Bine aţi venit la  ECONOMISTUL!
Săptămânalul comunităţii economico-financiare din România

Revista Economistul te ţine la curent cu ultimele ştiri, informaţii, articole şi analize din domeniile economic, financiar, academic naţional şi internaţional.

cultură
şi civilizaţie economică abonamente
Fii alături de noi în mediul social online și devino fanul nostru pe reţelele de socializare!

Economistul.ro foloseşte cookie-uri
Cookie-urile sunt fişiere text stocate pe calculatorul dvs. pentru a face experienţa navigării pe site mai eficientă şi mai plăcută.
Prin continuarea navigării, confirmaţi că sunteţi de acord cu folosirea cookie-urilor - află mai multe despre cookie-uri
Mergi sus
ECONOMISTUL
arhivă
print
a+
a-

DEZBATERE ASPES
Este iminentă o nouă criză?

Mircea Coșea, prof. univ. dr., fost președinte al CNP, ministru, parlamentar
Economistul nr. 4, 29 februarie 2016


DEZBATERE ASPES Este iminentă o nouă criză?

Se vorbește din ce în ce mai mult despre declanșarea unei noi crize economice și financiare la nivel mondial. Factorii care ar contribui decisiv la aceasta ar fi scăderea dramatică a prețului petrolului, încetinirea ritmului de creștere a economiei chineze și devalorizarea competitivă. Ultimul Forum Davos și-a axat în bună parte tematica pe problematica unei viitoare crize, preluând accentele apocaliptice ale dezbaterilor începute din a doua parte a anului trecut pe ideea iminenței unei noi crize din a doua jumătatate a anului 2016.

Deși nu mai este de bon ton să se citeze din lucrările lui Karl Marx, trebuie totuși remarcat că ideile marxiste sunt preluate „pe tăcute” și reevaluate în opinii ce se autointitulează neoliberale sau de orice altă orientare. Un exemplu relevant este celebra lucrare a lui Thomas Piketty „Capitalul în secolul XXI” care preia ideea rolului inegalităților în apariția contradicțiilor, schimbând doar soluția lui Marx de atenuare a luptei de clasă prin revoluția proletară cu implementarea unui impozit global. Observ și în cadrul opiniilor despre criză o preluare nedeclarată a ideii ciclului economic formulate de către Marx, conform căreia criza este doar o fază a unui ciclu cu patru stadii diferite: criza, depresiunea, înviorarea și avântul. Un reprezentant al acestei preluări este însuși proorocul macroeconomic Nouriel Roubini.

Este foarte probabil că anul 2016 va aduce condițiile unei noi perioade nefaste, pe care o putem numi criză. Admițând o abordare ciclică, vom putea considera această perioadă ca fiind temporară, adică atât timp cât se vor menține condițiile negative specifice (menționate mai sus), fiind liberi să sperăm că dacă aceste condiții vor dispărea, economia se va relansa pe principiul „criza vine, criza pleacă, criza revine etc., etc., etc.”.

Există însă și un alt mod de abordare pe care nu avem dreptul să-l subestimăm. Este punctul de vedere conform căruia nu se poate vorbi de „criză ciclică”, ci de intrarea economiei mondiale într-o stare de „decadență” (în sens de declin, decădere, regres) generată de epuizarea capacității modelului actual de dezvoltare economică de a mai eficientiza factorii de producție (muncă, resurse naturale, capital). Este o stare generalizată și pe termen lung, care nu poate fi atenuată decât prin schimbarea modelului actual de dezvoltare.

O foarte recentă lucrare, devenită bestseller (Robert J. Gordon: „The Rise and Fall of American Growth”, Princeton University Press, Jan/2016), arată cum se poate explica intrarea în stare de decadență a economiei, precizând că pe o perioadă lungă economia mondială se va afla într-un declin gradual. Criza, în sensul ei ciclic, va deveni un fenomen permanent cu efecte de amploare diferită de la o zonă economică la alta, dar omniprezent în spațiul economic mondial. Este o teorie terifiantă, negând practic posibilitatea revenirii pe termen lung la ratele de creștere economică dinainte de perioada 2000-2005. Care sunt argumentele acestei teorii?

