Bine ați venit la  ECONOMISTUL!
Săptămânalul comunității economico-financiare din România

Revista Economistul te ține la curent cu ultimele știri, informații, articole și analize din domeniile economic, financiar, academic național și internațional.

cultură
și civilizație economică abonamente
Fii alături de noi în mediul social online și devino fanul nostru pe rețelele de socializare!

Economistul.ro folosește cookie-uri
Cookie-urile sunt fișiere text stocate pe calculatorul dvs. pentru a face experiența navigării pe site mai eficientă și mai plăcută.
Prin continuarea navigării, confirmați că sunteți de acord cu folosirea cookie-urilor - află mai multe despre cookie-uri
Mergi sus
ECONOMISTUL
arhivă
print
a+
a-

Săraca Securitatea noastră

Bogdan C. Enache, absolvent al Facultății de Științe Politice a Universității București
Economistul nr. 49-50, 14 decembrie 2015


Săraca Securitatea noastră

În proiectul de buget pe anul 2016 al noului cabinet Dacian Cioloș, bugetul Serviciului Român de Informații (SRI) înregistrează o creștere spectaculoasă de aproape 20%, de la 1,55 miliarde lei în anul curent la 1,85 miliarde anul viitor. Această creștere bugetară extraordinară vine după o serie de impresionante creșteri succesive în cei doi ani precedenți, astfel încât din 2013 bugetul serviciului intern de informații sau de securitate a țării – sau, în orice caz, bugetul principalului serviciu interior de informații și securitate, că mai sunt câteva – a crescut cu nu mai puțin de 60%!

Simpla etalare a cifrelor nominale nu este totuși suficientă pentru a înțelege ordinul de mărime pe care îl reprezintă actualmente bugetul SRI din punct de vedere economic. Dacă proiectul de buget Cioloș va fi adoptat în forma actuală – și nu există niciun motiv să credem că acest lucru nu se va întâmpla –, bugetul SRI va atinge 0,25% din PIB! Asta înseamnă – judecând după același proiect de buget dat publicității de cabinetul Cioloș – valoarea bugetului cumulat a nu mai puțin de trei ministere, și nu chiar dintre cele mai neimportante, măcar în ordine simbolică (Ministerul Culturii; Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor; Ministerul Tineretului și Sportului), plus bugetul a încă două agenții independente (Agenția Națională de Integritate și Institutul Cultural Român, de pildă). Un astfel de nivel de finanțare raportat la avuția națională a unui serviciu secret intern – să nu uităm că mai există, în mod mai justificat de altfel, și unul extern! – este absolut fără echivalent în Europa, cu care atât politicienilor, cât și jurnaliștilor români le place să facă ample comparații, deși Europa numără în rândul său state cu o politică externă mult mai activă, care s-au confruntat cu atacuri teroriste extrem de grave și care efectiv prezintă riscuri interne de securitate mult mai ridicate decât este cazul, după orice măsură am judeca lucrurile, în România. Mai mult, dacă s-ar menține o tendință liniară a creșterii înregistrate de bugetul SRI între anii 2013 și 2016, atunci în anul 2018, adică peste doar doi ani, bugetul SRI ar atinge 0,3% din PIB al țării, adică o treime din bugetul Ministerului Educației și Cercetării din proiectul prezentat de guvernul Cioloș...

