Bine ați venit la  ECONOMISTUL!
Săptămânalul comunității economico-financiare din România

Revista Economistul te ține la curent cu ultimele știri, informații, articole și analize din domeniile economic, financiar, academic național și internațional.

cultură
și civilizație economică abonamente
Fii alături de noi în mediul social online și devino fanul nostru pe rețelele de socializare!

Economistul.ro folosește cookie-uri
Cookie-urile sunt fișiere text stocate pe calculatorul dvs. pentru a face experiența navigării pe site mai eficientă și mai plăcută.
Prin continuarea navigării, confirmați că sunteți de acord cu folosirea cookie-urilor - află mai multe despre cookie-uri
Mergi sus
ECONOMISTUL

Pactul pentru Fiscalitate
4 principii suverane pentru o societate prosperă

Economistul nr. 47-48, 1 decembrie 2014

Pactul pentru Fiscalitate 4 principii suverane pentru o societate prosperă

1. Simplificare și eficientizare a legislației fiscale în scopul creșterii calității mediului de afaceri, a stimulării antreprenoriatului, a dezvoltării economice și, implicit, a creșterii nivelului de trai al cetățeanului român

1.1 In dubio contra fiscum

Avem nevoie de legi clare pentru a ști ce obligații fiscale avem, pentru a nu crea riscuri legislative pentru business. Statul, prin statut, este responsabil de calitatea reglementărilor. Atunci când reglementarea este neclară, ea trebuie interpretată în favoarea contribuabilului. De altfel, există și o decizie a CEDO în acest sens.

Pe lângă confortul pe care o astfel de reglementare l-ar aduce antreprenorilor, ar ajuta și organele de control la creșterea încrederii în propria judecată, știind că astăzi vedem de multe ori exagerări (cenzurate adeseori de către instanțe), rezultate tocmai din teama inspectorilor de a nu fi sancționați de către Curtea de Conturi.

1.2 Drepturile contribuabilului

Acestea trebuie întărite, orice posibilitate de abuz din partea autorităților de control trebuie eliminată din lege. Termenele pentru controale, dar și pentru rezolvarea cererilor contribuabililor trebuie clar stabilite, fără posibilități de suspendare sine die. Fiecărui drept al contribuabilului trebuie asociată o obligație a organelor fiscale în legătură cu acordarea, pe cât posibil, în mod automat și nu la cerere, a dreptului respectiv.

1.3 Impozitarea veniturilor; contribuții sociale obligatorii

Sarcina fiscală totală (impozit pe venit + contribuții sociale obligatorii) trebuie să depindă exclusiv de mărimea venitului și nu de tipul venitului. Baza de impozitare nu trebuie subminată de excepții. Excepțiile creează discriminări și fac politicile fiscale greu de acceptat, dar și greu de administrat. Modelarea sarcinii fiscale în funcție de mărimea și nu de tipul venitului va permite scăderea (semnificativă) a contribuțiilor sociale datorate de către angajați/angajatori.

Contribuțiile sociale obligatorii trebuie luate în calcul la stabilirea sarcinii fiscale totale, chiar dacă nu sunt impozite (implicând contraprestații). Plata lor trebuie să acopere asigurarea medicală de bază/medicina de urgență, plata unei indemnizații de șomaj sau a unei pensii decente. Principiul solidarității (în special la sănătate, șomaj) nu poate fi eliminat, dar trebuie să devină acceptabil, prin plafonarea bazei de calcul a acestora, la un nivel rezonabil (care să asigure atât păstrarea echilibrului la nivelul bugetului consolidat, cât și să fie acceptabil de către contribuabil). În paralel, trebuie create condițiile pentru dezvoltarea asigurărilor private de sănătate și pensii.

1.4 Stimularea consumului intern prin reducerea impozitelor indirecte

TVA este pur și simplu foarte mare, la fel ca și accizele. Ele pot fi reduse (semnificativ), cu respectarea obligațiilor asumate către UE, prin îmbunătățirea semnificativă a gradului de colectare.

De asemenea, în contextul simplificării și eficientizării legislației fiscale în scopul creșterii calității mediului de afaceri, a stimulării antreprenoriatului, a dezvoltării economice și, implicit, a creșterii nivelului de trai al cetățeanului român, mai considerăm de maximă importanță și următoarele aspecte:
- o consultare constantă, programată din timp și total transparentă a comunității de afaceri cu privire la modificări fiscale cu impact major;
- luarea în considerare a bunelor practici internaționale în materie de fiscalitate;
- corelarea Codului Fiscal cu Codul de Procedură Fiscală și actualizarea la timp a normelor metodologice;
- simplificarea mecanismelor de implementare pentru a minimiza efortul depus de autorități și contribuabili.

