Bine ați venit la  ECONOMISTUL!
Săptămânalul comunității economico-financiare din România

Revista Economistul te ține la curent cu ultimele știri, informații, articole și analize din domeniile economic, financiar, academic național și internațional.

cultură
și civilizație economică abonamente
Fii alături de noi în mediul social online și devino fanul nostru pe rețelele de socializare!

Economistul.ro folosește cookie-uri
Cookie-urile sunt fișiere text stocate pe calculatorul dvs. pentru a face experiența navigării pe site mai eficientă și mai plăcută.
Prin continuarea navigării, confirmați că sunteți de acord cu folosirea cookie-urilor - află mai multe despre cookie-uri
Mergi sus
ECONOMISTUL

Singur printre analiști (nr. 37/2013)

Economistul nr. 37, 30 septembrie 2013

Singur printre analişti (nr. 37/2013)

ÎNCREDERE. O analiză redacțională consacrată „indicelui de încredere macroeconomic” („Ziarul Financiar” din 25 septembrie a.c.) are următorul supratitlu: „Macroeconomic stăm bine, dar la nivel micro trebuie să existe semnale mai clare de revenire”. Cum se poate „sta bine” la nivel „macro” fără „semne mai clare de revenire” la „nivel micro” rămâne un mister dacă nu se prezintă explicațiile de rigoare.

Așa că citim, în analiză, că indicele de încredere a crescut „pe seama îmbunătățirii percepției asupra (atenție! – n.n.) condițiilor curente din (încă o dată atenție! – n.n.) mediul de business”. Păi, dacă – la mijloc – se află „condițiile curente din mediul de business”, nu cumva, în acest fel, este indicat taman „nivelul micro”? Mai mult decât atât: analiza precizează că „numărul total al companiilor active din România a trecut, pentru prima dată la finalul lunii august, de 714.000 de firme, în creștere cu 2,7 la sută față de 2012, iar numărul de insolvențe a scăzut cu 7 la sută în ianuarie-august”.

Oare aceste două date statistice nu se referă la... „nivelul micro”? În ceea ce ne privește, nu abordăm (din lipsă de spațiu) fondul chestiunii, ci numai concordanța dintre două afirmații. Întrucât este vorba despre „încredere”, considerăm că și redacția avea obligația să ofere cititorilor temeiuri suficiente pentru un asemenea „sentiment”. Măcar la capitolul logică.

REGULI. În revista „22”, Andrei Cornea analizează stările de fapt și de spirit provocate de proiectul Roșia Montană. Textul este centrat pe „regula de aur” descoperită de autor, și anume „să nu furi”. Mă rog, fiecare om are dreptul de a-și lega numele fie și numai de o singură „descoperire”. Să admitem că avem de-a face chiar cu „regula de aur”. Ceea ce este mai interesant urmează. A.C. scrie: „Rezultă drept reguli derivate onestitatea, echitatea, justiția, consecvența, libertatea etc., care, chiar și atunci când, prin excepție, nu sunt respectate în fapt, formează de drept normele etice ale tuturor «lumilor» noastre”.

Înainte de toate, bat „la ochi” două „reguli derivate”: „echitatea” și „consecvența”. Cum se raportează ele la „regula de aur”? „Echitatea” se referă la cei care fură sau la cei care nu fură în relație cu primii? Apoi, „consecvența” îi vizează pe hoți sau se referă la semenii onești? Oricum, este evident că unele „reguli derivate” se potrivesc „ca nuca-n perete” cu amintita „regulă de aur”, după cum conceptul de „justiție”, bunăoară, include cel puțin alte trei „reguli derivate”. Cât despre „excepția” reprezentată de cazurile prin care aceste reguli sunt nerespectate „în fapt”, consemnarea de către A.C. a acestora drept fenomene arată că – și în această privință – nu ține seama exact de starea „de fapt”. Altfel, ce rost avea tot demersul său „analitic”? Limitându-ne la observațiile formulate până acum, putem, totuși, conchide: când dorești, neapărat, să te afli în treabă, încalci inevitabil o altă regulă, „tăcerea este de aur”!

SUPERLATIV. În „Evenimentul zilei” din 25 septembrie a.c., Raluca Florescu ne anunță tranșant din titlu: „România a egalat Grecia! Firmele, sugrumate de datorii”. Concret, autoarea ne spune că România este „țara cu cel mai mare procent de datorii neachitate”. La ce total se raportează acest „procent”? Găsim singurul procent menționat în analiză în această frază: „Peste 60% din companiile românești care nu își plătesc facturile spun că au ajuns la această situație din cauza (normal! – n.n.) situației economice”. Adânc. Respectivul „60%” se referă la cu totul altceva decât la dimensiunile „datoriei neachitate”. Dar treaba cu Grecia de unde rezultă? Să cităm, din nou: „Un procent similar (acel „60%” – n.n.) se întâlnește, în zona Europei de Est, doar în Grecia”.

