Bine ați venit la  ECONOMISTUL!
Săptămânalul comunității economico-financiare din România

Revista Economistul te ține la curent cu ultimele știri, informații, articole și analize din domeniile economic, financiar, academic național și internațional.

cultură
și civilizație economică abonamente
Fii alături de noi în mediul social online și devino fanul nostru pe rețelele de socializare!

Economistul.ro folosește cookie-uri
Cookie-urile sunt fișiere text stocate pe calculatorul dvs. pentru a face experiența navigării pe site mai eficientă și mai plăcută.
Prin continuarea navigării, confirmați că sunteți de acord cu folosirea cookie-urilor - află mai multe despre cookie-uri
Mergi sus
ECONOMISTUL

Davos 2016
La câte revoluții ne putem permite să rămânem doar spectatori?

Economistul nr. 2, 31 ianuarie 2016


Davos 2016 La câte revoluții ne putem permite să rămânem doar spectatori?

Problemele devenite globale trebuie dezbătute în forumuri tot mai reprezentative chiar dacă, la multe dintre acestea, soluțiile cele mai bune nu se dovedesc a fi tot cele globale. Lumea de astăzi devine un interesant caleidoscop în care se interferează arhitecturile instituționale formale cu elemente de internaționalitate informale, componentele a ceea ce s-a consacrat a aparține „hard law” cu ceea ce capătă prevalență și compune „soft law”, fațetele managementului politic cu mai rafinatele expresii ale guvernanței la nivel internațional. Comunitatea internațională constată pe zi ce trece că provocările cărora trebuie să le facă față, acum la început de secol XXI, sunt de alt tip, izvorăsc din alte generații de logici societale dominante, au la bază resorturi tot mai complexe și mai impredictibile, alimentează riscuri care se diseminează cu mare rapiditate și obligă la cea mai bună gestiune a timpului și a spațiului.

Pur și simplu, complexitatea

Toate vocile societății internaționale sunt chemate să se preocupe de realități complexe, să caute și să găsească alternative viabile, să imagineze scenarii, dar să și facă regia spectacolului fascinant al lumii în care trăim. Lucrările Forumului de la Davos din aceste zile ne-au făcut martorii unui spectacol deliberativ dintre cele mai febrile, la care actorii, scenariștii, regizorii, dar și spectatorii se implică activ, scriu și rescriu scenariul, contribuie la mai bunul montaj al spectacolului următor, deschid noi perspective și așteaptă să se întâmple ceva, dar și să nu se întâmple altceva. Pentru cei care au abilitatea să observe și inteligența să înțeleagă devine tot mai clar că, în timp ce secolul al XX-lea s-a bazat pe specialiști, secolul al XXI-lea este condamnat să se bazeze pe facilitatori, integratori, persoane capabile să își folosească expertiza, dar să exceleze în direcția surprinderii corelațiilor și cauzalităților dintre fenomene și procese. În toate zonele economiei globale se întâmplă câte ceva mai mult sau mai puțin interesant, dar nu mai puțin relevant pentru ceea ce urmează. Avem tot mai multe aspirații, dar tot mai puține împliniri, tot mai mulți care acționează, dar tot mai puțini care decid, tot mai multe companii din spațiul mass-media care prosperă fără a crea conținuturi palpabile, tot mai mulți ofertanți de servicii de cazare care nu dispun de niciun activ propriu, avem ofertă fără cerere, dar și multă cerere fără ofertă. Toate acestea preocupă practic pe toți cetățenii planetei noastre. În decursul timpului, Forumul Economic Mondial a avut pe agenda sa practic toate provocările globale cărora decidenții ar fi trebuit să le găsească la timp cele mai bune soluții: mediul înconjurător și penuria de resurse, abilitățile în ocuparea locurilor de muncă și capitalul uman, egalitatea de gen, investiții pe termen lung, infrastructură și dezvoltare, securitate alimentară și agricultură, investiții și comerț internațional, viitorul internetului, criminalitatea la nivel mondial și anti-corupția, incluziunea socială și viitorul sistemului financiar. La acestea se pot adăuga: escaladarea conflictelor geopolitice, terorismul, pandemiile de tot genul, precum și noul context energetic.

