Bine ați venit la  ECONOMISTUL!
Săptămânalul comunității economico-financiare din România

Revista Economistul te ține la curent cu ultimele știri, informații, articole și analize din domeniile economic, financiar, academic național și internațional.

cultură
și civilizație economică abonamente
Fii alături de noi în mediul social online și devino fanul nostru pe rețelele de socializare!

Economistul.ro folosește cookie-uri
Cookie-urile sunt fișiere text stocate pe calculatorul dvs. pentru a face experiența navigării pe site mai eficientă și mai plăcută.
Prin continuarea navigării, confirmați că sunteți de acord cu folosirea cookie-urilor - află mai multe despre cookie-uri
Mergi sus
ECONOMISTUL

Economiștii de ieri și de azi
Fascinanta viață și operă a unui precursor

Economistul nr. 8, 10 martie 2014

Economiștii de ieri și de azi Fascinanta viață și operă a unui precursor

În continuarea sintezelor pe care le consacrăm contribuției profesorului Costin Murgescu la conturarea „mersului ideilor economice la români” ne vom ocupa, în special, de modul în care îl prezintă pe Ion Ionescu de la Brad. Cel care s-a născut la 24 iunie 1818 la Roman, fiu de preot, blănar de meserie, a învățat la Iași, avându-i printre profesori pe Eftimie Murgu și Gheorghe Asachi.

Fiind remarcat de domnitorul Mihai Sturza, a fost susținut de acesta pentru a învăța agronomia în Franța, după care a studiat în Belgia, Olanda, Elveția și Germania practica agricolă din acele țări. Nu s-a mulțumit cu atât, ci s-a pregătit și ca economist. Există părerea lui Gheorghe Zane, subliniată de Costin Murgescu, potrivit căreia Ion Ionescu de la Brad „ar fi fost superior sub unele aspecte lui Ion Ghica, unanim apreciatul profesor de economie politică din epocă al Academiei Mihăilene”. Gheorghe Zane nota că „mai stăpân decât Ghica pe literatură economică, el a cunoscut egal și pe clasici și pe reformiști”.

Implicat în Revoluția română de la 1848, Ion Ionescu de la Brad a avut contribuții esențiale la propunerea unor soluții strategice pentru agricultura românească, în calitatea sa de vicepreședinte al celebrei Comisii a proprietății. Această viziune de largă perspectivă a fost susținută prin numeroase intervenții memorabile.

Costin Murgescu reține în acest sens și următoarele: „Săteanul care ne hrănește pe toți, săteanul care ne înavuțește pe toți, săteanul care poartă toate cheltuielile obștești ale Statului, neîncetat a fost uitat astăzi de un drept ce-l avea, mîine de un bun ce-l agonisise, personalitatea lui călcată în picioare, munca lui jefuită, capitalul lui atins, proprietatea lui îngustată... Pînă acum a fost o asociație leonică între proprietar și clăcaș; astăzi popolul, văzînd că nu-i merge bine, se desface de asociație și-și deschide lichidarea socotelilor”.

După proclamarea acestei „desfaceri” de vechea „asociație”, Ion Ionescu de la Brad se adresează direct proprietarilor: „Nu fugiți, domnilor reacționari, domnilor proprietari, popolul vă cheamă frați și cere să-i dați aceea ce el vă dă vouă; popolul respectează aceea ce aveți voi, respectați și voi aceea ce are dînsul. Voi aveți pămîntul și popolul Român vă zice că proprietatea voastră este sfîntă și nimeni nu se va atinge de dînsa; însă și popolul român are munca sa și de aceea el cere ca nici voi să nu vă atingeți de dînsa. Reacționarilor, au nu știți voi că pămîntul vostru fără de brațe, fără de munca popolului, rămîne neroditor și se înțelenește?”.

După o scurtă discuție referitoare la efectuarea semănăturilor de toamnă, comisia a intrat în fondul problemelor privind natura relațiilor dintre proprietar și țăran. Ion Ionescu s-a referit la istoria proprietății desfășurând o analiză critică a Regulamentului Organic cu prevederi stabilite „numai din partea boierilor”, în timp ce țăranii clăcași „nici n-au știut nimic, nici nu s-au învoit cu dînsele, nici nu au jurat cu dînsele”. Deputatul boierilor, Lenici, susținînd că nu dorește să apere Regulamentul, a încercat să demonstreze că o clacă nu este o robie, ci „o chirie, adică o dobîndă a capitalului pus în pămînt”.

Replica deputaților țărani a fost însă necruțătoare. „Mai robie decît asta, domnule, cum poate fi? – suna vocea deputatului Dumitru Lipan. Nevasta mea făcută de trei zile, fără nimeni lîngă dînsa, decît eu, care țineam copilașul. Vine dorobanțul, mă ia și mă duce, bătîndu-mă în cîmp... Mă pune să muncesc, fără să-mi dea cineva nici de mîncare, nici de băutură; nu mă sloboade să-mi văd nevasta și copilul, nu mă lasă să caut mîncare pentru dînșii și pentru mine; mă vaiet și ei mă bat. În vremea turcilor, sabia, deși omora, dar nu ustura ca biciul de atunci. Noi n-am știut nimic de Regulamentul făcut de dvoastră, ne-am pomenit cu ei în spinare”.

