Bine ați venit la  ECONOMISTUL!
Săptămânalul comunității economico-financiare din România

Revista Economistul te ține la curent cu ultimele știri, informații, articole și analize din domeniile economic, financiar, academic național și internațional.

cultură
și civilizație economică abonamente
Fii alături de noi în mediul social online și devino fanul nostru pe rețelele de socializare!

Economistul.ro folosește cookie-uri
Cookie-urile sunt fișiere text stocate pe calculatorul dvs. pentru a face experiența navigării pe site mai eficientă și mai plăcută.
Prin continuarea navigării, confirmați că sunteți de acord cu folosirea cookie-urilor - află mai multe despre cookie-uri
Mergi sus
ECONOMISTUL
arhivă
print
a+
a-

„E stupid să dai subvenții în IT marilor companii pentru crearea de locuri de muncă”

Constantin Rudnițchi, Constantin Rudnițchi este jurnalist, realizator RFI România.
Economistul nr. 14-15, 30 august 2016


„E stupid să dai subvenții în IT marilor companii pentru crearea de locuri de muncă”

Care ar fi, pe scurt, istoricul companiei Ascendia?
Compania, la care sunt acționar majoritar, a fost înființată acum nouă ani. Am pornit de la premisa că tehnologia informației poate să aducă un plus învățământului, în sensul că, practic, orice înseamnă hardware și software poate veni în sprijinul educației. Educația trebuie actualizată, iar software-ul educațional poate să-i aducă plusvaloare, prin conexiunea lui cu noile generații.

Cum ați ajuns să vă specializați în software educațional?
Istoria este mai veche. Acum 13 ani, la 22 de ani, când eram student la Cibernetică, la ASE, am avut un profesor de matematică care făcea niște module de software educațional. Eu îl ajutam cu module eLearning într-o formă incipientă, „haioasă”, după normele de azi, dar atunci era ceva nou. De exemplu, una era să deseneze pe tablă graficul unei ecuații de gradul 2 pentru varii parametri și alta era să pui parametri și ecuația să se genereze automat. Deci făceam niște module educaționale; eram și plătit pentru asta. Fiind student, aveam nevoie de bani. După un an de facultate, am primit o bursă de studii de doi ani în Grecia.

Dar când v-a venit ideea de a face un business din aceasta?
Când m-am întors în România, începea la noi un proiect de modernizare a învățământului preuniversitar, care avea și o componentă digitală. Contractul cu Ministerul Educației îl câștigase o mare companie de IT și m-am gândit că este o oportunitate pentru materiale de felul acesta.
Împreună cu fosta dirigintă, profesoară de matematică și cu trei colegi din liceu, am zis să facem și noi niște module eLearning, știind teoretic despre ce e vorba. Am mers la companie, au zis că e OK și putem începe o colaborare. Așa a fost începutul primei firme pe care am făcut-o: cu trei parteneri, iar eu dețineam 25% din acțiuni. Doi ani a durat colaborarea, după care am ajuns să am o viziune diferită despre dezvoltarea firmei, așa că mi-am vândut participația pentru 20.000 de euro. I-am investit pe toți la bursă, iar în doi ani i-am înmulțit de circa cinci ori.

Care a fost trecerea de la investitor pe Bursă la antreprenor în domeniul IT?
La un moment dat s-a întâmplat ca într-o săptămână să primesc două oferte. Era în 2007. Prima, de la un manager care mă remarcase de la cursuri și care m-a întrebat dacă vreau să fac parte din managementul unui fond de investiții pe care voia să-l deschidă; al doilea telefon, de la compania cu care am colaborat la început și care căuta un manager de echipă pe zona de e-learning. Eu am spus că vreau 2000 de euro (se întâmpla acum 9 ani, azi pare din altă poveste), ei au spus că nu pot să-mi dea atât și atunci eu am zis că-mi fac echipă, ca să colaborăm. Așa a apărut Ascendia: cu trei oameni, cu mine cu tot, și toți am butonat cot la cot. Cifra de afaceri a companiei venea în proporție de 90% de la un singur client. Era și bine, era și rău. Am analizat, am văzut că eram prea dependenți și am zis că nu mai vreau să lucrăm așa, pentru că era un sistem riscant. Dar cum să-l schimbăm? Făcând produse proprii. Acum patru ani am început să investim în produse proprii. Am pornit cu o gamă de produse educaționale software pentru preșcolari – EduTeca. În momentul ăsta, sunt 14 produse. Fiecare conține 15-20 de joculețe pe câte o temă. Sunt avizate de Ministerul Educației și le vindem în forme variate de pachete, de la CD-uri la aplicații descărcabile online. Se adresează persoanelor fizice. Exclusiv retail, am vândut peste 100.000 de licențe, ceea ce reprezintă o cantitate foarte bună.

