Bine ați venit la  ECONOMISTUL!
Săptămânalul comunității economico-financiare din România

Revista Economistul te ține la curent cu ultimele știri, informații, articole și analize din domeniile economic, financiar, academic național și internațional.

cultură
și civilizație economică abonamente
Fii alături de noi în mediul social online și devino fanul nostru pe rețelele de socializare!

Economistul.ro folosește cookie-uri
Cookie-urile sunt fișiere text stocate pe calculatorul dvs. pentru a face experiența navigării pe site mai eficientă și mai plăcută.
Prin continuarea navigării, confirmați că sunteți de acord cu folosirea cookie-urilor - află mai multe despre cookie-uri
Mergi sus
ECONOMISTUL
arhivă
print
a+
a-

În căutarea celui mai scurt drum spre atingerea unor obiective dezirabile

Economistul nr. 21-22, 29 iunie 2015

În căutarea celui mai scurt drum spre atingerea unor obiective dezirabile

În cronica vieții economice și sociale a țării, așa cum s-a conturat ea în paginile revistei noastre, un loc aparte îl ocupă pregătirile pentru Congresele și Adunările Generale ale AGER. De fiecare dată, cu intervale relativ lungi înainte de asemenea evenimente, în timpul desfășurării lor și după aceea, ca un ecou la dezbaterile și hotărârile ce le-au marcat, Economistul a consacrat spații ample unor teme de cel mai larg interes public, nu numai ancorate strict în actualitatea respectivelor momente, ci și cu deschideri adecvate spre perioadele următoare. În acest sens, au fost deosebit de concludente și actele publicistice premergătoare Adunării Generale AGER din noiembrie 2013 (cea mai recentă dintr-o cronică de peste 25 de ani, Congresul de constituire a asociației noastre având loc, cum se știe, în martie 1990). Cum era firesc, accentul s-a pus pe o evaluare a demersului AGER îndreptat spre elaborarea unui Proiect Național de Modernizare Economică și Socială a României. Nu este cazul să repetăm ceea ce s-a consemnat, mai ales în sintezele consacrate acestei dezbateri (inclusiv în acest număr aniversar), dar reîmprospătarea memoriei se va dovedi, credem, utilă.

NUMITORUL COMUN: SLUJIREA INTERESULUI GENERAL. Asumându-ne riscul, inevitabil într-o scurtă recapitulare asemenea celei de față, de a omite unele nume și mai ales contribuțiile notabile la tratarea temelor supuse analizei, menționăm participările sistematice, consistente ale președintelui AGER, prof. univ. dr. Gheorghe Zaman, membru corespondent al Academiei Române, regretatului rector al ASE, prof. univ. dr. Ion Gh. Roșca, ale profesorilor universitari Marin Dinu, Cezar Mereuță, Constantin Anghelache, Nicolae Istudor, Ioan Talpoș, Nicolae Dănilă, Cristian Socol, regretatul Dorel Ailenei, Nicu Marcu, Gabriel Popescu, Ioan Bucur, doctorilor în economie Constantin Boștină, Napoleon Pop, Teodor Brateș, Octavian-Dragomir Jora. Demnă de relevat este organizarea, în comun cu Asociația Generală a Inginerilor din România și cu Academia de Științe Tehnice din România, a dezbaterii unor teme consacrate reindustrializării țării, ca vector al întregului proces de modernizare economică și socială. Reținem în acest sens intervențiile cu mare încărcătură ideatică și practică ale președintelui AGIR și președinte al ASTR, profesorul Mihai Mihăiță, ale colegilor săi, profesorii universitari Florin Teodor Tănăsescu, Șerban Raicu și Valeriu Jinescu. Mai este încă un element foarte important de reamintit, și anume participarea la dezbateri a unor analiști politici, precum Ilie Șerbănescu și Liviu Voinea (devenit între timp ministru al Bugetului), a unor exponenți nemijlociți ai mediului de afaceri, între care dr. Vasile Baltac și Daniel Babici.