Un argument este acela al trendului prelungit de degradare a indicelui productivității globale a factorilor de producție, explicat prin tendința, de asemenea pe termen lung, de scădere a potențialului progresului tehnic de valorificare din ce în ce mai eficientă a factorilor de producție. Un autor francez adept al acestei teorii, Patrick Artus, arată în sprijinul demonstrației că „smartphonul sau tableta au schimbat radical modul nostru de viață, dar nu au influențat, din punct de vedere statistic, cu nimic indicele productivității globale”. Concluzia este clară în analizele susținătorilor „decadenței”: cea de-a treia revoluție industrială a avut efecte mult mai mici asupra productivității globale în comparație cu prima și cu cea de a doua fază a revoluției industriale. Această situație ar bloca creșterea economică a unor țări ca Germania, Franța, Italia, SUA sau Marea Britanie la doar 0% pentru viitorii 20-25 de ani.

Alt argument este acela al efectelor perverse pe care procesul prelungit de reducere a gradului de îndatorare le are asupra creșterii economice. Înainte de perioada 2000-2005, băncile au acordat o masă supradimensionată de credite pentru investiții care au condus la apariția bulelor imobiliare, bursiere sau financiare. Inevitabil, acestea au explodat, marcând momentul subprime. În astfel de condiții, apare necesitatea unui proces de reducere a gradului de îndatorare care este îndelungat și diminuează considerabil potențialul investițional. Analiștii în cauză argumentează și prin referiri istorice (1929-1933), susținând că în fazele prelungite de reducere a gradului de îndatorare sunt imposibil de evitat fenomenele de stagnare economică.

Un alt argument este acela al „necesității vitale” pe o perioadă îndelungată de a investi în politici de mediu și climă la nivel global. Acestea sunt considerate investiții vitale pentru umanitate, dar nerentabile pe termen scurt. Efectele lor apar în timp, pot crea locuri de muncă, dar reduc sau chiar limitează creșterea economiei reale, accentuând trendul descrescător. Problematica COP21 este prezentată ca un argument de ultimă oră.

Criza poate fi ciclică sau de orice alt fel, dar, indiferent de acestea, ea există și va apărea aproape sigur în a doua jumătate a lui 2016 și în România.

Omului de rând îi va fi indiferentă explicația, dar nu-i vor fi indiferente efectele crizei asupra vieții sale. Pentru decidenții politici, situația este diferită. Ei ar trebui să fie atenți și la explicații, căci numai așa ar putea înțelege ce au de făcut.

Cuvinte cheie: eveniment | ASPES | criză | România | forum | Nouriel Roubini
comentarii
arhivă

Comentariile vor fi publicate doar după validarea acestora de către moderator. Nu vor fi publicate comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau la ură, precum și acuzații fără acoperire. Vă mulțumim!
comments powered by Disqus


articole
din aceeași categorie
arhivă

Prima jumătate a anului 2016 a fost marcată de o sporire a nervozității privind viitorul piețelor globale, generată de o diminuare a schimburilor economice internaționale, creșterea șomajului, fenomenul inflaționist, volatilitatea sectorului financiar și declinul prețului resurselor naturale, precum și de o menținere la nivel ridicat a riscurilor geopolitice. Ritmul extrem de lent al creșterii economiilor (în special a celor emergente) a atras atenția analiștilor, în special prin prisma comparației cu perioada de expansiune de la începutul anilor 2000, perioadă ce a adus acestor piețe o creștere a nivelului de intermediere financiară, a integrării regionale și internaționale, precum și acces la principalii investitori financiari și strategici.

