Bine ați venit la  ECONOMISTUL!
Săptămânalul comunității economico-financiare din România

Revista Economistul te ține la curent cu ultimele știri, informații, articole și analize din domeniile economic, financiar, academic național și internațional.

cultură
și civilizație economică abonamente
Fii alături de noi în mediul social online și devino fanul nostru pe rețelele de socializare!

Economistul.ro folosește cookie-uri
Cookie-urile sunt fișiere text stocate pe calculatorul dvs. pentru a face experiența navigării pe site mai eficientă și mai plăcută.
Prin continuarea navigării, confirmați că sunteți de acord cu folosirea cookie-urilor - află mai multe despre cookie-uri
Mergi sus
ECONOMISTUL
arhivă
print
a+
a-

Salariul minim pe economie, problematică generală și oportunitate românească (II)


Economistul nr. 3-4, 2 februarie 2015

Salariul minim pe economie, problematică generală și oportunitate românească (II)

PROBLEMATICA ASOCIATĂ NIVELULUI SCĂZUT, ÎN TERMENI RELATIVI ȘI ABSOLUȚI, AI SMEC ÎN ROMÂNIA. În România lui 2014, numărul total de salariați este estimat la 5,13 milioane. Dintre aceștia, o treime (1,71 milioane) sunt încadrați la nivelul SMEC (http://bit.ly/1HGr1NO). Această pondere a SMEC în ecuația generală de venituri este o măsură a nevoii unei discuții a nivelului SMEC dincolo de șabloanele ideologice de Stânga-Dreapta de până acum.

Autorii disting la momentul acesta cinci mari efecte negative ale menținerii unui SMEC neoptimal:

1. Sărăcia și inegalitățile – A se remarca faptul că acestea nu sunt de departe numai o problemă a Stângii și ideologiei acesteia. Sărăcia și inegalitatea sunt o problemă a capabilității de regenerare a capitalismului însuși.

2. Descalificare profesională – A se vedea fenomenul emigrației medicilor, care, deși nu este singular sau neapărat cel mai important, este exemplar pentru fenomenul descalificării românești prin emigrație. În alte cuvinte, un nivel scăzut SMEC trage automat în jos toată grila salarizării pe economie, situație care determină în mod hotărâtor decizia de emigrare și/sau nivelul general de calificare, cu efect direct asupra productivității muncii.

3. Menținerea economiei românești pe spirala morții – Scăderi succesive ale costului de a face afaceri, așa-numitele stimulente ale mediului de afaceri (supply-side), nu sunt reflectate de o creștere a intensității și/sau cantitățiiantreprenoriale în România, dar se observă scăderea sau cel mult menținerea nivelului productivității pe loc. Acest aparent paradox nu poate fi rezolvat prin continuarea stimulării supply-side – continuând, se slăbește statul și nici nu se oferă stimulente pentru investiția în înaltă tehnologie sau calificarea angajaților.

4. Stimularea muncii la negru și la gri – Patronii compensează forța de muncă în afara fiscalității, aducând astfel un multiplu prejudiciu statului, angajaților, sistemului social etc.

5. Amânarea cuplării la Zona Euro, pentru care s-au plătit costurile, dar care devine imposibil de realizat fără o convergență a veniturilor din muncă la nivel european.

***

Acum câțiva ani, autoritățile calculau salariul minim pe economie ținând cont de un coș minim de consum lunar. După o metodologie aprobată de Comisia Națională de Indexare (CNI), care a funcționat ca organ consultativ pe lângă Guvernul României, s-a reușit să se adopte structura, componentele și valoarea coșului minim de consum lunar (CMCL), raportat la prețurile lunii octombrie 2000 prin OUG 217/2000, aprobată apoi prin Legea 554/2001. Coșul minim de consum lunar era calculat pentru familia de 2,804 persoane. Structura acestuia se găsește în Anexa 1. Din 2005 s-a renunțat la acest parametru instituționalizat prin lege, coșul minim lunar nemaiconstituind fundament pentru calcularea SMEC. Din păcate. Astfel, s-a rupt orice legătură între suma reprezentând minimul de supraviețuire pentru o familie standard și SMEC. De exemplu, deși fără relevanță legală acum, costul real al supraviețuirii familiei statistice de 2,804 persoane, calculat de Jurnalul Național la 28 ianuarie 2009 în baza Anexei 1, atinge și depășește suma de 2.000 de RON.

