Bine ați venit la  ECONOMISTUL!
Săptămânalul comunității economico-financiare din România

Revista Economistul te ține la curent cu ultimele știri, informații, articole și analize din domeniile economic, financiar, academic național și internațional.

cultură
și civilizație economică abonamente
Fii alături de noi în mediul social online și devino fanul nostru pe rețelele de socializare!

Economistul.ro folosește cookie-uri
Cookie-urile sunt fișiere text stocate pe calculatorul dvs. pentru a face experiența navigării pe site mai eficientă și mai plăcută.
Prin continuarea navigării, confirmați că sunteți de acord cu folosirea cookie-urilor - află mai multe despre cookie-uri
Mergi sus
ECONOMISTUL

Să se facă Lumière

Economistul nr. 35-36, 23 septembrie 2013

Să se facă Lumière

Pe Bulevardul Regina Elisabeta, în jos spre Cișmigiu, clădirile de la numerele 6, 32 și 34 au găzduit, odinioară, trei centre de importanță culturală a Bucureștiului: cinematografele București, Lumina și Festival. Astăzi, poate că doar firma, cu literele strâmbe ce stau să cadă, și avizierul de programe, unde, culmea ironiei, încă mai sunt lipite programele proiecțiilor viitoare, probabil de la ultima tentativă, eșuată, de a mai proiecta ceva, lasă de aflat existența unor săli de cinematograf.

În rest, pereți scrijeliți de graffitti, ușile ferecate și geamurile crăpate, în spatele cărora au fost lipite hârtii și ziare pentru a nu lăsa să se cunoască starea la fel de proastă din interior, sunt simbolurile decadenței. Nu foarte departe, pe Bulevardul I.C. Brătianu, Luceafărul a trebuit, de asemenea, să lase cortina, definitiv. Prăbușirea cinematografelor publice a decurs în paralel cu cea a Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor România Film (RADEF). Din cei cinci mii de angajați din primul an de după Revoluție, abia că mai rămăseseră câteva sute, trei, în anul 2008.

Sălile mai norocoase ca amplasament și prestigiu au scăpat cât de cât, altele au fost transferate din administrația RADEF către autoritățile locale tocmai pentru a se încerca salvarea lor, iar altele stau în paragină. Problemele, însă, sunt aceleași pentru toate: dezvoltările tehnologice, globalizarea și trecerea treptată spre o economie de piață conlucrează spre a le ridica ștacheta.

 

[...]

Pentru acces complet la articol vă rugăm să vă abonați.

Cuvinte cheie: în concluzie | Lumière | cinematograf
comentarii
arhivă

Comentariile vor fi publicate doar după validarea acestora de către moderator. Nu vor fi publicate comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau la ură, precum și acuzații fără acoperire. Vă mulțumim!
comments powered by Disqus


articole
din aceeași categorie
arhivă

Furnalele celei mai mari termocentrale din Europa (și a doua din lume) se aliniază, grupate în număr par, lăsând fumul greoi să se închege și să se înalțe spre cer. În spatele lor, o câmpie întinsă, sterpă, deluroasă, separă parcul industrial de Belchatow, oraș provincial tipic muncitoresc, cu cartiere de blocuri și o viață liniștită, ale cărui distracții principale sunt o echipă de volei masculin multiplă campioană națională în deceniul trecut și pârtiile de schi de la Gora Kamiensk.

Despre capitalismul românesc se discută de când bancnota de 500 de lei îl înfățișa pe Brâncuși. Întrebarea referitoare la tipul de economie s-a perpetuat, roind în jurul unui sistem acceptat, dar greu de înțeles: ce se întâmplă aici nu pare a avea multe în comun cu ce se întâmplă în alte părți.

În anul 1990, România repornea la drum cu speranța libertății, dar și cu o moștenire de patru decenii de desconsiderare a valorii economice. Pe ce să se întemeieze cea din urmă era un semn de întrebare la momentul respectiv. S-a încercat desprinderea de economia de comandă printr-o privatizare înțeleasă cel puțin la fel de greșit ca libertatea – în speță, două iluzii.

Într-un articol recent din Observatorul Cultural (nr. 698, „Modernizarea ca proces neîntrerupt”), Liviu Ornea observa că socio-economicul contemporan poate fi considerat un sistem „neo-feudal”. Autorul subliniază două idei: întâia oară, încercarea zadarnică de a împuternici clasa de mijloc, luarea continuă de la capăt în acest sens, fără niciun rezultat concret. O privire îndărăt, și imaginile se pot suprapune.

Monstrul de pânză acoperă ferestrele vecinilor de la etajele mijlocii. Noaptea, proiectoarele atârnate de pe blockhaus cu picioroange crăcănate de fier le vâră dunga luminoasă în casă. Între monstru și geam, întinse, dâre, mizerii strânse de la praf și porumbei, în timp ce înăuntru, verile, o căldură insuportabilă. Reducerile de preț asaltează bucureștenii prin portofele, prin debarale, îi invadează de pe fereastră, de unde se poate.

În seara de sâmbătă, la ora șase, coridoarele magazinului din cartier, denumit de acum super sau hipermarket, se umplu de cărucioare. Nu de puține ori, acestea se mai și izbesc; poate de aceea, cine știe?, unii le-au făcut din plastic. Pe culoare, furnicăreală ca în Piața Unirii. Îmbulzeală peste tot (bine că lipsesc claxoanele!), la toate raioanele, la conserve, la pește, la conserve din pește, la fructe, șervețele, biscuiți.