Din conținutul art. 121 (1) pct. 1 indice 1 din Lg. 85/2006 se desprinde faptul că reglementează prioritatea la distribuire a sumelor realizate din valorificarea bunurilor afectate de cauze de preferință. Așadar, acest text de lege are un conținut sumar vis a vis de finanțarea debitorului în insolvență. Altfel, potrivit art. 64 (1) pct. 6 din aceeași lege, creanțele născute după data deschiderii procedurii, în perioada de observație sau în procedura reorganizării judiciare, vor fi plătite conform documentelor din care rezultă, nefiind necesară înscrierea la masa credală. De asemenea, textul mai prevede că se aplică în mod corespunzător și creanțelor născute în procedura de faliment.

Raportul privind situația pieței de capital din România a fost prezentat în plenul Consiliului ASF în data de 9 martie a.c. și cuprinde principalele elemente ale evoluției piețelor bursiere în anul financiar 2015.

În procesul trecerii de la statutul de piață de frontieră la nivelul superior, de piață emergentă, România are ca repere o serie de criterii ale procesului de convergență care se regăsesc în Tratatul privind Uniunea Europeană (Tratatul de la Maastricht), semnat de Consiliul European în februarie 1992 și intrat în vigoare efectiv în noiembrie 1993. În accepția Comisiei Europene, urmând procesul de convergență, „economiile mai puțin dezvoltate de la nivelul Uniu-nii se apropie de media produsului intern brut al Uniunii Europene”.

Ne-am obișnuit să spunem despre multe dintre ramurile economice românești că au potențial, însă ne confruntăm zi de zi cu frustrarea că în ciuda potențialului, lucrurile nu avansează, iar acesta din urmă nu se materializează, rămânând la stadiul de simplu potențial. Putem aminti aici despre sistemul de învățământ, despre sistemul de sănătate, despre infrastructură...

Anul acesta, mai mult decât în alte perioade, întrebarea care stă pe buzele tuturor celor interesați de piețele financiare este: „Când va majora Federal Reserve (Fed) ratele de dobândă?”. De la cotațiile de pe Wall-Street și din piața Forex și până la barilul de țiței și gramul de aur, toate depind, într-un fel sau altul, de politica monetară a Federal Reserve. Tot de acest aspect depinde și dinamica economiilor țărilor dezvoltate, dar, mai cu seamă, cea a țărilor emergente. Un posibil răspuns la această întrebare l-am putea afla din declarațiile lui Janet Yellen, guvernatorul Federal Reserve, la întâlnirea anuală a șefilor de bănci centrale de la Jackson Hole.

În vederea optimizării procesului de integrare paneuropeană a piețelor financiare, la ora actuală, se lucrează intens la implementarea a două inițiative majore: Uniunea Bancară și Uniunea Piețelor de Capital (CMU – Capital Markets Union). Ambele proiecte sunt de mare interes și pentru România, având în vedere stadiul economiei și al piețelor financiare,  precum și prioritățile naționale pe termen mediu și lung. Uniunea Bancară are ca principal scop o integrare deplină și sustenabilă a piețelor bancare, prin instrumentele supravegherii unice, a mecanismului comun de rezoluție și a unui cadru unic privind garantarea depozitelor bancare. Similar, CMU are ca menire crearea unei piețe unice de capital în Zona Euro în vederea maximizării beneficiilor ce derivă dintr-o partajare transfrontalieră a riscurilor (risk sharing) și eliminării disfuncționalităților ce ar putea fi generate de incompatibilitatea diverselor reglementări naționale în statele membre; pe scurt: identificarea de noi soluții în vederea direcționării eficiente a resurselor financiare disponibile către zonele unde astfel de resurse sunt necesare (în special infrastructură și IMM), în interiorul Uniunii Europene.

La aproape două luni de la rezultatul referendumului cu privire la ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană, data la care se va notifica Consiliul European cu privire la intenția de retragere pare tot mai îndepărtată, existând voci care propun anul 2017, în condițiile în care structurile care vor gestiona acest proces sunt în fază de organizare. O confirmare în acest sens vine de la Premierul Marii Britanii, Theresa May, care a anunțat că nu va invoca până la sfârșitul lui 2016 articolul 50 al Tratatului de la Lisabona.

