Bine ați venit la  ECONOMISTUL!
Săptămânalul comunității economico-financiare din România

Revista Economistul te ține la curent cu ultimele știri, informații, articole și analize din domeniile economic, financiar, academic național și internațional.

cultură
și civilizație economică abonamente
Fii alături de noi în mediul social online și devino fanul nostru pe rețelele de socializare!

Economistul.ro folosește cookie-uri
Cookie-urile sunt fișiere text stocate pe calculatorul dvs. pentru a face experiența navigării pe site mai eficientă și mai plăcută.
Prin continuarea navigării, confirmați că sunteți de acord cu folosirea cookie-urilor - află mai multe despre cookie-uri
Mergi sus
ECONOMISTUL
arhivă
print
a+
a-

Salariul minim pe economie, problematică generală și oportunitate românească (I)


Economistul nr. 1-2, 26 ianuarie 2015

Salariul minim pe economie, problematică generală și oportunitate românească (I)

În această lucrare, autorii analizează situația salariului minim pe economie (SMEC) din multiple perspective: academică, empirică, comparativă și românească. Se arată oportunitatea ridicării nivelului SMEC în România ca un mod nu doar de a reduce inegalitățile, mai cu seamă a celor rezultate din alinierea prețurilor la nivel european, ci mai ales de a schimba direcția de evoluție a binomului productivitate-salarizare, acum aflat pe o spirală descrescătoare. Acest lucru se poate face, și trebuie făcut, ținând desigur seama de șomajul suplimentar generat de creșterea SMEC, sens în care sunt prezentate mai multe variante de creștere, fiecare cu analize sumare de impact. Contribuțiile acestei lucrări vin în sensul includerii situației economiei românești în discuția mai largă despre relația dintre inegalități-SMEC-șomaj și reliefarea relației adiacente SMEC-productivitate, specifică economiilor periferice din sistemul global; acest al doilea aspect, mai cu seamă din perspectiva decidentului politic român.

SALARIUL MINIM. Capitalismul este un sistem de alocare a resurselor și producției eficient, însă dacă este lăsat negestionat el generează și exacerbează inegalitățile economice. Inegalitatea economică dintre oameni, mai cu seamă cea cronică, are efecte nocive la adresa societăților și chiar a sistemului capitalist pe ansamblu. Plecând de la aceste premize și observând creșterea gradului de inegalitate în societățile vestice, inegalitatea a devenit obiect de studiu al economiștilor și populează discursurile personalităților atât de diverse, cum ar fi Papa Francisc sau președintele Obama.

Pentru cei mai mulți cetățeni, rezolvarea problemei inegalității este legată de venituri, care corespund nivelului de salarizare; mai mult, cei mai afectați de inegalitate sunt cei care depind de SMEC. Wikipedia ne informează că salariul minim dintr-o economie reprezintă remunerația cea mai joasă orară, zilnică sau lunară pe care angajatorii o pot plăti legal pentru lucrători. Echivalent, este cel mai jos nivel al salariului la care lucrătorii își pot vinde munca lor. Deși SMEC este stipulat în multe legislații, există diferențe de opinie în privința beneficiilor și dezavantajelor impunerii sale. Suporterii SMEC consideră că acesta susține standardul de trai al lucrătorilor, reduce sărăcia, reduce inegalitatea, loializează forța de muncă și forțează afacerile să fie mai eficiente. În contrast, oponenții SMEC susțin că acesta mărește sărăcia, mărește șomajul (în special printre lucrătorii cu productivitate scăzută) și aduce prejudicii afacerii.

Odată indicată legătura dintre inegalitatea economică și SMEC vom explora câteva din perspectivele economice schițate mai sus pentru a putea aborda binomul inegalitate-SMEC din perspectiva românească.

I. Teorii economice legate de SMEC
Mitul pierderii slujbelor

Pentru unii, convenția economică spune că o creștere a SMEC va reduce numărul de locuri de muncă, deoarece creșterea costurilor salariale nu poate fi transferată la clienți, asta mai cu seamă în economia globalizată. Profesorul de economie Alan Manning, asociat cu London School of Economics, trece în revistă mai multe studii referitoare la efectele măririi SMEC asupra economiei în SUA și asupra evidenței acestor creanțe, urmărind două ipoteze de lucru: (1) legătura dintre mărirea SMEC și pierderea de joburi, pe de o parte, și (2) să arate că piețele muncii nu sunt atât de competitive pe cât le prezumă oponenții SMEC.

