Bine aţi venit la  ECONOMISTUL!
Săptămânalul comunităţii economico-financiare din România

Revista Economistul te ţine la curent cu ultimele ştiri, informaţii, articole şi analize din domeniile economic, financiar, academic naţional şi internaţional.

cultură
şi civilizaţie economică abonamente
Fii alături de noi în mediul social online și devino fanul nostru pe reţelele de socializare!

Economistul.ro foloseşte cookie-uri
Cookie-urile sunt fişiere text stocate pe calculatorul dvs. pentru a face experienţa navigării pe site mai eficientă şi mai plăcută.
Prin continuarea navigării, confirmaţi că sunteţi de acord cu folosirea cookie-urilor - află mai multe despre cookie-uri
Mergi sus
ECONOMISTUL
editorial
print
a+
a-

Ratăm investiții și investitori, pierdem bani europeni. Cine răspunde?

Economistul nr. 10, 01 iunie 2016  

În încercarea de a explica motivele pentru care România a pierdut investiția într-o fabrică de motoare a firmei Daimler, vicepremierul Costin Borc a oferit câteva explicații suplimentare. Cea mai importantă este legată de faptul că investitorul german ar fi pus o condiție importantă, și anume ca locul în care se situează proiectul industrial să se afle la 17 ore de fabrica din orașul german Bremen. Era o scuză credibilă pentru pierderea unei investiții, pentru că s-a spus, geografic, orașul Sebeș din județul Alba, acolo unde grupul german are deja o investiție, nu ar fi putut concura cu locația din Polonia.

Ar fi prea simplu ca alegerea investitorului german să se fi bazat numai pe criteriul geografic al dis-tanței. De altfel, replica a venit imediat de la reprezentantul unei companii de tradiție din economia românească. Directorul general al firmei Elba din Timișoara a precizat că distanța dintre județul Timiș și Bremen se parcurge în 13 ore, adică într-un timp mai scurt decât cel cerut de investitorul german. Desigur, nu ar fi fost nicio problemă ca un investitor străin să dețină în aceeași țară mai multe zone in-dustriale. Așadar, nu era absolut necesar ca noua investiție Daimler să se fi constuit în localitatea din Alba.

Cel mai cunoscut exemplu este chiar Renault, care are fabrica la Mioveni, un centru tehnologic la Titu și birourile unor departamente de cercetare în București. Este doar un exemplu, dar mai pot fi găsite și altele. Aceste argumente ne demonstrează că nu doar drumul de 17 ore până la Bremen a contat în alegerea locației, ci a fost vorba de mai multe criterii. Sau, în orice caz, cele 17 ore cerute de nemți se puteau realiza din mai multe locuri din România, dacă ar fi existat două autostrăzi care să traverseze țara.

Desigur, nu putem imputa actualului guvern faptul că România nu are autostrăzi. Este o ratare care se poate reproșa întregii clase politice. Dar este important de analizat care sunt motivele reale ale ratării investiției germane, pentru că aceasta este cea mai mare nerealizare economică a anului. Faptul poate fi demonstrat chiar cu o serie de date macroeconomice îngrijorătoare. Este vorba despre creșterea importantă a deficitului de cont curent al balanței de plăți. Astfel, de la excedentul de 500 milioane eu-ro de anul trecut, s-a ajuns ca pe primele trei luni ale acestui an să se înregistreze un deficit de 1,5 mil-iarde euro. Cauza acestei schimbări majore este legată și de situația investițiilor străine și a investițiilor în general.
După criza declanșată în anul 2008, pe plan mondial, investitorii au fost mult mai precauți. Criza prețului materiilor prime a complicat și mai mult

situația unor economii și a unor ramuri industriale. În această situație, investitorii sunt la mare preț pentru economie. Cu atât mai mult pentru economia roma-nească, pentru că ultimii ani au adus o creștere economică bazată pe scăderea taxelor și creșterea salariilor. O creștere bazată pe consum.

Pentru a schimba modelul de creștere este nevoie de investitori, români sau străini. Din acest punct de vedere, un investitor german precum Daimler care ar fi venit cu produse cu valoare adaugată mare pentru industria auto era extrem de important.

Din păcate, nu pierdem doar investitori. Ci, din nou, suntem în întârziere cu cel puțin doi ani în ceea ce privește atragerea de fonduri europene. A fost schimbat ministrul Fondurilor Europene, iar noul min-istru a renunțat și la secretarii de stat. Ghidurile pentru aplicanți nu sunt gata, softurile nu sunt pregătite pentru că administrația nu s-a hotărât dacă vrea să primească ofertele on-line sau pe hârtie. Licitațiile sunt în întârziere și abia dacă sunt lansate pentru câteva programe operaționale și axe. Con-cluzia este cea pe care o arată în revista „Economistul” consultantul Gheorghe Boeru, care afirmă că după actualul exercițiu bugetar european Romania se va împărți și mai tare în România bogată și cea săracă. Adică, firmele, autoritățile locale care au derulat proiecte cu fonduri europene în anii trecuți, vor continua să atragă bani și să se dezvolte. Cei care au ratat startul vor fi condamnați la sărăcie, la subdezvoltare. Guvernul este primul care trebuie să se miște. Sau, mai exact, să miște „roata” fon-durilor europene. Fără investiții și fără atragerea de bani europeni, economia riscă să treacă de la „ex-uberanța irațională” de astăzi la scăderea de mâine. 

comentarii
arhivă

Comentariile vor fi publicate doar după validarea acestora de către moderator. Nu vor fi publicate comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau la ură, precum și acuzații fără acoperire. Vă mulțumim!
comments powered by Disqus

ECONOMISTUL

Capitalul are roți, el vine singur dacă nu-i așternem gropi în față. Capitalul are roți și fuge ușor de un Stat-barieră.