Este o supoziție luată ca atare, de confirmarea căreia economia pare a se feri; fără vreo garanție anume, dar, probabil că din cauza implicațiilor sale sociale, capitalismul o consideră un subiect tabu, pe care preferă să îl lase la coadă, iar dacă ar putea fi trecut cu vederea, cu atât mai bine. Elveția, în schimb, a recunoscut.

Istoria se leagă de un barbarism. Clientul nemulțumit s-a întors cu frigiderul abia cumpărat la fabrică pentru a-l înlocui cu unul care să funcționeze. Alături de directorul uzinei, a făcut un tur prin depozit în căutarea substitutului fiabil. Dintre cele 400 de frigidere văzute, 76 erau cel puțin la fel de proaste. 76. Nici mai mult, nici mai puțin. 76 care au fost duse în hala principală, unde fiecărui angajat i s-a dat câte un ciocan. Întocmai câte un ciocan, din acelea normale.

După doi ani de socoteli, Germania a prezentat rezultatele definitive ale recensământului din 2011 – un moment așteptat de mai bine de două decenii: ultima numărătoare a populației din Germania de Vest data din 1987, Estul aștepta din 1981, iar, pe deasupra, nu se mai făcuse o statistică generală de la reunificare încoace, din perioada în care Helmut Kohl era cancelar de stat și bancnotele mărcii căpătau o înfățișare nouă.

Nu… De data aceasta, Doamna X nu a mai căutat printre rafturile librăriei din colț de stradă. Și era, totuși, vorba de aceeași librărie în care, în tinerețe, își petrecea minute în șir la raionul de cărți de bucate pentru ca, în final, să își aleagă una, poate două, mai interesante. Nu, de data aceasta, nu… De curând, Doamna X a primit în dar de la nepotul său un telefon inteligent.

editorial Capitalul are roți, el vine singur dacă nu-i așternem gropi în față. Capitalul are roți și fuge ușor de un Stat-barieră. citește mai mult
analiticAți auzit de fractali? Ia uitați-vă la copaci! Ce vedeți? Niște structuri asimetrice, dar repetitive? Fractal este – potrivit definiției pe care o poate găsi oricine pe wikipedia – „o figură geometrică fragmentată sau frântă, care poate fi divizată în părți, astfel încât fiecare dintre acestea să fie (cel puțin) o copie miniaturală a întregului”. Termenul a fost introdus, în 1975, de Benoit Mandelbrot și provine din latinescul fractus, care înseamnă „fracturat” sau „spart”.
analiticÎn proiectul de buget pe anul 2016 al noului cabinet Dacian Cioloș, bugetul Serviciului Român de Informații (SRI) înregistrează o creștere spectaculoasă de aproape 20%, de la 1,55 miliarde lei în anul curent la 1,85 miliarde anul viitor. Această creștere bugetară extraordinară vine după o serie de impresionante creșteri succesive în cei doi ani precedenți, astfel încât din 2013 bugetul serviciului intern de informații sau de securitate a țării – sau, în orice caz, bugetul principalului serviciu interior de informații și securitate, că mai sunt câteva – a crescut cu nu mai puțin de 60%!
analiticSe discută, în ultimul timp, tot mai mult și mai insistent despre marile nereguli și abuzuri comise în procesul retrocedării bunurilor imobiliare (terenuri agricole, păduri, clădiri) naționalizate sau confiscate în timpul regimului comunist dictatorial. Pe măsură ce se înmulțesc dezvăluirile făcute de mass-media privind jaful nerușinat asupra patrimoniului național, crește nedumerirea și, totodată, indignarea opiniei publice autohtone, incapabilă să înțeleagă cum a fost posibil ca legi menite să repare marile nedreptăți, daunele (...)
Articole recomandate
Citește online varianta digitală
ECONOMISTUL nr. 16-17, 2016
Economistul 16-17, 14 octombrie 2016
Evenimente ASPES
Curs valutar
Social media
Alpha Bank
Alpha IMMpremier
Alpha IMMpremier
Alpha IMM Import-Export
Alpha IMM Import-Export
  • CECCAR
  • ASE
  • AFER
  • ROMSILVA
  • CAFR
  • BNR
  • ANAF
  • Curtea de Conturi
  • InterAgro
  • Catena
  • ICR
  • FNGCIMM
  • FRC
  • FRGC
  • Ministerul Economiei
  • SIF Banat-Crișana
  • AlphaBank
  • AOAR
  • PRO INVEST
  • Dignitas
  • The Money Channel
  • The Money Channel
  • Revista Audit Financiar
  • Revista PRACTICI DE AUDIT
  • Informația legislativă de care ai nevoie
  • Energy Report
  • Economia Online
  • Amfiteatru Economic
  • Œconomica
  • AIESEC
  • ASER
  • Hyperion
  • ISMB
  • Manpres
  • MailMan


rubrici ECONOMISTUL
Afaceri globale Am citit pentru dumneavoastră Business Cercetare, dezvoltare Dosar Finanțare Fonduri europene În dezbatere Macroeconomie Punctul pe I