Bine ați venit la  ECONOMISTUL!
Săptămânalul comunității economico-financiare din România

Revista Economistul te ține la curent cu ultimele știri, informații, articole și analize din domeniile economic, financiar, academic național și internațional.

cultură
și civilizație economică abonamente
Fii alături de noi în mediul social online și devino fanul nostru pe rețelele de socializare!

Economistul.ro folosește cookie-uri
Cookie-urile sunt fișiere text stocate pe calculatorul dvs. pentru a face experiența navigării pe site mai eficientă și mai plăcută.
Prin continuarea navigării, confirmați că sunteți de acord cu folosirea cookie-urilor - află mai multe despre cookie-uri
Mergi sus
ECONOMISTUL

La cumpăna anilor 2015-2016
Datoria publică – temă de controverse perpetue și soluții acceptate tacit de toată lumea

Economistul nr. 49-50, 14 decembrie 2015

La cumpăna anilor 2015-2016 Datoria publică – temă de controverse perpetue și soluții acceptate tacit de toată lumea

Nivelul datoriei publice a României se află sub valoarea înregistrată de majoritatea statelor membre ale UE și sub media la nivel UE (70% din PIB în anul 2014).

În studiile BNR se relevă faptul că nivelul actual al datoriei publice este sustenabil, dar s-a apropiat într-un ritm alert de nivelul critic (calculat pentru România ca fiind situat între 40 și 45% din PIB). Depășirea pragului critic ar putea avea consecințe negative asupra creșterii economice și asupra capacității ulterioare de împrumut în condiții adecvate. Conform analizelor BNR, bazate pe abordări internaționale, sunt evidențiate riscuri care provin atât din structura, cât mai ales din dinamica datoriei publice. (Calculele au fost realizate pe baza datelor brute ale datoriei publice, neluând în considerare rezerva financiară în valută aflată la dispoziția MFP, echivalentă cu 4,6 la sută din PIB.)

Nivelul estimat al datoriei guvernamentale brute pentru sfârșitul anului 2015 este de 38,8% din PIB, iar pe termen mediu (2016-2019) se va situa sub 41,0% din PIB, în timp ce nivelul datoriei guvernamentale nete este estimat la 32,0% pentru sfârșitul anului 2015, iar pe termen mediu nu va depăși 35,0% din PIB.

Nu există un prag unic privind sustenabilitatea datoriei publice, fiecare țară având propriile particularități. Țările emergente (din care face parte și România) au de regulă un prag de sustenabilitate mai mic decât în cazul țărilor dezvoltate, care dispun de o capacitate de a se împrumuta superioară și un risc al balanței de plăți mai redus.

Depășirea pragului critic ar crește probabilitatea de recesiune la peste 50 la sută. Acest aspect, corelat cu riscul revenirii la o politică fiscală prociclică, necesită o politică fiscal-bugetară prudentă.

Tot studiul BNR relevă faptul că dacă probabilitatea de recesiune estimată pentru România se situează în jurul valorii de 50 la sută, datoria publică are un efect advers asupra creșterii economice, iar o creștere a datoriei publice se va translata, la rândul ei, într-o majorare a probabilității de recesiune, între cele două variabile existând o relație directă. Conform acestui model, nivelul critic al datoriei publice, în cazul țării noastre, este de 45% din PIB, o valoare mai prudentă fiind indicată la 40 la sută din PIB, aceasta având o probabilitate de recesiune asociată de 37% din PIB.

Sustenabilitatea datoriei publice poate fi evaluată din patru perspective: dimensiunea acesteia, maturitatea reziduală, costul de finanțare și structura bazei de investitori, pe baza metodologiei Maastricht (care asigură comparabilitatea la nivel european și este folosită de Comisia Europeană în evaluarea dezechilibrelor macroeconomice).

