Bine ați venit la  ECONOMISTUL!
Săptămânalul comunității economico-financiare din România

Revista Economistul te ține la curent cu ultimele știri, informații, articole și analize din domeniile economic, financiar, academic național și internațional.

cultură
și civilizație economică abonamente
Fii alături de noi în mediul social online și devino fanul nostru pe rețelele de socializare!

Economistul.ro folosește cookie-uri
Cookie-urile sunt fișiere text stocate pe calculatorul dvs. pentru a face experiența navigării pe site mai eficientă și mai plăcută.
Prin continuarea navigării, confirmați că sunteți de acord cu folosirea cookie-urilor - află mai multe despre cookie-uri
Mergi sus
ECONOMISTUL

Macro climat financiar
Piețele sunt atât euforice, cât și raționale

Lucian Croitoru, consilier pe probleme de politică monetară al guvernatorului BNR
Economistul nr. 37-38, 6 octombrie 2014


Macro climat financiar Piețele sunt atât euforice, cât și raționale

Piețele nu sunt numai euforice sau în panică. Ele sunt și raționale. Aceasta nu înseamnă că agenții economici pot formula anticipații raționale despre viitor, ci că aceștia pot păstra, pentru o perioadă, o concordanță puternică între acțiunile și scopurile lor. Din această perspectivă, este importantă distincția între scopurile ultime relativ la un sistem și mijloacele de atingere a acestora.

Minsky spunea că „într-o economie capitalistă, trecutul, prezentul și viitorul sunt legate nu numai prin caracteristicile capitalului și ale forței de muncă, dar de asemenea prin relațiile financiare” (Minsky, 1993, p. 4). „În ciuda complexității mai mari a relațiilor financiare, determinantul cheie al comportamentului sistemului rămâne nivelul profitului”, spune Minsky (1993, p. 5). Cu alte cuvinte, scopul ultim al bancherilor este să facă profit. A face profit este o valoare pentru bancheri.  

Mises spune că „judecățile despre valoare nu pot fi nici justificate nici respinse prin utilizarea rațiunii. Termenii «raționament» [reasoning] și «raționalitate» se referă întotdeauna numai la adecvarea mijloacelor alese pentru atingerea scopurilor ultime. Alegerea scopurilor ultime este în acest sens întotdeauna irațională” (1957, p. 267).

Aceasta înseamnă că piețele financiare sunt raționale atât timp cât pot păstra concordanța între acțiunile lor și scopul maximizării profitului. Păstrarea acestei concordanțe înseamnă că banca nu inițiază acțiuni excesiv de riscante sau „distrugătoare de valoare”. Concordanța dintre acțiuni și scopuri se poate rupe, din perspectiva care ne interesează aici – din două motive. Unul se referă la slăbiciunile în capacitatea de cunoaștere a omului, iar celălalt se referă la iraționalitate, euforia fiind o formă de manifestare a acesteia din urmă.

Cele două cauze sunt, prin natura lor, foarte diferite. „A face greșeli în realizarea scopurilor – scrie Mises (1957, p. 268) – este o slăbiciune umană larg răspândită. Unii greșesc mai puțin frecvent decât alții, dar niciun muritor nu este omniscient și infailibil. Eroarea, ineficiența și nereușita nu trebuie confundate cu iraționalitatea”. Numai din întâmplare foarte mulți oameni ar putea greși în același timp, astfel încât să se rupă la scara întregii economii concordanța dintre mijloace și scopuri, generând o criză financiară. Spre deosebire de erori, ineficiență și eșec, euforia întrerupe pentru ani buni această concordanță, pentru aproape toți agenții economici concomitent. Când acțiunile curente nu mai pot asigura maximizarea intertemporală a profitului, piețele nu mai sunt raționale.    

Rațiunea, euforia și panica nu sunt numai aspecte profunde ale naturii umane, ci sunt, în același timp, forțe ale pieței, din a căror combinare rezultă ciclurile financiare și ciclurile de afaceri. Fiecare dintre cele trei forțe devine predominantă pentru o anumită perioadă. În particular, perioadele în care predomină rațiunea sunt întrerupte de succesiunea euforie-panică.

Succesiunea dintre euforie și panică se reflectă în acumularea și, respectiv, spargerea bulelor prețurilor activelor, care influențează profund alternanța fazelor ascendente și descendente ale ciclurilor de afaceri. Aceasta înseamnă că, după panică, piețele revin la rațiune, care se re-instituie întotdeauna în perioade de recesiune ce urmează panicii. Cu alte cuvinte, piețele rămân raționale între momentul marcat de dispariția panicii asociate cu o criză și momentul de la care euforia se instalează.