Urmează îndelungi controverse, Tezele lui Lenci fiind sprijinite de alți deputați ai proprietarilor, precum N. Lahovari („Luați în băgare de seamă că, cînd astăzi se va lua de la proprietar – fără voia sa – o parte din pămîntul său spre a se da săteanului... mîine, fără îndoială, o să se ceară de la acel însuși sătean parte din vitele sale, spre a se da celui ce nu are cu ce să lucreze pămîntul”) și Robescu („este o calomnie a zice clăcii robie; claca este o simplă chirie, o indemnizație din partea săteanului către proprietar, pe a cărui moșie se află cu locuința, pentru foloasele ce a tras din moșie”).

La rândul lor, deputații țărani întăresc tezele lui Dumitru Lipan prin luările de cuvînt ale lui Badea („am toată săptămîna cu carul cu boi, cărînd porumb la pătul; și dlui nu mi-a ținut în seamă decît o zi de clacă. Nu este aceasta robie?”) și lui Ene Cojocaru („Nu este omul rob, lipsit de moșie cînd n-are voie să se ducă de pe o moșie pe alta? Noi n-avem voie să fugim măcar, de vreme ce ne aduce înapoi dorobanțul cu bătaia”).

Pînă la urmă, Ion Ionescu de la Brad reușește să oprească pe deputații proprietari „care se pregăteau să părăsească sala și să se recunoască, în unanimitate, că omul este liber și munca lui este sfîntă. «Practic aceasta însemna că se recunoștea emanciparea clăcașilor»” – conchide Costin Murgescu. (T. B.) (va urma)

comentarii
arhivă

Comentariile vor fi publicate doar după validarea acestora de către moderator. Nu vor fi publicate comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau la ură, precum și acuzații fără acoperire. Vă mulțumim!
comments powered by Disqus


articole
din aceeași categorie
arhivă

Evident, titlul acestor însemnări a fost inspirat din clasica lucrare a regretatului profesor Costin Murgescu. El se potrivește, de minune, cu ceea ce merită să se evalueze în aceste zile. În fiecare număr al „Economistului” din anul pe care îl vom încheia în curând am publicat aproape 50 de opinii ale colegilor de breaslă referitoare la modul în care poate fi conceput și ar urma să se desfășoare Primul Congres Național al Economiștilor din România.

Sunt onorat ca, într-un număr al „Economistului” cu un pronunțat caracter bilanțier (așa se cuvine să procedăm la fiecare final de an, nu numai din credința că bunele obiceiuri trebuie păstrate, ci și din convingerea că analizele de „etapă” ne ajută să prefigurăm viitorul), să fie inserate și modestele mele contribuții la conturarea unui tablou de ansamblu al activității economiștilor din țara noastră într-un an destul de complicat, fie și numai prin prisma evaluării lui (...).

De-a lungul întregului an 2014, rubrica noastră dedicată pregătirilor pentru Primul Congres Național al Economiștilor din România a încercat să identifice și să „scoată la lumină” un număr (un volum) semnificativ de elemente strict necesare pentru „măsurarea” potențialului creativ al comunității noastre profesionale. Rămâne cititorilor să aprecieze distanța dintre intențiile redacției și rezultatul contabilizat acum la capătul lui 2014. 

Evenimentele care s-au consumat, în ultimul an, în spațiul public au pus în umbră preocupările (atâtea câte au fost) legate de pregătirea Primului Congres Național al Economiștilor din România. Sigur, merită să se examineze cauzele interesului relativ redus chiar în rândurile colegilor de breaslă față de preconizatul Forum Național, dar în cele ce urmează considerăm util să ne referim la altceva.

Doresc să particip la dezbaterea găzduită de „Economistul” pe temele esențiale impuse de pregătirea Congresului Național inițiat de AGER. Este de domeniul evidenței necesitatea de a contura la această reuniune reprezentativă a economiștilor din țara noastră (și prin implicații, nu numai a lor) o viziune strategică privind căile de urmat în vederea modernizării economico-sociale a României. Un asemenea imperativ mă determină să supun atenției cititorilor un demers care vizează orizontul anului 2025 prin luarea în considerare a potențialului care poate fi valorificat în vederea atingerii scopului amintit.

Nu s-a efectuat, desigur, un sondaj în rândurile comunității noastre profesionale pentru a se constata câți confrați de breaslă au auzit doar (nu ne ducem cu gândul atât de departe încât să-i întrebăm dacă au citit) de colecția Academiei Române în care se publică studiile de istorie economică și istoria gândirii economice elaborate de numeroși cercetători în cele două domenii. Presupunând, însă, că s-ar fi încumetat cineva să recurgă la o asemenea investigație, cu siguranță, numărul celor care au aflat de existența respectivei publicații ar fi dezamăgitor de mic.