Pentru perioada următoare sunt prevăzute următoarele riscuri la adresa sustenabilității datoriei publice:

După criteriul dimensiunii, datoria publică, determinată pe baza metodologiei Maastricht, se situa, la nivelul lunii martie 2015, la 38,4% din PIB, din care datoria externă reprezintă 18,8% din PIB (aproximativ jumătate). Datoria publică externă reprezenta doar aproximativ o treime din datoria externă totală.

Astfel, chiar în condițiile favorabile ale menținerii costurilor actuale mici cu datoria publică și ale creșterii economice la nivelul PIB potențial, un deficit bugetar anual de circa 3% din PIB ar prezenta riscul depășirii pragului critic al datoriei publice în următorii 3 ani.

Menținerea deficitului în limitele stabilite prin OTM de țară (Obiectivul pe Termen Mediu) și aprobate prin lege (OTM de 1% din PIB) ar permite creșterea datoriei publice nominale în condiții sustenabile (ritm de creștere inferior ritmului de creștere economică). Aceasta arată că stabilirea nivelului OTM pentru România nu a avut un caracter arbitrar, ci a urmărit și o inversare a tendinței de creștere a datoriei publice.

NIVELUL COSTURILOR DE FINANȚARE. Măsurile de consolidare fiscală, urmate de o politică de menținere a cadrului fiscal-bugetar într-un teritoriu prudent, au permis revenirea României pe piața de capital privată și ameliorarea sustenabilității datoriei publice.

Pentru perioada următoare, continuarea scăderii ratei de dobândă la datoria publică ar putea determina reducerea datoriei, în timp ce o majorare semnificativă a ratei dobânzii prezintă riscul creșterii pe termen lung a deficitului bugetar și a datoriei publice, în lipsa unor măsuri de ajustare a deficitului bugetar. Mai mult, datoria publică ar putea deveni nesustenabilă pe termen lung dacă rata medie a dobânzii la stocul de datorie publică ar atinge nivelul de 6%.

Maturitatea medie reziduală a datoriei publice a cunoscut o evoluție pozitivă, constând în reducerea necesarului anual de finanțare și implicit o diminuare a riscului de refinanțare. În perioada următoare, o atenție suplimentară trebuie acordată gestionării nevoii de refinanțare a titlurilor emise anterior, un vârf al datoriei publice fiind estimat pentru anul 2016 (aproximativ 29 la sută din stocul titlurilor de stat având scadență în perioada 2015-2016, restul fiind eșalonat până în 2044).

În ceea ce privește Structura bazei de investitori, gradul de concentrare în titluri de stat pe piața locală a scăzut de la 6.124 puncte în anul 2009, la 3.360 puncte în anul 2014. De asemenea, gradul de concentrare a bazei de investitori în titluri de stat pe piața primară s-a redus de la peste 60 la sută în 2009 la aproximativ 20 la sută în 2014. Începând cu anul 2012, statul român a diversificat piețele externe prin emiterea de obligațiuni pe piața americană.

Obligațiunile statului român în dolari SUA reprezintă în prezent o treime din valoarea emisiunilor pe piețele financiare externe. O majorare a deficitului fiscal cel mai probabil va trebui finanțată în mare măsură de către nerezidenți. Creșterea ponderii nerezidenților la finanțarea datoriei publice ar putea duce la majorarea riscului de contagiune care s-ar manifesta dacă piețele financiare internaționale vor cunoaște modificări în apetitul la risc al investitorilor.

Prognoza oficială, față în față cu pericole și riscuri

Riscurile care pot afecta economia reală și implicit obiectivul de creștere economică sunt, în principal, de natură externă. Economia românească, parte a economiei europene, depinde de contextul economic internațional și, în special, de creșterea economică din principalele țări partenere din punct de vedere comercial.

Creșterea la nivel mondial se situează sub așteptările organismelor financiare internaționale în prima jumătate a anului 2015, resimțindu-se efectele contracției economice în SUA pe fondul scăderii prețului petrolului. Riscurile pe termen mediu includ, pentru economiile avansate, o stagnare sau o creștere economică redusă, iar pentru economiile emergente, o slăbire a potențialului de creștere, inclusiv în China.