Ipoteza de lucru 1. Până la mijlocul anilor 1990, majoritatea studiilor asupra SMEC susțineau ideea unui nedorit târg între nivelurile de reglementare și angajare. Acest cvasi-consens a fost însă zdruncinat, de exemplu, de cercetarea a doi economiști, David Card și Alan Krueger, pe atunci ambii la Universitatea Princeton. Ei arătau că legătura dintre SMEC și pierderea slujbelor este slabă și nefundamentată. De reținut este faptul că ei au oferit noi analize făcute în SUA conform cărora SMEC nu are efect asupra angajării, ci chiar poate mări numărul angajaților. În sensul acesta, ei comparau angajarea în restaurantele fast-food din două state adiacente, New Jersey și Pennsylvania, după ce în New Jersey a crescut salariul minim. Mai degrabă decât o reducere automată a numărului angajaților, un SMEC crescut prezintă răspunsuri contradictorii, care nu ocolesc efectele pozitive, inclusiv la angajator. Studiul celor doi a deschis numeroase dezbateri, aproape toate îmbrăcând în final veșminte politice. Între timp, tenorul conversațiilor academice despre impactul salariului minim s-a schimbat odată cu apariția a numeroase studii ce atribuie un impact foarte mic asupra angajărilor ca urmare a creșterii salariului minim. În sensul acesta se remarcă un sondaj, realizat de Școala de Afaceri a Universității Chicago, al opiniilor exprimate de economiști de vârf: 80% răspund că avantajele ridicării salariului minim depășesc costurile (http://bit.ly/1bjUgYf). În februarie 2013, Paul Krugman, laureat al Premiului Nobel, analizând studii și experimente, a concluzionat: „Avem de-a face cu un efect mic pozitiv dacă nu chiar negativ al măririi salariului minim asupra ocupării” (http://nyti.ms/1h5vuAJ).

„Un salariu minim prea ridicat poate dăuna”.

De asemenea, în Franța, economiștii Philippe Aghion, Gilbert Cette și Elie Cohen estimează că e necesar să se regândească rolul și politica SMEC, în cartea lor Changer de modele (aprilie 2014). Acești economiști scriu că un SMEC prea ridicat poate dăuna angajării, încrederii și mobilității sociale. Conform celor trei, singurele criterii de care trebuie să se țină cont trebuie să fie cele ale luptei împotriva sărăciei, echității și impactelor economice, în particular asupra competitivității și angajării1.

Până aici, pe baza acestor exemple, ar trebui să deducem că relația dintre SMEC și locurile de muncă se află cel mai probabil pe o curbă, în sensul că o creștere a SMEC poate să corespundă cu o creștere a gradului de ocupare, până la un punct de inflexiune, de unde cele două se pot mișca în sensuri opuse2. În figura alăturată, poziția corespunzătoare valorii celui mai mic salariu minim se află în vecinătatea valorii ajutorului de șomaj (așa-numitul reserve price), poziția punctului de inflexiune depinde cel mai probabil de des/creșterea economică. În condiții de criză prelungită păstrarea prin lege a unui nivel ridicat al SMEC poate avea ca efect scăderea ocupării la categoria celor angajabili cu SMEC (tinerii în general). Acest lucru indică o dată în plus că statul ar trebui să suporte o diferență de SMEC pentru aceste categorii, mai ales dacă nu se înregistrează o scădere a prețurilor de care nivelul SMEC depinde de asemenea. Această diferență, care se poate constitui într-o măsură activă de combatere a șomajului, subvenționată din fondul de șomaj, trebuie corelată cu criteriul care a condus la stabilirea SMEC.

