săptămânalul comunității economico-financiare din România

Revista Economistul te ține la curent cu ultimele știri, informații, articole și analize din domeniile economic, financiar, academic național și internațional.

cultură
și civilizație economică abonamente
Fii alături de noi în mediul social online și devino fanul nostru pe rețelele de socializare!

Economistul.ro folosește cookie-uri
Cookie-urile sunt fișiere text stocate pe calculatorul dvs. pentru a face experiența navigării pe site mai eficientă și mai plăcută.
Prin continuarea navigării, confirmați că sunteți de acord cu folosirea cookie-urilor - află mai multe despre cookie-uri
Mergi sus
ECONOMISTUL

Sunt realiste așteptările față de sistemul bancar?

Dan Pascariu , preşedintele Consiliului de Supraveghere al UniCredit Bank România
Economistul nr. 10, 01 iunie 2016


Sunt realiste așteptările față de sistemul bancar?

Mituri și realități despre sistemul bancar 

MIT: Băncile practică clauze abuzive.

REALITATE: Mai puțin de 1% din debitori au reclamat băncile la ANPC pentru clauze abuzive. Până în prezent, instanțele au constatat clauze abuzive în mai puțin de 0,2% din contracte.

MIT: Băncile practică dobânzi „cămătărești”.

REALITATE: Dobânzile practicate de bănci n-au fost niciodată mai scăzute (1,5-2% corporații, 4-5% ipotecare, 6-8% pentru IMM-uri, 9-10% credite de consum). Pentru comparație, dobânzile practicate de IFN-uri ajung și la 6000%!

MIT: Încrederea în bănci a scăzut în ultimii șapte ani la jumătate.

REALITATE: În ultimii șapte ani, depozitele populației în bănci au crescut cu 50% (10 miliarde de euro), iar cele ale firmelor cu 7 miliarde euro.

MIT: Băncile preferă să finanțeze statul în dauna economiei reale.

REALITATE: Soldul creditelor guvernamentale în totalul bilanțurilor băncilor reprezintă 21%, pe baza reducerii RMO la BNR. Jumătate din creditele neguvernamentale sunt acordate firmelor.

MIT: În timp ce în criză băncile fac profit, companiile au pierderi.

REALITATE: Între 2009 și 2014 sistemul bancar a avut o pierdere cumulată de 2 miliarde de Euro. În 2015 sistemul bancar a înregistrat în profit cumulat de 1 miliard de euro. Randamentul la active (ROA) al băncilor în 2015 a fost de 1,3% (ITC 9,8%, transporturi 6,5%, agricultură&minerit 6,5%, industrie 6%, serv 5,5%). 

Dihotomia bănci străine - bănci locale 

MIT: Economia locală nu este susținută pentru că nu avem bănci autohtone.

REALITATE: În ultimii 25 de ani în România au fost înființate 20 bănci autohtone private.

  • 7 (șapte) bănci private autohtone au dat faliment: Bankcoop, Columna, Credit Bank, Albina, BIR, BID si BRS;
  • 9 (nouă) bănci private autohtone au fost vândute de acționari unor entități străine, mai mult sau mai puțin sonore: Dacia Felix, Mindbank, Libra, BCIC, Banca Românească, Romextera, Vestbank, Banca Țiriac și mai recent Carpatica;
  • au mai rămas 4 (patru) bănci private autohtone: Banca Transilvania, CreditCoop (0,01%), Banca Feroviară (0,1%) și Banca Română de Credite și Investiții (0%). 

De ce nu avem bănci autohtone mai multe și mai puternice? 

  • din cauza insuficienței capitalului autohton pentru înființarea și, mai ales, susținerea băncilor;
  • pentru că mulți doritori au realizat că, spre deosebire de alte industrii, trebuie să aștepți foarte mult pentru a vedea profit;
  • deoarece randamentul față de riscul asumat nu este așa de mare cum ar părea la prima vedere;
  • pentru că administrarea unei bănci e mult mai complicată decât și-au închipuit;
  • în urma crizei financiare randamentele la capital în sectorul bancar au scăzut și mai mult, în timp ce riscurile au crescut, iar reglementările au devenit și mai restrictive.