Cum a decurs colaborarea cu Ministerul Educației?
Mai departe, am participat la licitațiile Ministerului Educației pentru competiția de manuale tipărite și manuale digitale. Am și câștigat, însă ce se întâmplă în această problemă este o mizerie de care mi-e silă, lehamite – ca să mă exprim în zona cuvintelor decente. Noi, care facem business cu companii private, am mers cu statul în ideea că putem să aducem la nivel național ceva de calitate, să lăsăm o urmă, să creăm impact.
Asta ține de misiunea noastră, de dorința proprie de a crea valoare. Ne încuraja și faptul că oamenii, cunoscând produsele noastre pentru preșcolari, ne întrebau dacă avem ceva pentru mai departe, peste șapte ani. Cu unele am și câștigat, însă cu cea mai mare parte cu care am participat am pierdut. Sunt interese, sunt oameni părtinitori, penali de-a dreptul.
Trag și eu un semnal de alarmă: cu manuale slabe,alese pe criterii dubitabile slăbești educația, și așa în declin, în România. De asemenea, noi avem servicii și produse proprii adresate adulților. Un produs este propriul Learning Management Sistem. Este o platformă de managementul învățării pentru adulți. Se adresează în special companiilor. Prin acest sistem, companiile pot să aloce cursuri digitale propriilor angajați, să observe cine și când intră pe platformă, ce scoruri obține etc., evaluând astfel calitatea învățării de către adulți. Avem platforma, iar separat oferim servicii de dezvoltare de cursuri personalizate.
Am făcut până acum cursuri de vânzări de produse, de procese, de tot ce înseamnă informare cu caracter recurent, de transmitere către angajați – fie că sunt angajați noi, fie că sunt unii care-și schimbă poziția în companie. Le concepem ca să fie atractive pentru ei, adică le facem interactive, interesante.

A fost greu să vă duceți către ei?
A fost greu la început. Am bătut la ușă, cu prețuri nu foarte mici, însă am arătat că putem face calitate și am crescut. Acum avem clienți precum Raiffeisen Bank, ING, Orange, Allianz, Groupama. Cumpără serviciile noastre, unii au de la noi și platformă, și conținut, alții, doar conținut. Plătesc prețul platformei, care înseamnă fie licență care se instalează pe serverele proprii ale companiei, fie serviciu online (SAAS).
Pe lângă platformă, oferim servicii de personalizare celor care, de exemplu, vor un modul nou de raportare, un modul care să se conecteze cu programul de HR etc. – pentru ce vor companiile, noi putem dezvolta adaptări pe platformă. Separat, oferim tot ce au nevoie companiile pentru cursuri, de la cele pentru interacțiune cu clienți, la cursuri de procese, de utilizare a aplicațiilor proprii. Deci paleta ofertelor noastre este foarte vastă.

Dar pe piața internațională?
Avem și clienți din afară: am făcut cursuri corporate în chineză, japoneză, coreeană, engleyă, germană etc.
Lucrăm cu traducători și cu studiouri de înregistrare din străinătate. Există un balans între produsele proprii și servicii variate oferite; serviciu direct ca atunci când, să spunem, vând cartea asta ca produs făcut de mine pentru tine și alt serviciu (outsourcing) este să-ți vând cartea asta și tu s-o vinzi mai departe; ca fiind produsă de tine. În general, am diversificat gama de produse și de servicii pe care le oferim și în România, și afară.

