Bine ați venit la  ECONOMISTUL!
Săptămânalul comunității economico-financiare din România

Revista Economistul te ține la curent cu ultimele știri, informații, articole și analize din domeniile economic, financiar, academic național și internațional.

cultură
și civilizație economică abonamente
Fii alături de noi în mediul social online și devino fanul nostru pe rețelele de socializare!

Economistul.ro folosește cookie-uri
Cookie-urile sunt fișiere text stocate pe calculatorul dvs. pentru a face experiența navigării pe site mai eficientă și mai plăcută.
Prin continuarea navigării, confirmați că sunteți de acord cu folosirea cookie-urilor - află mai multe despre cookie-uri
Mergi sus
ECONOMISTUL
arhivă
print
a+
a-

Industria aviatică: puncte forte, puncte slabe

Florin Antonescu, profesor, jurnalist pe teme socio-economice
Economistul nr. 11, 14 iunie 2016


Industria aviatică: puncte forte, puncte slabe

Aviația română s-a afirmat cu adevărat după 1968, când au fost realizate și dezvoltate investiții în București, Brașov, Bacău și Craiova și s-au inițiat programe majore de cercetare-dezvoltare și de fabricație pentru avioane, motoare și echipament aeronautic. În această perioadă, au fost fabricate un număr mare de tipuri de avioane, de planoare și motoplanoare și elicoptere, reprezentând aproximativ 3200 de aeronave și 2000 de motoare și ansamble mecanice.

După 1989, industria aerospațială românească a intrat într-un proces de restructurare industrială semnificativă, o parte din societățile comerciale fiind privatizate.

În prezent, industria aeronautică are societăți comerciale de producție și mentenanță, precum și două institute naționale specializate în domeniul cercetării-dezvoltării. Societățile private au propria strategie de dezvoltare, care are în vedere interesele fiecărei societăți, în special de a face față provocărilor de pe piața internă și externă.

În prezent, societățile din cadrul industriei aeronautice românești au capacități și capabilități pentru: cercetare, proiectare și dezvoltare; fabricare de componente structurale pentru aeronave (aerostructuri); asamblare generală; integrarea de sisteme și avionică modernă; întreținere, reparații și reparații capitale; programe de modernizare; testări în zbor și certificări; servicii post-vânzare.

Oferta actuală a industriei aeronautice române, bazată pe facilitățile de fabricație existente, pe forța de muncă calificată și pe experiența sa largă, acoperă o gamă de produse și servicii aeronautice de înaltă calitate pentru aplicații civile și militare: avioane, elicoptere, planoare/motoplanoare, motoare pentru avioane, motoare pentru elicopter, ansamble mecanice pentru elicoptere, sisteme de acționare și servovalve, trenuri de aterizare, sisteme de frânare, echipamente și accesorii hidro-pneumatice, echipament electric/electronic, piese, componente și subansamble de aerostructuri.

Centrul de dezvoltare a industriei aeronautice românești a revenit la Brașov, mai precis la Ghimbav, unde Airbus Helicopters a început anul trecut construcția fabricii de asamblare pentru elicopterele Super Puma MK 1, investiție estimată la 40 milioane euro. Primul elicopter civil va ieși de pe banda de montaj în 2017, pentru ca în anul următor să fie demarată producția aparatelor militare. Noua unitate va fi amplasată pe un teren al IAR Ghimbav, companie care va fi și principalul furnizor al noii fabrici. IAR Ghimbav va investi alte 11 milioane euro. Proiectul mai prevede ca în anii 2015 și 2016 să fie vândute elicoptere Super Puma MK1 produse pe linia de fabricație Airbus Helicopters, în perioada 2017-2018 să fie vândute elicoptere produse atât de Airbus Helicopters, cât și pe linia dezvoltată în România, iar din 2019 să fie vândute doar elicoptere de acest tip produse în România. La noua fabrică vor fi înființate în prima etapă 300 de noi locuri de muncă, urmând ca ulterior, odată cu dezvoltarea producției, acest număr să crească. 

