Bine ați venit la  ECONOMISTUL!
Săptămânalul comunității economico-financiare din România

Revista Economistul te ține la curent cu ultimele știri, informații, articole și analize din domeniile economic, financiar, academic național și internațional.

cultură
și civilizație economică abonamente
Fii alături de noi în mediul social online și devino fanul nostru pe rețelele de socializare!

Economistul.ro folosește cookie-uri
Cookie-urile sunt fișiere text stocate pe calculatorul dvs. pentru a face experiența navigării pe site mai eficientă și mai plăcută.
Prin continuarea navigării, confirmați că sunteți de acord cu folosirea cookie-urilor - află mai multe despre cookie-uri
Mergi sus
ECONOMISTUL
arhivă
print
a+
a-

O zi în birou cu Alan Greenspan (II)

Lucian Croitoru, consilier pe probleme de politică monetară al guvernatorului BNR
Economistul nr. 47-48, 10 decembrie 2012

O zi în birou cu Alan Greenspan (II)

4. UN BANCHER CENTRAL ȘI EUFORIA. În acest caz, mulți dintre cei mai tineri, care azi îl critică pe Greenspan, vor fi nevoiți să admită că dramatica inversare a reputației sale, de la Maestro, înainte de criza curentă, la vinovat pentru criză, imediat după, a fost cel puțin pripită și a avut caracter politic.

Corect ar fi să observăm două lucruri. Pe de o parte, Greenspan a fost în asentimentul celor mai mulți când, prin politica monetară și menținerea unei reglementări laxe, a atenuat partea descendentă a ciclului de afaceri. Cu alte cuvinte, a corectat ciclul de afaceri prin împiedicarea apariției unor recesiuni minore, prelungind perioada de prosperitate fără a inflama inflația. Perioadă care, în opinia sa, a început imediat după terminarea războiului rece (Greenspan, 2007, p. 382). Pentru asta, unii i-au spus Maestro.

Pe de altă parte, nimeni din societate nu ar fi aprobat creșterea dobânzii sau întărirea reglementării în perioada boomului prețurilor la locuințe. Cu alte cuvinte, prin decizia de a nu crește gradul de reglementare, Greenspan a fost în asentimentul celor mai mulți: partea ascendentă a ciclului de afaceri nu trebuia corectată prin combaterea boomului prețurilor activelor și a euforiei care o cauza. Perioada îndelungată de dobânzi relativ reduse și gradul scăzut de reglementare a dus la acumularea de datorii, accentuând partea ascendentă a ciclului de afaceri, care s-a încheiat cu criza din 2007.

În retrospectivă, Greenspan este criticat pentru corectarea părții descendente a ciclului de afaceri. Recesiunile sau crizele, dacă nu ar fi fost evitate datorită intervenției politicii monetare, ar fi avut rolul să prevină apariția euforiei. Corectarea ciclului de afaceri pe partea descendentă probabil că a generat hazard moral. Publicul a ajuns să vadă Fed-ul ca pe o garanție implicită împotriva riscurilor, ceea ce a contribuit, alături de alți factori, la subestimarea riscurilor de către public și la prelungirea perioadei de prosperitate. Publicul românesc înțelege foarte bine această formă de hazard moral. Foarte multe entități și-au asumat riscuri în timpul boomului din perioada 2004-2007, mai ales pe cel al ratei de schimb, pe baza percepției că BNR ar acționa ca un salvator de ultimă instanță.

Poate că Greenspan este criticabil pentru corectarea părții descendente a ciclului de afaceri, deși e greu de crezut că ar fi putut să facă altfel când legea stabilește că Fed-ul are ca obiectiv combaterea șomajului. Dar poate fi criticat că nu a luptat împotriva boomului? Perioadele prelungite de prosperitate pot genera euforia colectivă, care duce la automulțumire (complacency) și, în final, la criză. Este știut, subestimarea riscului care rezultă din această situație se aplică nu numai consumatorilor, managerilor și bancherilor comerciali, dar și reglementatorilor și economiștilor. Dar nu neapărat tuturor entităților. Lui Greenspan nu i s-a aplicat. El știa, dintr-o experiență anterioară, că nu poți să te opui euforiei.

În 1996, a încercat să se opună boomului prețurilor acțiunilor, care s-a spart în 1999. Greenspan scrie că „eram cumva îngrijorați (el și Bob Rubin, pe atunci ministru de finanțe – n.n.). Prețurile acțiunilor începeau să încorporeze anticipații așa de exorbitante că nu puteau să fie vreodată realizate” (Greenspan, 2007, p. 174). Interesant este că cei doi au avut poziții diferite în ceea ce privește acțiunea. Rubin credea că un ministru de finanțe nu trebuie să vorbească în public despre boomul prețului acțiunilor din trei motive: nu poți ști cu certitudine când o piață este supraevaluată sau subevaluată; nu poți lupta contra forțelor pieței; și nu știi mai mult decât alții.