În Uniunea Europeană, creșterea economică ar putea fi afectată de eventuale amânări sau implementări parțiale a reformelor structurale, fiscale și instituționale necesare la nivelul statelor membre, ceea ce ar putea accentua diferențele dintre aceste state. Fără continuarea îmbunătățirii pieței muncii sau în eventualitatea unei creșteri a șomajului, consumul privat – cea mai importantă componentă a PIB în UE – ar putea stagna, cu efect asupra creșterii economice. O inflație sub așteptări poate avea efecte indirecte asupra activității economice prin îngreunarea procesului de dezintermediere și prin afectarea investițiilor și consumului privat.

Perspectiva pentru Zona Euro s-a îmbunătățit, datorită scăderii prețului petrolului, deprecierii euro care a favorizat exporturile, precum și măsurilor de relaxare cantitativă luate de BCE. Totuși, regiunea rămâne vulnerabilă la șocuri, în principal incertitudinile legate de situația din Grecia. Există o serie de factori care umbresc perspectiva de creștere în următorii ani, respectiv: șomajul ridicat, mai ales în rândul tinerilor, datoriile marilor companii, precum și împrumuturile neperformante în sistemul bancar.

Riscurile pozitive asupra perspectivelor creșterii pot veni din partea evoluției posibile a prețului petrolului, precum și accesului la noi producători de petrol care ar putea menține și chiar amplifica influența pozitivă. Măsurile de relaxare cantitativă luate de BCE pot conduce la o depreciere a euro, cu impact pozitiv asupra exporturilor, concomitent cu o redresare mai accelerată a creșterii economice la nivel mondial, și ar putea avea un efect pozitiv mai pronunțat, în sensul atenuării presiunilor deflaționiste, cu impact pozitiv asupra cererii finale și climatului investițional din Zona Euro. De asemenea, efecte pozitive suplimentare pot apărea ca urmare a unei ușoare subestimări inițiale a posibilelor efecte ale Planului de Investiții pentru Europa asupra investițiilor în UE.

Totodată, există o serie de elemente ce indică o situație pozitivă a României, comparativ cu cea a altor țări. În primul rând, la modul general, dependența României de resursele energetice externe este redusă, comparativ cu cea a altor state membre. În plus, în ultimii ani a avut loc o scădere semnificativă a importurilor energetice de gaze naturale, ca urmare a scăderii consumului energetic din economie, în mare parte generată de restrângerea activității consumatorilor energofagi. Dependența energetică a țării a scăzut și datorită creșterii importanței resurselor regenerabile, pe fondul investițiilor masive din ultimii ani, stimulate de subvenționarea sectorului prin acordarea de certificate verzi, sub impulsul măsurilor de liberalizare a pieței energiei. În al doilea rând, aproximativ 70% din fluxurile comerciale ale României sunt orientate în cea mai mare parte către țări UE. În al treilea rând, investițiile străine directe în România, raportate la anul 2013, sunt, în cea mai mare proporție din Olanda, Austria, Germania, Franța și Italia. De asemenea, sectorul bancar românesc este format din bănci cu capital preponderent european, ceea ce, alături de ceilalți factori menționați, poziționează România favorabil în dinamica geopolitică din regiune.

Riscurile negative la adresa inflației sunt legate de creșterea economică slabă în UE, de factori globali și de implicațiile trendului dezinflaționist recent. O cerere internă sub așteptări rămâne principalul risc, relativ la inflație. O creștere globală sub prognoză ar putea prelungi perioada de scădere a prețului energiei și materiilor prime, ceea ce va conduce la reducerea prețurilor importurilor. Riscuri negative ar putea veni și din partea dezancorării așteptărilor inflaționiste. Totuși, chiar dacă există riscul unei perioade lungi cu inflație redusă, este exclusă materializarea unei deflații. Pe partea pozitivă, o redresare a creșterii economice peste așteptări sau un preț al petrolului substanțial mai mare ar putea duce rata inflației în UE peste nivelurile prognozate.