Să ne înțelegem: când două țări se situează pe același plan (de data aceasta în legătură cu o anumită percepție), superlativul „cel mai mare” este, cel puțin... nepotrivit. Criteriile anapoda de clasificare duc, în consecință, la utilizarea, tot anapoda, a gradelor de comparație. Astfel se anulează orice urmă de credibilitate a analizei. La fel și cu unele calcule din „Libertatea” (25 septembrie a.c.). Se afirmă că, pe întreaga țară, „vârsta medie a persoanei cu datorii este de 43 de ani”. Apoi, se precizează că vârsta medie cea mai ridicată a datornicilor „se înregistrează în Oltenia și Moldova (43 de ani), iar cea mai mică în Transilvania (42 de ani)”.

Cum se calculează media? O știe orice școlar din clasa a II-a. În cazul dat, este de 42,5 ani (se iau în considerare valorile maxime și cele minime). Exemplele date, referindu-se la superlative („cel mai”, „cele mai” etc.), ne îndreptățesc să considerăm că ne-au oferit încă unul, de data aceasta, în materie de deficit de rigoare jurnalistică. Să nu fim îngrijorați, se poate și mai rău. Există – cum o atestă și alte producții din cele două ziare – resurse încă nefructificate.

DECIZIE. Într-o analiză privind procesul de privatizare a CFR Marfă, Daniel Ionașcu („Adevărul” din 25 septembrie a.c.) lasă să-i scape formula „decizia se va hotărî la...”. Evident, este o „mică” neglijență în materie de exprimare, dar ceea ce ni se spune pe fond, cu o abundență de detalii, impunea autorului o proprie decizie. Aceasta – ca să utilizăm „materialul clientului” – presupunea să se hotărască asupra a ceea ce este obligatoriu în orice analiză, și anume avansarea unui punct de vedere. Or, absența acestuia și bombardarea cititorului cu o factologie mult prea abundentă (uneori criptică prin „tehnicismul” ei) nu numai că nu ajută la clarificarea lucrurilor, ci le încurcă și mai mult. După principiul: de ce să fie simplu când se poate și complicat!

Cuvinte cheie: prins la mijloc
comentarii
arhivă

Comentariile vor fi publicate doar după validarea acestora de către moderator. Nu vor fi publicate comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau la ură, precum și acuzații fără acoperire. Vă mulțumim!
comments powered by Disqus
editorial Capitalul are roți, el vine singur dacă nu-i așternem gropi în față. Capitalul are roți și fuge ușor de un Stat-barieră. citește mai mult
analiticAți auzit de fractali? Ia uitați-vă la copaci! Ce vedeți? Niște structuri asimetrice, dar repetitive? Fractal este – potrivit definiției pe care o poate găsi oricine pe wikipedia – „o figură geometrică fragmentată sau frântă, care poate fi divizată în părți, astfel încât fiecare dintre acestea să fie (cel puțin) o copie miniaturală a întregului”. Termenul a fost introdus, în 1975, de Benoit Mandelbrot și provine din latinescul fractus, care înseamnă „fracturat” sau „spart”.
analiticÎn proiectul de buget pe anul 2016 al noului cabinet Dacian Cioloș, bugetul Serviciului Român de Informații (SRI) înregistrează o creștere spectaculoasă de aproape 20%, de la 1,55 miliarde lei în anul curent la 1,85 miliarde anul viitor. Această creștere bugetară extraordinară vine după o serie de impresionante creșteri succesive în cei doi ani precedenți, astfel încât din 2013 bugetul serviciului intern de informații sau de securitate a țării – sau, în orice caz, bugetul principalului serviciu interior de informații și securitate, că mai sunt câteva – a crescut cu nu mai puțin de 60%!
analiticSe discută, în ultimul timp, tot mai mult și mai insistent despre marile nereguli și abuzuri comise în procesul retrocedării bunurilor imobiliare (terenuri agricole, păduri, clădiri) naționalizate sau confiscate în timpul regimului comunist dictatorial. Pe măsură ce se înmulțesc dezvăluirile făcute de mass-media privind jaful nerușinat asupra patrimoniului național, crește nedumerirea și, totodată, indignarea opiniei publice autohtone, incapabilă să înțeleagă cum a fost posibil ca legi menite să repare marile nedreptăți, daunele (...)
Articole recomandate
Citește online varianta digitală
ECONOMISTUL nr. 16-17, 2016
Economistul 16-17, 14 octombrie 2016
Evenimente ASPES
Curs valutar
Social media
Alpha Bank
Alpha IMMpremier
Alpha IMMpremier
Alpha IMM Import-Export
Alpha IMM Import-Export
  • CECCAR
  • ASE
  • AFER
  • ROMSILVA
  • CAFR
  • BNR
  • ANAF
  • Curtea de Conturi
  • InterAgro
  • Catena
  • ICR
  • FNGCIMM
  • FRC
  • FRGC
  • Ministerul Economiei
  • SIF Banat-Crișana
  • AlphaBank
  • AOAR
  • PRO INVEST
  • Dignitas
  • The Money Channel
  • The Money Channel
  • Revista Audit Financiar
  • Revista PRACTICI DE AUDIT
  • Informația legislativă de care ai nevoie
  • Energy Report
  • Economia Online
  • Amfiteatru Economic
  • Œconomica
  • AIESEC
  • ASER
  • Hyperion
  • ISMB
  • Manpres
  • MailMan


rubrici ECONOMISTUL
Afaceri globale Am citit pentru dumneavoastră Business Cercetare, dezvoltare Dosar Finanțare Fonduri europene În dezbatere Macroeconomie Punctul pe I