Bine ați venit la  ECONOMISTUL!
Săptămânalul comunității economico-financiare din România

Revista Economistul te ține la curent cu ultimele știri, informații, articole și analize din domeniile economic, financiar, academic național și internațional.

cultură
și civilizație economică abonamente
Fii alături de noi în mediul social online și devino fanul nostru pe rețelele de socializare!

Economistul.ro folosește cookie-uri
Cookie-urile sunt fișiere text stocate pe calculatorul dvs. pentru a face experiența navigării pe site mai eficientă și mai plăcută.
Prin continuarea navigării, confirmați că sunteți de acord cu folosirea cookie-urilor - află mai multe despre cookie-uri
Mergi sus
ECONOMISTUL

Resursele strategice ale României
Investițiile în industria de petrol și gaze, prioritate strategică pentru România

Niculae Napoleon Antonescu, membru de onoare al Academiei de Științe Tehnice din România
Economistul nr. 9, 17 martie 2014


Resursele strategice ale României Investițiile în industria de petrol și gaze, prioritate strategică pentru România

Este binecunoscut faptul (premisă esențială a oricărei analize privind resursele de hidrocarburi) că lucrările/activitățile din upstream (explorare, foraj, producție ș.a.) au avut un rol esențial în descoperirea și valorificarea zăcămintelor de petrol și gaze pe plan mondial. În ce privește România, lucrările de upstream au avut o importanță deosebită, contribuind constant la realizarea unor producții de petrol și gaze care ne-au situat în rândul celor mai importante țări din Europa și din întreaga lume.

Este cazul să reamintim că în perioada 1948-1989 în România s-a realizat o dezvoltare intensă a lucrărilor de upstream, în special forajul sondelor de explorare, fiind descoperite și puse în exploatare circa 400 de noi zăcăminte de petrol și gaze, onshore și offshore; ca urmare, producția a atins maximele istorice la țiței în 1977 cu 14.650.000 tone și la gaze în 1986 cu peste 36,3 mld m.c., menținând România în rândul țărilor importante în acest domeniu. După aceste maxime s-a produs o scădere constantă a producției, în special după 1989, din cauza atât a declinului natural al zăcămintelor, cât și a reducerii drastice a lucrărilor de explorare și investițiilor, producția ajungând actualmente la circa 4 mil. tone țiței, respectiv circa 10 mld. m.c. la gaze. În aceste condiții, România depinde, în mare măsură, de importul unor cantități importante de țiței/petrol și gaze, astfel că este extrem de importantă orice creștere a producției de țiței și gaze naturale.

În ce privește țițeiul, este important să se majoreze cât mai mult factorul final de recuperare din zăcămintele aflate în exploatare în condițiile extinderii lucrărilor de cercetare geologică, explorare și apoi exploatare a unor noi zăcăminte, convenționale și neconvenționale (ex. shale oil) situate în special la adâncimi mai mari de 3.000 m, așa cum, de altfel, își propune să realizeze OMV PETROM, în colaborare cu alte societăți.

Referitor la gazele naturale, perspectiva de creștere a producției este mult mai bună, datorită existenței unor importante zăcăminte convenționale situate în platforma continentală a Mării Negre (offshore), cât și a unor zăcăminte neconvenționale (onshore), cum sunt argilele (shale gas) și nisipurile dure (tight gas).

Pentru atingerea acestor obiective, se impune efectuarea unui amplu program de cercetări geologice, explorare și ulterior exploatare a acestor zăcăminte, convenționale și neconvenționale, de țiței și gaze. Realizarea acestor obiective necesită, desigur, utilaje, scule și tehnologii moderne, personal bine calificat și, bineînțeles, investiții financiare extrem de mari. Aceste obiective nu pot fi materializate numai de statul nostru, respectiv societăți românești, astfel că se impune, ca de altfel peste tot în lume, realizarea unui parteneriat cu companii petroliere internaționale.

Prin realizarea obiectivelor menționate mai sus, pe lângă creșterea producției, se pot  acoperi, parțial la țiței și integral la gaze, necesitățile de consum intern și eventual crearea unui surplus de gaze pentru export, cu efecte benefice atât pentru bugetul de stat, cât și pentru dezvoltarea economică în general.