Ca dinamică a PIB, România poate fi afectată negativ dacă primele cinci state ca destinație pentru exporturi se confruntă cu probleme economice, financiare sau politice.

Ca risc intern cu impact negativ în toate sectoarele economice și, cu deosebire, asupra întreprinderilor mici și mijlocii, trebuie subliniată politica restrictivă de creditare a sectorului bancar, cu toate că rata de politică monetară a fost relaxată. Se așteaptă revigorarea creditului bancar și extinderea semnificativă a creditării agenților economici și a populației. În acest context, este de subliniat necesitatea creșterii competitivității firmelor românești, mai ales în perspectiva îndeplinirii obiectivului de adoptare a monedei euro în anul 2019. Din acest punct de vedere, măsurile guvernamentale de relaxare fiscală vor reprezenta stimulente pentru investiții și modernizări de capacități de producție, astfel încât sectorul privat să-și sporească contribuția la creșterea economică.

Un alt risc la adresa creșterii economice a României este dat de absorbția fondurilor europene. Cu toate acestea, gradul de absorbție din ultimii ani a crescut considerabil, Guvernul având în continuare ca obiectiv îmbunătățirea semnificativă și imediată a gradului de absorbție a fondurilor structurale, care reprezintă o condiție esențială pentru asigurarea creșterii economice sustenabile și limitarea datoriei externe. Ca urmare, autoritățile publice consideră că în anul 2015 se va înregistra un impact pozitiv asupra creșterii economice, peste estimările inițiale.

Riscurile interne asociate evoluției inflației sunt date de condițiile meteorologice nefavorabile din acest an, cu efect asupra prețurilor produselor agroalimentare, în special în prima parte a anului 2016, în contextul în care prognoza are în vedere ani agricoli normali. Aceste riscuri pot conduce la rate ale inflației peste nivelul prognozat.

Riscurile interne sunt contrabalansate de măsurile guvernamentale de relaxare fiscală. Scutirea de la impozitare a profitului reinvestit, reducerea CAS și reducerea TVA la alimente, măsuri cu efecte încă din anul 2015, reprezintă stimulente puternice pentru investiții și creștere economică. La acestea se vor adăuga efectele stimulative ale măsurilor prevăzute în noul Cod fiscal.

comentarii
arhivă

Comentariile vor fi publicate doar după validarea acestora de către moderator. Nu vor fi publicate comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau la ură, precum și acuzații fără acoperire. Vă mulțumim!
comments powered by Disqus


articole
din aceeași categorie
arhivă

Florin Georgescu, prim-viceguvernator al Băncii Naționale și economist cu binecunoscute vederi de stânga, analizează în cadrul unei prezentări recente o temă care frământă de câțiva ani buni societatea românească: paradoxul definit prin rezultatele bune la nivel macroeconomic și dezamăgirile accentuate sau chiar tensiunile de la nivel microeconomic. Cu alte cuvinte, Florin Georgescu se întreabă, la fel ca o pleiadă de alți economiști: de ce rezultatele bune macroeconomice nu se transmit la nivelul economiei reale? Profesorul și oficialul BNR vine cu o analiză economică pentru a-și susține argumentele. De la început, este interesant de remarcat că analiza și concluziile studiului sunt trecute prin filtrul viziunii economice de stânga a autorului. Dincolo, însă, de acest lucru, datele și abordarea analizei dlui Florin Georgescu merită remarcate în contextul în care tot mai mulți oameni de afaceri sau cetățeni își pun întrebarea: de ce creșterea economică nu se transmite la nivel micro, în rândul companiilor și populației.