Care este legătura cu piața de capital?
Pregătirea mea în această direcție a însemnat un avantaj. În România, se poate observa o lipsă de instrumente de finanțare pentru companiile cu nevoi de finanțare în zona sutelor de mii de euro. În zona finanțărilor mici, până în 50-100 mii euro sunt business angels care investesc, dar în zona sutelor de mii de euro nu prea există finanțare. În zona companiilor mari, sunt fonduri de investiții, care investesc de la un million de euro în sus. În spațiul dintre zecile de mii și milioane cam bate vântul, e un gol – câteva fonduri mici de investiții mai dinamice și cam atât. Ca să dezvoltăm compania, noi avem nevoie de resurse financiare semnificative, pentru investiții în produse proprii. Așa am ajuns să ne uităm spre bursă.

Cum vedeți evoluția secorului de IT în România?
Din păcate, IT-ul românesc nu a crescut prin produsele lui. Pe lângă Bitdefender, nu poți să pui pe degetele a două mâini produse românești cunoscute afară. Am știut de la început că va fi greu să facem produse proprii, știm că va fi greu să le vindem afară, însă ăsta e viitorul. Peste 3-5 ani, dacă nu ai produse proprii, piața din România nu va mai fi atât de atractivă din punctul de vedere al companiilor străine. Cel mai tare motiv va fi că, OK, oferim calitate și încă la un preț competitiv (undeva la 20% mai mic decât în Europa de Vest), însă acest prag al costurilor va fi depășit, fiindcă în IT salariile au crescut accelerat. În aceste condiții calitatea și prețurile noastre nu vor mai fi atractive, iar pentru o companie germană, să zicem, își va pune problema de ce să mai facă în România un produs, când va putea să-l facă în Germania cu aceiași bani și cu avantajul de lucra local.

De ce v-ați listat la Bursă?
Până acum, noi luam din profit ca să facem produse noi – din activitatea comercială, reinvesteam în dezvoltare. Ritmul nu era cel mai spectaculos. Am zis că trebuie să accelerăm și am ajuns la concluzia că bursa reprezintă instrumentul pe care e nevoie să-l folosim. Înainte să te listezi la bursă, întrebarea este dacă poți să obții un plasament privat de la un fond sau de la un investitor semnificativ; este o prevalidare pentru piață. Am obținut așa ceva de la Certinvest, care a achiziționat 10% din acțiunile companiei, pentru 275.000 de euro.
Am făcut apoi pasul natural următor listarea la bursă. Evaluarea de la bursă este acum la 4.000.000-4.400.000 de euro. Piața a validat valoarea companiei și aceasta este acum semnificativ peste prețul de listare. Mai departe, putem folosi bursa ca instrument pentru finanțarea altor proiecte, dacă din activități curente nu vom reuși să aducem destul profit, încât să ne susțină noi produse, noi dezvoltări. În acest moment, 5% din acțiuni se tranzacționează pe platforma AeRO a BVB. E posibil să creștem spre 10%, dar nu mai mult deocamdată. Nu doresc să vând compania, ci s-o creștem, să scrie „Made in Romania” pe produse. Avem mult potențial de creștere.

V-ați gândit să treceți la cotarea pe principala piață a BVB?
Este o variantă pe care o avem în vedere, un plan posibil peste doi ani. În funcție de cum reușim să ne îndeplinim obiectivele, vom face sau nu pasul acesta. Deja noi ne calificăm pentru piața principală, dar în ansamblu ar însemna niște costuri suplimentare care nu-și au rostul.

A fost complicat să aduceți o companie privată pe zona bursieră?
De când am început să căutăm finanțare până am ajuns să ne listăm a trecut cam un an. Partea tehnică, de listare efectivă, a durat circa trei luni. Nu a fost foarte dificil. Cel mai complex a fost să facem o prezentare foarte detaliată a companiei și a planurilor noastre – Memorandumul de listare; am lucrat vreo cinci oameni. În schimb, au fost tot felul de discuții, de evaluări, până am găsit primul investitor. Am negociat cu mai mulți în paralel – e un adevărat dans.