Reprezentație și reprezentare

Și de această dată, ar trebui ca și decidenții noștri în materie de politici publice să fie foarte atenți la scenografia spectacolului de la Davos cu participarea cvasitotalității celor care fac lucrurile să se întâmple, a celor care își deplasează organizațiile pe care le conduc sau de care răspund dinspre locul unde se află către locul unde ar trebui să se afle. Ca de fiecare dată, și la această a 46-a ediție a prestigiosului moment deliberativ subiectele aflate pe agendă sunt de actualitate, preocupă atât cât trebuie și pe cine ar trebui, se constituie în repere tematice pentru analize viitoare și pentru acțiuni concrete. Lectura celor mai multe dintre pozițiile exprimate de participanții la Forum ne relevă faptul că, printre aspectele care ar trebui să fie mai atent studiate de către cei care elaborează și implementează politici publice, trebuie să se afle: mix-ul exploziv dintre geopolitică și geoeconomie; provocările noii paradigme tehno-industriale; segmentarea pieței muncii și decalajele între venituri; accesul limitat la resursele productive și la programele de formare profesională; volatilitatea de nouă generație a pieței internaționale de capital, tehnologie și informații comerciale; impredictibilitatea dimensiunii spațiu și timp. Așa cum se poate aștepta de la această „agora” în care se exprimă opinii, acestea sunt în egală măsură complementare, dar și divergente.

Chiar dacă oamenii de stat participanți la Forum (președinți, prim-miniștri, miniștri) au relevat prioritar iminența unor riscuri din sfera politicii și a securității, ei au atins și aspecte puternic congruente cu peisajul economic și social. Ar trebui să privim cu mai mare atenție la unele pasaje din luările de cuvânt ale unor importanți lideri politici ai lumii. Spre exemplu, sună interesant aserțiunea „lumea este aprovizionată masiv cu lichiditate atât de multă, încât nu poți vedea clar cine este competitiv și cine nu a ajuns încă acolo” atunci când o găsim în discursul cancelarului german Angela Merkel. La fel de specializat pare a fi și pasajul „Dacă suntem doar o comunitate de interese economice, suntem terminați”, când vedem că îi aparține lui Matteo Renzi, premierul Italiei. Pe de altă parte, magnații lumii au scos în evidență atât aspectele definitorii pentru noul mediu de afaceri global, cât și determinanții geopolitici și societali de contingență pentru mersul afacerilor. Elita miliardarilor lumii prezenți la Forumul Economic Mondial de la Davos crede că reprezintă riscuri la adresa stabilității globale „globalizarea radicalismului, conflictul pentru dominație geopolitică și comercială dintre SUA, Europa și Rusia, criza din Ucraina, prăbușirea prețurilor petrolului și reziduurile toxice lăsate de criza financiară mondială pe piețe și mai ales în economia americană”.

Printre subiectele sensibile care se regăsesc frecvent în toate intervențiile din cadrul Forumului, găsim de asemenea temerile legate de creditarea mai strictă din SUA, aprecierea dolarului american, încetinirea economiei chineze (numită de o mare personalitate a pieței de capital „aterizare bruscă”) și implozia „superciclului” mărfurilor. Se atrage atenția asupra faptului că anul 2016 poate deveni un reper temporal al recrudescenței populismului în Europa; că asistăm la accentuarea insecurității la nivel global și la o criză a refugiaților cu consecințe impredictibile; că nu se înregistrează plusul dorit la nivelul creșterii economice, iar piețele rămân în continuare instabile; că pot avea loc evenimente cu consecințe greu de estimat – rezultatul referendumului din Marea Britanie privitor la părăsirea Uniunii Europene, evoluțiile politice și economice din Rusia sau pe care le generează atitudinea Rusiei, reformele pe care își propune să le facă China.