România conduce detașat în clasamentul european al creșterii productivității muncii pe ora lucrată întocmit pe ultimii cinci ani, potrivit datelor furnizate de către Eurostat. În intervalul 2011-2015, acest indicator s-a îmbunătățit cu nu mai puțin de 18,7% raportat la media UE, mult peste situația consemnată în statele baltice Letonia (+11,0%) și Lituania (+8,5%), urmate de Bulgaria (+8,3%).

Citesc de câteva săptămâni opinii care mă plictisesc, pentru că învârt aceeași marotă. Potrivit acestora, politica monetară are rol definitoriu, nu e bine cum e implementată, însă nu prea se spune cum trebuie făcută.

Pe parcursul ultimilor zece ani, diferența dintre prețul curentului livrat populației și cel livrat în industrie a crescut în România de la 1% la 84%, potrivit datelor publicate recent de Eurostat. Această evoluție nu a făcut, însă, decât să urmărească tendința europeană în materie, diferența medie de preț între cele două tipuri de consumatori la nivelul UE fiind în prezent de 132%.

Rata inflației doboară noi recorduri, intrând puternic în domeniul negativ. Prețurile de consum, măsurate prin indicele prețurilor de consum (IPC), au fost mai mici cu 3,3% în luna aprilie 2016 comparativ cu luna aprilie 2015. Conform Institutului Național de Statistică, în luna aprilie 2016, ponderea mărfurilor și serviciilor care au înregistrat o scădere a prețurilor, comparativ cu aprilie 2015, este de 66,7%, cele care au avut creșteri cuprinse în intervalul 0 - 2,5% dețin o pondere de 20,0%. Aceste evoluții au la bază în principal decizii de politică fiscală: reducerea cotei standard a TVA de la 24 la 19% în două etape succesive, cu 4 puncte procentuale de la 1 ianuarie 2016 și cu încă 1 punct procentual de la 1 ianuarie 2017; extinderea sferei de aplicabilitate a cotelor TVA reduse pentru unele categorii de bunuri și servicii de la 1 iunie 2015 și 1 ianuarie 2016; eliminarea accizei speciale la combustibili la 1 ianuarie 2017. 

În ultimele 5 decenii, guvernele, instituțiile internaționale și un larg evantai de mișcări sociale globale s-au concentrat asupra unor dezvoltări teoretice și practice, strategii și politici care au declanșat coagularea unui larg consens global privind lupta împotriva sărăciei. De-a lungul acestei perioade, agenda globală de combatere a sărăciei s-a constituit într-o temă majoră a epocii contemporane, în permanentă dezvoltare, care a redefinit continuu potențialul și arsenalul de strategii și politici ale omenirii în combaterea acestui flagel.

Guvernul a discutat un pachet de măsuri de combatere a sărăciei. Anunțul public făcut de premierul Cioloș și publicarea câtorva elemente din prezentarea pe care am susținut-o în fața executivului au stârnit reacții. Ceea ce e foarte bine. Sunt cinci moduri de a defini sărăcia, dar la fiecare dintre ele România este pe ultimul loc din UE, la bătaie cu Bulgaria, pe alocuri. În mod particular, situația este dramatică atunci când vine vorba despre sărăcia în rândul copiilor și sărăcia în mediul rural.

Un recent articol din ediția americană a revistei Forbes mi-a trezit atenția în mod deosebit pentru că anunță într-un ton alarmant că, dacă nu cumva se schimbă între timp, „capitalismul va înfometa lumea până în 2050”. De altfel, dezbaterea pe modelul viitor al capitalismului a început mai demult. De fapt, dezbaterea e veche de când lumea (capitalistă).