Greenspan credea, însă, că ridicarea problemei în public nu era o idee rea și, împreună cu colegii de la Fed, „am agreat – spune Greenspan – că încercarea de a evita un boom era coerentă cu misiunea noastră, și că era misiunea noastră să încercăm” (Greenspan, 2007, p. 179). Rezultatul a fost că la creșterea ratei dobânzii cu 0,25 la sută, boomul a ezitat pentru scurt timp și și-a reluat creșterea pentru încă trei ani. Greenspan a concluzionat că „Bob Rubin avea dreptate: nu poți spune când o piață este supraevaluată și nu poți lupta împotriva forțelor pieței... și noi nu am mai încercat niciodată (sublinierea îmi aparține – n.n.) să strunim prețurile acțiunilor” (Greenspan, 2007, p. 179).

[...]

Pentru acces complet la articol vă rugăm să vă abonați.

comentarii
arhivă

Comentariile vor fi publicate doar după validarea acestora de către moderator. Nu vor fi publicate comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau la ură, precum și acuzații fără acoperire. Vă mulțumim!
comments powered by Disqus


articole
din aceeași categorie
arhivă

Asociația Generală a Economiștilor din România (AGER) și Asociația Generală a Inginerilor din România (AGIR) au organizat, în cursul anilor 2011-2012, o suită de conferințe-dezbateri privind elaborarea unui Proiect Național de Modernizare a României până la orizontul anului 2020, ținând seama de nevoile creșterii durabile a economiei naționale și de reperele pe care le oferă Strategia UE 2020 și alte programe și planuri de măsuri.

Există o mare confuzie în acest moment în România, referitor la ce înseamnă capitalism. Și cei care sunt împotrivă, și cei care îl susțin vorbesc, cum este și firesc, de stat minimal și de un sector privat mai mare. Aceasta este doar o condiție necesară a capitalismului, dar nu suficientă. Doar transferul de la stat la privat al resurselor nu înseamnă capitalism, nu însemană creștere economică, nu înseamnă bunăstare.

Între 3 și 5 decembrie 2012, Centre International de Formation Europeenne a organizat la Nisa, sub egida „Club de Nice-Energy and Geopolitics”, Conferința Internațională cu tema „Energy in Europe and the World: crisis or mutation?”. Tema era deosebit de actuală și de importantă, iar invitația de participare pe care am primit-o din partea organizatorilor mi-a făcut o deosebită plăcere. Mă așteptam să înțeleg mai bine, prin discuțiile și referatele prezentate, aspectele unei probleme vitale nu numai pentru repornirea motoarelor economiei mondiale lovite de criză, dar și pentru viitorul raport dintre energiile fosile și cele regenerabile.

Venitul salarial mediu net pe economie a fost în octombrie 2012 de 1.552 lei, potrivit datelor publicate de Institutul Național de Statistică. Puterea de cumpărare a acestuia s-a situat la 119,5% din cea de referință (luna octombrie 1990, ultima de dinaintea liberalizării prețurilor), adică ușor peste media anului 2011, dar sub nivelul din 2010 și sub media primelor nouă luni din acest an.

Context. Pe fundalul actualei crize economice, se accentuează recunoașterea publică a rolului socio-economic al organizațiilor economiei sociale (organizații nonprofit, cooperative, societăți mutuale, întreprinderi de inserție). Tendința se regăsește și în abordarea Uniunii Europene, care utilizează un set de instrumente de politică publică dedicate dezvoltării economiei sociale.

Dacă se recunoaște reprezentativitatea PIB-ului pentru mișcarea unei economii, atunci economia din România se află în prezent la nivelul de acum cel puțin 5 ani, întorcându-se în 2007, dacă nu în 2006. După o ultimă zvâcnire în 2008, a căzut masiv doi ani la rând și apoi a intrat într-o cvasistagnare, care n-a valorat economic mare lucru, ci a putut doar oferi marfă pentru interpretări politice.

Este evident că ștergerea rănilor produse de criza economică în România și în alte țări din Europa și din lume nu se poate face decât prin reluarea creșterii economice. Doar creșterea economică poate să ajute la reducerea șomajului, mai ales în rândul tinerilor, la revenirea consumului și nivelului de trai pe o traiectorie ascendentă, la întărirea stabilității și coeziunii sociale.