Kahneman (2012) a arătat că temerile se învață mai ușor decât speranța. „[O] singură experiență este adeseori suficientă pentru a stabili o aversiune și o teamă pe termen lung”, spune Kahneman referindu-se la individ (p. 366). Mai mult, frica poate fi învățată prin comunicare verbală mai degrabă decât prin experiență (p. 367).

Este posibil ca, în economie, aceste proprietăți ale speranțelor și temerilor individuale să fie valabile și pentru speranțele și temerile colective. Dacă acceptăm acest lucru, atunci colectivitățile învață mai greu euforia decât învață frica sau panica. Aceasta explică de ce perioadele de euforie sunt întotdeauna mai lungi decât cele de panică.

Nu numai perioadele în care aceste forțe acționează, îndepărtând piețele de la raționalitate, dar și potențele euforiei și, respectiv, panicii sunt diferite. Alan Greenspan subliniază că frica este o forță a pieței mai potentă decât euforia, determinând evoluții mult mai abrupte și pe perioade mult mai scurte. Faptul că, în mod natural, euforia durează mai mult decât panica și că panica este mai puternică decât euforia este benefic. El contribuie la minimizarea perioadelor de contracție. De exemplu, în ultima jumătate de secol, economia americană a fost în contracție în aproximativ 14 la sută din timp (Greenspan, 2008, p. 521), iar economia românească, în ultimii 23 de ani, a fost în contracție în aproximativ 35 la sută din timp.  

Eficiența cu care piețele elimină dezechilibrele și ineficiențele este diferită, în funcție de starea rațională, euforică sau de panică a piețelor. În perioadele în care predomină rațiunea, piețele elimină dezechilibrele în mod continuu. În aceste perioade, nivelurile la care anticipațiile privind cash-flow-urile și nivelurile efective ale cash-flow-urilor sunt egale cresc în ritmuri normale. Creșterea economică este la potențial și rămâne sustenabilă.

O reglementare liberală este adecvată, căci piața însăși supraveghează – prin contrapartide. Clienții se supun nu numai cerințelor de reglementare oficiale, ci și celor ale creditorilor. O creștere a reglementării ar însemna reducerea libertății piețelor, adică a capacității lor de a adresa dezechilibrele. În această perioadă, așa cum a arătat Minsky, structura financiară a economiei este dominată de debitori acoperiți, iar politicile macroeconomice au mult mai multă libertate de a fi contraciclice.

În schimb, în perioadele de euforie, supravegherea efectuată de contrapartide ar putea să nu mai elimine dezechilibrele, putând face loc unei crize. Pe de o parte, supraveghetorilor le este imposibil să afle dacă piața este într-un proces de acumulare sau de eliminare de dezechilibre. Pe de altă parte, reglementatorilor le este imposibil să prevină acumularea de dezechilibre, într-un sistem a cărui complexitate este în creștere, și nici nu pot evita euforia prin reglementare, fără a suprima piața.

Nivelurile cash-flow-urilor anticipate și actuale cresc în ritmuri relativ rapide, rămânând totuși egale. Dacă strategia de politică monetară este țintirea inflației, creșterea economică înaltă este egală cu nivelul potențial aflat la cote istorice înalte. Deși este sustenabilă din punct de vedere al inflației, creșterea economică relativ înaltă este nesustenabilă din punct de vedere al stabilității finaciare, dată fiind ponderea mare a debitorilor de tip Ponzi. Politica monetară sau reglementările au doar o mică influență asupra amplitudinii sau frecvenței ciclului financiar sau a ciclului de afaceri, din moment ce euforia le poate împiedica să fie contraciclice.

Momentul apariției panicii este atunci când, pentru un număr semnificativ de tranzacții, cash-flow-rile realizate încep să rămână în urma nivelurilor anticipate. Nimeni nu poate anticipa acest moment – în care oamenii își schimbă atitudinea față de risc și tind să dea o importanță mai mare validității predictive a faptelor comparativ cu tăria faptelor, devenind subîncrezători. În sectorul financiar, agenții tind să pună accentul pe un deleveraging generalizat, a cărui apariție este logică.