Dihotomia bănci străine - bănci locale este una falsă. Nu există decât bănci bune și bănci mai puțin bune. Iar diferența o face combinația dintre experiență și puterea acționariatului și profesionalismul managementului.

Firmele aflate in insolvență au un rol modest în economie,dar semnificativ în disciplina financiară

  • Numărul de firme aflate în insolvență în luna iunie 2015 se ridica la 45,2 mii (reprezentând 7,5% din numărul total de companii care au depus bilanțul la Ministerul Finanțelor Publice în anul 2014).
  • Firmele aflate în insolvență în iunie 2015 angajau 4,5% din numărul de salariați din sectorul real, generau doar 2,7% din valoarea adăugată brută și dețineau 8,3% din activele totale ale firmelor.
  • Deși rolul direct în economie al firmelor insolvente este modest, acesta este semnificativ în disciplina la plată din economie.
  • Companiile aflate în insolvență în iunie 2015 au creat distorsiuni importante în mecanismul plăților din economie, generând 1/3 din restanțele față de furnizori și 68% din sumele restante față de stat și alți creditori.
  • Rolul firmelor insolvente în generarea incidentelor de plăți majore din economie a crescut: în luna iunie 2015, acestea dețineau 46% din volumul incidentelor de plăți majore.
  • Efectele negative propagate de către aceste firme în economie sunt importante nu doar la momentul declarării insolvenței: o proporție semnificativă din volumul incidentelor de plăți majore (circa 18%) este generată de companii cu 1 an înainte de a intra în insolvență.
  • În anul 2014, 30% din volumul incidentelor majore de plăți din economie erau deținute de firme care au intrat în insolvență în același an, în timp ce 15,6% din incidentele majore la plată erau generate de firme care aveau să își declare insolvența în perioada ianuarie-iunie 2015.

CONCLUZIE:

Cele de mai sus sunt argumente pentru ca informațiile colectate de către Banca Națională a României prin intermediul Centralei Incidentelor de Plăți să fie mai amplu accesate de către firme pentru a-și verifica partenerii de afaceri prezenți sau potențiali.

Firmele insolvente au cea mai mare pondere a creditelor neperformante

  • Firmele insolvente generează și cea mai mare pondere a creditelor neperformante din bilanțul băncilor: 73% în iunie 2015, deși cumulează sub 15% din volumul creditării.
  • Fără aceste expuneri, rata creditelor neperformante în sectorul bancar ar fi de sub 6 la sută în iunie 2015. Probabilitatea ca expunerile neperformante ale firmelor insolvente să redevină performante este foarte scăzută, ceea ce susține recomandările Băncii Naționale a României adresate instituțiilor de credit de a continua procesul de curățare a bilanțurilor.
  • În iunie 2015, o parte semnificativă a creditelor acordate companiilor insolvente se afla în neperformanță de mai mult de 1 an (circa 75 la sută din totalul creditului acordat companiilor insolvente).
  • În funcție de tipul de colateral asociat acestor credite, cel imobiliar a fost cel mai frecvent utilizat (circa 87% dintre credite aveau printre altele și o garanție de tip imobiliar).
  • Doar 6,1% dintre creditele acordate firmelor aflate în insolvență erau necolateralizate (în iunie 2015).
  • Companiile aflate în insolvență pot avea efecte negative și asupra creditorilor externi, în contextul în care dețin credite de 1,3 miliarde euro primite de la instituțiile financiare externe și credite de tip mamă-fiică în valoare de 0,9 miliarde euro (în iunie 2015).
  • Companiile aflate în insolvență sunt în majoritatea lor covârșitoare firme private, cu capital preponderent autohton (peste 80 la sută) și în principal microîntreprinderi (89 la sută în iunie 2015).
  • În funcție de sectorul de activitate, acestea provin mai ales din sectoarele servicii și comerț (circa 60%) si industrie (circa 17%).