Despre fenomenul sărăciei există date suficiente (statistici, încadrări în tipuri de sărăcie etc.) scoase la iveală în ton dramatic în special în timpul campaniilor electorale. Opoziția aduce la suprafață cu această ocazie suita proprie de situații reprobabile conexate sărăciei, în timp ce Puterea caută să minimizeze simptomele, cu sloganuri și/sau cheltuieli pe deficit. Evident, în paralel apar și promisiunile de schimbare în bine a situației dacă…

TTIP trebuie gândit și din perspectiva efectului asupra terților. Pe lângă retorica legată de stabilirea de SUA și UE a standardelor globale prin forța asocierii lor, există șanse reale de consecințe geoeconomice rezultate din derularea TTIP. Turcia, spre exemplu, are un acord de liber schimb cu Uniunea Europeană care o obligă să își deschidă piața pentru ceilalți parteneri preferențiali ai UE, fără ca aceștia să aibă o obligație reciprocă. Din moment ce Turcia și SUA nu au un acord de liber schimb, rezultă că, pentru americani, accesul la piața europeană va veni cu tot cu Turcia ca cireașa de pe tort.

editorial Capitalul are roți, el vine singur dacă nu-i așternem gropi în față. Capitalul are roți și fuge ușor de un Stat-barieră. citește mai mult
analiticAți auzit de fractali? Ia uitați-vă la copaci! Ce vedeți? Niște structuri asimetrice, dar repetitive? Fractal este – potrivit definiției pe care o poate găsi oricine pe wikipedia – „o figură geometrică fragmentată sau frântă, care poate fi divizată în părți, astfel încât fiecare dintre acestea să fie (cel puțin) o copie miniaturală a întregului”. Termenul a fost introdus, în 1975, de Benoit Mandelbrot și provine din latinescul fractus, care înseamnă „fracturat” sau „spart”.
analiticÎn proiectul de buget pe anul 2016 al noului cabinet Dacian Cioloș, bugetul Serviciului Român de Informații (SRI) înregistrează o creștere spectaculoasă de aproape 20%, de la 1,55 miliarde lei în anul curent la 1,85 miliarde anul viitor. Această creștere bugetară extraordinară vine după o serie de impresionante creșteri succesive în cei doi ani precedenți, astfel încât din 2013 bugetul serviciului intern de informații sau de securitate a țării – sau, în orice caz, bugetul principalului serviciu interior de informații și securitate, că mai sunt câteva – a crescut cu nu mai puțin de 60%!
analiticSe discută, în ultimul timp, tot mai mult și mai insistent despre marile nereguli și abuzuri comise în procesul retrocedării bunurilor imobiliare (terenuri agricole, păduri, clădiri) naționalizate sau confiscate în timpul regimului comunist dictatorial. Pe măsură ce se înmulțesc dezvăluirile făcute de mass-media privind jaful nerușinat asupra patrimoniului național, crește nedumerirea și, totodată, indignarea opiniei publice autohtone, incapabilă să înțeleagă cum a fost posibil ca legi menite să repare marile nedreptăți, daunele (...)
Articole recomandate
Citește online varianta digitală
ECONOMISTUL nr. 16-17, 2016
Economistul 16-17, 14 octombrie 2016
Evenimente ASPES
Curs valutar
Social media
Alpha Bank
Alpha IMMpremier
Alpha IMMpremier
Alpha IMM Import-Export
Alpha IMM Import-Export
  • CECCAR
  • ASE
  • AFER
  • ROMSILVA
  • CAFR
  • BNR
  • ANAF
  • Curtea de Conturi
  • InterAgro
  • Catena
  • ICR
  • FNGCIMM
  • FRC
  • FRGC
  • Ministerul Economiei
  • SIF Banat-Crișana
  • AlphaBank
  • AOAR
  • PRO INVEST
  • Dignitas
  • The Money Channel
  • The Money Channel
  • Revista Audit Financiar
  • Revista PRACTICI DE AUDIT
  • Informația legislativă de care ai nevoie
  • Energy Report
  • Economia Online
  • Amfiteatru Economic
  • Œconomica
  • AIESEC
  • ASER
  • Hyperion
  • ISMB
  • Manpres
  • MailMan


rubrici ECONOMISTUL
Afaceri globale Am citit pentru dumneavoastră Business Cercetare, dezvoltare Dosar Finanțare Fonduri europene În dezbatere Macroeconomie Punctul pe I