Care sunt perspectivele pe piața internă si pe cea externă?
Lucrăm la două produse noi. Unul este pentru copii, pe care-l vom lansa direct pe piața externă, cu siguranță anul acesta. Mai avem un produs pentru zona corporate, care va fi gata în prima parte a anului viitor. Acestea sunt produsele pentru care am căutat finanțare în mod special și în legătură cu care suntem foarte optimiști.

Ce ne puteți spune despre IT-iștii autohtoni?
Avem cu totul 30 de oameni, angajați full-time și part-time. Este greu să găsim oameni buni pentru partea de programare, din cauză că cei care ne conduc pur și simplu dau dovadă de prostie (cel puțin cei care au fost în ultimii ani). IT-ul este un domeniu care suferă de lipsa forței de muncă; nu există oameni de ajuns de mulți pe cât e cererea pieței.
În aceste condiții, e stupid, e prostesc să dai subvenții companiilor mari pentru crearea de locuri de muncă în IT sub forma ajutorului de stat. Aceste ajutoare erau destinate până de curând exclusiv companiilor care angajau sute de oameni și au destabilizat piața în ultimii ani.
E la mintea cocoșului că astfel de subvenții nu creează locuri de muncă noi, nu servesc o nevoie a pieței – pentru că ne găsim într-o industrie cu locuri de muncă disponibile mai multe chiar decât toți absolvenții de IT. Măsurile de acest fel nu fac decât să încurajeze acapararea angajaților din companii mici de către companiile mari. Ajutoarele de stat pentru companiile mari din IT sunt măsuri care distrug zona de IMM-uri. În general, companiile mari nu țin profiturile în România și multe sunt centre de servicii pentru companii-mamă. Trebuie văzută poza completă... Nu am nimic cu ele, dar nu este deștept să defavorizezi antreprenoriatul românesc în beneficiul multinaționalelor, într-o piață care are nevoie mare de angajați profesioniști.

comentarii
arhivă

Comentariile vor fi publicate doar după validarea acestora de către moderator. Nu vor fi publicate comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau la ură, precum și acuzații fără acoperire. Vă mulțumim!
comments powered by Disqus


articole
din aceeași categorie
arhivă

Prima jumătate a anului 2016 a fost marcată de o sporire a nervozității privind viitorul piețelor globale, generată de o diminuare a schimburilor economice internaționale, creșterea șomajului, fenomenul inflaționist, volatilitatea sectorului financiar și declinul prețului resurselor naturale, precum și de o menținere la nivel ridicat a riscurilor geopolitice. Ritmul extrem de lent al creșterii economiilor (în special a celor emergente) a atras atenția analiștilor, în special prin prisma comparației cu perioada de expansiune de la începutul anilor 2000, perioadă ce a adus acestor piețe o creștere a nivelului de intermediere financiară, a integrării regionale și internaționale, precum și acces la principalii investitori financiari și strategici.

Din conținutul art. 121 (1) pct. 1 indice 1 din Lg. 85/2006 se desprinde faptul că reglementează prioritatea la distribuire a sumelor realizate din valorificarea bunurilor afectate de cauze de preferință. Așadar, acest text de lege are un conținut sumar vis a vis de finanțarea debitorului în insolvență. Altfel, potrivit art. 64 (1) pct. 6 din aceeași lege, creanțele născute după data deschiderii procedurii, în perioada de observație sau în procedura reorganizării judiciare, vor fi plătite conform documentelor din care rezultă, nefiind necesară înscrierea la masa credală. De asemenea, textul mai prevede că se aplică în mod corespunzător și creanțelor născute în procedura de faliment.

Raportul privind situația pieței de capital din România a fost prezentat în plenul Consiliului ASF în data de 9 martie a.c. și cuprinde principalele elemente ale evoluției piețelor bursiere în anul financiar 2015.

