Bine ați venit la  ECONOMISTUL!
Săptămânalul comunității economico-financiare din România

Revista Economistul te ține la curent cu ultimele știri, informații, articole și analize din domeniile economic, financiar, academic național și internațional.

cultură
și civilizație economică abonamente
Fii alături de noi în mediul social online și devino fanul nostru pe rețelele de socializare!

Economistul.ro folosește cookie-uri
Cookie-urile sunt fișiere text stocate pe calculatorul dvs. pentru a face experiența navigării pe site mai eficientă și mai plăcută.
Prin continuarea navigării, confirmați că sunteți de acord cu folosirea cookie-urilor - află mai multe despre cookie-uri
Mergi sus
ECONOMISTUL

SOCIO-EUROPA
Harta aclimatizării plopului făcător de pere în UE

Ionuț Bălan, jurnalist independent
Economistul nr. 4, 29 februarie 2016


SOCIO-EUROPA Harta aclimatizării plopului făcător de pere în UE

Stiu că e greu să ai vederi de dreapta, dar să trăiești, așa cum scrie în Constituția României, într-un stat social, ceea ce face ca mișcările ce se autointitulează liberale să fie conduse de persoane ce încearcă să salveze aparențele cu un discurs sforăitor, sărac în elemente doctrinare, și care urmăresc doar să obțină foloase necuvenite de pe urma solidarității sociale.

Dar problema este că toată Europa-i socială, nu doar România, inclusiv Elveția, Marea Britanie, Danemarca sau Olanda.

În fine, probabil că și Statele Unite au făcut pași în această direcție, în timpul administrației Obama, dar ele rămân încă suficient de capitaliste.

Un experiment util ar fi să-i întrebăm pe Bastiat sau Molinari dacă societățile europene ale momentului sunt capitaliste sau socialiste, dar probabil că spiritele lor n-ar ști cum să se ascundă mai repede după ce vor fi chemate și vor stinge la iuțeală lumânarea.

Deci nu e nevoie de ședințe de spiritism noaptea, când e limpede ca lumina zilei ce se întâmplă în Europa; singura întrebare ce merită pusă e cum sunt construite aceste economii sociale? Au particularități sau sunt toate la fel? Păi, la unele, precum Germania, liderul UE, socialismul e de tip leninist, pe când la altele, ca Elveția, Danemarca ori Marea Britanie, acesta e de inspirație marxistă.

Spun acest lucru fiindcă la nemți socialismul nu ține cont de nivelul conștiinței, pe când în Elveția, Danemarca și Marea Britanie evoluează în paralel cu aceasta și cu educația.

Pentru politicienii germani nu a contat că, după ce i-au chemat pe sirieni și au văzut că nu pot gestiona singuri exodul, i-au constrâns și pe alții să ofere sprijin, după care au impus o taxă pe carburanți, ca să le dea bani turcilor pentru a nu-i mai trimite pe arabi spre Vest.

Adică, după ce oamenii politici ce conduc Germania au zis că vor refugiați, au început să-i oblige și pe europenii ce n-au spus că ar dori să ia și ei, până s-au trezit că nu mai vor. O astfel de abordare e foarte greu de înțeles pentru britanici, cu nivelul de conștiință pe care-l au, motiv pentru care iau în calcul să părăsească această Uniune Europeană ce funcționează discreționar, în cheie sovietică.

Mergând mai departe, la Danemarca sau Elveția, se vede că tind exact spre modelul lui Marx, potrivit căruia comunismul se va instaura în țările cu cel mai înalt nivel de conștiință. Spre deosebire de Germania, care a simplificat lucrurile, după „învățătura” lui Lenin, și a ajuns la concluzia că poți să fii socialist oricum.

Danemarca are o economie ce funcționează cu bugetul în centru, dar care încearcă să realizeze cheltuielile ca în „prospect”, să întoarcă bunuri publice, precum educația, către cei de la care a încasat veniturile, exact în cantitatea plătită. Și elvețienii funcționează cam la fel, dar, spre deosebire de danezi, ei verifică permanent, prin referendum, dacă nivelul de educație al populației și, implicit, cel de conștiință sunt în parametrii doriți.

Din câte se observă, în timp ce Elveția își dă seama exact cum stă, Danemarca sau Marea Britanie presupun doar pe unde s-ar găsi și iau decizii politice. Dar asta cu mențiunea că Regatul Unit ori Olanda au încă importante zone de influență, plasate în afara UE, și nu lucrează doar cu bugetul, ci și cu piețele, lucru deosebit de important, deoarece le permite să atenueze șocurile și să se replieze în exteriorul UE. Cu alte cuvinte, sunt societăți cu un anumit grad de diversificare, care le ajută să scape de sub influența socialismului de tip rusesc.

Închei reamintind că spuneam la un moment dat, mai în glumă, mai în serios, că lui Nicolae Ceaușescu – unul dintre promotorii socialismului de inspirație sovietică – i-ar fi plăcut în UE, fiindcă e imposibil ca citind 3-4 sloganuri europene să nu ne amintim de vreunul din vremea lui. Ceea ce pentru noi constituie un complex de superioritate față de irlandezul sau olandezul neinstruit, care abia acum învață ce-i socialismul.