Cu o asemenea participare nu a mirat pe nimeni faptul că fiecare întâlnire și toate la un loc au permis nu numai conturarea unei diagnoze realiste, ci și acumularea unor elemente strict necesare pentru identificarea celor mai favorabile căi de realizare a marelui deziderat național reprezentat de modernizarea economică și socială a României. În această privință, nu ne sfiim să recurgem la ceea ce, îndeobște, numim „cuvinte mari” întrucât, cu adevărat, a existat o determinare puternică de esență patriotică, eliberată de populism și demagogie. A fost un climat stimulativ, de emulație sinceră, potențat de solidaritatea pe care o generează totdeauna o cauză, pe care iar nu ne sfiim să o numim dreaptă.

DRUMUL SPRE SOLUȚII TRECE OBLIGATORIU PRIN ASUMAREA CRITICĂ A REALITĂȚILOR. Din păcate (trebuie s-o spunem „pe cea dreaptă”), nu în toate împrejurările bunele intenții s-au concretizat, astfel încât numai unele dintre țintele propuse inițial au fost atinse, tocmai din pricina unor tendințe cărora se cuvine să le spunem măcar atât: centrifuge. În general, un deficit de solidaritate a impietat asupra rezultatelor unui demers comun. Acesta a fost, cum bine s-a spus, în cursul schimburilor de păreri, determinat de conștientizarea faptului că am avut și avem de-a face cu un demers care a căpătat un caracter ultimativ (opinia moderatorului dezbaterii, prof. univ. dr. Marin Dinu, împărtășită de majoritatea participanților) și atunci când s-au examinat teme de anvergură, și când atenția s-a concentrat pe anumite componente ale întregului reprezentat de respectivul Proiect Național.

Ceea ce ne propunem, acum, se dorește a fi doar o simplă mărturie (cu subiectivismul propriu unor astfel de situații) a unui efort sistematic, a unei perseverențe care, încă o dată din păcate, se înscrie în rândul excepțiilor. Este un argument în plus care explică și motivația celor care s-au angajat serios să ducă lucrurile până la capăt, contrazicând buna „tradiție” dâmbovițeană potrivit căreia „orice minune durează cel mult trei zile”.

Deloc întâmplător, aproape fiecare etapă a dezbaterii a fost marcată de preocuparea participanților de a se ajunge la o definiție acceptabilă a noțiunii de MODERNIZARE, care exprimă, deopotrivă, ținta Proiectului Național și modalitățile principale prin care poate fi atinsă. A fost și este o preocupare exprimată atât prin incursiuni istorice, cât și prin exerciții semantice. Pe fond, datele cu caracter istoric prezentate în toate reuniunile consacrate dezbaterii temelor propuse pentru Proiectul Național au confirmat ceea ce a constatat un reputat sociolog, Daniel Chirot, și anume că „întreaga evoluție istorică a României moderne a aparținut unei tipologii (neo-)coloniale, în cadrul căreia structurile economice, sociale și politice au fost adaptate pentru îndeplinirea rolului de periferie a Occidentului”. Tocmai „ieșirea din periferie”, ca obiectiv al Proiectului Național, s-a bucurat, explicit și implicit, de o atenție deosebită, întru totul justificată, îndeosebi prin prisma motivației unui efort, la rândul lui, național, a cărui necesitate s-a aflat în centrul multor intervenții.

S-a insistat pe ideea că apelul la datele oferite de istorie nu trebuie înțeles ca o tentativă de „recuperare a trecutului”, practică extrem de păguboasă, deoarece a împiedicat deseori să se încropească (măcar) Proiecte Naționale în adevăratul înțeles al cuvântului, ceea ce l-a determinat pe moderatorul dezbaterii, profesorul Marin Dinu, să constate că „trecerea noastră prin istorie a fost interpretată, nu de puține ori, ca eșuări în proiecte, a unor proiecte întoarse cu fața spre trecut”. Esența temei enunțate aici pe scurt (în cursul schimburilor de păreri s-au adus în atenție și numeroase detalii cât se poate de concludente) constă în racordarea la cursul modernității la scară regională, continentală și planetară.