Investitorii și comenzile țin în aer industria aviatică 

Tot la Ghimbav mai funcționează o filială a companiei aeronautice germane Premium Aerotec specializată în producția de componente pentru aeronavele Airbus. Premium Aerotec este unul dintre principalii investitori străini din industria aeronautică, prezenți în România încă din anul 2010. Compania și-a extins activitatea și capacitatea de producție în ultimii ani, doar în 2015, Premium Aerotec investind 15 milioane euro pentru extinderea suprafeței de producție și modernizarea echipamentelor, creând astfel 200 de noi locuri de muncă și prognozând, pentru anul în curs, o creștere a cifrei de afaceri de 10%.

Din păcate, celelalte centre ale industriei aeronautice nu au avut parte nici de investiții și nici de comenzi din partea armatei pentru a-și dezvolta producția. Avioane Craiova, de exemplu, specializată în producția avioanelor militare de antrenament și de atac la sol IAR-93 și IAR-99 se zbate să supraviețuiască din reparații de aeronave civile și producția de piese destinate altor companii aviatice din țară și străinătate. Romaero, unde s-au fabricat primele aeronave de linie românești, RomBAC 1-11, efectuează de asemenea reparații și unele componente pentru Airbus în special.

Totuși, în ultimii ani se constată o ușoară revigorare în domeniul industriei de aviație, care se traduce atât prin creșterea numărului de angajați la peste 7.300 și a cifrei afaceri a sectorului la 450 milioane dolari în 2014. Odată cu modernizarea aviației militare și intrarea în dotarea armatei a avioanelor de vânătoare F-16 se speră ca mai multe comenzi legate de întreținerea acestora să fie acordate societăților românești. Însă până în prezent lipsește o strategie unitară de dezvoltare a acestui sector de înaltă tehnologie, care, în toate țările din lume, se bazează pe ajutorul de stat acordat în diverse forme. Aceasta datorită importanței strategice a acestei industrii aflată în strânsă legătură cu producția de armament și nivelului tehnic deosebit de ridicat care înseamnă una dintre cele mai mari valori adăugate din industrie.

Segmentul aeronautic a devenit în ultimii ani un pilon de creștere solidă a industriei grele, având cinci poli de dezvoltare in București, Cluj, Bacău, Craiova și Brașov. În 2014, cifra de afaceri totală a acestui sector a fost de aproximativ 186 milioane euro, cu 65,6% mai mare decât în 2009, iar de-a lungul timpului a înregistrat o creștere de aproape 5% anual. De asemenea, conform cifrelor anului 2014, numărul angajaților din sector a fost de 3.200, reprezentând personal foarte bine calificat conform cerințelor industriei, se mai spune în comunicat. 

 

comentarii
arhivă

Comentariile vor fi publicate doar după validarea acestora de către moderator. Nu vor fi publicate comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau la ură, precum și acuzații fără acoperire. Vă mulțumim!
comments powered by Disqus


articole
din aceeași categorie
arhivă

Așa stau acum producătorii mondiali de petrol: cu un preț/baril care pare blocat pe la 40 dolari, cu speranța unei reveniri peste cota de 50. Cât de repede se va produce revenirea, dacă se va produce? Piața mondială a petrolului se redresează într-un ritm lent, ar putea dura peste șase luni ca să dispară supra-producția și alte șase până la 12 luni să se consume excesul din inventar, arată un recent raport al McKinsey Energy Insight (MEI). În plus, capacitatea OPEC de a crește și mai mult producția de țiței poate păstra prețurile joase pentru mult mai mult timp.

Pe marea tablă de șah a lumii se pare că nu s-au epuizat toți pionii și se fac mutări în mod constant, din care rezultă noi jocuri geostrategice, unele mai inovatoare ca altele.

De la momentul aderării României la Uniunea Europeană s-a tot vorbit despre adoptarea euro. S-a avansat mai întâi anul 2015. După criza economică și financiară din 2007-2008 termenul s-a îndepărtat către 2018, pe urmă 2019. Iar recent președintele Klaus Iohannis a anunțat că, obiectivul adoptării euro a rămas, pentru moment nu se are în vedere o dată anume. În sfârșit o poziție cât de cât realistă. Dacă din punct de vedere al criteriilor România este într-o situație bună există un argument care nu stă în picioare la o analiză atentă: competitivitatea.

