Bine ați venit la  ECONOMISTUL!
Săptămânalul comunității economico-financiare din România

Revista Economistul te ține la curent cu ultimele știri, informații, articole și analize din domeniile economic, financiar, academic național și internațional.

cultură
și civilizație economică abonamente
Fii alături de noi în mediul social online și devino fanul nostru pe rețelele de socializare!

Economistul.ro folosește cookie-uri
Cookie-urile sunt fișiere text stocate pe calculatorul dvs. pentru a face experiența navigării pe site mai eficientă și mai plăcută.
Prin continuarea navigării, confirmați că sunteți de acord cu folosirea cookie-urilor - află mai multe despre cookie-uri
Mergi sus
ECONOMISTUL

Economiștii de ieri și de azi
Dorința de a avea... „o țară”

Economistul nr. 9, 17 martie 2014

Economiștii de ieri și de azi Dorința de a avea... „o țară”

Ne inspirăm, în continuare, din lucrarea clasică a lui Costin Murgescu, „Mersul ideilor economice la români”. Avem în vedere, în special, aspectele de ordin metodologic care permit să se contureze „o viziune” asupra căilor de dezvoltare a economiei naționale, aspecte care își păstrează actualitatea mai ales prin identificarea temei centrale care permite rezolvări pe întregul „lanț” al determinărilor de natură obiectivă.

Este interesant de remarcat că – și în prezent, 2014 – „chestiunea agrară” se menține în prim-plan, desigur, într-o paradigmă nouă, specifică timpului nostru, ceea ce reflectă perenitatea unor „probleme” pe care înaintașii le-au înfruntat într-o confruntare de idei pilduitoare din multe unghiuri de vedere.

Costin Murgescu și-a intitulat unul dintre capitolele cărții sale: „Ion Roată: «Să fim numai ai țării, să avem și noi o țară»”. Spicuim din respectivul text, însoțindu-l doar cu scurte precizări: „Congresul de pace de la Paris din 1856 – care a pus capăt războiului Crimeei (iată și „izvorul” unor evenimente din prezent – 2014 - n.n.), protectoratului rus și Regulamentului Organic, a menținut suzeranitatea otomană, dar a instituit, în același timp, granița colectivă a șapte puteri europene, a proclamat libertatea navigației pe Dunăre și pe Marea Neagră, înființând totodată Comisia europeană a Dunării – a lăsat problema agrară printre cele de organizare internă care urmau a fi rezolvate potrivit propriilor dorințe ale românilor, exprimate prin intermediul unor adunări ad-hoc compuse astfel «ca să constituie reprezentarea cea mai exactă a intereselor tuturor populațiunilor, privitoare la organizarea definitivă a Principatelor».
În Adunarea Moldovei, care și-a început lucrările la 22 septembrie (4 octombrie) 1857, printre cei 77 de deputați aleși, 28 îi reprezentau pe proprietarii mari, 17 pe proprietarii mici, 15 pe țăranii pontași și 20 pe orășeni.

Se aflau aici aproape toate figurile importante ale vieții politice. Din partea marilor proprietari, Costache Rola și Dimitrie Miclescu, aleși la Iași, M. Kogălniceanu și I. Docan din Dorohoi, D. Ralet și N. Cănânău din Botoșani, Gr. Balș și Mihăiță Jora (Neamț), Grigore și Costache Sturdza (Roman), Vasile Alecsandri și Costache Rosetti (Bacău), Alecu Balș și Iordache Pruncu (Putna), Vasile Sturdza și Alex. Tiriachiu (Tecuci), Grigore Șuțu și Manolache Costachi Epureanu (Tutova), Nicolae Carp și Sandu Miclescu (Vaslui), Petre Mavrogheni și Nicu Catargiu (Fălciu) ș.a.”. Cei mai mulți dintre ei se manifestau și în publicistică prin tratarea temelor economice fundamentale ale epocii. Remarca îi privește și pe „micii proprietari, figurile cele mai reprezentative fiind Constantin Hurmuzachi (Roman) și Costache Sturdza (Vaslui). Ca și marii boieri, orășenii aveau reprezentanți proeminenți în frunte cu Anastase Panu, A. Fătu, D. Cozadin și Vasile Mălinescu (Iași), Dr. C. Vîrnav (Dorohoi), C. Negri și Al. I. Cuza (Galați).