Deși se confruntă cu o situație economică dificilă, provocată de sechelele crizei economice și sancțiunile occidentale, Federația Rusă nu se grăbește să-și epuizeze rezervele strategice de resurse, preferând alte căi de rezolvare pentru problemele punctuale cu care se confruntă. Fie că este vorba de gestionarea Fondului Național de Rezervă, a Fondului Dezvoltării Economice, a rezervelor valutare sau a stocurilor de metale prețioase aflate în trezoreria statului, guvernul federal procedează cu zgârcenie, având în vedere ca, în urma rezolvării diverselor nevoi curente, să-i rămână suficiente resurse pentru eventuale situații de urgență care ar putea interveni intempestiv, în viitorul mai mult sau mai puțin apropiat. O demonstrează, de pildă, și administrarea gospodărească a rezervelor de aur.

editorial Capitalul are roți, el vine singur dacă nu-i așternem gropi în față. Capitalul are roți și fuge ușor de un Stat-barieră. citește mai mult
analiticAți auzit de fractali? Ia uitați-vă la copaci! Ce vedeți? Niște structuri asimetrice, dar repetitive? Fractal este – potrivit definiției pe care o poate găsi oricine pe wikipedia – „o figură geometrică fragmentată sau frântă, care poate fi divizată în părți, astfel încât fiecare dintre acestea să fie (cel puțin) o copie miniaturală a întregului”. Termenul a fost introdus, în 1975, de Benoit Mandelbrot și provine din latinescul fractus, care înseamnă „fracturat” sau „spart”.
analiticÎn proiectul de buget pe anul 2016 al noului cabinet Dacian Cioloș, bugetul Serviciului Român de Informații (SRI) înregistrează o creștere spectaculoasă de aproape 20%, de la 1,55 miliarde lei în anul curent la 1,85 miliarde anul viitor. Această creștere bugetară extraordinară vine după o serie de impresionante creșteri succesive în cei doi ani precedenți, astfel încât din 2013 bugetul serviciului intern de informații sau de securitate a țării – sau, în orice caz, bugetul principalului serviciu interior de informații și securitate, că mai sunt câteva – a crescut cu nu mai puțin de 60%!
analiticSe discută, în ultimul timp, tot mai mult și mai insistent despre marile nereguli și abuzuri comise în procesul retrocedării bunurilor imobiliare (terenuri agricole, păduri, clădiri) naționalizate sau confiscate în timpul regimului comunist dictatorial. Pe măsură ce se înmulțesc dezvăluirile făcute de mass-media privind jaful nerușinat asupra patrimoniului național, crește nedumerirea și, totodată, indignarea opiniei publice autohtone, incapabilă să înțeleagă cum a fost posibil ca legi menite să repare marile nedreptăți, daunele (...)
Articole recomandate
Citește online varianta digitală
ECONOMISTUL nr. 16-17, 2016
Economistul 16-17, 14 octombrie 2016
Evenimente ASPES
Curs valutar
Social media
Alpha Bank
Alpha IMMpremier
Alpha IMMpremier
Alpha IMM Import-Export
Alpha IMM Import-Export
  • CECCAR
  • ASE
  • AFER
  • ROMSILVA
  • CAFR
  • BNR
  • ANAF
  • Curtea de Conturi
  • InterAgro
  • Catena
  • ICR
  • FNGCIMM
  • FRC
  • FRGC
  • Ministerul Economiei
  • SIF Banat-Crișana
  • AlphaBank
  • AOAR
  • PRO INVEST
  • Dignitas
  • The Money Channel
  • The Money Channel
  • Revista Audit Financiar
  • Revista PRACTICI DE AUDIT
  • Informația legislativă de care ai nevoie
  • Energy Report
  • Economia Online
  • Amfiteatru Economic
  • Œconomica
  • AIESEC
  • ASER
  • Hyperion
  • ISMB
  • Manpres
  • MailMan


rubrici ECONOMISTUL
Afaceri globale Am citit pentru dumneavoastră Business Cercetare, dezvoltare Dosar Finanțare Fonduri europene În dezbatere Macroeconomie Punctul pe I