Piața de capital rămâne în continuare o așteptare pentru economia românească. Atât reprezentanții companiilor, investitorii, cât și societățile care formează structura pieței de capital recunosc că, până acum, evoluția a fost doar parțial mulțumitoare.

Europa se schimbă! România caută căile pentru o dezvoltare sustenabilă. Acestea sunt realitățile lumii de azi, de care revista „Economistul” ține seama. Și pentru că lumea se schimbă, și revista pe care o citiți face acest lucru. Începând cu acest număr, „Economistul” își propune să fie mai aproape și mai profund de temele importante ale economiei și societății.

Alegerile locale din data de 5 iunie a.c. sunt considerate, fără îndoială, un important test politic. Există deja numeroase comentarii și analize referitoare la împlinirea sau nu a așteptărilor de înnoire a clasei politice. Așa după cum, alegerile locale sunt privite și ca un test al încrederii populației față de acțiunile DNA. Presa străină a privit cu uimire faptul că un primar din România a fost ales în timp ce se afla în anchetă, ba chiar în arest. Noi, aici, în România, avem o altă înțelegere față de gestul alegătorilor din Baia Mare, cei care au votat un Cătălin Cherecheș aflat în arest. Dar, trebuie remarcat faptul că antreprenorii români situează DNA între instituțiile cu cel mai înalt nivel de încredere (vezi pag. 36-39, „Pulsul mediului de afaceri”).

Economia românească prezintă toate semnele aparente că se află în creștere. Iată doar câțiva indicatori: creștere economică prognozată la nivelul de 4%, indicatori de venituri și cheltuieli care se înscriu în bugetul de stat pe anul acesta, o creștere spectaculoasă a consumului, o rată a inflației aflată la un minim record (minus 3%) și o rată a șomajului mai mică decât media europeană. Se pot adăuga și alți asemenea indicatori macroeconomici care arată progresele economiei autohtone.

analiticAți auzit de fractali? Ia uitați-vă la copaci! Ce vedeți? Niște structuri asimetrice, dar repetitive? Fractal este – potrivit definiției pe care o poate găsi oricine pe wikipedia – „o figură geometrică fragmentată sau frântă, care poate fi divizată în părți, astfel încât fiecare dintre acestea să fie (cel puțin) o copie miniaturală a întregului”. Termenul a fost introdus, în 1975, de Benoit Mandelbrot și provine din latinescul fractus, care înseamnă „fracturat” sau „spart”.
analiticÎn proiectul de buget pe anul 2016 al noului cabinet Dacian Cioloș, bugetul Serviciului Român de Informații (SRI) înregistrează o creștere spectaculoasă de aproape 20%, de la 1,55 miliarde lei în anul curent la 1,85 miliarde anul viitor. Această creștere bugetară extraordinară vine după o serie de impresionante creșteri succesive în cei doi ani precedenți, astfel încât din 2013 bugetul serviciului intern de informații sau de securitate a țării – sau, în orice caz, bugetul principalului serviciu interior de informații și securitate, că mai sunt câteva – a crescut cu nu mai puțin de 60%!
analiticSe discută, în ultimul timp, tot mai mult și mai insistent despre marile nereguli și abuzuri comise în procesul retrocedării bunurilor imobiliare (terenuri agricole, păduri, clădiri) naționalizate sau confiscate în timpul regimului comunist dictatorial. Pe măsură ce se înmulțesc dezvăluirile făcute de mass-media privind jaful nerușinat asupra patrimoniului național, crește nedumerirea și, totodată, indignarea opiniei publice autohtone, incapabilă să înțeleagă cum a fost posibil ca legi menite să repare marile nedreptăți, daunele (...)
Articole recomandate
Citește online varianta digitală
ECONOMISTUL nr. 16-17, 2016
Economistul 16-17, 14 octombrie 2016
Evenimente ASPES
Social media
Alpha Bank
Alpha IMMpremier
Alpha IMMpremier
Alpha IMM Import-Export
Alpha IMM Import-Export
  • CECCAR
  • ASE
  • AFER
  • ROMSILVA
  • CAFR
  • BNR
  • ANAF
  • Curtea de Conturi
  • InterAgro
  • Catena
  • ICR
  • FNGCIMM
  • FRC
  • FRGC
  • Ministerul Economiei
  • SIF Banat-Crișana
  • AlphaBank
  • AOAR
  • PRO INVEST
  • Dignitas
  • The Money Channel
  • The Money Channel
  • Revista Audit Financiar
  • Revista PRACTICI DE AUDIT
  • Informația legislativă de care ai nevoie
  • Energy Report
  • Economia Online
  • Amfiteatru Economic
  • Œconomica
  • AIESEC
  • ASER
  • Hyperion
  • ISMB
  • Manpres
  • MailMan


rubrici ECONOMISTUL
Afaceri globale Am citit pentru dumneavoastră Business Cercetare, dezvoltare Dosar Finanțare Fonduri europene În dezbatere Macroeconomie Punctul pe I