Adunarea ad-hoc a Moldovei a fost sesizată, la 9 noiembrie, de propunerea deputaților săteni privind îmbunătățirea soartei lor. Propunerea a fost luată în discuție după mai bine de o lună, la 18 decembrie 1857, și a dat loc celei mai agitate dintre toate dezbaterile Adunării ad-hoc a Moldovei. În cererea lor, cei 15 deputați pontași – care semnează toți, în frunte cu Ioan Roată, venit din satul Cîmpurile, dealul Zăbrăuți, ținutul Putnei – exprimă „dorințele treptei” lor „în privirea noului așezămînt și a noii rînduieli ce are a se pune în țară”.

Înainte de a expune aceste „dorințe”, deputații înfățișează în termeni dramatici situația clăcașilor: „Pînă în ziua de astăzi toate sarcinile cele mai grele numai asupra noastră au fost puse și noi de niciunele bunuri ale țărei nu ne-am îndulcit, iară alții, fără să fie supuși la nici o povară, de toată mana țărei s-au bucurat; că noi biruri grele pe cap am plătit, oameni de oaste numai noi am dat; ispravnici, judecători, privighetori și jandarmi numai noi am ținut; drumuri, poduri și șosele numai noi am lucrat...”.

În cea mai plastică formulare a petiției lor, pontașii cereau: „să nu mai fim ai numănui, să fim numai ai țării și să avem și noi o țară”. Prin deputații pontași pătrundea în Adunare ecoul valului de nemulțumiri țărănești care, chiar dacă nu se transformau în revolte armate, se manifestau în diferite forme în toate satele Moldovei. Într-o substanțială analiză, Gh. Platon arată că articolul 46 din Convenția de la Paris, care prevedea desființarea privilegiilor, egalitatea în fața legii, precum și o reglementare nouă a raporturilor dintre țărani și proprietari.

Când s-a dezbătut cererea deputaților pontași, C. Hurmuzache expune punctul de vedere al majorității Comitetului proprietarilor mari care susțin că propunerea prezentată „nu se poate considera decît ca scrisă de niște persoane care n-au avut alt scop decît a tulbura liniștea publică, folosindu-se de lipsa de carte a deputaților săteni și încercîndu-se a introduce principiile unei teorii subversive și ațîța discordia și ura dintre proprietari și țărani”, se face o analiză amănunțită a evoluției legislației agrare și se propune în final desființarea „răsplătirii pămîntului prin lucru”, trecerea într-un termen determinat la relații între proprietari și țărani „prin alcătuiri de bunăvoie”, precum și elaborarea unei legi privind aceste relații acolo unde nu s-au convenit „alcătuiri de bună voie”.

În acest stadiu al dezbaterii apare propunerea radicală, semnată de Costache Negri cu Ioan Roată și alți patru deputați pontași, care cer împroprietărirea locuitorilor săteni, urmând ca boierii proprietari să vândă locuitorilor săteni pământuri „în măsurile pontului de astăzi”. Propunerea cade la vot, așa cum vor cădea și toate celelalte cu același scop. Astfel, conchide C. Murgescu, a intervenit un blocaj pe care nici toate reformele agrare la un loc (1864-1918-1945) n-au reușit să-l elimine în totalitate. (va urma)

comentarii
arhivă

Comentariile vor fi publicate doar după validarea acestora de către moderator. Nu vor fi publicate comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau la ură, precum și acuzații fără acoperire. Vă mulțumim!
comments powered by Disqus


articole
din aceeași categorie
arhivă

Evident, titlul acestor însemnări a fost inspirat din clasica lucrare a regretatului profesor Costin Murgescu. El se potrivește, de minune, cu ceea ce merită să se evalueze în aceste zile. În fiecare număr al „Economistului” din anul pe care îl vom încheia în curând am publicat aproape 50 de opinii ale colegilor de breaslă referitoare la modul în care poate fi conceput și ar urma să se desfășoare Primul Congres Național al Economiștilor din România.