2. Stimularea investițiilor și atragerea de investiții directe în economie

Avem nevoie de atragere de investiții directe, străine sau românești, autohtone, în economie. Acestea nu doar generează locuri muncă în România, ci le garantează și continuitatea. Locurile de muncă stabile, bine plătite și generatoare de valoare adăugată reprezintă singura cale prin care putem scăpa de sărăcie și subdezvoltare cronică. Pe cale de consecință, profiturile generate în România trebuie declarate și impozitate corespunzător.

Nu trebuie însă impozitate investițiile, ci profiturile generate de investiții. Trebuie, deci, reconsiderat impozitul pe construcții speciale, iar impozitul pe clădiri reformat, astfel încât impozitul datorat pentru clădirile cu destinație comercială să nu mai depindă de valoarea investiției/valoarea de piață a clădirilor. Impozitarea clădirilor în funcție de valoarea contabilă descurajează investițiile în clădiri de calitate (calitatea costă) și în plus face imposibilă bugetarea multi-anuală, atât pentru administrațiile locale, cât și pentru antreprenori.

Investițiile publice trebuie să aibă ca efect colateral și degrevarea mediului privat de presiunea de a se vedea obligați, pe fondul unei infrastructuri deficitare, de exemplu, să direcționeze capital în zona „non-tradable”. Investițiile publice trebuie să aibă la bază exclusiv criterii de oportunitate, prioritate, multiplicare și eficiență economică, fără să mai fie subordonate unor interese politice ascunse.

3. Depolitizarea, reprofesionalizarea și informatizarea ANAF

Avem nevoie de un corp de profesioniști, nu de unul aservit mediului politic. Este obligatoriu ca funcționarul public să lucreze în interesul național, deci al cetățeanului și al statului, să fie un profesionist integru, promovarea profesională să fie pe bază de merite, iar principala grijă a corpului de control să fie aplicarea legii fără grija că „deranjează”. Mai mult, politicul trebuie să înceteze să folosească corpul de control pentru a își suprima adversarii politici ori concurenții economici. Acest deziderat este vital și pentru atingerea primului principiu, dar și pentru creșterea rolului activ, de îndrumare și prevenție, al fiscului.

Numirile politice trebuie să se oprească la nivelul președintelui ANAF (secretar de stat) și directorilor generali ai Direcțiilor Regionale, dar și la acest nivel trebuie numiți doar profesioniști cu experiență, asupra cărora să nu existe niciun fel de suspiciuni. De altfel, proiectul finanțat de Banca Mondială, aflat acum în derulare, poate fi de real folos, cu condiția să nu fie subminat politic. În plus, acest proiect plus proiectul CNASS (cardurile de sănătate) pot fi bazele unui sistem integrat de administrare, inclusiv fiscală, a țării. Un card electronic de identitate coroborat cu o bază națională informatică și interconectată de date, care să integreze toate informațiile despre fiecare cetățean, ar putea eficientiza rapid administrarea și ar debirocratiza țara.

Desigur, toate acestea nu pot fi realizate fără o politică de remunerare echitabilă și cu efect stimulativ a personalului ANAF. În acest context, perfecționarea profesională continuă a angajaților ANAF trebuie să constituie o prioritate, iar relația cu contribuabilii (mediul de afaceri sau persoane private) trebuie construită în jurul unui dialog real și permanent.

4. Toleranță zero la evaziune

Avem nevoie de un pact politic în acest sens. Susținem acest lucru din cauza numărului imens de dosare de mare evaziune în care sunt implicați politicieni de top, dar și șefi din ANAF, poliție sau alte organe ale statului. În plus, este deja de notorietate că o mare parte din cheltuielile din campaniile electorale sunt acoperite cu bani negri. Odată agreat acest principiu, măsurile ne sunt la îndemână: taxare inversă, informatizare, limitarea plăților cash, înăsprirea sancțiunilor, controale indirecte.