Refuzul de a sta „cu brațele încrucișate”. În timpul dezbaterilor, a devenit tot mai evident că fără o bună cunoaștere a stărilor de fapt, a principalelor tendințe înregistrate în „mersul” economiei, cu implicațiile inevitabile în sfera socială, nu pot fi identificate soluțiile care pot și trebuie să-și găsească locul în Proiectul Național de Modernizare a României. Această remarcă a multor participanți se cere, însă, completată cu următoarea constatare: elementele privind diagnoza au avut ponderea cea mai mare în aproape toate intervențiile, ceea ce indică (implicit) un deficit în materie de soluții. De aici, dificultățile pe care le vor avea cei angajați în redactarea textului final al Proiectului Național, privați astfel de posibilitatea de a dispune de un număr suficient de fundamentări în vederea transmiterii de recomandări viabile către factorii decidenți. Chiar și așa, se poate considera că s-a avansat semnificativ pe calea conturării direcțiilor magistrale de acțiune în vederea reindustrializării, a relansării pe baze noi, superioare a agriculturii, a celorlalte ramuri ale economiei pentru alinierea la acest demers a cercetării științifice, a învățământului, a tuturor celorlalte componente ale vieții sociale.

Firește, în faza de redactare a Proiectului Național va fi absolut necesar să se clarifice lucrurile, sub aspectele lor esențiale, astfel încât să se adopte un anumit punct de vedere consensual. Din acest motiv, se cere evaluată critic însăși teoria avantajelor comparative, nu numai în viziunea clasică, ci și în cea neoclasică, deoarece au devenit tot mai puternice și mai convingătoare vocile care consideră că avem de-a face cu abordări caduce, întrucât pe prim-plan se situează tot mai evident modelele de competitivitate. Se ia în calcul ceea ce a devenit de notorietate și anulează diminuarea rolului și importanței surselor tradiționale și avantajul de factori care au favorizat o țară sau alta sau un grup de țări.

În condițiile crizei gloable, a apărut, paradoxal, șansa de a se adopta poziția corectă (nu în sensul de „corectitudine politică”), respectiv o viziune cuprinzătoare asupra avantajelor competitive. Nimic nu oferă lecții mai utile decât erorile, mersul pe un drum greșit la capătul căruia criza își arată „colții”. Totul este să se învețe și din această lecție. S-a demonstrat că cea mai mare importanță o prezintă modul în care sunt folosiți factorii de producție decât factorii înșiși. Experiența României a demonstrat, bunăoară, cât de fragil este avantajul obținut prin costul relativ redus al forței de muncă, întrucât acesta se micșorează, în special prin promovarea de tehnologii înalt performante. Astfel, un Proiect Național de genul celui inițiat de AGER nu se poate baza pe avantajul oferit de costul factorilor (fără a fi, totuși, o temă de neglijat) deoarece vitale sunt avantajele competitive în care rolul de catalizator îl îndeplinește schimbarea determinată de evoluția tehnologiilor. Exemplul dat își propune doar să releve ideea dominantă în dezbateri, proiecția fiind necesar să se centreze pe identificarea elementelor care asigură performanța, respectiv resursele umane și resursele de cunoștințe. Argumente solide în acest sens au fost aduse în discuție prin sublinierea faptului că piața internă, capitalul autohton, mai ales, nu trebuie subapreciați, deoarece îndeplinesc un rol esențial în formarea și fructificarea avantajelor competitive, ceea ce se poate exprima sintetic în formula „ieșirea României din periferie”.