ManuFuture România, asociație membră a Manufuture Europe și a Confederației Patronale a Industriei, Serviciilor și Comerțului din România (CPISC), a organizat conferința „Innovation time as a prerequisite for the Knowledge Age – Inovarea, cerință prealabilă pentru Era Cunoașterii”. Evenimentul a fost ocazionat de prezența la București a coordonatorului proiectului “ManuFuture Vision 2030”, José Carlos Caldeira, membru al Manufuture High Level Group, președinte al Agenției Naționale de Inovare a Portugaliei (ANI). „ManuFuture Vision 2030” constituie o proiecție a industriei europene în orizontul următorului deceniu și jumătate, a cărei structurare este concepută pe îmbinarea cercetării și inovării cu necesitățile practice ale economiei. Oaspetele portughez a oferit o expunere în acest sens, generând o dezbare la care au participat specialiști din mediul universitar, institute de cercetare, întreprinderi mici și mijlocii.

Din păcate, în ultima lună timpul nu mi-a permis să fiu prezent activ în Social Media. Totuși, am reușit să citesc (chiar pe LinkedIn) unul sau două articole foarte interesante despre România și despre potențialul ei macroeconomic.În contextul actual – atât cel global, geopolitic, afectat de Brexit, cât și cel personal, afectat de apropiata mea plecare – consider că este foarte important să reafirm locul și importanța crucială a României pe piața europeană.

La nivel macroeconomic un element esențial care separă România de economiile avansate din UE este productivitatea muncii. Productivitatea muncii redusă, printre ultimele în UE, nu permite ridicarea generală a veniturilor, a nivelului de trai al oamenilor. Aproape jumătate din populație, îndeosebi cea care se află în mediul rural, nu contribuie relevant la venitul național, ducând de multe ori o viață de subzistență în gospodăria proprie.

Rolul infrastructurilor, al rețelelor (de transport rutier, feroviar, fluvial, energetice, de comunicații), în dezvoltare, este binecunoscut. Infrastructurile de calitate vascularizează țesutul economic, atrag investiții, generează creștere, creează locuri de muncă și contribuie la securitatea națională și la creșterea relevanței strategice a unei țări.

Într-un recent interviu pe care l-am acordat agenției News.ro, am trecut în revistă câteva dintre problemele cu care se confruntă industria românească de explorare și exploatare a petrolului și gazelor. Sunt probleme care au un impact negativ asupra investițiilor, care generează pierderi în economie și care produc o îngrijorătoare și nefericită reducere a numărului de locuri de muncă.  Sunt, de altfel, probleme pe care Asociația Română a Companiilor de Explorare și Producție Petrolieră (ROPEPCA) le reclamă de multă vreme și le notifică constant către autorități. Reiau acum prezentarea câtorva astfel de probleme, așa cum sunt ele semnalate deja de către Asociația ROPEPCA la nivelul Guvernului României, acolo unde am atras atenția că provocările întâmpinate în prezent de industria de țiței și gaze din România generează un impact negativ semnificativ în materie de investiții care urmăresc descoperirea de noi resurse energetice, atât de necesare în perspectiva contracarării declinului actual înregistrat de producția internă.

Operatorul român de transport al gazelor naturale SNTGN Transgaz SA a parafat, în luna septembrie, acordul privind accesarea grantului în valoare de 179 milioane euro, parte a Mecanismului Conectarea Europei, prin care se vor derula lucrările de pe teritoriul României la gazoductul Bulgaria - România - Ungaria - Austria (BRUA). Evenimentul a avut loc în cadrul reuniunii Grupului pentru conectarea rețelelor de gaze naturale din Europa Centrală și de Sud-Est (CESEC), organizat la Budapesta, iar semnarea Contractului de finanțare CEF (Connecting Europe Facility) de către Dirk Beckers, director executiv INEA (The Innovation and Networks Executive Agency), Ion Sterian, președinte al Consiliului de Administrație al SNTGN Transgaz SA și Petru Ion Văduva, director general al SNTGN Transgaz SA, s-a efectuat în prezența vice-președintelui Comisiei Europene împuternicit cu Uniunea Energetică Maroš Šefčovič, a comisarului pentru Energie și Schimbări Climatice Miguel Arias Cañete și Victor Grigorescu, ministrul Energiei din România. Datorită susținerii financiare din partea UE, Transgaz  va avea posibilitatea să consolideze până în anul 2020 o parte importantă a sistemului de transport gaze naturale din România, în beneficiul securității în aprovizionarea cu gaze a României și a regiunii.