La ora actuală, statul pierde circa 2.250 de lei, în fiecare secundă, din taxe și impozite pe care nu le colectează. Suma este halucinantă și atinge, lunar, aproape 1,5 miliarde de euro. Vă propunem un exercițiu de imaginație, pentru a identifica ce ar putea să facă România, an de an, măcar cu o parte din această sumă absolut copleșitoare… Evaziunea afectează deja grav mersul lucrurilor în România și, indiscutabil, trebuie privită exclusiv ca un atentat fundamental la siguranța națională; atât prin lipsa de la buget a fondurilor necesare pentru buna funcționare a statului, a educației, a sănătății, a politicilor sociale și demografice, cât și prin eliminarea din piață a antreprenorilor corecți de către evazioniști. Contribuabilul corect nu poate pur și simplu concura cu unul care nu plătește TVA sau plătește la negru angajații. Și exemplele pot continua.

Metodele de control indirect trebuie să devină aplicabile, ele sunt o parte importantă în prevenirea evaziunii și combaterea efectelor ei (pe principiul follow the money). Pentru aceasta este însă nevoie de un moment zero construit responsabil, pentru a se crea referința. O soluție, inclusiv pentru scoaterea la lumină a unor sume și operațiuni din economia subterană, ar putea fi stabilirea unei perioade de declarare a sumelor ce nu pot fi justificate prin venituri impozabile (ex.: 6 luni) și plată a impozitului (ex.: 16% – eventual redus pentru cei care se conformează rapid, scutire de dobânzi, penalități și de sancțiuni penale pentru evaziune), plus o declarație inițială de patrimoniu pentru cei care au un patrimoniu net peste un anumit prag (ex.: 1 milion lei), strict confidențială, urmată de aplicarea unei cote duble de impunere pentru sumele stabilite prin metode indirecte de control. Avem, de asemenea, posibilitatea să introducem în legislația fiscală așa-numitele CFC Rules, dar și FACTA. Totodată, controalele, indiscutabil necesare, trebuie concentrate în zonele cu riscul cel mai ridicat de evaziune și nu repartizate uniform și în zonele cu grad foarte ridicat sau absolut de conformare.

Pentru o și mai bună înțelegere a acestei problematici inserăm mai jos și radiografia ultimilor 10 ani, efectuată de Consiliul Fiscal, cu privire la gradul de colectare a principalelor impozite și taxe, radiografie care scoate în evidență, într-un mod elocvent, și problematica evaziunii fiscale – în special aceea legată de taxa pe valoarea adăugată.

V-AȚI ÎNTREBAT VREODATĂ…
V-ați întrebat vreodată care este rolul fiscalității în economie?
V-ați întrebat vreodată câte investiții, locuri de muncă și, implicit, câți bani pierdem din cauza unei fiscalități șubrede?
V-ați întrebat vreodată cum ar arăta România dacă antreprenoriatul ar fi stimulat și dacă investitorii serioși ar fi atrași și păstrați?
V-ați întrebat vreodată cum ar fi arătat România fără banii pierduți în economia subterană?
V-ați întrebat vreodată de datoria cui este să reformeze fiscalitatea în țara noastră?
V-ați întrebat vreodată de ce au fost operate sute de modificări ale legilor fiscale doar în ultimul deceniu?
Dar v-ați întrebat vreodată cu adevărat CE ESTE ȘI DE CE ESTE IMPORTANTĂ FISCALITATEA?

Definiția spune că fiscalitatea este ansamblul legilor, reglementărilor și modalităților de impozitare. Să fie, oare, doar atât? Fiscalitatea este chiar pedalierul economiei. Însă este accelerația sau frâna?

Să ne gândim puțin. E normal ca la 25 de ani de la Revoluția din 1989 și la 7 ani de când am pătruns în marea familie a Uniunii Europene aproape jumătate din populația rezidentă a țării să trăiască în pragul sărăciei sau cu privațiuni majore (8,4 milioane de români trăiesc lunar cu mai puțin de 1.000 de lei)? E normal ca, împinși de nevoi și sărăcie, lipsiți de perspective reale în propria țară, peste 3 milioane de români să fie constrânși, în ultimii ani, să părăsească patria pentru a lucra în afara granițelor?

În tot acest context tulburător, cum am putea revitaliza și eficientiza politici și sisteme, precum cele educaționale, cele de sănătate sau cele demografice, pentru ca România să se poată dezvolta, cu adevărat, ca societate? Cum am putea avea o infrastructură demnă de secolul în care trăim? La toate aceste, foarte multe, întrebări s-ar putea răspunde simplu: prin reforme și investiții! De unde însă bani pentru reforme și investiții? Răspunsul este cât se poate de logic și… la îndemână: banii sunt aici! Trebuie doar colectați!