Tot din Franța, Eric Heyer, director adjunct la departamentul analiză și previziune al Observatorului francez de conjuncturi economice (OFCE), amintește că SMEC se situează la 60% din salariul mediu, același nivel din 2008, când Franța afișa o rată a șomajului de 6,8%. În cuvintele sale, „Criza a mărit șomajul, nu SMEC. Salariul minim nu e responsabil cu șomajul în masă”. Concluzia sa este totuși că SMEC „trebuie să permită fiecăruia să trăiască corect din munca sa”.

Această dezbatere în jurul SMEC intervine în momentul în care Germania, adesea indicată ca model pentru mini-slujbele sale mai mici de 400 euro pe lună, a decis să introducă un SMEC de 8,50 euro brut pe oră.

Germanii par să acționeze în cazul acesta ca și cum dintr-o înțelegere similară a problemelor legate de SMEC, atât cu teoria economică neconcludentă, cât și cu practica ce expune o clasă întreagă de cetățeni pauperizării cronice. Stimulând mai întâi patronatul (Reformele Hartz), iar acum intervenind pentru ridicarea nivelului SMEC, apar cele două fațete ale unei politici de gestiune activă a relației curbilinii dintre SMEC și rata de ocupare a forței de muncă.

Ipoteza de lucru 2. Competitivitatea pieței muncii este asumată demodelele economice neoclasice. Problema este că aceste modele nu sunt confirmate de evidență.

Semnificația faptului că piețele muncii nu sunt competitive este că atunci când șomajul crește, crește și puterea angajatorilor (gradul de monopsonie), iar prețul forței de muncă scade, chiar sub nivelul de subzistență. Această stare a lucrurilor impune cu atât mai mult introducerea unui SMEC la nivelul acoperirii nevoilor de subzistență.

Salariul minim

Până acum am observat că practica economiilor de succes și realitatea contrazic modelul simplificat al economiștilor neoclasici și păstrarea acestuia în orice condiții poate conduce la situații inclusiv ca aceea din piața muncii din România. La noi în țară remarcăm că nu este asigurată subzistența, dar nici nu se creează acea situație în care angajatorul autohton să utilizeze optimal forța de muncă, iar aceasta, la rându-i, fie emigrează, fie nu este suficient de calificată pentru cererile unei economii competitive la nivel global. În cele ce urmează, ne vom referi la situația pieței muncii românești, mai cu seamă din perspectiva acestor fenomene, și cum sunt legate de nivelul SMEC, sugerând în final și soluții.

Salariul minim

Între observațiile empirice ale studiilor americane, care în mod onest rupeau legătura neoliberală dintre creșterea SMEC și șomaj, și hotărârea germanilor de a crește substanțial SMEC, observăm că teoriile economiștilor neoclasici se aplică după necesitățile țării: fiecare poate lua în considerare posibila dezvoltare generală a companiilor, gradul mediu de reinvestire a profitului și crearea de locuri de muncă, gradul de competitivitate atins care permite un respiro pentru a ridica salariile în scopul recâștigării încrederii lucrătorilor. În același timp, lipsa de flexibilitate a pieței muncii (lipsa de competitivitate) este generală. Având în vedere concluziile studierii creșterii SMEC, pornind de la cele două premize, ne permitem să enunțăm că, în cadrul general al evidenței posibilității de ridicare a SMEC, fiecare țară își va aplica propriile criterii la stabilirea noului SMEC.

În încheierea acestui parcurs teoretico-empiric, trebuie adăugată următoarea observație, legată de piața muncii în economia globalizată: locurile de muncă tind să se polarizeaze între economiile centrale care atrag mâna de lucru cea mai productivă, la costuri relativ mari, respectiv economiile periferice în care productivitatea este scăzută și corespunzător la costuri, în zona SMEC. În condițiile încetării politicii europene de armonizare economică și pe fondul mobilității forței de muncă intra-europene, economiile țărilor periferice din UE sunt condamnate la niveluri de productivitate și SMEC scăzute3.

Așadar, ce criteriu ar trebui să aibă în vedere România la stabilirea salariului minim?

Întrucât economiile variază destul de mult, este imposibil să impui o valoare unică la nivelul tuturor statelor membre UE, dar este important să existe o referință la salariul mediu din fiecare țară, lucru care ar reprezenta un prim pas spre o armonizare socială. Având în vedere recomandările OIM privind justiția socială pentru o globalizare echitabilă, social-democrații europeni propun un SMEC în cuantum egal cu 60% din salariul mediu pe economie al fiecărui stat membru.