Surse date: SRI, Guvernul României

Siguranța cetățeanului este, bineînțeles, o îndatorire regaliană fundamentală a statului și un bun public esențial, însă o creștere bugetară de o astfel de magnitudine pentru un serviciu intern de informații într-o țară care nu este o țintă prioritară pentru grupările teroriste islamiste și nu prezintă amenințări imediate, dar care este în schimb relativ săracă și cu multe alte nevoi publice, nu se poate face fără explicații mai amănunțite. Acestea sunt cu atât mai necesare, cu cât avem de-a face cu o instituție sensibilă, cu o istorie complicată și nu tocmai fericită sau lipsită de pete, care coboară până în regimul comunist și anii nebuloși ai violentului prim deceniu postcomunist: pe scurt, este vorba de o instituție care, pe drept sau pe nedrept, nu se bucură câtuși de puțin de o mare credibilitate publică, deși este mult prea des în atenția publică. (Arestarea preventivă, chiar în preziua lui 1 decembrie, sărbătoarea națională oficială din prezent, a unui cetățean român de origine maghiară asociat cu organizația iredentistă și de extremă dreaptă „Mișcarea de Tineret 64 de Comitate” din Ungaria, care ar fi plănuit – conform comunicatului procurorilor DIICOT, dat publicității cu prea puțin tact în aceeași festivă după-amiază – să detoneze o bombă artizanală la parada militară din Târgul Secuiesc este o chestiune gravă, dar separată, care nu trebuie să deturneze atenția de la discuția generală privind evoluția ascendentă a bugetului SRI.) În plus, așa cum au remarcat și alți comentatori – precum Melania Cincea de la bisăptămânalul Timpolis sau Cristian Câmpeanu de la cotidianul România Liberă, de exemplu –, SRI este sub standardele corespunzătoare acestui tip de instituții din democrațiile avansate în ce privește transparența cheltuielilor și a personalului. În sfârșit, supravegherea democratică și controlul legal asupra activităților și operațiunilor secrete ale acestui serviciu intern de securitate ridică de asemenea semne mari de întrebare, în condițiile în care: 1) comisia parlamentară de control a SRI este dominată de persoane aflate într-un conflict moral de interese pentru că fie și-au făcut studiile în „academiile de informații” ale acestui serviciu, fie dețin companii care au făcut afaceri cu acest serviciu și 2) SRI și-a arogat în mai multe ocazii în mod informal inițiativa legislativă, încercând cu insistență să impună o lege privind interceptarea și stocarea convorbirilor private care era croită de propriii oameni și care elimina orice fel de supraveghere juridică.

Comentariul ambasadorului american la București, Hans Klemm, făcut în fața unui reporter al agenției de știri Mediafax duminică, evident orientat spre chestiunea noului buget în creștere al SRI, cum că „sunt necesare investiții foarte mari în dezvoltarea serviciilor, în schimbul de informații și în a fi pregătiți”, dezamăgește prin optica sa mai degrabă autocentrată și o anumită lipsă de înțelegere diplomatică a particularităților culturale românești când vine vorba de servicii interne de securitate. Bineînțeles, un comentariu aluziv de o asemenea generalitate este acoperit de toate caveat-urile protocolului diplomatic și nu trebuie suprainterpretat. Nu îl menționăm decât pentru faptul că el reprezintă un reper pentru o parte importantă a formatorilor de opinie autohtoni. Cu toate acestea, este important de precizat că – deși România este și a fost de la bun început un membru al coaliției internaționale împotriva terorismului în cadrul căreia îmi închipui că participă și la schimburi de informații – serviciile secrete de informații românești – și mai ales serviciul intern de securitate românesc – sunt în primul rând responsabile în fața publicului românesc și a poporului român și abia în al doilea rând niște furnizori de informații pentru aliați și partenerii externi ai României. În consecință, dacă aceste servicii românești de informații nu sunt în măsură să câștige încrederea publică a românilor, când se pune problema de a renunța la un pic de libertate – și o grămadă de bani! – pentru ceva mai multă securitate, atunci chiar și domnul ambasador Klemm ar trebui să înțeleagă că acest schimb, de altfel nerecomandat chiar de către unul dintre cei mai inteligenți Părinți Fondatori ai SUA, nu poate realmente să aibă loc, cel puțin nu în mod durabil.

Cuvinte cheie: analitic | SRI | Securitate | guvern | Cioloș | buget
comentarii
arhivă

Comentariile vor fi publicate doar după validarea acestora de către moderator. Nu vor fi publicate comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau la ură, precum și acuzații fără acoperire. Vă mulțumim!
comments powered by Disqus


articole
din aceeași categorie
arhivă

Ați auzit de fractali? Ia uitați-vă la copaci! Ce vedeți? Niște structuri asimetrice, dar repetitive? Fractal este – potrivit definiției pe care o poate găsi oricine pe wikipedia – „o figură geometrică fragmentată sau frântă, care poate fi divizată în părți, astfel încât fiecare dintre acestea să fie (cel puțin) o copie miniaturală a întregului”. Termenul a fost introdus, în 1975, de Benoit Mandelbrot și provine din latinescul fractus, care înseamnă „fracturat” sau „spart”.

