Bine ați venit la  ECONOMISTUL!
Săptămânalul comunității economico-financiare din România

Revista Economistul te ține la curent cu ultimele știri, informații, articole și analize din domeniile economic, financiar, academic național și internațional.

cultură
și civilizație economică abonamente
Fii alături de noi în mediul social online și devino fanul nostru pe rețelele de socializare!

Economistul.ro folosește cookie-uri
Cookie-urile sunt fișiere text stocate pe calculatorul dvs. pentru a face experiența navigării pe site mai eficientă și mai plăcută.
Prin continuarea navigării, confirmați că sunteți de acord cu folosirea cookie-urilor - află mai multe despre cookie-uri
Mergi sus
ECONOMISTUL

Există și bogați săraci

Economistul nr. 11, 14 iunie 2016


Există și bogați săraci

Nu este vorba, în cazul cetățenilor Federației Ruse, de săraci cu duhul, de care nu duce lipsă nici o țară, ci de săraci în adevăratul înțeles al cuvântului, adică de oameni care nu-și pot asigura hrana necesară, locuința, îmbrăcămintea, accesul la asistență medicală, educație și cultură. Într-o țară cu imense bogății naturale (zăcăminte de țiței, gaze, cărbuni, metale, inclusiv prețioase, uraniu, păduri, ape și întinse terenuri agricole), ar fi normal ca toți locuitorii să aibă un trai decent, ca ponderea persoanelor defavorizate în totalul populației să fie nesemnificativă. În realitate, lucrurile nu stau așa, numărul săracilor din Rusia fiind mai mare decât s-ar cuveni. A contribuit, din plin, la aceasta prelungita criză economică din ultimul timp.

În general, standardele nivelului de trai al autohtonilor sunt mai mult decât modeste. Salariul lunar minim pe economie s-a redus de la echivalentul de 144 dolari, în 2014, la 82 dolari, în februarie 2016, reprezentând doar 60 la sută din minimul existențial, adică din 10.000 ruble (140 euro). Salariul mediu este doar de trei ori mai mare decât minimul necesar traiului. Circa 40 la sută dintre locuitori trăiesc din venituri doar de două ori mai mari decât minimul existențial. În anii 2014-1015, numărul persoanelor cu venituri mai mici decât minimul necesar a crescut cu 6,8 milioane. Pensia medie (12.078 ruble) este cu puțin mai mare decât minimul existențial, ceea ce face ca numeroase pensii mai mici decât media să coboare sub pragul sărăciei. Un sondaj de opinie efectuat, în februarie 2016, releva că 13 la sută dintre subiecții intervievați au acuzat insuficiența resurselor pentru asigurarea hranei, iar 28 la sută au declarat că banii le ajung pentru hrană, dar nu și pentru îmbrăcăminte. Și unii și alții mai au de făcut față cheltuielilor pentru locuință și întreținere, care nu suferă întârzieri sau amânări. Totuși, doar 28-30 la sută dintre „săraci” se recunosc a fi săraci, preferând să-și ascundă lipsurile.

Pe baza criteriilor clasice, statisticile oficiale consemnează existența, în Rusia, a unui procent de 14 la sută săraci, ceea ce, raportat la totalul populației (150 milioane), ar însemna 21 milioane locuitori. Adversarii puterii susțin că, pentru a corespunde realității, numărul 14 ar trebui citit invers, adică 41, (vezi publicația „Profil”, nr. 8, din 7 martie 2016). Dată fiind complexitatea fenomenului, stabilirea adevărului este, însă, greu de realizat. Contrastul, în ce privește nivelul sărăciei, dintre diferite regiuni ale țării este relativ mare. Dacă, de pildă, în republicile Tâva și Kalmâkia, procentul populației aflate sub pragul sărăciei depășește 34 la sută, în Republica Tatarstan și regiunea autonomă Iamalo-Nenețk procentul este de doar 7 la sută, orașul Sankt-Petersburg figurând cu 8 la sută, iar Moscova cu 9 la sută. În localitățile cu populație numeroasă, pot fi găsite mai ușor mijloace de trai, decât în micile localități. În orașele cu milioane de locuitori, riscul sărăcirii este de 2,5 ori mai mic decât media pe țară, în timp ce, în satele cu mai puțin de 200 locuitori, acest risc este de trei ori mai mare decât media.