În concluzie, apreciez că statul român, prin instituțiile și organismele sale, centrale și locale, are datoria să asigure toate condițiile, legale și de altă natură, pentru a stimula urgent investițiile în acest domeniu, esențial pentru economia națională.

Articolul face parte din dosarul Resursele strategice ale României
comentarii
arhivă

Comentariile vor fi publicate doar după validarea acestora de către moderator. Nu vor fi publicate comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau la ură, precum și acuzații fără acoperire. Vă mulțumim!
comments powered by Disqus


articole
din aceeași categorie
arhivă

Legislația fiscală românească nu trebuie schimbată din temelii, căci avem un Cod fiscal rezonabil ca funcționalitate și norme de aplicare detaliate. Însă e nevoie de o rescriere a Codului fiscal pentru că realitatea economică a depășit legislația în unele privințe, iar lipsa de prevederi specifice face de multe ori greoaie aplicarea unor prevederi prea generale.

Am învățat, atât acasă, cât și mai târziu, la școală, să fiu serios și smerit. Să îmi găsesc un loc de muncă. Ăsta este modelul ante-capitalist. Era mai bine să fie așa. Mai sigur. La finalul facultății, băncile (indiferent că acționar era statul sau privat) păreau locul unde să fii ca absolvent de ASE. Confirmai absolvirea unui ciclu de 4 sau 5 ani. Din fericire, m-am împotrivit, iar anul 2009 mi-a confirmat că un monolit este primul care se crapă când se apropie o criză financiară.

Avem nevoie de legi clare pentru a ști ce obligații fiscale avem, pentru a nu crea riscuri legislative pentru business. Statul, prin statut, este responsabil de calitatea reglementărilor. Atunci când reglementarea este neclară, ea trebuie interpretată în favoarea contribuabilului. De altfel, există și o decizie a CEDO în acest sens.

Academia este obișnuită să nu se implice în niciun fel în lupta politică, pentru că – de ce să nu o spunem? – asta este rațiunea de a exista a Academiei. Tema discutată – vă spun ca un cercetător în domeniul economic – se află la miezul științei economice.

Proiectul Pactul pentru Fiscalitate este o inițiativă lăudabilă și mă simt onorat că particip la ea. Sper să aibă un rol important în procesul general de perfecționare și modernizare a gândirii și politicii economice românești. Pactul pentru Fiscalitate enumeră și dorește să urmeze patru principii suverane pentru o societate prosperă: stimularea investițiilor directe; simplificarea, eficientizarea și predictibilitatea legislației fiscale; depolitizarea, profesionalizarea și informatizarea ANAF și toleranța zero la evaziune.

Ce ne propunem prin Pactul pentru Fiscalitate este ca inițiativa să contribuie la crearea unei fiscalități eficiente, responsabile, credibile, transparente și deschise în relația cu beneficiarii serviciilor sale – cetățenii și mediul de afaceri. Avem nevoie de un sistem fiscal predictibil și stabil, capabil să favorizeze și să susțină dezvoltarea socio-economică echilibrată la nivel național și local.

La începutul acestui an am avut o curiozitate: cum a evoluat fiscalitatea românească în ultimii 10 ani? Am făcut, așadar, un inventar al măsurilor de politică fiscală în această perioadă, perioadă care coincide și cu cea în care avem un Cod Fiscal și unul de Procedură Fiscală care reglementează principalele impozite și taxe din România, precum și modul în care este guvernată relația între contribuabil și ANAF.

Am participat la conferința de lansare în dezbatere publică a sus-menționatului „Pact pentru Fiscalitate”, Romanian Business Leaders fiind și ea – alături de alte entități – parte a acestei inițiative. Lăudabile, în măsura în care nu va rămâne o formă fără fond și în măsura în care se înțeleg bine termenii.