Cifrele sunt grăitoare dacă mai adăugăm și informația că doar una din două familii are cel puțin un membru de familie salariat. Legătura între puterea de cumpărare a SMEC și nevoile de supraviețuire este ruptă.

***

În cazul României, prima întrebare pe care ne-o punem constatând raportul dezastruos între cel mai ridicat salariu minim din Europa și salariul nostru este: Cum se explică? La prima vedere, ținând seama de mâna de lucru extrem de ieftină (vezi cuantumul SMEC), am fi înclinați să ne arătăm mirați că mari companii din lume nu relocalizează la noi părți din producția lor. Excluzând rațiunile geopolitice, trei ar putea fi explicațiile pur economice ale acestei condiții: 1. există o imagine de lipsă de onestitate în ce ne privește, care ar determina un cost mai mare de operare în România, chiar cu un SMEC scăzut; 2. starea generală a infrastructurilor este sub-standard (drumuri, căi de transport, comunicații, infrastructură instituțională); 3. productivitatea muncii este foarte scăzută (forța de muncă sub/ne-calificată), angajatorii găsind investițiile în calificarea forței de muncă suficient de costisitoare pentru ca avantajul salariului mic să nu se mai constituie într-un avantaj comparativ.

La acest moment, cititorii își amintesc ideea că productivitatea și nivelul salarizării sunt la rândul lor într-o relație neliniară. Explicația nr. 3 de mai sus, luată împreună cu fenomenul migrației medicilor din România, trebuie să ne dea imaginea fenomenului mai larg: productivitatea muncii este menținută jos de o grilă de salarizare joasă care îi face pe cei calificați să părăsească economia românească. Cum nivelul general al salarizării este foarte influențat de nivelul SMEC, remedierea lipsei de productivitate cronică se poate face umblând la variabila SMEC.

***

Ca urmare a stagnării economiei românești și a lipsei de perspective de creștere a acesteia și a pieței de desfacere, a apărut de peste un an un fenomen suplimentar negativ pentru piața muncii: părăsirea țării de către unele mari companii sub diferite pretexte. Ultimele care și-au anunțat plecarea sunt ENEL, LAFARGE, McDonald’s. Cauza principală pare să fie că față de orizontul de așteptare privind profiturile, cele înregistrate, deși repatriate, sunt nesatisfăcătoare. Mai mult, piața nu crește, atât din punct de vedere demografic, cât și al puterii de cumpărare, profiturile sunt plafonate, dinamismul economiei este neobservabil. O țară cronic săracă nu oferă perspective. Cronicizarea sărăciei reiese și din coeficientul GINI pentru România, care indică lipsa unor inegalități majore de venit între treimea de angajați la nivel SMEC și restul. Pentru sustenabilitatea profitului și ieșirea economiei din spirala morții nu este suficient un nivel de salarizare mic, care ce e drept concura la competitivitate; mai este nevoie și de existența infrastructurilor și a unei piețe constante sau în creștere a desfacerii, care nu pot fi asigurate fără creșteri salariale și de productivitate.

***

Actuala structură a pieței muncii, cu un nivel SMEC atât de scăzut și cu o treime din forța de muncă salarizată la SMEC, ne face să gândim că avem de-a face cu un fenomen autoîntreținut de piața muncii la negru/gri. Astfel, angajații primesc probabil bani și/sau beneficii dincolo de nivelul SMEC, fără ca acestea să fie impozitate. Această situație păstrează într-un blocaj forța de muncă ce nu poate urca firesc pe scara calificării și salarizării și, în același timp, privează statul de resurse bugetare cu care să îmbunătățească nivelul infrastructurilor etc. Așa se explică o dată în plus de ce relocalizările în România sunt din ce în ce mai rare, întrucât avantajul salariului mic nu este completat și de o forță de muncă cu calificare.

***

În final, situația salariilor din România trebuie privită nu numai prin prisma satisfacerii puterii de cumpărare, ci și a obligației de aliniere a salariilor și prețurilor la cele medii europene, condiție primară de trecere la Zona Euro.