Pentru a defini criteriile stabilirii SMEC în România este necesar să evidențiem condițiile specifice.

II. Condițiile specifice ale economiei românești: România, pe locul II la lista SMEC din UE

În 2013, Eurostat a compilat o listă a SMEC din țările UE și SUA. Dacă această listă ar fi ordonată după cât de mici sunt salariile nominale, România ar fi într-adevăr pe locul al II-lea.

Toate țările europene au căzut de acord asupra necesității existenței unui SMEC la nivel de țară. Din totalul de 27 state, doar 20 au până în prezent un astfel de indicator, la niveluri diferite. România îl are pe cel mai jos (157 euro pe lună), în timp ce Luxemburg are 1.874 euro lunar – situație din 20134. Începând cu 1 ianuarie 2015, în conformitate cu HG 1091/2014, SMEC a atins pragul de 975 lei = 217,531 euro lunar. Merită reamintit faptul că în urmă cu jumătate de an Germania a recurs pentru prima dată la introducerea unui SMEC evaluat la 8,5 euro/oră.

Ca parte a condițiilor de aderare a României la UE, în economia românească s-a impus o serie de alinieri de prețuri (e.g., energie), aducându-le la nivelul celor vestice. Asta s-a întâmplat fără o aliniere a veniturilor românilor, care au continuat din multiple cauze economice și nu numai să rămână în coada clasamentelor europene. După cum se știe, cuantumul SMEC determină întreaga grilă de salarizare bugetară, dar și salariile din mediul privat. Elementele de calitatea vieții, concordante cu cele din țările europene, împreună cu alinierea prețurilor fac parte din condițiile de convergență nominală, prima condiție de îndeplinit în parcursul spre moneda europeană. Cu alte cuvinte, integrarea deplină și cu beneficii depline a României presupune sine-qua-non-ul măririi salariilor, în principal pe baza măririi SMEC.

În principiu, e bine să mărim SMEC ca factor al reducerii inegalităților, cât și ca o bună măsură economică. Într-adevăr, Henry Ford spunea că angajații săi trebuie să câștige destul încât să poată fi capabili să-și cumpere celebrul Model T pe care-l manufacturau ei înșiși. În numărul viitor al revistei, vom căuta să înțelegem mai bine problematica nivelului scăzut al SMEC în România, dincolo de butada lui Ford. (va urma)

1Acești autori sunt cunoscuți ca aparținând școlii de gândire economice neoclasice. Faptul că ei consideră că rolul primar al SMEC este acela de a lupta împotriva sărăciei ar trebui să dea de gândit în plus celor care fixează nivelul acestuia în economii ca cele ale României.
2Cele două relații dintre nivelul de angajare și SMEC, în concepție neoclasică și în modelul postulat de noi ca fiind mai aproape de realitate, sunt reprezentate grafic.
3Aici se cuvine încă o observație. Productivitatea muncii, ca mai toate măsurile economice, nu este nici ea într-o relație liniară cu nivelul de salarizare sau SMEC. După cum se poate vedea din tabel, Luxemburgul nu pare a avea o problemă de productivitate, deși are un nivel SMEC foarte ridicat. Trebuie de aceea ținut în minte faptul că relația dintre nivelul de salarizare și SMEC este la rândul ei una neliniară, aspect a cărui utilitate va fi revelată mai târziu în text.
4Calculele din materialul prezentat sunt făcute la cursul euro/leu al zilei.

Cuvinte cheie: analitic | salariu minim | economie | capitalism | SMEC
comentarii
arhivă

Comentariile vor fi publicate doar după validarea acestora de către moderator. Nu vor fi publicate comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau la ură, precum și acuzații fără acoperire. Vă mulțumim!
comments powered by Disqus


articole
din aceeași categorie
arhivă

Ați auzit de fractali? Ia uitați-vă la copaci! Ce vedeți? Niște structuri asimetrice, dar repetitive? Fractal este – potrivit definiției pe care o poate găsi oricine pe wikipedia – „o figură geometrică fragmentată sau frântă, care poate fi divizată în părți, astfel încât fiecare dintre acestea să fie (cel puțin) o copie miniaturală a întregului”. Termenul a fost introdus, în 1975, de Benoit Mandelbrot și provine din latinescul fractus, care înseamnă „fracturat” sau „spart”.