După cum am precizat, România pierde 2.250, secundă de secundă, iar pe minut, 130.000 de lei. Și putem continua să multiplicăm, până ajungem la cele aproximativ 16 miliarde de euro pierdute anual. Asta reprezintă cam 70% din evaziunea fiscală recunoscută și calculată, folosind datele oficiale ale diverselor entități (ministere, servicii de informații, Consiliul Fiscal, Curtea de Conturi, companii și organisme de profil – naționale și internaționale). Restul de 30% reprezintă evaziune aflată sub incidența criminalității economice profunde și organizate. În total, sunt aproximativ 23 de miliarde de euro care se pierd în fiecare an din cauza unui sistem de colectare ineficient și din cauza lipsei unei politici unitare și solide de prevenție, descurajare și combatere a flagelului.

Evaziunea este o frână serioasă pentru dezvoltarea României noastre, creând un cerc vicios pervers, care face adevăratele măsuri de relaxare și stimulare fiscală să rămână simple intenții pe o coală de hârtie. Suma pierdută este uriașă – reprezintă cam jumătate din bugetul de stat al României! Ce am putea face cu acești bani? Exemplele pot fi nenumărate: 5 kilometri de autostradă pe zi, adică 150 de kilometri de autostradă pe lună, sau construcția unui spital universitar la fiecare două zile. Am putea la fel de bine să aducem în discuție și lipsa celor 60 de milioane de euro necesari pentru tratamentele bolnavilor de cancer, sumă care ar putea fi acoperită în doar 1,3 zile din echivalentul taxelor și impozitelor necolectate. Ce să mai vorbim de educație. Este binecunoscut deja faptul că avem cei mai mulți analfabeți din Uniunea Europeană – 250.000. Știți în cât timp am strânge banii necesari pentru a îi școlariza pe toți? În 100 de zile. La nivel de infrastructură, am mai putea să construim 5 școli moderne în fiecare zi, complet utilate și dotate. Sigur, am putea de asemenea și să atingem cu ușurință ținta Europa 2020 a Uniunii Europene de a aloca 3% din PIB pentru cercetare și dezvoltare, tot din banii neîncasați de stat. Tot așa, am mai putea reduce datoria publică în fiecare secundă într-un ritm de 4 ori mai mare decât cel în care crește acum. Evident, nu putem ignora nici mediul de afaceri. La nivelul Uniunii Europene, IMM-urile reprezintă 99% din toate întreprinderile, angajând două treimi din forța de muncă din sectorul privat și generând 58% din PIB, în timp ce în România aportul acestui sector la produsul intern brut este cu mult sub media europeană. În ultimii zece ani, în UE, 85% din totalul creșterii locurilor de muncă s-a datorat IMM-urilor. La noi, în schimb, 70% dintre locurile de muncă desființate pe timp de criză au provenit din sectorul întreprinderilor mici și mijlocii; adică exact acela care ar trebui să fie de fapt motorul economiei și cea mai importantă sursă a creșterii nivelului de trai.

Nu avem cum să omitem nici cele peste 200 de modificări fiscale operate în ultimii 10 ani – cifră care reprezintă un record absolut la nivel european – și care nu au făcut altceva decât să tulbure mediul de afaceri, fără să se consemneze ulterior o creștere observabilă a nivelului sau a structurii veniturilor bugetare. Apoi, s-au mărit unele taxe ori s-au introdus altele noi, iar atitudinea ANAF-ului a devenit tot mai agresivă. Degeaba însă, pentru că problema încasărilor la buget tot nu a fost soluționată. Prin urmare, avem acum nevoie să creăm bazele unui nou dialog credibil și real, transpartinic și transinstituțional între mediul de afaceri și mediul politic românesc, singurul capabil să schimbe, de astăzi înainte, în bine situația. De ce să neglijăm atunci importanța și forța instrumentelor fiscale? De ce să nu îmbunătățim condițiile pentru ca antreprenorii să își crească afacerile, în loc să pună lacătul pe porți? Ce sau cine ne împiedică să reducem la cote minime evaziunea fiscală și să utilizăm în interes național resursele, acum, irosite?