Grad redus de eficiență a procesului de insolvență

  • Companiile intrate în insolvență se confruntă cu dificultăți financiare cu mult timp înainte de a intra în această stare: 1/4 dintre firmele intrate în insolvență în perioada ianuarie 2008 – iunie 2015 erau inactive în anul anterior declarării stării de insolvență (aveau cifră de afaceri nulă), 75% dintre acestea aveau capitaluri negative în anul anterior, iar peste 1/3 aveau capitaluri negative în precedenții trei ani (insolvență tehnică).
  • Companiile insolvente sunt caracterizate de un grad de îndatorare ridicat și o poziție precară de lichiditate anterior anului intrării în insolvență. Aceste caracteristici pledează pentru implementarea de criterii flexibile și rapide privind ieșirea din piață a firmelor neviabile.
  • O soluție este aplicarea cu consecvență a prevederilor din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale referitoare la măsurile care trebuie inițiate în cazul în care activul net al unei firme se diminuează sub pragul reglementat. O asemenea măsură ar conduce inclusiv la îmbunătățirea disciplinei la plată în economie.
  • Gradul redus de eficiență a procesului de insolvență constă și în durata relativ mare a acestuia. Durata medie a procesului de insolvență pentru firmele lichidate în perioada ianuarie 2014 – iunie 2015 a fost de circa 18 luni, cu diferențe importante în funcție de sectorul în care activează compania (pentru firmele din industrie, durata medie a procesului de insolvență este mai ridicată, respectiv 22 de luni, valori medii).
  • Istoria ultimului deceniu arată că, de regulă, firmele care își declară insolvența nu-și mai revin, urmând să fie lichidate.
  • Reorganizarea este o procedură puțin utilizată, doar o pondere restrânsă de firme care au trecut prin procesul insolvenței fiind reorganizate. Firmele care au intrat în reorganizare judiciară reprezintă 5,9% din companiile nou-intrate în insolvență în perioada ianuarie

    2014 – iunie 2015. Aceste întreprinderi sunt în general companii de dimensiuni mai mari (după mărimea activelor, numărul de salariați sau cifra de afaceri) și prezintă un grad mai redus de îndatorare comparativ cu restul armelor insolvente.

  • Cazurile de insolvență anulate (înțelegeri în afara instanței) sunt puțin numeroase, de la începutului anului 2014 până în luna iunie 2015 fiind anulate 570 de proceduri de insolvență.

 Ce sunt și ce nu sunt băncile?

  • băncile sunt un business ca oricare altul care urmărește profitul;
  • băncile sunt intermediari, operând cu banii deponenților (au o obligație fiduciară);
  • băncile sunt utilități publice atunci când deschid conturi și efectuează plăți, dar nu și când acordă credite; creditul nu e o marfă ca oricare alta, la care poate avea acces oricine dorește;
  • băncile stabilesc dobânzile („prețul banilor”) ca orice alt „producător”, în funcție de condițiile de piață (dobânzile de refinanțare, rezervele minime obligatorii impuse de BNR, costurile de conformare cu diversele reglementări, riscul aferent diverselor clase de risc, mărimea și costul creditelor neperformante, (in)stabilitatea și (im)predictibilitatea politică, economică și legislativă;
  • băncile fac parte din cea mai reglementată industrie și, ca atare, au o „birocrație” cu reguli care trebuie respectate;
  • băncile nu vor să devină proprietare de case, terenuri, hoteluri, mașini, echipamente etc. Bazarea creditării doar pe valoarea iluzorie a activelor finanțate și mai puțin pe cea a veniturilor viitoare ale debitorilor creează premisele de incapacitate de plată;
  • băncile nu pot da credite numai pe baza unei idei bune de afaceri, fără ca firma să dispună de capitaluri proprii suficiente;
  • băncile nu sunt fonduri de risc (nu finanțează start-up-uri).

 Ce așteaptă companiile de la bănci?