În perioada relativ scurtă în care acționează, panica (frica) face ca interesul personal să nu ducă la prosperitate. De exemplu, având interesul de a-și reduce datoriile devenite nesustenabile, mulți debitori vând pe scară largă active, ceea ce antrenează scăderea prețurilor activelor de la nivelurile exagerate la care le-a ridicat euforia. Astfel, economia se afundă în recesiune. Totuși, în acest proces, panica are și un rol pozitiv: reașază economia pe drumul cel bun. Această forță a pieței – panica – are „curajul” să întrerupă euforia, curaj pe care, în mod normal, nu îl are nicio autoritate (guvern sau bancă centală). Panica are rolul de a face loc, din nou, rațiunii.

Bibliografie
Greenspan, Alan (2008), “The Age of Turbulence: Adventures in a New World”, The Penguin Press.
Kahneman, Daniel (2012), „Gândire rapidă, gândire lentă”, Editura Publica.
Minsky, P. Hyman (1993), “The Financial Instability Hypothesis”, Working Paper No. 74 (May 1992), in Handbook of Radical Political Economy, Philip Arestis and Malcom Sawyer (ed.), Edward Elgar (1993).
Mises, Ludwig von (1957), “Theory and History”, New Haven, Conn., Yale University Press.

Cuvinte cheie: dosar | documentar | macro | financiar | piață
Articolul face parte din dosarul Macro Climat Financiar
comentarii
arhivă

Comentariile vor fi publicate doar după validarea acestora de către moderator. Nu vor fi publicate comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau la ură, precum și acuzații fără acoperire. Vă mulțumim!
comments powered by Disqus


articole
din aceeași categorie
arhivă

Legislația fiscală românească nu trebuie schimbată din temelii, căci avem un Cod fiscal rezonabil ca funcționalitate și norme de aplicare detaliate. Însă e nevoie de o rescriere a Codului fiscal pentru că realitatea economică a depășit legislația în unele privințe, iar lipsa de prevederi specifice face de multe ori greoaie aplicarea unor prevederi prea generale.

Am învățat, atât acasă, cât și mai târziu, la școală, să fiu serios și smerit. Să îmi găsesc un loc de muncă. Ăsta este modelul ante-capitalist. Era mai bine să fie așa. Mai sigur. La finalul facultății, băncile (indiferent că acționar era statul sau privat) păreau locul unde să fii ca absolvent de ASE. Confirmai absolvirea unui ciclu de 4 sau 5 ani. Din fericire, m-am împotrivit, iar anul 2009 mi-a confirmat că un monolit este primul care se crapă când se apropie o criză financiară.

Avem nevoie de legi clare pentru a ști ce obligații fiscale avem, pentru a nu crea riscuri legislative pentru business. Statul, prin statut, este responsabil de calitatea reglementărilor. Atunci când reglementarea este neclară, ea trebuie interpretată în favoarea contribuabilului. De altfel, există și o decizie a CEDO în acest sens.

Academia este obișnuită să nu se implice în niciun fel în lupta politică, pentru că – de ce să nu o spunem? – asta este rațiunea de a exista a Academiei. Tema discutată – vă spun ca un cercetător în domeniul economic – se află la miezul științei economice.

Proiectul Pactul pentru Fiscalitate este o inițiativă lăudabilă și mă simt onorat că particip la ea. Sper să aibă un rol important în procesul general de perfecționare și modernizare a gândirii și politicii economice românești. Pactul pentru Fiscalitate enumeră și dorește să urmeze patru principii suverane pentru o societate prosperă: stimularea investițiilor directe; simplificarea, eficientizarea și predictibilitatea legislației fiscale; depolitizarea, profesionalizarea și informatizarea ANAF și toleranța zero la evaziune.

Ce ne propunem prin Pactul pentru Fiscalitate este ca inițiativa să contribuie la crearea unei fiscalități eficiente, responsabile, credibile, transparente și deschise în relația cu beneficiarii serviciilor sale – cetățenii și mediul de afaceri. Avem nevoie de un sistem fiscal predictibil și stabil, capabil să favorizeze și să susțină dezvoltarea socio-economică echilibrată la nivel național și local.

La începutul acestui an am avut o curiozitate: cum a evoluat fiscalitatea românească în ultimii 10 ani? Am făcut, așadar, un inventar al măsurilor de politică fiscală în această perioadă, perioadă care coincide și cu cea în care avem un Cod Fiscal și unul de Procedură Fiscală care reglementează principalele impozite și taxe din România, precum și modul în care este guvernată relația între contribuabil și ANAF.

