Fiscul suspectează Trezoreria

Ca tot românul, fac frecvent descoperiri fără voie. Cea mai recentă constatare: Fiscul suspectează Trezoreria de blat cu datornicii la Bugetul statului!

Săptămâna trecută am primit de la Fisc o somație de executare silită pentru o datorie sub 500 lei. Din dorința de a nu lăsa să se acumuleze penalizări aiurea, m-am prezentat la Administrația Financiară sector 3 pentru a aduce datoriile pe zero cât mai repede. Surpriză însă! În fișa fiscală apare și suma de 130 lei, reprezentând o amendă de la CNADNR urmare a neachitării taxei la o trecere peste Podul Fetești. Deși în fișă amenda este înregistrată ca fiind achitată în termenul legal de 48 ore, fiscul nu mi-o recunoaște și nu îmi stinge datoria. Soluția? Clasic românească. Trebuie să fac dovada plății. Revin a doua zi la ANAF sector 3, serviciul persoane juridice. Na, belea!! Procesul verbal de la CNADNR și chitanța de la Trezorerie nu țin de probe în fața vigilenților colectori ai veniturilor statului. Nimeni nu mă atenționase ce presupune, în România anului 2016, dovada termenului de achitare a unei amenzi. Aveam procesul verbal de la CNADNR, aveam chitanța de la Trezorerie, dar nu și plicul cu dovada datei de „recepție” a Procesului Verbal. Practic, nu fusese o înmânare a documentului, acesta fiind lăsat în cutia poștală pe 23 decembrie. Iar termenul de plată cu reducerea de 50% decurgea de la momentul în care înștiințarea ajunsese la adresă. Dacă ar fi fost distribuită cu mandat poștal exista, cel puțin, răgazul ridicării de la oficiu. Fapt pentru care, în timp ce unii pregăteau bradul copiilor lor, eu m-am îngrijit de cel al angajaților CNADNR; pe 24 decembrie făceam plata amenzii în baza tuturor documentelor doveditoare (inclusiv plicul buclucaș). După cinci luni constat că tot efortul din Ajun de Crăciun a fost în zadar.

Realizați în ce lume trăim? Fiscul suspectează Trezoreria! Până azi știam doar că, pentru Fisc, orice contribuabil dator la stat este suspect – din principiu; cu cât mai mică datoria, cu atât mai suspect contribuabilul. Dar nu mi-aș fi închipuit că în secolul 21 și după miliarde cheltuite pe informatizarea instituțiilor publice Fiscul nu are proceduri prin care să recunoască legalitatea plăților făcute prin Trezorerie! De asemenea, Fiscul continuă să funcționeze în anacronismul anilor comuniști neavând conexiuni IT cu instituțiile publice care realizează venituri vărsate la Buget. Să nu credeți că angajatul ANAF face altceva decât să se uite, cu un ochi de expert, la ștampila de pe plic și să dea un OK. 

Două soluții legale și foarte birocratice 

Pentru știința altora aflați într-o situație asemănătoare, pentru a ieși din impas, există doar două soluții legale. O cerere către Administrația de sector, care nu se știe ce răspuns va primi, sau o adresă către CNADNR (nu cunosc pașii de urmat în acest caz). Am optat pentru prima. Și mai vedem…

Oare câți români, aflați într-o situație similară, nu ar căuta să scurteze calvarul plimbatului hârtiilor apelând la cea de a treia soluție, cea „imorală”: șpaga. Și nici măcar nu poți pretinde că „ți s-a cerut”. Tu ai fost cel care ai oferit. Atenție însă! Oferta este mare, tentația e mare, dar frica (de DNA) este și mai mare. În condițiile date și angajații fiscului au devenit extrem de selectivi. Altfel, nu vă faceți griji. Corupția nu a dispărut – doar este mai mai „subtilă”.

Domnilor Cioloș și Doroș, doamnă Dragu! Vreți să lăsați, la sfârșit de mandat, un model de funcționare eficientă a instituțiilor statului? Lucrați la fundamente! Lăsați glazura! Strategii ce vor fi schimbate odată cu schimbarea Guvernului…legi reparatoare – doar pentru unii etc…O fi glazura mai vizibilă, dar coborâți la firul ierbii. Sau credeați că s-a schimbat ceva față de vremurile în care, oameni obișnuiți fiind (fără notorietate), interacționați cu instituțiile publice?

Pe moment, în criza dezinfectantelor, premierul a lăsat impresia că va verifica personal starea saltelei de pe patul de spital, ridicând cearșaful cu mâna neprotejată. Văd că, în final, a delegat pe altcineva. Nu îl învinovățesc, dar oare câți membri ai cabinetului său văd imaginea României altfel decât filtrată prin geamurile fumurii ale demnităților pe care le dețin? Iar din păcate zestrea asta genetică numită birocrație rămâne în ADN-ul acestei țări arhaice, tocmai pentru că acei ce ar trebui să o anihileze nu se lovesc de ea.

Anul acesta birocrația aceea jignitoare și umilitoare a primit un sprijin neașteptat. Contribuabilii, atât persoane fizice, cât și juridice, au trebuit să completeze munți de hârtii. În condițiile date, arbitrariul și-a făcut cu ușurință loc în relația cu autoritățile publice.

Domnilor și doamnelor din Cabinetul Cioloș, încetați să mai hrăniți birocrația! Nu îi mai oferiți ceea ce îi place cel mai mult: hârtia. Pentru că, în spatele teancurilor de formulare, corupția se ascunde cel mai bine. Nu-i așa că nu v-ați fi închipuit?