În procesul trecerii de la statutul de piață de frontieră la nivelul superior, de piață emergentă, România are ca repere o serie de criterii ale procesului de convergență care se regăsesc în Tratatul privind Uniunea Europeană (Tratatul de la Maastricht), semnat de Consiliul European în februarie 1992 și intrat în vigoare efectiv în noiembrie 1993. În accepția Comisiei Europene, urmând procesul de convergență, „economiile mai puțin dezvoltate de la nivelul Uniu-nii se apropie de media produsului intern brut al Uniunii Europene”.

Ne-am obișnuit să spunem despre multe dintre ramurile economice românești că au potențial, însă ne confruntăm zi de zi cu frustrarea că în ciuda potențialului, lucrurile nu avansează, iar acesta din urmă nu se materializează, rămânând la stadiul de simplu potențial. Putem aminti aici despre sistemul de învățământ, despre sistemul de sănătate, despre infrastructură...

Anul acesta, mai mult decât în alte perioade, întrebarea care stă pe buzele tuturor celor interesați de piețele financiare este: „Când va majora Federal Reserve (Fed) ratele de dobândă?”. De la cotațiile de pe Wall-Street și din piața Forex și până la barilul de țiței și gramul de aur, toate depind, într-un fel sau altul, de politica monetară a Federal Reserve. Tot de acest aspect depinde și dinamica economiilor țărilor dezvoltate, dar, mai cu seamă, cea a țărilor emergente. Un posibil răspuns la această întrebare l-am putea afla din declarațiile lui Janet Yellen, guvernatorul Federal Reserve, la întâlnirea anuală a șefilor de bănci centrale de la Jackson Hole.

În vederea optimizării procesului de integrare paneuropeană a piețelor financiare, la ora actuală, se lucrează intens la implementarea a două inițiative majore: Uniunea Bancară și Uniunea Piețelor de Capital (CMU – Capital Markets Union). Ambele proiecte sunt de mare interes și pentru România, având în vedere stadiul economiei și al piețelor financiare,  precum și prioritățile naționale pe termen mediu și lung. Uniunea Bancară are ca principal scop o integrare deplină și sustenabilă a piețelor bancare, prin instrumentele supravegherii unice, a mecanismului comun de rezoluție și a unui cadru unic privind garantarea depozitelor bancare. Similar, CMU are ca menire crearea unei piețe unice de capital în Zona Euro în vederea maximizării beneficiilor ce derivă dintr-o partajare transfrontalieră a riscurilor (risk sharing) și eliminării disfuncționalităților ce ar putea fi generate de incompatibilitatea diverselor reglementări naționale în statele membre; pe scurt: identificarea de noi soluții în vederea direcționării eficiente a resurselor financiare disponibile către zonele unde astfel de resurse sunt necesare (în special infrastructură și IMM), în interiorul Uniunii Europene.

La aproape două luni de la rezultatul referendumului cu privire la ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană, data la care se va notifica Consiliul European cu privire la intenția de retragere pare tot mai îndepărtată, existând voci care propun anul 2017, în condițiile în care structurile care vor gestiona acest proces sunt în fază de organizare. O confirmare în acest sens vine de la Premierul Marii Britanii, Theresa May, care a anunțat că nu va invoca până la sfârșitul lui 2016 articolul 50 al Tratatului de la Lisabona.

Deși se confruntă cu o situație economică dificilă, provocată de sechelele crizei economice și sancțiunile occidentale, Federația Rusă nu se grăbește să-și epuizeze rezervele strategice de resurse, preferând alte căi de rezolvare pentru problemele punctuale cu care se confruntă. Fie că este vorba de gestionarea Fondului Național de Rezervă, a Fondului Dezvoltării Economice, a rezervelor valutare sau a stocurilor de metale prețioase aflate în trezoreria statului, guvernul federal procedează cu zgârcenie, având în vedere ca, în urma rezolvării diverselor nevoi curente, să-i rămână suficiente resurse pentru eventuale situații de urgență care ar putea interveni intempestiv, în viitorul mai mult sau mai puțin apropiat. O demonstrează, de pildă, și administrarea gospodărească a rezervelor de aur.

