Bine ați venit la  ECONOMISTUL!
Săptămânalul comunității economico-financiare din România

Revista Economistul te ține la curent cu ultimele știri, informații, articole și analize din domeniile economic, financiar, academic național și internațional.

cultură
și civilizație economică abonamente
Fii alături de noi în mediul social online și devino fanul nostru pe rețelele de socializare!

Economistul.ro folosește cookie-uri
Cookie-urile sunt fișiere text stocate pe calculatorul dvs. pentru a face experiența navigării pe site mai eficientă și mai plăcută.
Prin continuarea navigării, confirmați că sunteți de acord cu folosirea cookie-urilor - află mai multe despre cookie-uri
Mergi sus
ECONOMISTUL
arhivă
print
a+
a-

ERGO
Producție de mase

Economistul nr. 4, 29 februarie 2016


ERGO Producție de mase

Anul 2015 a (re)adus în lumina reflectoarelor două nume care vor lăsa multă cerneală să curgă în politica mondială a viitorului imediat: Marine Le Pen și Donald Trump. Ambele personaje s-au aruncat în luptele prezidențiale din Franța (2017), respectiv Statele Unite ale Americii (2016), sperând să răstoarne obișnuita ordine democratică. Motivați de realitățile unor state central și est-europene, prima, respectiv sud-americane, al doilea, Le Pen și Trump joacă pe cartea populismului și, indiferent de cât de mult sau de puțin succes vor avea, un lucru este cert: sunt mai aclamați ca niciodată.

Imaginea și-au construit-o pe spatele partidelor de curent dominant, ale căror eșecuri s-au lăsat tot mai mult constatate în ultima vreme. Cei doi navighează pe ideea conform căreia guvernele actuale nu își mai pot proteja cetățenii, condimentându-și discursurile cu referiri directe la problema care, momentan, dă cele mai mari bătăi de cap maselor de oameni vizate: insecuritatea (economică și civică).

Pe măsură ce criza economică din ultimii zece ani s-a aprofundat, o mare parte dintre cetățenii europeni și nord-americani deopotrivă a început să se simtă înșelată de o clasă elitistă de politicieni care pare să se afle la kilometri distanță de participantul la vot. Nemulțumirea poporului dă forță politicienilor populiști, pentru care publicul este o masă cu potențial de a fi mobilizată, spre deosebire de democrație, care mizează pe înțelepciunea oamenilor, pe capacitatea lor de a urmări un dialog politic, iar apoi de a discerne critic dezbaterile. Populismul, dimpotrivă, caută să se adreseze voinței întregului pentru a restabili noțiunea de „masă” și a forma o identitate colectivă cât mai puțin diversă care să fie apoi utilizată în viața politică. Poporul, ca „tot” nediferențiat, portretizat ca victimă a capitalismului, ar trebui să urmărească opiniile dictate de la tribună. Or, ce teme mai bune pentru a provoca decât cele care sunt pe înțelesul tuturor: corupția, lipsa locurilor de muncă, terorismul.

În eșecul măsurilor de austeritate s-au creat fisurile care au permis populismului să se infiltreze, lărgind harta orizonturilor politice și văzând proporții bune de alegători îndreptându-se către partide cu ideologii mai „ușoare”, dar distante față de orientările tradiționale. Pentru a-și croi un loc confortabil, liderii populiști au căutat să adopte un limbaj temperat, ceea ce le-a permis să se constituie în forțe de luat în considerare, din moment ce populismul fundamentalist pare să fie sortit eșecului, cel puțin în democrații câtuși de puțin valide, în care votanții se vor gândi de două ori înainte să aplice tușul pe hârtie.