Așadar, după evaluarea problematicii SMEC-România am putea spune: neoliberalii, fără a avea o susținere corespunzătoare în realitate, persistă în credința unei legături invers proporționale între SMEC și nivelul ocupării. Această credință, deși are gradul ei de atractivitate, e bazată pe pseudo-morală, în sensul că dacă angajatului nu îi convine oferta de muncă și salarizare existentă, acesta este liber și responsabil să schimbe locul de muncă sau să-și asigure calificări superioare. Cu genul acesta de morală nu se poate redresa economia, toți actorii economici fiind captivi ai spiralei descrescătoare. Dacă admitem atât goliciunea de conținut a dogmei neoliberale, cât și efectele negative ale nivelului SMEC din România, vom proceda în următoarea secțiune la prezentarea și analiza sumară a unor propuneri de mărire a SMEC.

PROPUNERI DE MĂRIRE A SMEC. Odată admis că e necesar și bine să crească SMEC, întrebarea următoare este: la ce nivel? Clasic, salarizarea și șomajul/productivitatea se consideră a se afla într-o relație liniară; în realitate, sunt indicii că relațiile sunt curbiliniare. În cazul acestor curbe pentru România, punctul de funcționare se află la intersecția unor coordonate de valoare prea mică, creșterea performanței economice nu mai poate avea loc într-un proces liniar, ci dimpotrivă, într-unul neliniar. În acest caz, soluția ar fi ca variabila SMEC să fie ridicată incremental, evaluate șomajul suplimentar și productivitatea periodic, crescut din nou salariul, până la atingerea unei valori care să acopere prețurile curente, cât și competitivitatea necesară pe piață. Aici remarcăm trei posibilități: meritele fiecăreia vor fi analizate sumar:

1) Acoperirea coșului minim de consum lunar (acoperirea nevoilor de trai esențiale ale unei persoane la un consum zilnic alimentar de 1.700 calorii) pentru o familie de 2,804 persoane. Revenirea la menținerea unui raport instituționalizat între coșul minim de consum lunar pentru o familie și SMEC;

2) 60% din salariul mediu pe economia românească, în concordanță cu recomandările OIM și ale social democraților UE;

3) Aducerea într-un interval de timp rezonabil (5-6 ani) a SMEC la nivelul a 60% din SMEC german. În prezent, acesta este de 8,5 euro pe oră, 1.428 euro lunar. SMEC în România ar putea să fie țintit la 3.795 lei, adică 856 euro. Atingerea acestui cuantum aparent curajos și neacordat condițiilor actuale ale economiei s-ar putea realiza în câteva etape. Fiecare pas următor se va face în urma unor evaluări ale impactului creșterii SMEC asupra productivității și șomajului (mai ales cel suplimentar). Pasul următor se va face dacă șomajul suplimentar nu a crescut semnificativ pe seama creșterii anterioare a salariului minim. Funcție de rezultate se poate admite și necesitatea stopării procesului pentru o durată mai lungă de timp, dar nu mai jos de 400 euro. În alte cuvinte, se testează suportabilitatea cuantumului de către angajatori.

În varianta 1, este necesară revederea Anexei 1 și corelarea acesteia cu prețurile actuale de consum; Anexa trebuie să aibă în vedere și nevoile minime de îmbrăcăminte, cultură, informare etc. care sunt departe de a fi lipsite de importanță în viața unui om. După calcule preliminarii aproximative, actualul SMEC de 975 lei pare a fi insuficient chiar și pentru o singură persoană de vârstă activă.

În varianta 2 (OIM), cuantumul acestui SMEC ar trebui să fie de 2.382 x 0,6 = 1.429 lei brut, față de 975 brut actualul SMEC. Creșterea ar putea fi făcută în câteva tranșe pentru a observa efectele. Această variantă ar putea fi însoțită de o diminuare a datoriilor sociale în sarcina patronului, cum au în vedere, de exemplu, francezii1.

În varianta 3, valorile incrementale de mărire a SMEC vor fi mai curajoase în condiții de creștere economică și mai prudente pe timpul recesiunilor.