Potrivit Comisiei centrale de statistică („Rostat”), cauzele actualei situații privind accentuarea sărăciei sunt, în principal, reducerea locurilor de muncă și scăderea veniturilor populației, în urma crizei, inflația (implicit scumpirea cheltuielilor de întreținere a locuinței), familiile cu mulți copii sau invalizi, mamele celibatare, precum și unele particularități economice regionale (zone urbane sau rurale, mono-industriale sau fără activități economice corespunzătoare, condiții climatice nefavorabile). În anul 2015, veniturile reale ale populației au înregistrat o diminuare cu 4 la sută, făcând ca, pentru prima oară în Rusia, să se ajungă la un sold negativ, de 420 miliarde ruble, al raportului dintre veniturile și cheltuielile populației (vezi „Izvestia”, din 18 februarie 2016). În ce privește inflația, care în 2015 a fost de 15 la sută, se speră că, pe anul în curs, nu va depăși 10 la sută. Pe ansamblul economiei, în perioada 1 ianuarie - 1 martie, ea a fost de doar 0,7 la sută, însă la produsele alimentare a ajuns la 1,7 la sută. Este de reținut faptul că, odată cu intensificarea tendinței de reducere a cererii de produse industriale în rețeaua comercială, se diminuează și cererea unor produse alimentare. 

Rusia și problema zecilor de mii de oameni fără adăpost 

Desigur, mult mai tristă este situația categoriei sociale definite prin termenii de „boschetar” sau „copii ai străzii”. Nu există o evidență a lor la nivel federal, dar în marile orașe ei se numără cu miile. Se consideră că, în Sankt-Petersburg există circa 50-60.000 de asemenea năpăstuiți, din care mor, anual, mai ales de frig, 1-4.000 persoane (vezi „Vlasti.Kommersant”, nr. 8, din 29 februarie 2016). Sunt larg răspândite adăposturile sociale pentru vagabonzi, întreținute fie de către autoritățile comunale, fie de către societăți de binefacere. Pe măsura posibilităților, li se acordă beneficiarilor locuință pentru noapte, hrană caldă și, eventual, chiar și asistență medicală. În activitățile din acest domeniu participă numeroși tineri.

Planul guvernamental de combatere a sărăciei include și o componentă privind piața muncii. La ora actuală sunt înregistrați în Rusia 1.200.000 șomeri (6,2 la sută din totalul populației active), dar numărul acestora ar putea să sporească, până la finele anului, cu încă 500.000. Milioane de disponibilizați au ieșit din evidență. În scopul cointeresării patronilor de a menține locurile de muncă, li se acordă acestora anumite facilități. Totodată, pentru a se veni în ajutorul celor care își caută ocupații adecvate, a fost pusă în funcțiune o bază de date în sistem electronic, „Munca în Rusia”, care oferă o privire de ansamblu asupra locurilor de muncă disponibile la nivel federal. Multe dintre acestea sunt, însă, retribuite nesatisfăcător. Potrivit unui sondaj de opinie, 23 la sută dintre salariați acuză reducerea retribuției.

Față de veniturile salariaților de rând apar cu totul inechitabile retribuțiile personalului de conducere din cadrul diferitelor societăți comerciale. De pildă, pe întregul an 2015, câștigul unui director al „Gazprombank” a fost de 9.600.000 ruble, în timp ce un membru al consiliului de administrație al companiei „Mecel” a fost retribuit cu frumoasa sumă de 12.700.000 ruble. Contrastează cu veniturile categoriilor de bază ale populației și veniturile înalților funcționari de stat. Media lunară a salariilor acestora este de 111.300 ruble, dar, la Ministerul finanțelor, este de 130.000, la Duma de Stat (Parlament)- 136.900, la Ministerul de externe – 148.000, la Trezoreria de stat –165.000, la Consiliul Federației (Parlament) – 173.000, la Curtea de conturi – 187.000, la Administrația prezidențială – 217.100 și la Aparatul guvernului federal – 231.700 ruble (vezi „Denghi.Kommersant”, nr 9, din 13 martie 2016). Există, însă, și simpli cetățeni care, prin hazard, câștigă mai mult. Astfel, în 2015, un cetățean din Novosibirsk a câștigat la tragerea loteriei de stat 358.358.000 ruble.