Am participat la conferința de lansare în dezbatere publică a sus-menționatului „Pact pentru Fiscalitate”, Romanian Business Leaders fiind și ea – alături de alte entități – parte a acestei inițiative. Lăudabile, în măsura în care nu va rămâne o formă fără fond și în măsura în care se înțeleg bine termenii.

Încep prin a mulțumi pentru invitația de a mă adresa, prin intermediul revistei dvs., economiștilor din România sau cel puțin celor care sunt membri ai AGER și deci cititori firești ai acestei reviste. Mi se pare normal să mă autodivulg din capul locului prin a vă informa că sunt la rândul meu economist (și o spun cu mândrie), licențiat al Facultății de Relații Economice Internaționale din cadrul ASE București.

Ziua Profesiilor Liberale din România – 5 noiembrie – a fost marcată printr-o conferință ajunsă anul acesta la a șaptea ediție, fără să însemne nici pe departe rutina simplei marcări a unei date atribuite la nivel organizațional, ci reunind sub forma unei dezbateri de substanță exponenți dintr-o diversitate de domenii economico-sociale, precum și din spațiul conex al partenerilor, beneficiarilor, autorităților. Organizată de UPLR – Uniunea Profesiilor Liberale din România, conferința a avut ca temă „Consolidarea profesiilor liberale – mijloc de dezvoltare a societății românești”.

editorial Capitalul are roți, el vine singur dacă nu-i așternem gropi în față. Capitalul are roți și fuge ușor de un Stat-barieră. citește mai mult
analiticAți auzit de fractali? Ia uitați-vă la copaci! Ce vedeți? Niște structuri asimetrice, dar repetitive? Fractal este – potrivit definiției pe care o poate găsi oricine pe wikipedia – „o figură geometrică fragmentată sau frântă, care poate fi divizată în părți, astfel încât fiecare dintre acestea să fie (cel puțin) o copie miniaturală a întregului”. Termenul a fost introdus, în 1975, de Benoit Mandelbrot și provine din latinescul fractus, care înseamnă „fracturat” sau „spart”.
analiticÎn proiectul de buget pe anul 2016 al noului cabinet Dacian Cioloș, bugetul Serviciului Român de Informații (SRI) înregistrează o creștere spectaculoasă de aproape 20%, de la 1,55 miliarde lei în anul curent la 1,85 miliarde anul viitor. Această creștere bugetară extraordinară vine după o serie de impresionante creșteri succesive în cei doi ani precedenți, astfel încât din 2013 bugetul serviciului intern de informații sau de securitate a țării – sau, în orice caz, bugetul principalului serviciu interior de informații și securitate, că mai sunt câteva – a crescut cu nu mai puțin de 60%!
analiticSe discută, în ultimul timp, tot mai mult și mai insistent despre marile nereguli și abuzuri comise în procesul retrocedării bunurilor imobiliare (terenuri agricole, păduri, clădiri) naționalizate sau confiscate în timpul regimului comunist dictatorial. Pe măsură ce se înmulțesc dezvăluirile făcute de mass-media privind jaful nerușinat asupra patrimoniului național, crește nedumerirea și, totodată, indignarea opiniei publice autohtone, incapabilă să înțeleagă cum a fost posibil ca legi menite să repare marile nedreptăți, daunele (...)
Articole recomandate
Citește online varianta digitală
ECONOMISTUL nr. 16-17, 2016
Economistul 16-17, 14 octombrie 2016
Evenimente ASPES
Curs valutar
Social media
Alpha Bank
Alpha IMMpremier
Alpha IMMpremier
Alpha IMM Import-Export
Alpha IMM Import-Export
  • CECCAR
  • ASE
  • AFER
  • ROMSILVA
  • CAFR
  • BNR
  • ANAF
  • Curtea de Conturi
  • InterAgro
  • Catena
  • ICR
  • FNGCIMM
  • FRC
  • FRGC
  • Ministerul Economiei
  • SIF Banat-Crișana
  • AlphaBank
  • AOAR
  • PRO INVEST
  • Dignitas
  • The Money Channel
  • The Money Channel
  • Revista Audit Financiar
  • Revista PRACTICI DE AUDIT
  • Informația legislativă de care ai nevoie
  • Energy Report
  • Economia Online
  • Amfiteatru Economic
  • Œconomica
  • AIESEC
  • ASER
  • Hyperion
  • ISMB
  • Manpres
  • MailMan


rubrici ECONOMISTUL
Afaceri globale Am citit pentru dumneavoastră Business Cercetare, dezvoltare Dosar Finanțare Fonduri europene În dezbatere Macroeconomie Punctul pe I