În toate variantele, preconizăm că vom avea următoarele efecte pozitive:

n Categoria „munca la gri”, destul de răspândită la noi, are în vedere plata unui SMEC de către patron și acordarea unor beneficii suplimentare sub forma unor facilități (bonuri de masă, telefon, abonamente, prime etc.) în compensare, susținute din profiturile patronului. O socoteală simplă va determina fiecare patron în situația asta să constate că introducând toate bonusurile în salariu îl costă cam la fel cu mărirea SMEC, fără a disponibiliza din lucrători. Efectul va fi o fiscalizare corectă prin fiscalizarea beneficiilor angajatului, mărirea puterii sale de cumpărare, respectiv îmbunătățirea veniturilor la bugetul statului. Cresc în acest fel inclusiv șansele ca lucrătorul să fie fidelizat într-o măsură mai mare, iar în timp angajatorul să aibă interesul în creșterea productivității muncii acestuia.

n Va fi un efect direct și imediat de creștere economică din cauza creșterii consumului, în sensul că această creștere a SMEC va fi cheltuită preponderent pe consum de bunuri și servicii generate în România.

Pe baza relației biunivoce dintre nivelul productivității unei economii și nivelul SMEC, în condițiile polarizării locurilor de muncă la nivel de economie globală, pentru o țară ca România este foarte dificil ca binomul productivitate-SMEC să meargă de unul singur în altă direcție decât în jos. Misiunea decidentului politic român la momentul acesta este să schimbe direcția binomului productivitate-SMEC, iar variabila asupra căreia poate interveni la momentul acesta este SMEC. Exemplul migrației medicilor din România ne arată că, dacă lucrurile nu se schimbă, economia românească rămâne legic în zona periferică a nivelului calificării profesionale (productivității) și implicit a SMEC. În lipsa creșterii productivității, angajatorii (străini) vor avea mereu soluții de genul alternativei la Pitești, găsită de Renault în Maroc. În concluzie, prioritatea omului de stat român este pornirea unui ciclu virtuos de atragere și menținere a unei forțe de muncă din ce în ce mai calificate în România.

Anexa 1

Coșul minim de consum lunar pentru „familia de 2,804 persoane” cuprindea cheltuielile cu circa: 3,08 kg de făină, 5,8 kg de mălai, 31,9 kg de pâine, 0,5 kg de produse de franzelărie și panificație, 0,7 kg de paste făinoase, 1,4 kg de orez, 2,1 kg fasole boabe, 13,1 kg cartofi, 1,6 kg de morcovi, pătrunjel și păstârnac, 2,5 kg ceapă uscată, 3,8 kg varză murată și murături, 0,8 kg bulion, 0,6 kg conserve de legume, 3 kg mere, 0,5 kg citrice, 0,7 kg conserve din fructe, aceeași cantitate de carne de bovină, 2,5 kg carne de porc, 2,8 kg carne de pasăre, 0,4 kg de carne de oaie, 2,5 kg de preparate din carne, 0,8 kg de pește proaspăt și congelat, 14,8 litri lapte proaspăt, 0,7 litri de lapte bătut, 1,1 kg de telemea de vacă, 0,7 kg telemea de oaie, 0,9 kg brânză proaspătă și smântână, 42 de ouă, 2,8 litri ulei comestibil, 0,7 kg de untură, 0,561 kg margarină, 2,8 kg zahăr, 0,1 kg ciocolată și bomboane și 2,3 litri de băuturi nealcoolice. Coșul minim mai conținea cheltuieli cu alte produse alimentare, dar și cu produse nealimentare – confecții, tricotaje, încălțăminte, cărți și rechizite școlare, medicamente, articole de igienă și altele – și servicii – apă, canal, salubritate, energie electrică (84,10 kwh), energie termică (0,86 Gcal), gaze (29,16 metri cubi), abonament radio-tv, telefon (50 impulsuri), transport public (42 călătorii), servicii medicale, impozite și taxe și altele.

Valoarea CMCL era actualizată trimestrial de Institutul Național de Statistică, valorile fiind aprobate prin hotărâre de Guvern.

1În varianta a 2-a, patronul ar putea fi ajutat prin preluarea unui procent din majorarea datoriilor sale cu munca pe seama creșterii SMEC de către o subvenție din partea fondului de șomaj sub forma unei măsuri active de combatere a șomajului. Dacă se va recurge la această măsură, statul, prin facilitatea micșorării datoriilor patronilor cu munca, va compensa minusul de venituri bugetare ale bugetului general consolidat prin impozitarea superioară a SMEC mărit. O compensare între bugetele sociale și bugetul de stat se va face în virtutea regulilor bugetului consolidat.