Bursa de Valori București va lansa în această toamnă cel mai amplu program de educație financiară derulat până în prezent în România, declinat în mai multe proiecte specifice, dedicate în special atragerii de noi investitori pe piața de capital. Sub denumirea generică de „Cei 5 Fantastici”, Bursa de Valori București își propune să aducă, prin cinci proiecte ample, piața de capital mai aproape de oameni, prin seminarii, cursuri, evenimente de mare amploare și chiar un concurs de tranzacționare în mediul real – o premieră pentru țara noastră.

editorial Capitalul are roți, el vine singur dacă nu-i așternem gropi în față. Capitalul are roți și fuge ușor de un Stat-barieră. citește mai mult
analiticAți auzit de fractali? Ia uitați-vă la copaci! Ce vedeți? Niște structuri asimetrice, dar repetitive? Fractal este – potrivit definiției pe care o poate găsi oricine pe wikipedia – „o figură geometrică fragmentată sau frântă, care poate fi divizată în părți, astfel încât fiecare dintre acestea să fie (cel puțin) o copie miniaturală a întregului”. Termenul a fost introdus, în 1975, de Benoit Mandelbrot și provine din latinescul fractus, care înseamnă „fracturat” sau „spart”.
analiticÎn proiectul de buget pe anul 2016 al noului cabinet Dacian Cioloș, bugetul Serviciului Român de Informații (SRI) înregistrează o creștere spectaculoasă de aproape 20%, de la 1,55 miliarde lei în anul curent la 1,85 miliarde anul viitor. Această creștere bugetară extraordinară vine după o serie de impresionante creșteri succesive în cei doi ani precedenți, astfel încât din 2013 bugetul serviciului intern de informații sau de securitate a țării – sau, în orice caz, bugetul principalului serviciu interior de informații și securitate, că mai sunt câteva – a crescut cu nu mai puțin de 60%!
analiticSe discută, în ultimul timp, tot mai mult și mai insistent despre marile nereguli și abuzuri comise în procesul retrocedării bunurilor imobiliare (terenuri agricole, păduri, clădiri) naționalizate sau confiscate în timpul regimului comunist dictatorial. Pe măsură ce se înmulțesc dezvăluirile făcute de mass-media privind jaful nerușinat asupra patrimoniului național, crește nedumerirea și, totodată, indignarea opiniei publice autohtone, incapabilă să înțeleagă cum a fost posibil ca legi menite să repare marile nedreptăți, daunele (...)
Articole recomandate
Citește online varianta digitală
ECONOMISTUL nr. 16-17, 2016
Economistul 16-17, 14 octombrie 2016
Evenimente ASPES
Curs valutar
Social media
Alpha Bank
Alpha IMMpremier
Alpha IMMpremier
Alpha IMM Import-Export
Alpha IMM Import-Export
  • CECCAR
  • ASE
  • AFER
  • ROMSILVA
  • CAFR
  • BNR
  • ANAF
  • Curtea de Conturi
  • InterAgro
  • Catena
  • ICR
  • FNGCIMM
  • FRC
  • FRGC
  • Ministerul Economiei
  • SIF Banat-Crișana
  • AlphaBank
  • AOAR
  • PRO INVEST
  • Dignitas
  • The Money Channel
  • The Money Channel
  • Revista Audit Financiar
  • Revista PRACTICI DE AUDIT
  • Informația legislativă de care ai nevoie
  • Energy Report
  • Economia Online
  • Amfiteatru Economic
  • Œconomica
  • AIESEC
  • ASER
  • Hyperion
  • ISMB
  • Manpres
  • MailMan


rubrici ECONOMISTUL
Afaceri globale Am citit pentru dumneavoastră Business Cercetare, dezvoltare Dosar Finanțare Fonduri europene În dezbatere Macroeconomie Punctul pe I