Sunt onorat ca, într-un număr al „Economistului” cu un pronunțat caracter bilanțier (așa se cuvine să procedăm la fiecare final de an, nu numai din credința că bunele obiceiuri trebuie păstrate, ci și din convingerea că analizele de „etapă” ne ajută să prefigurăm viitorul), să fie inserate și modestele mele contribuții la conturarea unui tablou de ansamblu al activității economiștilor din țara noastră într-un an destul de complicat, fie și numai prin prisma evaluării lui (...).

De-a lungul întregului an 2014, rubrica noastră dedicată pregătirilor pentru Primul Congres Național al Economiștilor din România a încercat să identifice și să „scoată la lumină” un număr (un volum) semnificativ de elemente strict necesare pentru „măsurarea” potențialului creativ al comunității noastre profesionale. Rămâne cititorilor să aprecieze distanța dintre intențiile redacției și rezultatul contabilizat acum la capătul lui 2014. 

Evenimentele care s-au consumat, în ultimul an, în spațiul public au pus în umbră preocupările (atâtea câte au fost) legate de pregătirea Primului Congres Național al Economiștilor din România. Sigur, merită să se examineze cauzele interesului relativ redus chiar în rândurile colegilor de breaslă față de preconizatul Forum Național, dar în cele ce urmează considerăm util să ne referim la altceva.

Doresc să particip la dezbaterea găzduită de „Economistul” pe temele esențiale impuse de pregătirea Congresului Național inițiat de AGER. Este de domeniul evidenței necesitatea de a contura la această reuniune reprezentativă a economiștilor din țara noastră (și prin implicații, nu numai a lor) o viziune strategică privind căile de urmat în vederea modernizării economico-sociale a României. Un asemenea imperativ mă determină să supun atenției cititorilor un demers care vizează orizontul anului 2025 prin luarea în considerare a potențialului care poate fi valorificat în vederea atingerii scopului amintit.

Nu s-a efectuat, desigur, un sondaj în rândurile comunității noastre profesionale pentru a se constata câți confrați de breaslă au auzit doar (nu ne ducem cu gândul atât de departe încât să-i întrebăm dacă au citit) de colecția Academiei Române în care se publică studiile de istorie economică și istoria gândirii economice elaborate de numeroși cercetători în cele două domenii. Presupunând, însă, că s-ar fi încumetat cineva să recurgă la o asemenea investigație, cu siguranță, numărul celor care au aflat de existența respectivei publicații ar fi dezamăgitor de mic.

O recentă manifestare organizată de Consiliul Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România (CNIPMMR), în parteneriat cu Camera Deputaților și asociația „Oameni și Companii”, mi-a prilejuit unele reflecții pe care doresc să le împărtășesc cititorilor în strânsă legătură cu tot ceea ce a apărut până acum, în revistă, la secțiunea dedicată pregătirilor pentru Primul Congres Național al Economiștilor din România.

Ne apropiem de ziua în care se va împlini un an de la lansarea inițiativei AGER de a se organiza Primul Congres Național al Economiștilor din România. Reamintim acest moment deoarece el se constituie într-un reper indispensabil pentru demersul organizației noastre profesionale la care s-au raliat și alte structuri ale comunității economiștilor din țara noastră.