Cuvinte cheie: analitic | salariu minim | economie | capitalism | SMEC
comentarii
arhivă

Comentariile vor fi publicate doar după validarea acestora de către moderator. Nu vor fi publicate comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau la ură, precum și acuzații fără acoperire. Vă mulțumim!
comments powered by Disqus


articole
din aceeași categorie
arhivă

Ați auzit de fractali? Ia uitați-vă la copaci! Ce vedeți? Niște structuri asimetrice, dar repetitive? Fractal este – potrivit definiției pe care o poate găsi oricine pe wikipedia – „o figură geometrică fragmentată sau frântă, care poate fi divizată în părți, astfel încât fiecare dintre acestea să fie (cel puțin) o copie miniaturală a întregului”. Termenul a fost introdus, în 1975, de Benoit Mandelbrot și provine din latinescul fractus, care înseamnă „fracturat” sau „spart”.

În proiectul de buget pe anul 2016 al noului cabinet Dacian Cioloș, bugetul Serviciului Român de Informații (SRI) înregistrează o creștere spectaculoasă de aproape 20%, de la 1,55 miliarde lei în anul curent la 1,85 miliarde anul viitor. Această creștere bugetară extraordinară vine după o serie de impresionante creșteri succesive în cei doi ani precedenți, astfel încât din 2013 bugetul serviciului intern de informații sau de securitate a țării – sau, în orice caz, bugetul principalului serviciu interior de informații și securitate, că mai sunt câteva – a crescut cu nu mai puțin de 60%!

Se discută, în ultimul timp, tot mai mult și mai insistent despre marile nereguli și abuzuri comise în procesul retrocedării bunurilor imobiliare (terenuri agricole, păduri, clădiri) naționalizate sau confiscate în timpul regimului comunist dictatorial. Pe măsură ce se înmulțesc dezvăluirile făcute de mass-media privind jaful nerușinat asupra patrimoniului național, crește nedumerirea și, totodată, indignarea opiniei publice autohtone, incapabilă să înțeleagă cum a fost posibil ca legi menite să repare marile nedreptăți, daunele (...)

Procedând la retrocedarea „in integrum” a proprietăților agricole colectivizate în timpul regimului de tristă aducere aminte, reformatorii postdecembriști au omis faptul că nu mai trăim acele vremuri când 80 la sută din populația țării locuia la sate și când milioane de țărani în putere, dornici să muncească, nu aveau îndeajuns pământ. Reformiștii nostalgici ai trecutului îndepărtat au acționat ignorând efectele trecerii anilor, care au dus la îmbătrânirea și feminizarea forței de muncă a satelor, ca urmare a procesului accelerat de industrializare și urbanizare din anii socialismului nevictorios.

Câștigul salarial mediu net consemnat de INS pentru luna octombrie 2015 a fost de 1.871 lei, în creștere cu 2,1% față de luna precedentă. Puterea de cumpărare rezultată după ajustarea creșterii nominale cu inflația lunară a traversat din nou pragul de 140% în raport cu referința fixată pentru luna octombrie 1990 (ultima de dinaintea liberalizării prețurilor) și a urcat la 141,7%. Exprimat în moneda unică europeană, câștigul salarial mediu net a atins un nou record istoric, cu 421 de euro în termeni nominali și 844 de euro ca putere de cumpărare comparabilă la nivel european (ținând cont de prețurile de la noi, aflate la jumătate față de media UE).

„La estimarea cheltuielilor s-au avut în vedere măsurile care au fost adoptate de Parlament și de Guvern în anul 2015 pentru anul 2016 și au ca efect majorarea cheltuielilor cu 13 miliarde de lei”, a declarat noul ministru al finanțelor, Anca Paliu Dragu. Tot ea a anunțat că vom avea în anul 2016 un deficit al bugetului general consolidat de 2,95% din PIB.

Credeți în predestinare, în karma? Dar de spusele scriitorului englez D.H. Lawrence ce părere aveți: „Dumnezeu nu face lucruri. El este lucruri”? Să lăsăm însă deocamdată aceste chestiuni și să venim cu „suportul” științific. Niște fizicieni care au pornit de la premisa că atomii de heliu se apropie cel mai mult de comportamentul fotonilor i-au emis prin niște fante și i-au proiectat pe niște ecrane generate electromagnetic.

