Bine aţi venit la  ECONOMISTUL!
Săptămânalul comunităţii economico-financiare din România

Revista Economistul te ţine la curent cu ultimele ştiri, informaţii, articole şi analize din domeniile economic, financiar, academic naţional şi internaţional.

cultură
şi civilizaţie economică abonamente
Fii alături de noi în mediul social online și devino fanul nostru pe reţelele de socializare!

Economistul.ro foloseşte cookie-uri
Cookie-urile sunt fişiere text stocate pe calculatorul dvs. pentru a face experienţa navigării pe site mai eficientă şi mai plăcută.
Prin continuarea navigării, confirmaţi că sunteţi de acord cu folosirea cookie-urilor - află mai multe despre cookie-uri
Mergi sus
ECONOMISTUL
arhivă
print
a+
a-

DEZBATERE ASPES
Renașterea îngrijorărilor globale. Ce face România?

Constantin Boștină, președinte al ASPES și director general al Grupului de presă Economistul
Economistul nr. 4, 29 februarie 2016


DEZBATERE ASPES Renașterea îngrijorărilor globale. Ce face România?

O întrebare se pune tot mai frecvent în rândul analiștilor, al mediului de afaceri și al celor care guvernează economiile naționale sau al celor care conduc organisme economice internaționale: 2016 va fi începutul unei noi crize economico-financiare?

Sunt din ce în ce mai multe voci care răspund cu posibilitatea unei noi crize. Ele se fac auzite frecvent în Europa, dar și în SUA, iar în China se succed fenomene care dau tot mai puternic semnalele unei noi crize. În același timp, sunt și opinii care spun că este hazardat să se vorbească de o nouă criză! Se afirmă că ar fi numai unele turbulențe pe piețe. Sau, dintr-un alt punct de vedere, că este numai o prelungire a crizei din 2007-2008. Alții susțin că este o recesiune prelungită.

Oricare ar fi interpretarea care se dă semnalelor din evoluția economiilor-locomotivă din Europa, SUA sau China, cert este că asistăm la fenomene care pot configura o nouă posibilă criză la scară planetară.

Dacă este să înțelegem ce spune Nouriel Roubini, omul care a „prevăzut” criza din 2007-2008, atunci se prefigurează tot mai clar că „în anul 2016 economia mondială va fi caracterizată prin anormalitate atât în termeni de producție, de politici economice, inflație, cât și din punctul de vedere al comportamentului activelor-cheie și al piețelor financiare”.

Prețul petrolului s-a prăbușit dramatic cu peste 70% și nu este clară evoluția lui. La nivel global, industria petrolului și a gazelor naturale înregistrează datorii de peste 3.000 miliarde dolari.

Cotațiile materiilor prime s-au redus cu peste 2/3. Creșterea economică a Chinei încetinește, Rusia și Brazilia o duc din ce în ce mai rău. Africa de Sud cochetează cu recesiunea. Motoarele de creștere economică ale SUA și Europei încep să scârțâie. Ritmurile de creștere la marile economii sunt reconsiderate în jos.

Janet Yellen, președintele Fed, afirma cu claritate că riscurile la adresa economiei SUA sunt în creștere. Nucleul dur al sistemului financiar-bancar european se clatină amenințător.

Pierderile masive înregistrate de Deutsche Bank pot determina o contagiune în sistemul bancar fără precedent. Iată un tablou al unor fenomene economice care se manifestă în ultimul timp pe tot mapamondul și care nu pot să nu îngrijoreze. Analiștii văd semne ale unei posibile crize în tot ce mișcă, iar economia mondială se află în fața unei constelații de riscuri economice majore.

În acest context, ce se poate întâmpla în România? Guvernanții români, ca și în 2007-2008, nu au deocamdată o înțelegere clară a fenomenelor economice, fiind mai mult preocupați de alegeri locale și parlamentare, adică de accesul la putere. Banca Națională a României, prinsă și ea în jocul unor probleme periferice ale sistemului bancar dominat majoritar de capitalul străin, deși apreciază că anul 2016 va fi unul tumultuos, afirmă că „multe valuri sunt departe de România”.

Chiar dacă se va declanșa sau nu o nouă criză economico-financiară în a doua parte a anului 2016, România și economia ei trebuie să acționeze pentru o consolidare a componentelor de bază ale dezvoltării care să facă mai bine față unei eventuale crize.