Sperăm să putem oferi răspunsul la aceste întrebări și să punem bazele unui altfel de viitor pentru noi, în România; alături de specialiști din mediul academic și din mediul de afaceri și antreprenorial, de experți ai domeniului fiscal, dar și de alte entități solidare cu demersul nostru. Nu vrem să arătăm pe nimeni cu degetul, nu căutăm vinovați punctuali, nu judecăm pe nimeni și nici nu dăm verdicte. Un cunoscut istoric spunea: „necazul e că ceea ce nu merge într-o societate ajunge să strice și ceea ce merge”. Tocmai din acest motiv, este esențială identificarea greșelilor trecutului, pentru a învăța din ele și, mai ales, pentru a nu le repeta. Există soluții din care toate părțile implicate vor avea de câștigat. Le cunoaștem și suntem pregătiți să contribuim, într-un mod constructiv și echidistant, la implementarea acestor soluții. Acolo unde acestea încă lipsesc, suntem încrezători că le vom putea găsi împreună, în interesul național. Soluții care, de aici înainte, trebuie să formeze coloana vertebrală a politicii fiscale în România.

Acesta este Pactul pentru Fiscalitate! O primă pagină a Pactului pentru România Bunăstării!

comentarii
arhivă

Comentariile vor fi publicate doar după validarea acestora de către moderator. Nu vor fi publicate comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau la ură, precum și acuzații fără acoperire. Vă mulțumim!
comments powered by Disqus


articole
din aceeași categorie
arhivă

Legislația fiscală românească nu trebuie schimbată din temelii, căci avem un Cod fiscal rezonabil ca funcționalitate și norme de aplicare detaliate. Însă e nevoie de o rescriere a Codului fiscal pentru că realitatea economică a depășit legislația în unele privințe, iar lipsa de prevederi specifice face de multe ori greoaie aplicarea unor prevederi prea generale.

Am învățat, atât acasă, cât și mai târziu, la școală, să fiu serios și smerit. Să îmi găsesc un loc de muncă. Ăsta este modelul ante-capitalist. Era mai bine să fie așa. Mai sigur. La finalul facultății, băncile (indiferent că acționar era statul sau privat) păreau locul unde să fii ca absolvent de ASE. Confirmai absolvirea unui ciclu de 4 sau 5 ani. Din fericire, m-am împotrivit, iar anul 2009 mi-a confirmat că un monolit este primul care se crapă când se apropie o criză financiară.

Academia este obișnuită să nu se implice în niciun fel în lupta politică, pentru că – de ce să nu o spunem? – asta este rațiunea de a exista a Academiei. Tema discutată – vă spun ca un cercetător în domeniul economic – se află la miezul științei economice.

Proiectul Pactul pentru Fiscalitate este o inițiativă lăudabilă și mă simt onorat că particip la ea. Sper să aibă un rol important în procesul general de perfecționare și modernizare a gândirii și politicii economice românești. Pactul pentru Fiscalitate enumeră și dorește să urmeze patru principii suverane pentru o societate prosperă: stimularea investițiilor directe; simplificarea, eficientizarea și predictibilitatea legislației fiscale; depolitizarea, profesionalizarea și informatizarea ANAF și toleranța zero la evaziune.

Ce ne propunem prin Pactul pentru Fiscalitate este ca inițiativa să contribuie la crearea unei fiscalități eficiente, responsabile, credibile, transparente și deschise în relația cu beneficiarii serviciilor sale – cetățenii și mediul de afaceri. Avem nevoie de un sistem fiscal predictibil și stabil, capabil să favorizeze și să susțină dezvoltarea socio-economică echilibrată la nivel național și local.

La începutul acestui an am avut o curiozitate: cum a evoluat fiscalitatea românească în ultimii 10 ani? Am făcut, așadar, un inventar al măsurilor de politică fiscală în această perioadă, perioadă care coincide și cu cea în care avem un Cod Fiscal și unul de Procedură Fiscală care reglementează principalele impozite și taxe din România, precum și modul în care este guvernată relația între contribuabil și ANAF.

Am participat la conferința de lansare în dezbatere publică a sus-menționatului „Pact pentru Fiscalitate”, Romanian Business Leaders fiind și ea – alături de alte entități – parte a acestei inițiative. Lăudabile, în măsura în care nu va rămâne o formă fără fond și în măsura în care se înțeleg bine termenii.

Încep prin a mulțumi pentru invitația de a mă adresa, prin intermediul revistei dvs., economiștilor din România sau cel puțin celor care sunt membri ai AGER și deci cititori firești ai acestei reviste. Mi se pare normal să mă autodivulg din capul locului prin a vă informa că sunt la rândul meu economist (și o spun cu mândrie), licențiat al Facultății de Relații Economice Internaționale din cadrul ASE București.