O recentă manifestare organizată de Consiliul Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România (CNIPMMR), în parteneriat cu Camera Deputaților și asociația „Oameni și Companii”, mi-a prilejuit unele reflecții pe care doresc să le împărtășesc cititorilor în strânsă legătură cu tot ceea ce a apărut până acum, în revistă, la secțiunea dedicată pregătirilor pentru Primul Congres Național al Economiștilor din România.

Ne apropiem de ziua în care se va împlini un an de la lansarea inițiativei AGER de a se organiza Primul Congres Național al Economiștilor din România. Reamintim acest moment deoarece el se constituie într-un reper indispensabil pentru demersul organizației noastre profesionale la care s-au raliat și alte structuri ale comunității economiștilor din țara noastră.

Mă alătur colegilor noștri care consideră că esența pregătirilor pentru preconizatul Congres Național al Economiștilor trebuie s-o constituie identificarea și fructificarea unei tematici care să corespundă organic cerințelor economiei românești în contextul regional, comunitar și mondial din prezent și prin proiecțiile cu un netăgăduit caracter științific.

În prima parte a studiului de față am adus o serie de argumente în sprijinul ideii că la Primul Congres Național al Economiștilor din România este obligatorie includerea unui punct referitor la procesul de aderare a țării noastre la moneda unică europeană. Atunci când vorbim despre viziuni strategice implicăm direct și percutant un proiect care condiționează într-o foarte mare măsură întregul proces de modernizare economică și socială a țării noastre.

editorial Capitalul are roți, el vine singur dacă nu-i așternem gropi în față. Capitalul are roți și fuge ușor de un Stat-barieră. citește mai mult
analiticAți auzit de fractali? Ia uitați-vă la copaci! Ce vedeți? Niște structuri asimetrice, dar repetitive? Fractal este – potrivit definiției pe care o poate găsi oricine pe wikipedia – „o figură geometrică fragmentată sau frântă, care poate fi divizată în părți, astfel încât fiecare dintre acestea să fie (cel puțin) o copie miniaturală a întregului”. Termenul a fost introdus, în 1975, de Benoit Mandelbrot și provine din latinescul fractus, care înseamnă „fracturat” sau „spart”.
analiticÎn proiectul de buget pe anul 2016 al noului cabinet Dacian Cioloș, bugetul Serviciului Român de Informații (SRI) înregistrează o creștere spectaculoasă de aproape 20%, de la 1,55 miliarde lei în anul curent la 1,85 miliarde anul viitor. Această creștere bugetară extraordinară vine după o serie de impresionante creșteri succesive în cei doi ani precedenți, astfel încât din 2013 bugetul serviciului intern de informații sau de securitate a țării – sau, în orice caz, bugetul principalului serviciu interior de informații și securitate, că mai sunt câteva – a crescut cu nu mai puțin de 60%!
analiticSe discută, în ultimul timp, tot mai mult și mai insistent despre marile nereguli și abuzuri comise în procesul retrocedării bunurilor imobiliare (terenuri agricole, păduri, clădiri) naționalizate sau confiscate în timpul regimului comunist dictatorial. Pe măsură ce se înmulțesc dezvăluirile făcute de mass-media privind jaful nerușinat asupra patrimoniului național, crește nedumerirea și, totodată, indignarea opiniei publice autohtone, incapabilă să înțeleagă cum a fost posibil ca legi menite să repare marile nedreptăți, daunele (...)
Articole recomandate
Citește online varianta digitală
ECONOMISTUL nr. 16-17, 2016
Economistul 16-17, 14 octombrie 2016
Evenimente ASPES
Curs valutar
Social media
Alpha Bank
Alpha IMMpremier
Alpha IMMpremier
Alpha IMM Import-Export
Alpha IMM Import-Export
  • CECCAR
  • ASE
  • AFER
  • ROMSILVA
  • CAFR
  • BNR
  • ANAF
  • Curtea de Conturi
  • InterAgro
  • Catena
  • ICR
  • FNGCIMM
  • FRC
  • FRGC
  • Ministerul Economiei
  • SIF Banat-Crișana
  • AlphaBank
  • AOAR
  • PRO INVEST
  • Dignitas
  • The Money Channel
  • The Money Channel
  • Revista Audit Financiar
  • Revista PRACTICI DE AUDIT
  • Informația legislativă de care ai nevoie
  • Energy Report
  • Economia Online
  • Amfiteatru Economic
  • Œconomica
  • AIESEC
  • ASER
  • Hyperion
  • ISMB
  • Manpres
  • MailMan


rubrici ECONOMISTUL
Afaceri globale Am citit pentru dumneavoastră Business Cercetare, dezvoltare Dosar Finanțare Fonduri europene În dezbatere Macroeconomie Punctul pe I