Ritmul de creștere a PIB de 3,7% în 2015, chiar dacă este printre cele mai ridicate din Europa, nu trebuie să liniștească factorii de decizie. Această creștere este bazată în primul rând pe consum, fără o bază de investiții și de producție care să consolideze suportul de dezvoltare.

Dacă se va declanșa o nouă criză economică și financiară, în mod automat consumul se va reduce, cererile de export vor scădea, companiile transnaționale își vor reduce activitatea productivă în primul rând în sucursalele și filialele din România și se vor retrage spre bază.

În fața unei asemenea situații, direcția în care guvernanții ar trebui să acționeze este cea a mobilizării unor surse proprii de finanțare – fără îndatorare externă. Totodată, ei ar trebui să lanseze un program de investiții atât în lărgirea bazei de producție, cât și pentru dezvoltarea infrastructurii.

Un program de investiții este singura cale de urmat de România, fie că vine, fie că nu vine criza. Sursele de finanțare trebuie radical reconsiderate, orientarea fiind spre înscrierea în finanțare a resurselor interne:

- Atragerea în construirea surselor de finanțare a investițiilor și a activității de producție, a depozitelor populației existente în bănci. Față de decembrie 2008, când depozitele populației erau de 46 miliarde lei, în decembrie 2015 depozitele populației au ajuns la 106,8 miliarde lei.

Ministerul Finanțelor Publice trebuie să lanseze o emisiune de obligațiuni de stat adresate exclusiv populației pentru o perioadă de 10-15 ani, cu un randament ușor superior dobânzilor bancare pentru a stimula populația la cumpărare.

Cu sumele rezultate să se facă un program de investiții publice sau să fie finanțate chiar investiții private în domenii cheie ale economiei românești. Paralel cu realizarea emisiunii de obligațiuni, să se organizeze și o piață de tranzacționare a acestora pe Bursa de Valori București, pentru cei care doresc lichidizarea înainte de termenul scadent al obligațiunilor.

- Folosirea unei sume de 4-5 miliarde de euro din rezerva BNR pentru un program special de investiții productive, de infrastructură sau din domeniul social-educativ (școli, spitale etc.). Acest program special de investiții să fie aprobat de Parlament, iar banii proveniți din rezerva BNR să fie gestionați prin CEC Bank sau prin crearea unei Bănci de Investiții și Dezvoltare.

- Crearea unui Fond Suveran de Investiții ale cărui surse să provină din privatizări, încasări din redevențe etc.

- Creșterea gradului de absorbție a fondurilor europene și o mai bună orientare a utilizării acestora spre programe de dezvoltare regională, de creștere a competitivității economiei și de îmbunătățire a calificării forței de muncă.

- Adoptarea de Guvernul și Parlamentul României a unui program special de readucere și reînscriere în circuitul economic a sumelor mari de bani depuse de persoane fizice și societăți în depozite bancare din afara țării și care, lăsate acolo, finanțează economiile altor state.

Asemenea măsuri, dar și altele ar fi de natură să creeze surse de finanțare pentru economia României, fără a mai apela la credite externe și, indiferent dacă vine sau nu criza, țara noastră și economia ei ar prospera. Iar actualul guvern, care nu este aliniat politic, dar este responsabil politic față de societate, chiar dacă are un mandat limitat în timp, poate demara asemenea proiecte de dezvoltare economico-socială a României.

Cuvinte cheie: eveniment | ASPES | criză | România | Europa | SUA
comentarii
arhivă

Comentariile vor fi publicate doar după validarea acestora de către moderator. Nu vor fi publicate comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau la ură, precum și acuzații fără acoperire. Vă mulțumim!
comments powered by Disqus


articole
din aceeași categorie
arhivă

Prima jumătate a anului 2016 a fost marcată de o sporire a nervozității privind viitorul piețelor globale, generată de o diminuare a schimburilor economice internaționale, creșterea șomajului, fenomenul inflaționist, volatilitatea sectorului financiar și declinul prețului resurselor naturale, precum și de o menținere la nivel ridicat a riscurilor geopolitice. Ritmul extrem de lent al creșterii economiilor (în special a celor emergente) a atras atenția analiștilor, în special prin prisma comparației cu perioada de expansiune de la începutul anilor 2000, perioadă ce a adus acestor piețe o creștere a nivelului de intermediere financiară, a integrării regionale și internaționale, precum și acces la principalii investitori financiari și strategici.