Vorbind despre procesul pauperizării, trebuie menționat și faptul că, recent, datorită căderii dramatice a prețului țițeiului, veniturile guvernului federal s-au diminuat substanțial, afectând grav, printre altele, și proiectele sale de protecție a păturilor defavorizate. Dar, în pofida dificultăților, programul federal vizând combaterea sărăciei este urmărit cu perseverență, chiar dacă, în unele privințe, nu la parametri doriți. Pentru anul 2016, sunt prevăzute următoarele alocații: femei gravide (cu 70 de zile înainte și după naștere, 100/100 din salariu) – 53.916 ruble (maxim) și 6200 ruble (minim); bonus la naștere – 15.511 ruble; la nașterea celui de-al doilea copil și următorii – 453.026 ruble (așa-zisul „capital matern”, respectiv, cont pentru cheltuieli legate de creșterea copiilor, în decursul anilor sau 20.000 ruble, pe loc); ajutor de șomaj – 850 ruble (minim) și 4.900 (maxim); majorarea pensiilor cu 4 la sută, de la 1 februarie și majorarea punctului de pensie, de la 71,4 ruble la 74,2 ruble; ajutoare acordate de către autoritățile comunale, pentru întreținerea locuinței și reparații (în cazul când cheltuielile depășesc 22 la sută din totalul veniturilor tuturor membrilor de familie). De asemenea ajutoare beneficiază 30 milioane locuitori; acoperirea a 50 la sută din cheltuielile de întreținere a locuinței pentru invalizi de categoria I și II sau pentru familiile cu copii invalizi; indemnizație pentru înmormântare – 5277 ruble. Circa 16 milioane de locuitori primesc „ajutor de moment”, acordat, în anumite situații, cu aprobare specială. (vezi „Argumentî i Faktî”, nr. 4, din 27 ianuarie - 2 februarie 2016).

Dacă, în ultimii ani, procesul pauperizării unor categorii sociale a putut fi ținut sub control prin ajutoare consistente, în prezent, intervențiile statului se dovedesc din ce în ce mai dificile. Planul anti-criză pe anul 2016 alocă măsurilor de circumstanță în toate domeniile de activitate 685 miliarde ruble, dar resurse de acoperire a sumei stabilite au fost găsite, deocamdată, numai pentru 462 miliarde ruble, pentru restul urmând să se mai caute soluții.

comentarii
arhivă

Comentariile vor fi publicate doar după validarea acestora de către moderator. Nu vor fi publicate comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau la ură, precum și acuzații fără acoperire. Vă mulțumim!
comments powered by Disqus


articole
din aceeași categorie
arhivă

Cardinalul austriac Christoph Schönborn, la slujba comemorativă de la Stephansdom (catedrala Sfântul Ștefan), dedicată celor 333 de ani de la cea de-a doua eliberare a Vienei, a rostit cuvinte profetice: „Islamul va cuceri Europa? Mulți musulmani și-o doresc și afirmă că s-a încheiat cu Europa. (…) Dumnezeu, fie-ți milă de Europa!”

Reuniunea președinților și a premierilor celor mai dezvoltate 20 de economii ale lumii, cunoscută și sub denumirea de G20, este un simbol al globalizării. De fapt, toate temele de discuție din cadrul acestor sumituri sunt legate de probleme de securitate globală, liberalizarea comerțului mondial, protecția mediului, și mai ales, la ultima întâlnire, cap de afiș a fost migrația a milioane de musulmani spre statele europene.