Sigur că și reciproca e adevărată. Ceaușescu a zis că în România capitalismul se va întoarce când o face plopul pere și răchita micșunele. Aplauze! Scandări! Ceaușescu eroism, România comunism!

Cuvinte cheie: ambasador | Europa | România | UE | constituție
comentarii
arhivă

Comentariile vor fi publicate doar după validarea acestora de către moderator. Nu vor fi publicate comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau la ură, precum și acuzații fără acoperire. Vă mulțumim!
comments powered by Disqus


articole
din aceeași categorie
arhivă

Cardinalul austriac Christoph Schönborn, la slujba comemorativă de la Stephansdom (catedrala Sfântul Ștefan), dedicată celor 333 de ani de la cea de-a doua eliberare a Vienei, a rostit cuvinte profetice: „Islamul va cuceri Europa? Mulți musulmani și-o doresc și afirmă că s-a încheiat cu Europa. (…) Dumnezeu, fie-ți milă de Europa!”

Reuniunea președinților și a premierilor celor mai dezvoltate 20 de economii ale lumii, cunoscută și sub denumirea de G20, este un simbol al globalizării. De fapt, toate temele de discuție din cadrul acestor sumituri sunt legate de probleme de securitate globală, liberalizarea comerțului mondial, protecția mediului, și mai ales, la ultima întâlnire, cap de afiș a fost migrația a milioane de musulmani spre statele europene.

Legătura dintre economie și olimpism e câtuși de puțin speculație. Atât jocurile olimpice (evenimentul ca atare, cu competițiile lui, care se desfășoară din patru în patru ani), cât și olimpiada (intervalul de patru ani dintre jocurile olimpice) înseamnă efort economic; dar și beneficiu? E o întrebare tot mai des însoțită de circumspecție. 

Starea necorespunzătoare a drumurilor și șoselelor Federației Ruse dă mult de furcă transportatorilor și posesorilor de autoturisme din această țară. În anii din urmă, autoritățile au ajuns să nu mai prididească cu reparațiile necesare în fiecare an, ceea ce provoacă nemulțumire și proteste din partea utilizatorilor. Cauzele impasului sunt controversate. Autoritățile preferă să dea vina pe condițiile de climă vitrege (ploi, viscole, ger) care provoacă erodări accelerate ale carosabilului, pe când diverșii comentatori sunt de părere că la mijloc este vorba despre slaba calitate a lucrărilor executate, despre neglijență, nepăsare sau furt de materiale.

Tom Harford este un economist și columnist respectat și respectabil pentru cărți cum ar fi „The Undercover Economist” sau pentru articole și editoriale publicate în Financial Times. Într-un astfel de text publicat cu ceva vreme în urmă (The Financial Times, ediția din 8/9 Noiembrie 2014), Tom Harford aborda problema inegalității economice, de altfel îndelung dezbătută în ultima vreme, dintr-un punct de vedere diferit de acela al altor economiști: a deține un pașaport emis de o țară dezvoltată... reprezintă un privilegiu și un avantaj pe care cetățenii unor astfel de țări îl dețin asupra locuitorilor statelor subdezvoltate sau în curs de dezvoltare. În vremurile noastre, inegalitatea nu mai este generată în primul rând de apartenența la clase sociale diferite, ci de apartenența la state cu un nivel de dezvoltare diferit. Statisticile arată că un cetățean britanic sau american beneficiază de un sistem de asigurări sociale și de sănătate și de un nivel de salarizare și educație superioare celor la care poate aspira un locuitor al, să spunem, Republicii Democratice Congo. Chiar dacă inegalitatea între cetățenii unei țări există și chiar s-ar părea că a crescut în ultimii ani, raportul între veniturile unei familii bogate și cele ale unei familii sărace s-a micșorat semnificativ în favoarea celor săraci; și s-a micșorat cu atât mai mult cu cât țara respectivă se află mai departe decât celelalte pe drumul dezvoltării și creșterii economice.

Din tigrul Balcanilor, cu o economie în plin avânt alimentată din belșug cu investițiii străine potențate de afluxul de credite ieftine, Turcia a devenit copilul-problemă care dă bătăi de cap Uniunii Europene și nu numai. În ultimii ani creșterea medie a PIB-ului a fost de 5,5% anual. Cu un PIB de peste 800 de miliarde de dolari, țara este între primele 20 de economii ale lumii. Investițiile directe au crescut de la 20 miliarde dolari în 2001 la peste 200 miliarde în 2013. Prețul caselor a crescut cu peste 50% începând cu finalul anului 2009 iar PIB-ul pe cap de locuitor s-a triplat față de anul 2003.