Ziua Profesiilor Liberale din România – 5 noiembrie – a fost marcată printr-o conferință ajunsă anul acesta la a șaptea ediție, fără să însemne nici pe departe rutina simplei marcări a unei date atribuite la nivel organizațional, ci reunind sub forma unei dezbateri de substanță exponenți dintr-o diversitate de domenii economico-sociale, precum și din spațiul conex al partenerilor, beneficiarilor, autorităților. Organizată de UPLR – Uniunea Profesiilor Liberale din România, conferința a avut ca temă „Consolidarea profesiilor liberale – mijloc de dezvoltare a societății românești”.

Un tablou pe cât de cuprinzător, pe atât de obiectiv al manifestării practice în domeniu este relevat de studiul privind impactul socio-economic al profesiilor liberale, lucrare elaborată de UPLR și PricewaterhouseCoopers, pe baza consultării unei diversități de surse documentare, oferite, între alte instituții, de ANAF, Ministerul Finanțelor Publice, Institutul Național de Statistică etc.

editorial Capitalul are roți, el vine singur dacă nu-i așternem gropi în față. Capitalul are roți și fuge ușor de un Stat-barieră. citește mai mult
analiticAți auzit de fractali? Ia uitați-vă la copaci! Ce vedeți? Niște structuri asimetrice, dar repetitive? Fractal este – potrivit definiției pe care o poate găsi oricine pe wikipedia – „o figură geometrică fragmentată sau frântă, care poate fi divizată în părți, astfel încât fiecare dintre acestea să fie (cel puțin) o copie miniaturală a întregului”. Termenul a fost introdus, în 1975, de Benoit Mandelbrot și provine din latinescul fractus, care înseamnă „fracturat” sau „spart”.
analiticÎn proiectul de buget pe anul 2016 al noului cabinet Dacian Cioloș, bugetul Serviciului Român de Informații (SRI) înregistrează o creștere spectaculoasă de aproape 20%, de la 1,55 miliarde lei în anul curent la 1,85 miliarde anul viitor. Această creștere bugetară extraordinară vine după o serie de impresionante creșteri succesive în cei doi ani precedenți, astfel încât din 2013 bugetul serviciului intern de informații sau de securitate a țării – sau, în orice caz, bugetul principalului serviciu interior de informații și securitate, că mai sunt câteva – a crescut cu nu mai puțin de 60%!
analiticSe discută, în ultimul timp, tot mai mult și mai insistent despre marile nereguli și abuzuri comise în procesul retrocedării bunurilor imobiliare (terenuri agricole, păduri, clădiri) naționalizate sau confiscate în timpul regimului comunist dictatorial. Pe măsură ce se înmulțesc dezvăluirile făcute de mass-media privind jaful nerușinat asupra patrimoniului național, crește nedumerirea și, totodată, indignarea opiniei publice autohtone, incapabilă să înțeleagă cum a fost posibil ca legi menite să repare marile nedreptăți, daunele (...)
Articole recomandate
Citește online varianta digitală
ECONOMISTUL nr. 16-17, 2016
Economistul 16-17, 14 octombrie 2016
Evenimente ASPES
Curs valutar
Social media
Alpha Bank
Alpha IMMpremier
Alpha IMMpremier
Alpha IMM Import-Export
Alpha IMM Import-Export
  • CECCAR
  • ASE
  • AFER
  • ROMSILVA
  • CAFR
  • BNR
  • ANAF
  • Curtea de Conturi
  • InterAgro
  • Catena
  • ICR
  • FNGCIMM
  • FRC
  • FRGC
  • Ministerul Economiei
  • SIF Banat-Crișana
  • AlphaBank
  • AOAR
  • PRO INVEST
  • Dignitas
  • The Money Channel
  • The Money Channel
  • Revista Audit Financiar
  • Revista PRACTICI DE AUDIT
  • Informația legislativă de care ai nevoie
  • Energy Report
  • Economia Online
  • Amfiteatru Economic
  • Œconomica
  • AIESEC
  • ASER
  • Hyperion
  • ISMB
  • Manpres
  • MailMan


rubrici ECONOMISTUL
Afaceri globale Am citit pentru dumneavoastră Business Cercetare, dezvoltare Dosar Finanțare Fonduri europene În dezbatere Macroeconomie Punctul pe I