Din conținutul art. 121 (1) pct. 1 indice 1 din Lg. 85/2006 se desprinde faptul că reglementează prioritatea la distribuire a sumelor realizate din valorificarea bunurilor afectate de cauze de preferință. Așadar, acest text de lege are un conținut sumar vis a vis de finanțarea debitorului în insolvență. Altfel, potrivit art. 64 (1) pct. 6 din aceeași lege, creanțele născute după data deschiderii procedurii, în perioada de observație sau în procedura reorganizării judiciare, vor fi plătite conform documentelor din care rezultă, nefiind necesară înscrierea la masa credală. De asemenea, textul mai prevede că se aplică în mod corespunzător și creanțelor născute în procedura de faliment.

Raportul privind situația pieței de capital din România a fost prezentat în plenul Consiliului ASF în data de 9 martie a.c. și cuprinde principalele elemente ale evoluției piețelor bursiere în anul financiar 2015.

În procesul trecerii de la statutul de piață de frontieră la nivelul superior, de piață emergentă, România are ca repere o serie de criterii ale procesului de convergență care se regăsesc în Tratatul privind Uniunea Europeană (Tratatul de la Maastricht), semnat de Consiliul European în februarie 1992 și intrat în vigoare efectiv în noiembrie 1993. În accepția Comisiei Europene, urmând procesul de convergență, „economiile mai puțin dezvoltate de la nivelul Uniu-nii se apropie de media produsului intern brut al Uniunii Europene”.

Ne-am obișnuit să spunem despre multe dintre ramurile economice românești că au potențial, însă ne confruntăm zi de zi cu frustrarea că în ciuda potențialului, lucrurile nu avansează, iar acesta din urmă nu se materializează, rămânând la stadiul de simplu potențial. Putem aminti aici despre sistemul de învățământ, despre sistemul de sănătate, despre infrastructură...

Anul acesta, mai mult decât în alte perioade, întrebarea care stă pe buzele tuturor celor interesați de piețele financiare este: „Când va majora Federal Reserve (Fed) ratele de dobândă?”. De la cotațiile de pe Wall-Street și din piața Forex și până la barilul de țiței și gramul de aur, toate depind, într-un fel sau altul, de politica monetară a Federal Reserve. Tot de acest aspect depinde și dinamica economiilor țărilor dezvoltate, dar, mai cu seamă, cea a țărilor emergente. Un posibil răspuns la această întrebare l-am putea afla din declarațiile lui Janet Yellen, guvernatorul Federal Reserve, la întâlnirea anuală a șefilor de bănci centrale de la Jackson Hole.

În vederea optimizării procesului de integrare paneuropeană a piețelor financiare, la ora actuală, se lucrează intens la implementarea a două inițiative majore: Uniunea Bancară și Uniunea Piețelor de Capital (CMU – Capital Markets Union). Ambele proiecte sunt de mare interes și pentru România, având în vedere stadiul economiei și al piețelor financiare,  precum și prioritățile naționale pe termen mediu și lung. Uniunea Bancară are ca principal scop o integrare deplină și sustenabilă a piețelor bancare, prin instrumentele supravegherii unice, a mecanismului comun de rezoluție și a unui cadru unic privind garantarea depozitelor bancare. Similar, CMU are ca menire crearea unei piețe unice de capital în Zona Euro în vederea maximizării beneficiilor ce derivă dintr-o partajare transfrontalieră a riscurilor (risk sharing) și eliminării disfuncționalităților ce ar putea fi generate de incompatibilitatea diverselor reglementări naționale în statele membre; pe scurt: identificarea de noi soluții în vederea direcționării eficiente a resurselor financiare disponibile către zonele unde astfel de resurse sunt necesare (în special infrastructură și IMM), în interiorul Uniunii Europene.

La aproape două luni de la rezultatul referendumului cu privire la ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană, data la care se va notifica Consiliul European cu privire la intenția de retragere pare tot mai îndepărtată, existând voci care propun anul 2017, în condițiile în care structurile care vor gestiona acest proces sunt în fază de organizare. O confirmare în acest sens vine de la Premierul Marii Britanii, Theresa May, care a anunțat că nu va invoca până la sfârșitul lui 2016 articolul 50 al Tratatului de la Lisabona.