PIB-ul Federației Ruse reprezintă 3% din economia mondială. Maximul a fost înregistrat în 2013: 2.079 miliarde dolari, potrivit Băncii Mondiale. Exporturile au scăzut cu 36,4% în ianuarie 2016. Economia Rusiei este dependentă de exporturile cu petrol, produse petroliere și gaz natural. Acestea reprezintă 68% din numărul total de expedieri. Un exemplu concludent care să susțină importanța acestor produse pentru Rusia este anul 2013 când 50% din veniturile țării proveneau din taxele aplicate extracțiilor de minereuri și din taxele vamale pentru petrol și gaz natural. Alte produse exportate de Federația Rusă sunt nichel, paladiu, fier, automobile, cherestea și armament militar. Principalele state importatoare sunt: Olanda (15%), Italia (8,6%), Germania (8,1%) și China (7,8%).

editorial Capitalul are roți, el vine singur dacă nu-i așternem gropi în față. Capitalul are roți și fuge ușor de un Stat-barieră. citește mai mult
analiticAți auzit de fractali? Ia uitați-vă la copaci! Ce vedeți? Niște structuri asimetrice, dar repetitive? Fractal este – potrivit definiției pe care o poate găsi oricine pe wikipedia – „o figură geometrică fragmentată sau frântă, care poate fi divizată în părți, astfel încât fiecare dintre acestea să fie (cel puțin) o copie miniaturală a întregului”. Termenul a fost introdus, în 1975, de Benoit Mandelbrot și provine din latinescul fractus, care înseamnă „fracturat” sau „spart”.
analiticÎn proiectul de buget pe anul 2016 al noului cabinet Dacian Cioloș, bugetul Serviciului Român de Informații (SRI) înregistrează o creștere spectaculoasă de aproape 20%, de la 1,55 miliarde lei în anul curent la 1,85 miliarde anul viitor. Această creștere bugetară extraordinară vine după o serie de impresionante creșteri succesive în cei doi ani precedenți, astfel încât din 2013 bugetul serviciului intern de informații sau de securitate a țării – sau, în orice caz, bugetul principalului serviciu interior de informații și securitate, că mai sunt câteva – a crescut cu nu mai puțin de 60%!
analiticSe discută, în ultimul timp, tot mai mult și mai insistent despre marile nereguli și abuzuri comise în procesul retrocedării bunurilor imobiliare (terenuri agricole, păduri, clădiri) naționalizate sau confiscate în timpul regimului comunist dictatorial. Pe măsură ce se înmulțesc dezvăluirile făcute de mass-media privind jaful nerușinat asupra patrimoniului național, crește nedumerirea și, totodată, indignarea opiniei publice autohtone, incapabilă să înțeleagă cum a fost posibil ca legi menite să repare marile nedreptăți, daunele (...)
Articole recomandate
Citește online varianta digitală
ECONOMISTUL nr. 16-17, 2016
Economistul 16-17, 14 octombrie 2016
Evenimente ASPES
Curs valutar
Social media
Alpha Bank
Alpha IMMpremier
Alpha IMMpremier
Alpha IMM Import-Export
Alpha IMM Import-Export
  • CECCAR
  • ASE
  • AFER
  • ROMSILVA
  • CAFR
  • BNR
  • ANAF
  • Curtea de Conturi
  • InterAgro
  • Catena
  • ICR
  • FNGCIMM
  • FRC
  • FRGC
  • Ministerul Economiei
  • SIF Banat-Crișana
  • AlphaBank
  • AOAR
  • PRO INVEST
  • Dignitas
  • The Money Channel
  • The Money Channel
  • Revista Audit Financiar
  • Revista PRACTICI DE AUDIT
  • Informația legislativă de care ai nevoie
  • Energy Report
  • Economia Online
  • Amfiteatru Economic
  • Œconomica
  • AIESEC
  • ASER
  • Hyperion
  • ISMB
  • Manpres
  • MailMan


rubrici ECONOMISTUL
Afaceri globale Am citit pentru dumneavoastră Business Cercetare, dezvoltare Dosar Finanțare Fonduri europene În dezbatere Macroeconomie Punctul pe I