Se discută, în ultimul timp, tot mai mult și mai insistent despre marile nereguli și abuzuri comise în procesul retrocedării bunurilor imobiliare (terenuri agricole, păduri, clădiri) naționalizate sau confiscate în timpul regimului comunist dictatorial. Pe măsură ce se înmulțesc dezvăluirile făcute de mass-media privind jaful nerușinat asupra patrimoniului național, crește nedumerirea și, totodată, indignarea opiniei publice autohtone, incapabilă să înțeleagă cum a fost posibil ca legi menite să repare marile nedreptăți, daunele (...)

Procedând la retrocedarea „in integrum” a proprietăților agricole colectivizate în timpul regimului de tristă aducere aminte, reformatorii postdecembriști au omis faptul că nu mai trăim acele vremuri când 80 la sută din populația țării locuia la sate și când milioane de țărani în putere, dornici să muncească, nu aveau îndeajuns pământ. Reformiștii nostalgici ai trecutului îndepărtat au acționat ignorând efectele trecerii anilor, care au dus la îmbătrânirea și feminizarea forței de muncă a satelor, ca urmare a procesului accelerat de industrializare și urbanizare din anii socialismului nevictorios.

Câștigul salarial mediu net consemnat de INS pentru luna octombrie 2015 a fost de 1.871 lei, în creștere cu 2,1% față de luna precedentă. Puterea de cumpărare rezultată după ajustarea creșterii nominale cu inflația lunară a traversat din nou pragul de 140% în raport cu referința fixată pentru luna octombrie 1990 (ultima de dinaintea liberalizării prețurilor) și a urcat la 141,7%. Exprimat în moneda unică europeană, câștigul salarial mediu net a atins un nou record istoric, cu 421 de euro în termeni nominali și 844 de euro ca putere de cumpărare comparabilă la nivel european (ținând cont de prețurile de la noi, aflate la jumătate față de media UE).

„La estimarea cheltuielilor s-au avut în vedere măsurile care au fost adoptate de Parlament și de Guvern în anul 2015 pentru anul 2016 și au ca efect majorarea cheltuielilor cu 13 miliarde de lei”, a declarat noul ministru al finanțelor, Anca Paliu Dragu. Tot ea a anunțat că vom avea în anul 2016 un deficit al bugetului general consolidat de 2,95% din PIB.

Credeți în predestinare, în karma? Dar de spusele scriitorului englez D.H. Lawrence ce părere aveți: „Dumnezeu nu face lucruri. El este lucruri”? Să lăsăm însă deocamdată aceste chestiuni și să venim cu „suportul” științific. Niște fizicieni care au pornit de la premisa că atomii de heliu se apropie cel mai mult de comportamentul fotonilor i-au emis prin niște fante și i-au proiectat pe niște ecrane generate electromagnetic.

Curba Beveridge este un instrument analitic larg utilizat în analiza macroeconomică contemporană pentru a evalua piața muncii. Ea a apărut odată cu „revoluția keynesistă”, fiind astfel numită în onoarea lui Sir William Beveridge (creatorul sistemului britanic de asigurări sociale și de muncă de la baza statului asistențial de după război), și ea descrie grafic, în spațiu cartezian, relația statistică inversă dintre rata șomajului, reprezentată pe abscisă, și rata locurilor de muncă vacante, reprezentată pe ordonată.

Atunci când sunt întrebați de ce cele mai multe bănci românești nu-s cotate la Bursă, bancherii răspund că sunt membre ale unui grup internațional și că e listată banca-mamă. Totuși, în situația în care băncile rămân din ce în ce mai mult la mâna pieței autohtone în ceea ce privește procurarea de resurse, nu e logic să se ia în calcul potențiale listări pe piața românească?