Mă alătur colegilor noștri care consideră că esența pregătirilor pentru preconizatul Congres Național al Economiștilor trebuie s-o constituie identificarea și fructificarea unei tematici care să corespundă organic cerințelor economiei românești în contextul regional, comunitar și mondial din prezent și prin proiecțiile cu un netăgăduit caracter științific.

În prima parte a studiului de față am adus o serie de argumente în sprijinul ideii că la Primul Congres Național al Economiștilor din România este obligatorie includerea unui punct referitor la procesul de aderare a țării noastre la moneda unică europeană. Atunci când vorbim despre viziuni strategice implicăm direct și percutant un proiect care condiționează într-o foarte mare măsură întregul proces de modernizare economică și socială a țării noastre.

editorial Capitalul are roți, el vine singur dacă nu-i așternem gropi în față. Capitalul are roți și fuge ușor de un Stat-barieră. citește mai mult
analiticAți auzit de fractali? Ia uitați-vă la copaci! Ce vedeți? Niște structuri asimetrice, dar repetitive? Fractal este – potrivit definiției pe care o poate găsi oricine pe wikipedia – „o figură geometrică fragmentată sau frântă, care poate fi divizată în părți, astfel încât fiecare dintre acestea să fie (cel puțin) o copie miniaturală a întregului”. Termenul a fost introdus, în 1975, de Benoit Mandelbrot și provine din latinescul fractus, care înseamnă „fracturat” sau „spart”.
analiticÎn proiectul de buget pe anul 2016 al noului cabinet Dacian Cioloș, bugetul Serviciului Român de Informații (SRI) înregistrează o creștere spectaculoasă de aproape 20%, de la 1,55 miliarde lei în anul curent la 1,85 miliarde anul viitor. Această creștere bugetară extraordinară vine după o serie de impresionante creșteri succesive în cei doi ani precedenți, astfel încât din 2013 bugetul serviciului intern de informații sau de securitate a țării – sau, în orice caz, bugetul principalului serviciu interior de informații și securitate, că mai sunt câteva – a crescut cu nu mai puțin de 60%!
analiticSe discută, în ultimul timp, tot mai mult și mai insistent despre marile nereguli și abuzuri comise în procesul retrocedării bunurilor imobiliare (terenuri agricole, păduri, clădiri) naționalizate sau confiscate în timpul regimului comunist dictatorial. Pe măsură ce se înmulțesc dezvăluirile făcute de mass-media privind jaful nerușinat asupra patrimoniului național, crește nedumerirea și, totodată, indignarea opiniei publice autohtone, incapabilă să înțeleagă cum a fost posibil ca legi menite să repare marile nedreptăți, daunele (...)
Articole recomandate
Citește online varianta digitală
ECONOMISTUL nr. 16-17, 2016
Economistul 16-17, 14 octombrie 2016
Evenimente ASPES
Curs valutar
Social media
Alpha Bank
Alpha IMMpremier
Alpha IMMpremier
Alpha IMM Import-Export
Alpha IMM Import-Export
  • CECCAR
  • ASE
  • AFER
  • ROMSILVA
  • CAFR
  • BNR
  • ANAF
  • Curtea de Conturi
  • InterAgro
  • Catena
  • ICR
  • FNGCIMM
  • FRC
  • FRGC
  • Ministerul Economiei
  • SIF Banat-Crișana
  • AlphaBank
  • AOAR
  • PRO INVEST
  • Dignitas
  • The Money Channel
  • The Money Channel
  • Revista Audit Financiar
  • Revista PRACTICI DE AUDIT
  • Informația legislativă de care ai nevoie
  • Energy Report
  • Economia Online
  • Amfiteatru Economic
  • Œconomica
  • AIESEC
  • ASER
  • Hyperion
  • ISMB
  • Manpres
  • MailMan


rubrici ECONOMISTUL
Afaceri globale Am citit pentru dumneavoastră Business Cercetare, dezvoltare Dosar Finanțare Fonduri europene În dezbatere Macroeconomie Punctul pe I