În ultimul timp se perindă prin România diverși experți aduși pe bani grei din diferite țări ale Uniunii Europene (UE) cu scopul de a ne da lecții în ceea ce privește absorbția fondurilor europene. Se invocă din ce în ce mai des exemplul de succes al Poloniei, dar nu ne-am pus deloc problema în a aplica propriul nostru exemplu de succes, și anume Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR).

șomajul nu pare să reprezinte o preocupare pentru politicienii aflați în campanie electorală. Lipsa locurilor de muncă pentru tineri, cu atât mai mult, deși ar fi trebuit să fie de maxim interes. Atât pe considerentul tactic al „primenirii votanților”, cât și pe cel strategic al asigurării pensiilor. Pensiile prezente, unde deficitul e mare, și pensiile viitoare pentru generațiile de vârstă mijlocie aflate acum în activitate, unde deficitul va fi și mai mare.

Puțini oameni puteau să-l întâlnească pe Alan Greenspan în biroul său pe vremea când era cel mai puternic bancher central din lume și când numele său era asociat cu prosperitatea. Printre aceștia s-a aflat și Mugur Isărescu. Maestro, cum îi spuneau lui Greenspan mulți finanțiști, care astăzi îl critică, l-a primit în anul 2000, când acesta era primul ministru al Guvernului României. L-am însoțit pe Isărescu la acea întâlnire.

editorial Capitalul are roți, el vine singur dacă nu-i așternem gropi în față. Capitalul are roți și fuge ușor de un Stat-barieră. citește mai mult
analiticAți auzit de fractali? Ia uitați-vă la copaci! Ce vedeți? Niște structuri asimetrice, dar repetitive? Fractal este – potrivit definiției pe care o poate găsi oricine pe wikipedia – „o figură geometrică fragmentată sau frântă, care poate fi divizată în părți, astfel încât fiecare dintre acestea să fie (cel puțin) o copie miniaturală a întregului”. Termenul a fost introdus, în 1975, de Benoit Mandelbrot și provine din latinescul fractus, care înseamnă „fracturat” sau „spart”.
analiticÎn proiectul de buget pe anul 2016 al noului cabinet Dacian Cioloș, bugetul Serviciului Român de Informații (SRI) înregistrează o creștere spectaculoasă de aproape 20%, de la 1,55 miliarde lei în anul curent la 1,85 miliarde anul viitor. Această creștere bugetară extraordinară vine după o serie de impresionante creșteri succesive în cei doi ani precedenți, astfel încât din 2013 bugetul serviciului intern de informații sau de securitate a țării – sau, în orice caz, bugetul principalului serviciu interior de informații și securitate, că mai sunt câteva – a crescut cu nu mai puțin de 60%!
analiticSe discută, în ultimul timp, tot mai mult și mai insistent despre marile nereguli și abuzuri comise în procesul retrocedării bunurilor imobiliare (terenuri agricole, păduri, clădiri) naționalizate sau confiscate în timpul regimului comunist dictatorial. Pe măsură ce se înmulțesc dezvăluirile făcute de mass-media privind jaful nerușinat asupra patrimoniului național, crește nedumerirea și, totodată, indignarea opiniei publice autohtone, incapabilă să înțeleagă cum a fost posibil ca legi menite să repare marile nedreptăți, daunele (...)
Articole recomandate
Citește online varianta digitală
ECONOMISTUL nr. 16-17, 2016
Economistul 16-17, 14 octombrie 2016
Evenimente ASPES
Curs valutar
Social media
Alpha Bank
Alpha IMMpremier
Alpha IMMpremier
Alpha IMM Import-Export
Alpha IMM Import-Export
  • CECCAR
  • ASE
  • AFER
  • ROMSILVA
  • CAFR
  • BNR
  • ANAF
  • Curtea de Conturi
  • InterAgro
  • Catena
  • ICR
  • FNGCIMM
  • FRC
  • FRGC
  • Ministerul Economiei
  • SIF Banat-Crișana
  • AlphaBank
  • AOAR
  • PRO INVEST
  • Dignitas
  • The Money Channel
  • The Money Channel
  • Revista Audit Financiar
  • Revista PRACTICI DE AUDIT
  • Informația legislativă de care ai nevoie
  • Energy Report
  • Economia Online
  • Amfiteatru Economic
  • Œconomica
  • AIESEC
  • ASER
  • Hyperion
  • ISMB
  • Manpres
  • MailMan


rubrici ECONOMISTUL
Afaceri globale Am citit pentru dumneavoastră Business Cercetare, dezvoltare Dosar Finanțare Fonduri europene În dezbatere Macroeconomie Punctul pe I