Minimul istoric al inflației anuale a fost atins în luna august 2015, când valoarea consemnată de INS a fost de -1,87%. Pe lângă reducerea TVA la produsele alimentare, un rol important în această evoluție l-a jucat blocarea temporară a creșterilor de prețuri administrate de stat (ale căror niveluri sunt supuse reglementărilor și avizării din partea autorităților, nefiind stabilite pe piața liberă).

Anul care se încheie se prefigurează a fi cel mai bun din economia României în perioada de după 1989. Această afirmație este susținută de o serie de aspecte, printre care se menționează: 1. Intrarea economiei interne într-un nou ciclu economic, aspect reflectat de relansarea investițiilor productive (creștere cu peste 9% an/an în primul semestru al anului, conform datelor comunicate până în prezent de Institutul Național de Statistică).

editorial Capitalul are roți, el vine singur dacă nu-i așternem gropi în față. Capitalul are roți și fuge ușor de un Stat-barieră. citește mai mult
analiticAți auzit de fractali? Ia uitați-vă la copaci! Ce vedeți? Niște structuri asimetrice, dar repetitive? Fractal este – potrivit definiției pe care o poate găsi oricine pe wikipedia – „o figură geometrică fragmentată sau frântă, care poate fi divizată în părți, astfel încât fiecare dintre acestea să fie (cel puțin) o copie miniaturală a întregului”. Termenul a fost introdus, în 1975, de Benoit Mandelbrot și provine din latinescul fractus, care înseamnă „fracturat” sau „spart”.
analiticÎn proiectul de buget pe anul 2016 al noului cabinet Dacian Cioloș, bugetul Serviciului Român de Informații (SRI) înregistrează o creștere spectaculoasă de aproape 20%, de la 1,55 miliarde lei în anul curent la 1,85 miliarde anul viitor. Această creștere bugetară extraordinară vine după o serie de impresionante creșteri succesive în cei doi ani precedenți, astfel încât din 2013 bugetul serviciului intern de informații sau de securitate a țării – sau, în orice caz, bugetul principalului serviciu interior de informații și securitate, că mai sunt câteva – a crescut cu nu mai puțin de 60%!
analiticSe discută, în ultimul timp, tot mai mult și mai insistent despre marile nereguli și abuzuri comise în procesul retrocedării bunurilor imobiliare (terenuri agricole, păduri, clădiri) naționalizate sau confiscate în timpul regimului comunist dictatorial. Pe măsură ce se înmulțesc dezvăluirile făcute de mass-media privind jaful nerușinat asupra patrimoniului național, crește nedumerirea și, totodată, indignarea opiniei publice autohtone, incapabilă să înțeleagă cum a fost posibil ca legi menite să repare marile nedreptăți, daunele (...)
Articole recomandate
Citește online varianta digitală
ECONOMISTUL nr. 16-17, 2016
Economistul 16-17, 14 octombrie 2016
Evenimente ASPES
Curs valutar
Social media
Alpha Bank
Alpha IMMpremier
Alpha IMMpremier
Alpha IMM Import-Export
Alpha IMM Import-Export
  • CECCAR
  • ASE
  • AFER
  • ROMSILVA
  • CAFR
  • BNR
  • ANAF
  • Curtea de Conturi
  • InterAgro
  • Catena
  • ICR
  • FNGCIMM
  • FRC
  • FRGC
  • Ministerul Economiei
  • SIF Banat-Crișana
  • AlphaBank
  • AOAR
  • PRO INVEST
  • Dignitas
  • The Money Channel
  • The Money Channel
  • Revista Audit Financiar
  • Revista PRACTICI DE AUDIT
  • Informația legislativă de care ai nevoie
  • Energy Report
  • Economia Online
  • Amfiteatru Economic
  • Œconomica
  • AIESEC
  • ASER
  • Hyperion
  • ISMB
  • Manpres
  • MailMan


rubrici ECONOMISTUL
Afaceri globale Am citit pentru dumneavoastră Business Cercetare, dezvoltare Dosar Finanțare Fonduri europene În dezbatere Macroeconomie Punctul pe I