  • băncile sunt doar o utilitate publică și, mai ales, o sursă de capital;
  • colateralul să fie considerat drept sursă de finanțare a creditului, iar capitalul financiar propriu să fie cât mai mic, eventual de loc;
  • de regulă, clientul nu așteaptă de la o bancă mai mult decât ceea ce solicită, fie că se află într-o situație critică sau nu;
  • de cele mai multe ori, orice altă propunere sau recomandare este privită cu suspiciune și etichetată drept refuz sau chiar rea credință din partea băncii;
  • clientul nu are nevoie de sfaturi dacă ele nu corespund așteptărilor sale;
  • frecvent, clientul își alimentează singur teama de a fi trădat, inclusiv de bănci;
  • de foarte multe ori, antreprenorul nu are nevoie de echipa managerială, încercând să țină totul sub control;
  • antreprenorul este prin definiție „omul momentului” și, de regulă, percepe întrebările din partea băncii care vizează strategia pe termen mediu ca pe o „diversiune”;
  • restructurarea afacerii pe timp de criză a fost cu greu acceptată și implementată, fie cu întârziere, fie după propria capacitate de cuprindere, fără a cerceta cu seriozitate alte scenarii.

Ce vor băncile de la companii?

  • să-și cunoască bine clientul (trecutul, experiența, strategia, slăbiciunile, riscurile);
  • clientul să-și cunoască bine firma, domeniul, riscurile etc;
  • antreprenorul să aibă abilități manageriale, în caz contrar să-și formeze o echipă;
  • disponibilitatea antreprenorului sau a persoanei desemnate în relația cu banca;
  • situații financiare transparente și la timp și orice alte informații solicitate clientului;
  • fiscalizarea tuturor tranzacțiilor;
  • respectarea angajamentelor luate prin contractele de credit în ceea ce privește rulajele;
  • informarea din timp a băncii cu privire la dificultăți anticipate;
  • care este „istoria financiară și de credit” a antreprenorului și firmei (referințe de la ANAF, de la alte bănci, de la parteneri de afaceri, de la Centrala Riscurilor Bancare);
  • capitalul financiar adus de antreprenor în firmă să fie pe măsura ambițiilor acestuia.
  • să stabilească o relație durabilă pe termen lung. 
comentarii
arhivă

Comentariile vor fi publicate doar după validarea acestora de către moderator. Nu vor fi publicate comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau la ură, precum și acuzații fără acoperire. Vă mulțumim!
comments powered by Disqus


articole
din aceeași categorie
arhivă

România, țara contrastelor, este imaginea care se desprinde din studiul INS intitulat „Condițiile de viață ale populației în anul 2015”. La nivel național, aproape jumătate dintre gospodării suportă cu dificultate sau cu mari eforturi cheltuielile curente, în timp ce doar una din șapte gospodării nu are probleme pentru plata facturilor curente. Astfel, peste 50% dintre restanțieri, au avut probleme cu plata facturilor la curent electric și la întreținere. În privința vacanțelor, România se situează pe ultimul loc în Europa, un sejur de o săptămână pe an fiind un lux pe care nu și-l pot permite aproximativ 70% dintre familii. În aceste condiții, dezvoltarea turismului intern este aproape imposibilă, creșterea bazându-se pe atragerea turiștilor străini.

Strategia „România competitivă” lansată pe data de 5 iulie în dezbatere publică se dorește a fi un proiect de țară care să transforme economia și societatea românească până la începutul viitorului deceniu. În principal, acest program prevede susținerea cu prioritate a factorilor care măresc PIB-ul potențial și încurajarea producției industriale și agricole în detrimentul consumului. În document se precizează că o creștere sănătoasă nu se mai poate face prin politici monetare, fiscale sau salariale care încurajează consumul, ci doar prin stimularea producției oriunde în România. Impactul bugetar estimat pentru atingerea tuturor obiectivelor fiind de 16,9 miliarde euro în următorii cinci ani (circa 10,5% din PIB pentru o perioadă de cinci ani).

Revista „Economistul” i-a provocat la un dialog „cu cărțile pe masă” pe doi dintre reprezentanții mediului bancar și al antreprenorilor. Sergiu Oprescu, președintele Consiliului Director al Asociației Române a Băncilor (ARB) și Florin Pogonaru, președintele Asociației Oamenilor de Afaceri din România (AOAR) discută tranșant despre relația bănci-companii antreprenoriale, despre cât de mult finanțează băncile economia reală, despre mediul economic, dar și despre soluții de viitor prin care economia românească poate crește.