Nu este vorba, în cazul cetățenilor Federației Ruse, de săraci cu duhul, de care nu duce lipsă nici o țară, ci de săraci în adevăratul înțeles al cuvântului, adică de oameni care nu-și pot asigura hrana necesară, locuința, îmbrăcămintea, accesul la asistență medicală, educație și cultură. Într-o țară cu imense bogății naturale (zăcăminte de țiței, gaze, cărbuni, metale, inclusiv prețioase, uraniu, păduri, ape și întinse terenuri agricole), ar fi normal ca toți locuitorii să aibă un trai decent, ca ponderea persoanelor defavorizate în totalul populației să fie nesemnificativă. În realitate, lucrurile nu stau așa, numărul săracilor din Rusia fiind mai mare decât s-ar cuveni. A contribuit, din plin, la aceasta prelungita criză economică din ultimul timp.

Nivelul ridicat și structura datoriei globale (DG) a Chinei prezintă riscuri semnificative pentru politica monetară a țării și complică implementarea acesteia.

Dezbaterile privind viitorul Marii Britanii, în interiorul sau în afara Uniunii Europene au intrat în linie dreaptă, cele două tabere acuzându-se reciproc de faptul că prezintă deformat realitatea și că manipulează opinia publică. Fostul primar al Londrei, Boris Jonhnson – conservator și liderul taberei care militează pentru ieșirea din UE - afirmă că în cazul eșecului Brexit, Regatul Unit nu va putea să țină sub control imigrația care crește în ritm rapid.

Sfârșitul tranzacțiilor cash ar putea fi mai apropiat decât credem, iar trecerea la plățile exclusiv electronice nu mai este considerată o ficțiune sau o teorie a conspirației ocultei mondiale. Bănci centrale sau private și economiști de marcă propun eliminarea bancnotelor și a monedelor din portofelele noastre.

editorial Capitalul are roți, el vine singur dacă nu-i așternem gropi în față. Capitalul are roți și fuge ușor de un Stat-barieră. citește mai mult
analiticAți auzit de fractali? Ia uitați-vă la copaci! Ce vedeți? Niște structuri asimetrice, dar repetitive? Fractal este – potrivit definiției pe care o poate găsi oricine pe wikipedia – „o figură geometrică fragmentată sau frântă, care poate fi divizată în părți, astfel încât fiecare dintre acestea să fie (cel puțin) o copie miniaturală a întregului”. Termenul a fost introdus, în 1975, de Benoit Mandelbrot și provine din latinescul fractus, care înseamnă „fracturat” sau „spart”.
analiticÎn proiectul de buget pe anul 2016 al noului cabinet Dacian Cioloș, bugetul Serviciului Român de Informații (SRI) înregistrează o creștere spectaculoasă de aproape 20%, de la 1,55 miliarde lei în anul curent la 1,85 miliarde anul viitor. Această creștere bugetară extraordinară vine după o serie de impresionante creșteri succesive în cei doi ani precedenți, astfel încât din 2013 bugetul serviciului intern de informații sau de securitate a țării – sau, în orice caz, bugetul principalului serviciu interior de informații și securitate, că mai sunt câteva – a crescut cu nu mai puțin de 60%!
analiticSe discută, în ultimul timp, tot mai mult și mai insistent despre marile nereguli și abuzuri comise în procesul retrocedării bunurilor imobiliare (terenuri agricole, păduri, clădiri) naționalizate sau confiscate în timpul regimului comunist dictatorial. Pe măsură ce se înmulțesc dezvăluirile făcute de mass-media privind jaful nerușinat asupra patrimoniului național, crește nedumerirea și, totodată, indignarea opiniei publice autohtone, incapabilă să înțeleagă cum a fost posibil ca legi menite să repare marile nedreptăți, daunele (...)
Articole recomandate
Citește online varianta digitală
ECONOMISTUL nr. 16-17, 2016
Economistul 16-17, 14 octombrie 2016
Evenimente ASPES
Curs valutar
Social media
Alpha Bank
Alpha IMMpremier
Alpha IMMpremier
Alpha IMM Import-Export
Alpha IMM Import-Export
  • CECCAR
  • ASE
  • AFER
  • ROMSILVA
  • CAFR
  • BNR
  • ANAF
  • Curtea de Conturi
  • InterAgro
  • Catena
  • ICR
  • FNGCIMM
  • FRC
  • FRGC
  • Ministerul Economiei
  • SIF Banat-Crișana
  • AlphaBank
  • AOAR
  • PRO INVEST
  • Dignitas
  • The Money Channel
  • The Money Channel
  • Revista Audit Financiar
  • Revista PRACTICI DE AUDIT
  • Informația legislativă de care ai nevoie
  • Energy Report
  • Economia Online
  • Amfiteatru Economic
  • Œconomica
  • AIESEC
  • ASER
  • Hyperion
  • ISMB
  • Manpres
  • MailMan


rubrici ECONOMISTUL
Afaceri globale Am citit pentru dumneavoastră Business Cercetare, dezvoltare Dosar Finanțare Fonduri europene În dezbatere Macroeconomie Punctul pe I