Secretul, așadar, pare să stea în amestecul discursului populist cu cel democratic, dar, chiar și așa, The Economist consideră că adevărata trecere la putere a liderilor populiști a fost deocamdată împiedicată de dovada de discernământ pe care au dat-o cetățenii. Le Pen o poate demonstra: deși a condus în șase din treisprezece regiuni în primul tur al alegerilor regionale franceze de anul trecut – vârf istoric al partidului –, Le Front National nu a terminat decât al treilea după a doua rundă. Formațiunea lui Le Pen are încă priză la o bună parte din electorat, dar, în același timp, trebuie afirmat că sistemul politic francez îi permite cu greu să obțină o victorie veritabilă. Lucru la fel de adevărat și peste ocean, și în alte democrații bine consolidate, unde actori politici precum Nigel Farage și Geert Wilders au eșuat. Discursurile xenofobe ori anti-unioniste pot electriza masele, dar, în realitate, sunt încă departe de puterea absolută, pe care nu au reușit să o preia, în ciuda culmilor nebănuite pe care au ajuns.

Șansele ca Le Pen și Trump să ocupe fotoliile de la Palatul Élysée și de la Casa Albă par reduse, însă candidaturile lor au format o dinamică aparte care se manifestă prin pătrunderea tot mai puternică a populismului pe ordinea politică a zilei, punându-i pe jar pe contracandidați și determinându-i să acorde și mai multă atenție campaniilor pe care le poartă. De ambele părți nord-atlantice este cât se poate de clar: orice altceva în afara unei victorii răsunătoare în fața mișcărilor populiste ar însemna o condamnare istorică a acelor grupuri sociale al căror interes este să mențină ordinea existentă.

Cuvinte cheie: addendum | ergo | guvern | vot | SUA | Franța
comentarii
arhivă

Comentariile vor fi publicate doar după validarea acestora de către moderator. Nu vor fi publicate comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau la ură, precum și acuzații fără acoperire. Vă mulțumim!
comments powered by Disqus


articole
din aceeași categorie
arhivă

Recent, o organizație internațională a considerat că între cei mai influenți 100 de actori din sistemul global contemporan, 68 sunt corporații și 32 sunt state. Ceea ce înseamnă că guvernanța corporatistă are un cuvânt greu de spus nu doar în ceea ce privește configurarea piețelor, dar și în reformarea statelor, restructurarea sistemului internațional. În ce măsură guvernanța corporatistă se potrivește sau nu guvernării statale este o temă de dezbatere continuă. Personal, nu cred că se poate transfera integral guvernanța corporatistă în guvernarea statelor, dar statele nici nu pot face abstracție de caracteristicile post-criză ale evoluției corporatismului.

Vestea că Banca Centrală a Germaniei, celebra Bundesbank, previzionează o scădere de turație a motorului economiei europene, în 2017, a atras atenția agențiilor de presă. Știrea reprezintă un semnal de alarmă și pentru mediul de afaceri autohton. România are o expunere de aproape 80% din totalul exporturilor pe statele UE, iar un sfert din acest procent este realizat din relația comercială cu Germania. Comenzile date industriei locale, reprezentate în mare parte din bunuri intermediare, susțin chiar exporturile marii puteri industriale. În ciuda tuturor cârtitorilor, care nu văd cu ochi buni supremația economiei germane, aceasta continuă, an de an, să înregistreze excedente comerciale fenomenale. Practic, nemții vând la extern, în două luni, cu aproximativ 20 miliarde euro peste cât produce România, într-un an. Toate motivele ca exportatorii noștri să dorească numai sănătate economiei germane.

Sacrilegiu!!... Vânduții!...Spoliatorii!!...Urmând exemplul băncilor străine, și singura bancă de retail neprivatizată, CEC Bank, a anunțat că a mărit avansul la 30%, atât la creditele în lei, cât și la cele în valută. Afurisita bancă de stat va mai acorda împrumuturi imobliare doar în moneda în care solicitanții realizează venituri.

Ca tot românul, fac frecvent descoperiri fără voie. Cea mai recentă constatare: Fiscul suspectează Trezoreria de blat cu datornicii la Bugetul statului!

Străduințele îndelungate ale guvernelor europene de a-și scoate economiile din recesiune au lăsat urme adânci în performanțele pieței muncii, vizibile încă și astăzi. Deși cabinetele centrale au încercat să impună măsuri, puterile le-au fost limitate de contextul lipsei de investiții și consum din economie, care a redus abilitatea companiilor de a face angajări.