Cuvinte cheie: aniversar | Economistul | 25 de ani
comentarii
arhivă

Comentariile vor fi publicate doar după validarea acestora de către moderator. Nu vor fi publicate comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau la ură, precum și acuzații fără acoperire. Vă mulțumim!
comments powered by Disqus


articole
din aceeași categorie
arhivă

Celebrarea unui sfert de secol de la fondarea Economistului fix în ziua împlinirii lui – 29 mai – are o simbolistică integratoare, care vorbește despre loialitate, coeziune, deschidere, promptitudine. De 25 de ani, Economistul este prezent la întâlnirea cu cititorii săi, oglindind comunitatea și individualitățile mediului de afaceri. Cei care scriu și cei care citesc publicația se susțin reciproc, fără a fi cu orice preț interactivi, ci fiecare de la locul lui, pe bază de respect și încredere față de celălalt.

Numărul de față al publicației noastre apare exact în ziua în care se împlinesc 25 de ani de când a fost „lansată” în spațiul public. Chiar dacă ne limităm la istoria presei autohtone, un sfert de secol, mai ales în momente de schimbare radicală a întregii societăți (ca efect al evenimentelor – să le spunem doar așa – din decembrie 1989), înseamnă foarte mult nu numai sub aspect temporal, ci – mai ales – prin consistență, dificultăți, scopuri.

Indiferent de perioada care poate să facă obiectul unui studiu de profil (fie că ne referim la intervalul iunie 1990 - decembrie 1996, când apărea bisăptămânal, fie că luăm „în colimator” intervalul ianuarie 1997 - iunie 2010, când avea apariții zilnice, fie că referențialul este cuprins între iunie 2010 și prezentul aniversar), constatăm că în paginile publicației noastre s-au „înmagazinat” mii de semnături dintre cele mai prestigioase din sfera științei și practicii economice.

Aflați – de la început – în slujba economiei românești, ziariști de la Economistul au înțeles, încă de la primul număr, că perioada de tranziție de la un sistem economic la altul va fi o provocare extrem de puternică cu multe necunoscute pentru români, în primul rând pentru autoritățile tânărului stat democratic, dar și pentru actorii economici plasați, dintr-o dată, într-un alt fel de piață, într-o piață care tindea să devină liberă, complet diferită de cea a sistemului economiei de comandă, central planificată.

La ce ne gândim atunci când vine vorba despre TEZAUR? Probabil, foarte mulți au în vedere tezaurul românesc nerestituit de Rusia, alții – te pomenești! – își amintesc de emisiunea tv „Tezaur folcloric”; nu este exclus să se facă trimitere la tezaurul BNR sau la tezaurul Muzeului Național de Istorie.

Încă de la începutul procesului de tranziție, Economistul s-a ocupat sistematic de crearea cadrului juridic și instituțional al economiei de piață. La unul dintre pilonii reformei – privatizarea – ne-am mai referit și ne vom mai referi în cuprinsul acestei retrospective. Dacă, însă, vom păstra ordinea cronologică a pașilor întreprinși de-a lungul a 25 de ani, vom constata lesne că Economistul a anticipat adoptarea unor acte normative și înființarea, pe baza acestora, a numeroase instituții.

Dacă ar fi să selectăm alte domenii predilecte de abordare a problematicii economice, cu siguranță vom reține atenția deosebită acordată permanent de Economistul, încă de la primul număr, mediului de afaceri. Atât prin punctele de vedere exprimate de manageri, cât și prin prezentarea măsurilor de ordin legislativ și instituțional adoptate de-a lungul a două decenii și jumătate, în special sub impulsul angajamentelor asumate de România în acordurile cu FMI, Banca Mondială și Comisia Europeană, publicația noastră a intervenit în evoluția mediului de afaceri, pe direcțiile cele mai favorabile accelerării tranziției spre economia de piață.

În ianuarie 2011, odată cu trecerea la apariția Economistului sub forma unei reviste, a fost lansată în spațiul public, prin editorialul semnat de directorul general dr. ec. Constantin Boștină, ideea implicării întregii noastre comunități profesionale într-o dezbatere care a angajat în decurs de doi ani importante forțe, de la academicieni și profesori universitari până la exponenți ai mediului de afaceri, dezbatere consacrată elaborării a ceea ce numim astăzi PROIECT DE ȚARĂ.