Deși se confruntă cu o situație economică dificilă, provocată de sechelele crizei economice și sancțiunile occidentale, Federația Rusă nu se grăbește să-și epuizeze rezervele strategice de resurse, preferând alte căi de rezolvare pentru problemele punctuale cu care se confruntă. Fie că este vorba de gestionarea Fondului Național de Rezervă, a Fondului Dezvoltării Economice, a rezervelor valutare sau a stocurilor de metale prețioase aflate în trezoreria statului, guvernul federal procedează cu zgârcenie, având în vedere ca, în urma rezolvării diverselor nevoi curente, să-i rămână suficiente resurse pentru eventuale situații de urgență care ar putea interveni intempestiv, în viitorul mai mult sau mai puțin apropiat. O demonstrează, de pildă, și administrarea gospodărească a rezervelor de aur.

editorial Capitalul are roți, el vine singur dacă nu-i așternem gropi în față. Capitalul are roți și fuge ușor de un Stat-barieră. citește mai mult
analiticAți auzit de fractali? Ia uitați-vă la copaci! Ce vedeți? Niște structuri asimetrice, dar repetitive? Fractal este – potrivit definiției pe care o poate găsi oricine pe wikipedia – „o figură geometrică fragmentată sau frântă, care poate fi divizată în părți, astfel încât fiecare dintre acestea să fie (cel puțin) o copie miniaturală a întregului”. Termenul a fost introdus, în 1975, de Benoit Mandelbrot și provine din latinescul fractus, care înseamnă „fracturat” sau „spart”.
analiticÎn proiectul de buget pe anul 2016 al noului cabinet Dacian Cioloș, bugetul Serviciului Român de Informații (SRI) înregistrează o creștere spectaculoasă de aproape 20%, de la 1,55 miliarde lei în anul curent la 1,85 miliarde anul viitor. Această creștere bugetară extraordinară vine după o serie de impresionante creșteri succesive în cei doi ani precedenți, astfel încât din 2013 bugetul serviciului intern de informații sau de securitate a țării – sau, în orice caz, bugetul principalului serviciu interior de informații și securitate, că mai sunt câteva – a crescut cu nu mai puțin de 60%!
analiticSe discută, în ultimul timp, tot mai mult și mai insistent despre marile nereguli și abuzuri comise în procesul retrocedării bunurilor imobiliare (terenuri agricole, păduri, clădiri) naționalizate sau confiscate în timpul regimului comunist dictatorial. Pe măsură ce se înmulțesc dezvăluirile făcute de mass-media privind jaful nerușinat asupra patrimoniului național, crește nedumerirea și, totodată, indignarea opiniei publice autohtone, incapabilă să înțeleagă cum a fost posibil ca legi menite să repare marile nedreptăți, daunele (...)
Articole recomandate
Citește online varianta digitală
ECONOMISTUL nr. 16-17, 2016
Economistul 16-17, 14 octombrie 2016
Evenimente ASPES
Curs valutar
Social media
Alpha Bank
Alpha IMMpremier
Alpha IMMpremier
Alpha IMM Import-Export
Alpha IMM Import-Export
  • CECCAR
  • ASE
  • AFER
  • ROMSILVA
  • CAFR
  • BNR
  • ANAF
  • Curtea de Conturi
  • InterAgro
  • Catena
  • ICR
  • FNGCIMM
  • FRC
  • FRGC
  • Ministerul Economiei
  • SIF Banat-Crișana
  • AlphaBank
  • AOAR
  • PRO INVEST
  • Dignitas
  • The Money Channel
  • The Money Channel
  • Revista Audit Financiar
  • Revista PRACTICI DE AUDIT
  • Informația legislativă de care ai nevoie
  • Energy Report
  • Economia Online
  • Amfiteatru Economic
  • Œconomica
  • AIESEC
  • ASER
  • Hyperion
  • ISMB
  • Manpres
  • MailMan


rubrici ECONOMISTUL
Afaceri globale Am citit pentru dumneavoastră Business Cercetare, dezvoltare Dosar Finanțare Fonduri europene În dezbatere Macroeconomie Punctul pe I