În proiectul de buget pe anul 2016 al noului cabinet Dacian Cioloș, bugetul Serviciului Român de Informații (SRI) înregistrează o creștere spectaculoasă de aproape 20%, de la 1,55 miliarde lei în anul curent la 1,85 miliarde anul viitor. Această creștere bugetară extraordinară vine după o serie de impresionante creșteri succesive în cei doi ani precedenți, astfel încât din 2013 bugetul serviciului intern de informații sau de securitate a țării – sau, în orice caz, bugetul principalului serviciu interior de informații și securitate, că mai sunt câteva – a crescut cu nu mai puțin de 60%!

Se discută, în ultimul timp, tot mai mult și mai insistent despre marile nereguli și abuzuri comise în procesul retrocedării bunurilor imobiliare (terenuri agricole, păduri, clădiri) naționalizate sau confiscate în timpul regimului comunist dictatorial. Pe măsură ce se înmulțesc dezvăluirile făcute de mass-media privind jaful nerușinat asupra patrimoniului național, crește nedumerirea și, totodată, indignarea opiniei publice autohtone, incapabilă să înțeleagă cum a fost posibil ca legi menite să repare marile nedreptăți, daunele (...)

Procedând la retrocedarea „in integrum” a proprietăților agricole colectivizate în timpul regimului de tristă aducere aminte, reformatorii postdecembriști au omis faptul că nu mai trăim acele vremuri când 80 la sută din populația țării locuia la sate și când milioane de țărani în putere, dornici să muncească, nu aveau îndeajuns pământ. Reformiștii nostalgici ai trecutului îndepărtat au acționat ignorând efectele trecerii anilor, care au dus la îmbătrânirea și feminizarea forței de muncă a satelor, ca urmare a procesului accelerat de industrializare și urbanizare din anii socialismului nevictorios.

Câștigul salarial mediu net consemnat de INS pentru luna octombrie 2015 a fost de 1.871 lei, în creștere cu 2,1% față de luna precedentă. Puterea de cumpărare rezultată după ajustarea creșterii nominale cu inflația lunară a traversat din nou pragul de 140% în raport cu referința fixată pentru luna octombrie 1990 (ultima de dinaintea liberalizării prețurilor) și a urcat la 141,7%. Exprimat în moneda unică europeană, câștigul salarial mediu net a atins un nou record istoric, cu 421 de euro în termeni nominali și 844 de euro ca putere de cumpărare comparabilă la nivel european (ținând cont de prețurile de la noi, aflate la jumătate față de media UE).

„La estimarea cheltuielilor s-au avut în vedere măsurile care au fost adoptate de Parlament și de Guvern în anul 2015 pentru anul 2016 și au ca efect majorarea cheltuielilor cu 13 miliarde de lei”, a declarat noul ministru al finanțelor, Anca Paliu Dragu. Tot ea a anunțat că vom avea în anul 2016 un deficit al bugetului general consolidat de 2,95% din PIB.

Credeți în predestinare, în karma? Dar de spusele scriitorului englez D.H. Lawrence ce părere aveți: „Dumnezeu nu face lucruri. El este lucruri”? Să lăsăm însă deocamdată aceste chestiuni și să venim cu „suportul” științific. Niște fizicieni care au pornit de la premisa că atomii de heliu se apropie cel mai mult de comportamentul fotonilor i-au emis prin niște fante și i-au proiectat pe niște ecrane generate electromagnetic.

Curba Beveridge este un instrument analitic larg utilizat în analiza macroeconomică contemporană pentru a evalua piața muncii. Ea a apărut odată cu „revoluția keynesistă”, fiind astfel numită în onoarea lui Sir William Beveridge (creatorul sistemului britanic de asigurări sociale și de muncă de la baza statului asistențial de după război), și ea descrie grafic, în spațiu cartezian, relația statistică inversă dintre rata șomajului, reprezentată pe abscisă, și rata locurilor de muncă vacante, reprezentată pe ordonată.