Neil Postman a spus-o încă de acum treizeci de ani: „cel mai important aspect al televiziunii este că oamenii se uită”. Era decada 80, iar Postman avea „îndrăzneala” să publice volume ca „Dispariția copilăriei” (1982) sau „Amuzându-ne până la moarte: discursul public în era show business-ului” (1985). Tema comună? Invadarea spațiilor publice și private de către televiziune.

După atât efort depus vreme îndelungată, s-ar putea ca declarația lui Martin Schulz să răsune destul de dureros: „Uniunea Europeană este în pericol. Nimeni nu poate ști dacă UE va mai exista peste zece ani”, mărturisea președintele Parlamentului European pentru Die Welt la începutul lui decembrie, același cotidian care considera că Europa este bântuită de o fantomă.

editorial Capitalul are roți, el vine singur dacă nu-i așternem gropi în față. Capitalul are roți și fuge ușor de un Stat-barieră. citește mai mult
analiticAți auzit de fractali? Ia uitați-vă la copaci! Ce vedeți? Niște structuri asimetrice, dar repetitive? Fractal este – potrivit definiției pe care o poate găsi oricine pe wikipedia – „o figură geometrică fragmentată sau frântă, care poate fi divizată în părți, astfel încât fiecare dintre acestea să fie (cel puțin) o copie miniaturală a întregului”. Termenul a fost introdus, în 1975, de Benoit Mandelbrot și provine din latinescul fractus, care înseamnă „fracturat” sau „spart”.
analiticÎn proiectul de buget pe anul 2016 al noului cabinet Dacian Cioloș, bugetul Serviciului Român de Informații (SRI) înregistrează o creștere spectaculoasă de aproape 20%, de la 1,55 miliarde lei în anul curent la 1,85 miliarde anul viitor. Această creștere bugetară extraordinară vine după o serie de impresionante creșteri succesive în cei doi ani precedenți, astfel încât din 2013 bugetul serviciului intern de informații sau de securitate a țării – sau, în orice caz, bugetul principalului serviciu interior de informații și securitate, că mai sunt câteva – a crescut cu nu mai puțin de 60%!
analiticSe discută, în ultimul timp, tot mai mult și mai insistent despre marile nereguli și abuzuri comise în procesul retrocedării bunurilor imobiliare (terenuri agricole, păduri, clădiri) naționalizate sau confiscate în timpul regimului comunist dictatorial. Pe măsură ce se înmulțesc dezvăluirile făcute de mass-media privind jaful nerușinat asupra patrimoniului național, crește nedumerirea și, totodată, indignarea opiniei publice autohtone, incapabilă să înțeleagă cum a fost posibil ca legi menite să repare marile nedreptăți, daunele (...)
Articole recomandate
Citește online varianta digitală
ECONOMISTUL nr. 16-17, 2016
Economistul 16-17, 14 octombrie 2016
Evenimente ASPES
Curs valutar
Social media
Alpha Bank
Alpha IMMpremier
Alpha IMMpremier
Alpha IMM Import-Export
Alpha IMM Import-Export
  • CECCAR
  • ASE
  • AFER
  • ROMSILVA
  • CAFR
  • BNR
  • ANAF
  • Curtea de Conturi
  • InterAgro
  • Catena
  • ICR
  • FNGCIMM
  • FRC
  • FRGC
  • Ministerul Economiei
  • SIF Banat-Crișana
  • AlphaBank
  • AOAR
  • PRO INVEST
  • Dignitas
  • The Money Channel
  • The Money Channel
  • Revista Audit Financiar
  • Revista PRACTICI DE AUDIT
  • Informația legislativă de care ai nevoie
  • Energy Report
  • Economia Online
  • Amfiteatru Economic
  • Œconomica
  • AIESEC
  • ASER
  • Hyperion
  • ISMB
  • Manpres
  • MailMan


rubrici ECONOMISTUL
Afaceri globale Am citit pentru dumneavoastră Business Cercetare, dezvoltare Dosar Finanțare Fonduri europene În dezbatere Macroeconomie Punctul pe I