Globalizarea economiei mondiale nu este o problemă nouă. Dezvoltarea business-ului la nivel internațional a generat de-a lungul timpului o integrare din ce în ce mai puternică a economiilor naționale în economia globală. Așa cum se menționează în introducerea la Planul de Acțiune BEPS elaborat de OECD (Organizația pentru Cooperare Economică și Dezvoltare), Liga Națiunilor a atras atenția încă din 1920 asupra faptului că în momentul în care diverse sisteme de impozitare interacționează se creează premisele unei duble taxări internaționale, fapt ce poate avea drept urmări încetiniri ale ritmului de dezvoltare a economiei globale și diminuări ale nivelului de prosperitate atins de diverse țări. Plecând de la aceste observații, majoritatea statelor lumii au înțeles necesitatea de a lua măsuri concertate în ceea ce privește eliminarea dublei impuneri, pe baza unor reguli recunoscute internațional și reunite în tratate bilaterale încheiate cu scopul de a reglementa eliminarea dublei taxări.

O  soluție pentru rezolvarea inechităților din sistemul asigurărilor sociale ar fi introducerea unui așa-numit pilon patru al sistemului de pensii. Astfel, cine îndeplinește condițiile de vârstă și vechime pentru ieșirea din activitate ar putea beneficia de o contribuție venită direct din impozitele plătite de cei pe care i-a crescut, aflați „în câmpul muncii” și care își achită corect dările către statul român.

PressOne scrie că 113 senatori și deputați, din totalul de 541 de membri ai Parlamentului, au absolvit Colegiul Național de Apărare, din subordinea ministerului de resort. Șapte dintre ei sunt foști sau actuali șefi de partide. Aceeași instituție a fost absolvită și de 7 dintre membrii guvernului tehnocrat Cioloș. Publicația mai enumeră pe această listă foști și actuali șefi ai SRI și SIE, consilieri prezidențiali, șefi din ANAF, precum și pe președintele Federației Române de Fotbal. Lista nu este exhaustivă.

Raportul de analiză „Percepțiile mediului de afaceri asupra economiei”, elaborat de agenția pentru cercetări de piață TNS - Transaction Network Services în beneficiul Camerei de Comerț și Industrie a României (CCIR), a angrenat, ca respondenți, 500 de decidenți la nivelul unor societăți comerciale din România (proprietari, asociați, persoane cu funcții de conducere de nivel superior), aleși pe regiuni istorice și domenii de activitate.

Consecință firească a obiectivelor sale și a funcțiilor pe care le îndeplinește, este în obiceiul Fondului Monetar Internațional să publice periodic analize ale conjuncturii economiei mondiale și ale stabilității sistemului financiar internațional. Cele mai recente rapoarte pe aceste subiecte demonstrează o aplicare sensibilă a experților instituției asupra modificărilor pe termen scurt în economia globală, de natură să influențeze eventuala consolidare a unor tendințe pe termen mediu și lung. În același timp, dincolo de „business as usual”, FMI se preocupă și de aprofundarea cercetărilor care atacă accentuarea disparităților din economia globală, restructurarea puterilor economice în plan global din ultimele două decenii având loc pe fondul unor inegalități majore în dispersia veniturilor și a averilor. Cifrele sunt cunoscute (1% din populația globului deținând 90% din averea globală), dar magnitudinea raporturilor care reflectă respectivele inegalități aduc în discuție paradigma capitalismului actual ca model economic și necesitatea unei noi ordini financiare globale, actuala fiind mult erodată de o etică și moralitate discutabilă. Este de observat că randamentul capitalului a depășit cu mult randamentul forței de muncă umane, singura creatoare de valoare, după cum banii, ca urmare a escaladării speculațiilor financiare sprijinite de inginerii financiare, au ajuns să se „reproducă” singuri. Condiția umană la nivel global pare să nu mai progreseze, în condițiile în care chiar societăți dezvoltate stabilizate se plâng de scăderea relativă a standardului de viață, iar clasa de mijloc, acolo unde a fost lider al pacificării sociale, este în pericol de diminuare.