Încep prin a mulțumi pentru invitația de a mă adresa, prin intermediul revistei dvs., economiștilor din România sau cel puțin celor care sunt membri ai AGER și deci cititori firești ai acestei reviste. Mi se pare normal să mă autodivulg din capul locului prin a vă informa că sunt la rândul meu economist (și o spun cu mândrie), licențiat al Facultății de Relații Economice Internaționale din cadrul ASE București.

Ziua Profesiilor Liberale din România – 5 noiembrie – a fost marcată printr-o conferință ajunsă anul acesta la a șaptea ediție, fără să însemne nici pe departe rutina simplei marcări a unei date atribuite la nivel organizațional, ci reunind sub forma unei dezbateri de substanță exponenți dintr-o diversitate de domenii economico-sociale, precum și din spațiul conex al partenerilor, beneficiarilor, autorităților. Organizată de UPLR – Uniunea Profesiilor Liberale din România, conferința a avut ca temă „Consolidarea profesiilor liberale – mijloc de dezvoltare a societății românești”.

editorial Capitalul are roți, el vine singur dacă nu-i așternem gropi în față. Capitalul are roți și fuge ușor de un Stat-barieră. citește mai mult
analiticAți auzit de fractali? Ia uitați-vă la copaci! Ce vedeți? Niște structuri asimetrice, dar repetitive? Fractal este – potrivit definiției pe care o poate găsi oricine pe wikipedia – „o figură geometrică fragmentată sau frântă, care poate fi divizată în părți, astfel încât fiecare dintre acestea să fie (cel puțin) o copie miniaturală a întregului”. Termenul a fost introdus, în 1975, de Benoit Mandelbrot și provine din latinescul fractus, care înseamnă „fracturat” sau „spart”.
analiticÎn proiectul de buget pe anul 2016 al noului cabinet Dacian Cioloș, bugetul Serviciului Român de Informații (SRI) înregistrează o creștere spectaculoasă de aproape 20%, de la 1,55 miliarde lei în anul curent la 1,85 miliarde anul viitor. Această creștere bugetară extraordinară vine după o serie de impresionante creșteri succesive în cei doi ani precedenți, astfel încât din 2013 bugetul serviciului intern de informații sau de securitate a țării – sau, în orice caz, bugetul principalului serviciu interior de informații și securitate, că mai sunt câteva – a crescut cu nu mai puțin de 60%!
analiticSe discută, în ultimul timp, tot mai mult și mai insistent despre marile nereguli și abuzuri comise în procesul retrocedării bunurilor imobiliare (terenuri agricole, păduri, clădiri) naționalizate sau confiscate în timpul regimului comunist dictatorial. Pe măsură ce se înmulțesc dezvăluirile făcute de mass-media privind jaful nerușinat asupra patrimoniului național, crește nedumerirea și, totodată, indignarea opiniei publice autohtone, incapabilă să înțeleagă cum a fost posibil ca legi menite să repare marile nedreptăți, daunele (...)
Articole recomandate
Citește online varianta digitală
ECONOMISTUL nr. 16-17, 2016
Economistul 16-17, 14 octombrie 2016
Evenimente ASPES
Curs valutar
Social media
Alpha Bank
Alpha IMMpremier
Alpha IMMpremier
Alpha IMM Import-Export
Alpha IMM Import-Export
  • CECCAR
  • ASE
  • AFER
  • ROMSILVA
  • CAFR
  • BNR
  • ANAF
  • Curtea de Conturi
  • InterAgro
  • Catena
  • ICR
  • FNGCIMM
  • FRC
  • FRGC
  • Ministerul Economiei
  • SIF Banat-Crișana
  • AlphaBank
  • AOAR
  • PRO INVEST
  • Dignitas
  • The Money Channel
  • The Money Channel
  • Revista Audit Financiar
  • Revista PRACTICI DE AUDIT
  • Informația legislativă de care ai nevoie
  • Energy Report
  • Economia Online
  • Amfiteatru Economic
  • Œconomica
  • AIESEC
  • ASER
  • Hyperion
  • ISMB
  • Manpres
  • MailMan


rubrici ECONOMISTUL
Afaceri globale Am citit pentru dumneavoastră Business Cercetare, dezvoltare Dosar Finanțare Fonduri europene În dezbatere Macroeconomie Punctul pe I