Curba Beveridge este un instrument analitic larg utilizat în analiza macroeconomică contemporană pentru a evalua piața muncii. Ea a apărut odată cu „revoluția keynesistă”, fiind astfel numită în onoarea lui Sir William Beveridge (creatorul sistemului britanic de asigurări sociale și de muncă de la baza statului asistențial de după război), și ea descrie grafic, în spațiu cartezian, relația statistică inversă dintre rata șomajului, reprezentată pe abscisă, și rata locurilor de muncă vacante, reprezentată pe ordonată.

Atunci când sunt întrebați de ce cele mai multe bănci românești nu-s cotate la Bursă, bancherii răspund că sunt membre ale unui grup internațional și că e listată banca-mamă. Totuși, în situația în care băncile rămân din ce în ce mai mult la mâna pieței autohtone în ceea ce privește procurarea de resurse, nu e logic să se ia în calcul potențiale listări pe piața românească?

Minimul istoric al inflației anuale a fost atins în luna august 2015, când valoarea consemnată de INS a fost de -1,87%. Pe lângă reducerea TVA la produsele alimentare, un rol important în această evoluție l-a jucat blocarea temporară a creșterilor de prețuri administrate de stat (ale căror niveluri sunt supuse reglementărilor și avizării din partea autorităților, nefiind stabilite pe piața liberă).

editorial Capitalul are roți, el vine singur dacă nu-i așternem gropi în față. Capitalul are roți și fuge ușor de un Stat-barieră. citește mai mult
analiticAți auzit de fractali? Ia uitați-vă la copaci! Ce vedeți? Niște structuri asimetrice, dar repetitive? Fractal este – potrivit definiției pe care o poate găsi oricine pe wikipedia – „o figură geometrică fragmentată sau frântă, care poate fi divizată în părți, astfel încât fiecare dintre acestea să fie (cel puțin) o copie miniaturală a întregului”. Termenul a fost introdus, în 1975, de Benoit Mandelbrot și provine din latinescul fractus, care înseamnă „fracturat” sau „spart”.
analiticÎn proiectul de buget pe anul 2016 al noului cabinet Dacian Cioloș, bugetul Serviciului Român de Informații (SRI) înregistrează o creștere spectaculoasă de aproape 20%, de la 1,55 miliarde lei în anul curent la 1,85 miliarde anul viitor. Această creștere bugetară extraordinară vine după o serie de impresionante creșteri succesive în cei doi ani precedenți, astfel încât din 2013 bugetul serviciului intern de informații sau de securitate a țării – sau, în orice caz, bugetul principalului serviciu interior de informații și securitate, că mai sunt câteva – a crescut cu nu mai puțin de 60%!
analiticSe discută, în ultimul timp, tot mai mult și mai insistent despre marile nereguli și abuzuri comise în procesul retrocedării bunurilor imobiliare (terenuri agricole, păduri, clădiri) naționalizate sau confiscate în timpul regimului comunist dictatorial. Pe măsură ce se înmulțesc dezvăluirile făcute de mass-media privind jaful nerușinat asupra patrimoniului național, crește nedumerirea și, totodată, indignarea opiniei publice autohtone, incapabilă să înțeleagă cum a fost posibil ca legi menite să repare marile nedreptăți, daunele (...)
Articole recomandate
Citește online varianta digitală
ECONOMISTUL nr. 16-17, 2016
Economistul 16-17, 14 octombrie 2016
Evenimente ASPES
Curs valutar
Social media
Alpha Bank
Alpha IMMpremier
Alpha IMMpremier
Alpha IMM Import-Export
Alpha IMM Import-Export
  • CECCAR
  • ASE
  • AFER
  • ROMSILVA
  • CAFR
  • BNR
  • ANAF
  • Curtea de Conturi
  • InterAgro
  • Catena
  • ICR
  • FNGCIMM
  • FRC
  • FRGC
  • Ministerul Economiei
  • SIF Banat-Crișana
  • AlphaBank
  • AOAR
  • PRO INVEST
  • Dignitas
  • The Money Channel
  • The Money Channel
  • Revista Audit Financiar
  • Revista PRACTICI DE AUDIT
  • Informația legislativă de care ai nevoie
  • Energy Report
  • Economia Online
  • Amfiteatru Economic
  • Œconomica
  • AIESEC
  • ASER
  • Hyperion
  • ISMB
  • Manpres
  • MailMan


rubrici ECONOMISTUL
Afaceri globale Am citit pentru dumneavoastră Business Cercetare, dezvoltare Dosar Finanțare Fonduri europene În dezbatere Macroeconomie Punctul pe I