Reglementarea internațională a procedurii insolvenței se extinde actualmente nu doar asupra entităților cu scop comercial și asupra unităților administrativ-teritoriale, dar și asupra persoanelor fizice.

Dezbaterile parlamentare pentru reexaminarea Legii privind darea în plată au deschis pentru promotorii parlamentari ai populismului exacerbat un motiv de atac asupra independenței Băncii Naționale a României (BNR) prin propunerea senatoarei Cristiana Anghel de a demite Consiliul de Administrație al BNR dacă se respinge raportul anual. Este adevărat că, poate acum, mânați în luptă de dorința de a schimba conducerea BNR, parlamentarii își vor îndeplini atribuțiile de monitorizare a activității băncii centrale prin dezbaterea rapoartelor anuale ale acesteia, inclusiv analiza situațiilor financiare, ce nu au mai fost puse în discuție de peste patru ani (ultimul raport dezbătut este cel pe anul 2011).

editorial Capitalul are roți, el vine singur dacă nu-i așternem gropi în față. Capitalul are roți și fuge ușor de un Stat-barieră. citește mai mult
analiticAți auzit de fractali? Ia uitați-vă la copaci! Ce vedeți? Niște structuri asimetrice, dar repetitive? Fractal este – potrivit definiției pe care o poate găsi oricine pe wikipedia – „o figură geometrică fragmentată sau frântă, care poate fi divizată în părți, astfel încât fiecare dintre acestea să fie (cel puțin) o copie miniaturală a întregului”. Termenul a fost introdus, în 1975, de Benoit Mandelbrot și provine din latinescul fractus, care înseamnă „fracturat” sau „spart”.
analiticÎn proiectul de buget pe anul 2016 al noului cabinet Dacian Cioloș, bugetul Serviciului Român de Informații (SRI) înregistrează o creștere spectaculoasă de aproape 20%, de la 1,55 miliarde lei în anul curent la 1,85 miliarde anul viitor. Această creștere bugetară extraordinară vine după o serie de impresionante creșteri succesive în cei doi ani precedenți, astfel încât din 2013 bugetul serviciului intern de informații sau de securitate a țării – sau, în orice caz, bugetul principalului serviciu interior de informații și securitate, că mai sunt câteva – a crescut cu nu mai puțin de 60%!
analiticSe discută, în ultimul timp, tot mai mult și mai insistent despre marile nereguli și abuzuri comise în procesul retrocedării bunurilor imobiliare (terenuri agricole, păduri, clădiri) naționalizate sau confiscate în timpul regimului comunist dictatorial. Pe măsură ce se înmulțesc dezvăluirile făcute de mass-media privind jaful nerușinat asupra patrimoniului național, crește nedumerirea și, totodată, indignarea opiniei publice autohtone, incapabilă să înțeleagă cum a fost posibil ca legi menite să repare marile nedreptăți, daunele (...)
Articole recomandate
Citește online varianta digitală
ECONOMISTUL nr. 16-17, 2016
Economistul 16-17, 14 octombrie 2016
Evenimente ASPES
Curs valutar
Social media
Alpha Bank
Alpha IMMpremier
Alpha IMMpremier
Alpha IMM Import-Export
Alpha IMM Import-Export
  • CECCAR
  • ASE
  • AFER
  • ROMSILVA
  • CAFR
  • BNR
  • ANAF
  • Curtea de Conturi
  • InterAgro
  • Catena
  • ICR
  • FNGCIMM
  • FRC
  • FRGC
  • Ministerul Economiei
  • SIF Banat-Crișana
  • AlphaBank
  • AOAR
  • PRO INVEST
  • Dignitas
  • The Money Channel
  • The Money Channel
  • Revista Audit Financiar
  • Revista PRACTICI DE AUDIT
  • Informația legislativă de care ai nevoie
  • Energy Report
  • Economia Online
  • Amfiteatru Economic
  • Œconomica
  • AIESEC
  • ASER
  • Hyperion
  • ISMB
  • Manpres
  • MailMan


rubrici ECONOMISTUL
Afaceri globale Am citit pentru dumneavoastră Business Cercetare, dezvoltare Dosar Finanțare Fonduri europene În dezbatere Macroeconomie Punctul pe I