Legătura dintre economie și olimpism e câtuși de puțin speculație. Atât jocurile olimpice (evenimentul ca atare, cu competițiile lui, care se desfășoară din patru în patru ani), cât și olimpiada (intervalul de patru ani dintre jocurile olimpice) înseamnă efort economic; dar și beneficiu? E o întrebare tot mai des însoțită de circumspecție. 

Starea necorespunzătoare a drumurilor și șoselelor Federației Ruse dă mult de furcă transportatorilor și posesorilor de autoturisme din această țară. În anii din urmă, autoritățile au ajuns să nu mai prididească cu reparațiile necesare în fiecare an, ceea ce provoacă nemulțumire și proteste din partea utilizatorilor. Cauzele impasului sunt controversate. Autoritățile preferă să dea vina pe condițiile de climă vitrege (ploi, viscole, ger) care provoacă erodări accelerate ale carosabilului, pe când diverșii comentatori sunt de părere că la mijloc este vorba despre slaba calitate a lucrărilor executate, despre neglijență, nepăsare sau furt de materiale.

Tom Harford este un economist și columnist respectat și respectabil pentru cărți cum ar fi „The Undercover Economist” sau pentru articole și editoriale publicate în Financial Times. Într-un astfel de text publicat cu ceva vreme în urmă (The Financial Times, ediția din 8/9 Noiembrie 2014), Tom Harford aborda problema inegalității economice, de altfel îndelung dezbătută în ultima vreme, dintr-un punct de vedere diferit de acela al altor economiști: a deține un pașaport emis de o țară dezvoltată... reprezintă un privilegiu și un avantaj pe care cetățenii unor astfel de țări îl dețin asupra locuitorilor statelor subdezvoltate sau în curs de dezvoltare. În vremurile noastre, inegalitatea nu mai este generată în primul rând de apartenența la clase sociale diferite, ci de apartenența la state cu un nivel de dezvoltare diferit. Statisticile arată că un cetățean britanic sau american beneficiază de un sistem de asigurări sociale și de sănătate și de un nivel de salarizare și educație superioare celor la care poate aspira un locuitor al, să spunem, Republicii Democratice Congo. Chiar dacă inegalitatea între cetățenii unei țări există și chiar s-ar părea că a crescut în ultimii ani, raportul între veniturile unei familii bogate și cele ale unei familii sărace s-a micșorat semnificativ în favoarea celor săraci; și s-a micșorat cu atât mai mult cu cât țara respectivă se află mai departe decât celelalte pe drumul dezvoltării și creșterii economice.

Din tigrul Balcanilor, cu o economie în plin avânt alimentată din belșug cu investițiii străine potențate de afluxul de credite ieftine, Turcia a devenit copilul-problemă care dă bătăi de cap Uniunii Europene și nu numai. În ultimii ani creșterea medie a PIB-ului a fost de 5,5% anual. Cu un PIB de peste 800 de miliarde de dolari, țara este între primele 20 de economii ale lumii. Investițiile directe au crescut de la 20 miliarde dolari în 2001 la peste 200 miliarde în 2013. Prețul caselor a crescut cu peste 50% începând cu finalul anului 2009 iar PIB-ul pe cap de locuitor s-a triplat față de anul 2003.

Nivelul ridicat și structura datoriei globale (DG) a Chinei prezintă riscuri semnificative pentru politica monetară a țării și complică implementarea acesteia.

Dezbaterile privind viitorul Marii Britanii, în interiorul sau în afara Uniunii Europene au intrat în linie dreaptă, cele două tabere acuzându-se reciproc de faptul că prezintă deformat realitatea și că manipulează opinia publică. Fostul primar al Londrei, Boris Jonhnson – conservator și liderul taberei care militează pentru ieșirea din UE - afirmă că în cazul eșecului Brexit, Regatul Unit nu va putea să țină sub control imigrația care crește în ritm rapid.

Sfârșitul tranzacțiilor cash ar putea fi mai apropiat decât credem, iar trecerea la plățile exclusiv electronice nu mai este considerată o ficțiune sau o teorie a conspirației ocultei mondiale. Bănci centrale sau private și economiști de marcă propun eliminarea bancnotelor și a monedelor din portofelele noastre.