Atunci când sunt întrebați de ce cele mai multe bănci românești nu-s cotate la Bursă, bancherii răspund că sunt membre ale unui grup internațional și că e listată banca-mamă. Totuși, în situația în care băncile rămân din ce în ce mai mult la mâna pieței autohtone în ceea ce privește procurarea de resurse, nu e logic să se ia în calcul potențiale listări pe piața românească?

Minimul istoric al inflației anuale a fost atins în luna august 2015, când valoarea consemnată de INS a fost de -1,87%. Pe lângă reducerea TVA la produsele alimentare, un rol important în această evoluție l-a jucat blocarea temporară a creșterilor de prețuri administrate de stat (ale căror niveluri sunt supuse reglementărilor și avizării din partea autorităților, nefiind stabilite pe piața liberă).

editorial Capitalul are roți, el vine singur dacă nu-i așternem gropi în față. Capitalul are roți și fuge ușor de un Stat-barieră. citește mai mult
analiticAți auzit de fractali? Ia uitați-vă la copaci! Ce vedeți? Niște structuri asimetrice, dar repetitive? Fractal este – potrivit definiției pe care o poate găsi oricine pe wikipedia – „o figură geometrică fragmentată sau frântă, care poate fi divizată în părți, astfel încât fiecare dintre acestea să fie (cel puțin) o copie miniaturală a întregului”. Termenul a fost introdus, în 1975, de Benoit Mandelbrot și provine din latinescul fractus, care înseamnă „fracturat” sau „spart”.
analiticÎn proiectul de buget pe anul 2016 al noului cabinet Dacian Cioloș, bugetul Serviciului Român de Informații (SRI) înregistrează o creștere spectaculoasă de aproape 20%, de la 1,55 miliarde lei în anul curent la 1,85 miliarde anul viitor. Această creștere bugetară extraordinară vine după o serie de impresionante creșteri succesive în cei doi ani precedenți, astfel încât din 2013 bugetul serviciului intern de informații sau de securitate a țării – sau, în orice caz, bugetul principalului serviciu interior de informații și securitate, că mai sunt câteva – a crescut cu nu mai puțin de 60%!
analiticSe discută, în ultimul timp, tot mai mult și mai insistent despre marile nereguli și abuzuri comise în procesul retrocedării bunurilor imobiliare (terenuri agricole, păduri, clădiri) naționalizate sau confiscate în timpul regimului comunist dictatorial. Pe măsură ce se înmulțesc dezvăluirile făcute de mass-media privind jaful nerușinat asupra patrimoniului național, crește nedumerirea și, totodată, indignarea opiniei publice autohtone, incapabilă să înțeleagă cum a fost posibil ca legi menite să repare marile nedreptăți, daunele (...)
Articole recomandate
Citește online varianta digitală
ECONOMISTUL nr. 16-17, 2016
Economistul 16-17, 14 octombrie 2016
Evenimente ASPES
Curs valutar
Social media
Alpha Bank
Alpha IMMpremier
Alpha IMMpremier
Alpha IMM Import-Export
Alpha IMM Import-Export
  • CECCAR
  • ASE
  • AFER
  • ROMSILVA
  • CAFR
  • BNR
  • ANAF
  • Curtea de Conturi
  • InterAgro
  • Catena
  • ICR
  • FNGCIMM
  • FRC
  • FRGC
  • Ministerul Economiei
  • SIF Banat-Crișana
  • AlphaBank
  • AOAR
  • PRO INVEST
  • Dignitas
  • The Money Channel
  • The Money Channel
  • Revista Audit Financiar
  • Revista PRACTICI DE AUDIT
  • Informația legislativă de care ai nevoie
  • Energy Report
  • Economia Online
  • Amfiteatru Economic
  • Œconomica
  • AIESEC
  • ASER
  • Hyperion
  • ISMB
  • Manpres
  • MailMan


rubrici ECONOMISTUL
Afaceri globale Am citit pentru dumneavoastră Business Cercetare, dezvoltare Dosar Finanțare Fonduri europene În dezbatere Macroeconomie Punctul pe I