Trecerea în revistă a colecției ziarului nostru mai arată că a fost urmărită pas cu pas, sistematic, într-o viziune coerentă, întreaga activitate depusă la cele mai diverse niveluri și structuri ale societății, ale statului, pentru pregătirea condițiilor necesare dobândirii statutului de membru al Uniunii Europene.

Așa cum rezultă și din alte rememorări incluse în acest număr aniversar, tema integrării europene a țării noastre a fost tratată, etapă cu etapă, prin relevarea pașilor strict necesari spre obiectivul strategic reprezentat de aderarea la moneda unică. Ilustrăm și această componentă a demersului nostru publicistic cu câteva fragmente din studiul prof. univ. dr. Nicolae Dănilă.

editorial Capitalul are roți, el vine singur dacă nu-i așternem gropi în față. Capitalul are roți și fuge ușor de un Stat-barieră. citește mai mult
analiticAți auzit de fractali? Ia uitați-vă la copaci! Ce vedeți? Niște structuri asimetrice, dar repetitive? Fractal este – potrivit definiției pe care o poate găsi oricine pe wikipedia – „o figură geometrică fragmentată sau frântă, care poate fi divizată în părți, astfel încât fiecare dintre acestea să fie (cel puțin) o copie miniaturală a întregului”. Termenul a fost introdus, în 1975, de Benoit Mandelbrot și provine din latinescul fractus, care înseamnă „fracturat” sau „spart”.
analiticÎn proiectul de buget pe anul 2016 al noului cabinet Dacian Cioloș, bugetul Serviciului Român de Informații (SRI) înregistrează o creștere spectaculoasă de aproape 20%, de la 1,55 miliarde lei în anul curent la 1,85 miliarde anul viitor. Această creștere bugetară extraordinară vine după o serie de impresionante creșteri succesive în cei doi ani precedenți, astfel încât din 2013 bugetul serviciului intern de informații sau de securitate a țării – sau, în orice caz, bugetul principalului serviciu interior de informații și securitate, că mai sunt câteva – a crescut cu nu mai puțin de 60%!
analiticSe discută, în ultimul timp, tot mai mult și mai insistent despre marile nereguli și abuzuri comise în procesul retrocedării bunurilor imobiliare (terenuri agricole, păduri, clădiri) naționalizate sau confiscate în timpul regimului comunist dictatorial. Pe măsură ce se înmulțesc dezvăluirile făcute de mass-media privind jaful nerușinat asupra patrimoniului național, crește nedumerirea și, totodată, indignarea opiniei publice autohtone, incapabilă să înțeleagă cum a fost posibil ca legi menite să repare marile nedreptăți, daunele (...)
Articole recomandate
Citește online varianta digitală
ECONOMISTUL nr. 16-17, 2016
Economistul 16-17, 14 octombrie 2016
Evenimente ASPES
Curs valutar
Social media
Alpha Bank
Alpha IMMpremier
Alpha IMMpremier
Alpha IMM Import-Export
Alpha IMM Import-Export
  • CECCAR
  • ASE
  • AFER
  • ROMSILVA
  • CAFR
  • BNR
  • ANAF
  • Curtea de Conturi
  • InterAgro
  • Catena
  • ICR
  • FNGCIMM
  • FRC
  • FRGC
  • Ministerul Economiei
  • SIF Banat-Crișana
  • AlphaBank
  • AOAR
  • PRO INVEST
  • Dignitas
  • The Money Channel
  • The Money Channel
  • Revista Audit Financiar
  • Revista PRACTICI DE AUDIT
  • Informația legislativă de care ai nevoie
  • Energy Report
  • Economia Online
  • Amfiteatru Economic
  • Œconomica
  • AIESEC
  • ASER
  • Hyperion
  • ISMB
  • Manpres
  • MailMan


rubrici ECONOMISTUL
Afaceri globale Am citit pentru dumneavoastră Business Cercetare, dezvoltare Dosar Finanțare Fonduri europene În dezbatere Macroeconomie Punctul pe I