Preocuparea guvernanților Federației Ruse pentru protejarea mediului înconjurător nu se limitează doar la măsuri de reducere a poluării solului, aerului și apei, pe întinsul cuprins al țării (17 milioane kmp), tinzând să cuprindă și alte arii ale ecologiei, printre care prezervarea florei și faunei, asigurarea purității produselor agricole (vegetale și animale) sau alimentația sănătoasă a populației. Proiectul de lege privind interzicerea cultivării unor plante modificate genetic, aflat în dezbaterea Dumei de Stat, este de natură să ilustreze anvergura proiectelor ecologice concepute la Moscova.

editorial Capitalul are roți, el vine singur dacă nu-i așternem gropi în față. Capitalul are roți și fuge ușor de un Stat-barieră. citește mai mult
analiticAți auzit de fractali? Ia uitați-vă la copaci! Ce vedeți? Niște structuri asimetrice, dar repetitive? Fractal este – potrivit definiției pe care o poate găsi oricine pe wikipedia – „o figură geometrică fragmentată sau frântă, care poate fi divizată în părți, astfel încât fiecare dintre acestea să fie (cel puțin) o copie miniaturală a întregului”. Termenul a fost introdus, în 1975, de Benoit Mandelbrot și provine din latinescul fractus, care înseamnă „fracturat” sau „spart”.
analiticÎn proiectul de buget pe anul 2016 al noului cabinet Dacian Cioloș, bugetul Serviciului Român de Informații (SRI) înregistrează o creștere spectaculoasă de aproape 20%, de la 1,55 miliarde lei în anul curent la 1,85 miliarde anul viitor. Această creștere bugetară extraordinară vine după o serie de impresionante creșteri succesive în cei doi ani precedenți, astfel încât din 2013 bugetul serviciului intern de informații sau de securitate a țării – sau, în orice caz, bugetul principalului serviciu interior de informații și securitate, că mai sunt câteva – a crescut cu nu mai puțin de 60%!
analiticSe discută, în ultimul timp, tot mai mult și mai insistent despre marile nereguli și abuzuri comise în procesul retrocedării bunurilor imobiliare (terenuri agricole, păduri, clădiri) naționalizate sau confiscate în timpul regimului comunist dictatorial. Pe măsură ce se înmulțesc dezvăluirile făcute de mass-media privind jaful nerușinat asupra patrimoniului național, crește nedumerirea și, totodată, indignarea opiniei publice autohtone, incapabilă să înțeleagă cum a fost posibil ca legi menite să repare marile nedreptăți, daunele (...)
Articole recomandate
Citește online varianta digitală
ECONOMISTUL nr. 16-17, 2016
Economistul 16-17, 14 octombrie 2016
Evenimente ASPES
Curs valutar
Social media
Alpha Bank
Alpha IMMpremier
Alpha IMMpremier
Alpha IMM Import-Export
Alpha IMM Import-Export
  • CECCAR
  • ASE
  • AFER
  • ROMSILVA
  • CAFR
  • BNR
  • ANAF
  • Curtea de Conturi
  • InterAgro
  • Catena
  • ICR
  • FNGCIMM
  • FRC
  • FRGC
  • Ministerul Economiei
  • SIF Banat-Crișana
  • AlphaBank
  • AOAR
  • PRO INVEST
  • Dignitas
  • The Money Channel
  • The Money Channel
  • Revista Audit Financiar
  • Revista PRACTICI DE AUDIT
  • Informația legislativă de care ai nevoie
  • Energy Report
  • Economia Online
  • Amfiteatru Economic
  • Œconomica
  • AIESEC
  • ASER
  • Hyperion
  • ISMB
  • Manpres
  • MailMan


rubrici ECONOMISTUL
Afaceri globale Am citit pentru dumneavoastră Business Cercetare, dezvoltare Dosar Finanțare Fonduri europene În dezbatere Macroeconomie Punctul pe I