4xRevoluționarea industriei

Unul dintre subiectele cap de afiș al ediției din acest an a Forumului Economic Mondial este A Patra Revoluție Industrială. Așa cum sublinia președintele fondator al acestui impresionant for mondial, Klaus Schwab, „Cea de A Patra Revoluție Industrială se referă la fuziunea tehnologiilor, care are efecte importante asupra sistemelor politice, economice și sociale”. Ceea ce pare să se fi dorit în acest an este să se identifice și să se facă operațional un sistem agregat de circumscriere a acestei revoluții pentru a putea fi înțeleasă adecvat, stimulată flexibil și integrată în logica noii dezvoltări. Specialiștii care au studiat fenomenele pendinte de acest etaj revoluționar al devenirii societății noastre ne spun că vectorii acestei revoluții sunt: climate de lucru aflate în dinamică și multidimensională schimbare; creșterea ponderii și a relevanței societale a clasei de mijloc în economiile emergente; schimbări climatice preocupante, constrângerile tot mai mari exercitate de balanța resurselor naturale; volatilitatea geopolitică aflată în dinamică amplificare; preocuparea tot mai acută a consumatorilor planetei față de aspectele etice și de cele conexe cu respectarea intimității; „grizonarea” planetei noastre; sporul demografic puternic asimetric în diversele regiuni ale globului; dinamica impresionantă a procesului de urbanizare. Toate acestea sunt nu doar vectori ai unei noi paradigme a dezvoltării, ci și teme de mare interes pentru organizațiile internaționale, guvernările responsabile și cetățenii planetei, mereu amăgiți cu faptul că sunt arhitecturi societale preocupate plenar și sincer de aceste provocări.

Progresele pe care le-au înregistrat ingineria genetică, inteligența artificială, robotica, nanotehnologiile, biotehnologiile, tehnologiile de tip 3D creează peisaje societale mult redefinite și interconexiuni în rețea de un tip cu totul aparte. Toate acestea pun bazele unei revoluții cu mult mai cuprinzătoare decât am putut imagina cu ceva ani în urmă. O serie de sisteme inteligente – destinate locuințelor, capacităților industriale, fermelor, rețelelor infrastructurale sau comunităților urbane – vor permite să se soluționeze probleme care pornesc de la lanțurile logistice complexe și merg până la atenta gestionare a efectelor schimbărilor climatice. Inovațiile de ordin tehnologic modifică deja în mod dramatic structura economiilor noastre. Un număr în creștere de oameni și-ar putea pierde locul de muncă din cauza automatizării în masă. Economiștii speculează cu privire la ce categorii de angajați sunt cele mai expuse pierderilor de locuri de muncă și ce va însemna acest lucru pentru egalitatea veniturilor și a sexelor. Un studiu publicat de ICM Unlimited, în avanpremiera Forumului Economic Mondial de la Davos, arată că utilizarea pe scară tot mai largă a inteligenței artificiale va conduce la pierderea a 5,1 milioane de locuri de muncă până în 2020 doar în cele mai dezvoltate 15 economii ale lumii. Două treimi dintre acestea se află în sectoarele administrație și office ca urmare a preluării de către mașinile inteligente a unora dintre sarcinile de rutină. În linii mari, automatizarea sporește productivitatea echipamentelor, astfel încât sunt necesare mai puține investiții pentru a produce aceleași randamente sau randamente mai mari, pe termen lung. Deși aceasta poate părea o veste bună, tendința ar putea contribui la o încetinire pe termen lung a creșterii economiilor bogate.

O direcție de abordare a acestei realități virtuale este cea de a se înțelege că secolul al XX-lea s-a bazat pe noțiunea occidentală de progres care își avea rădăcinile în universalitatea cunoașterii umane derivată din specializarea pe discipline și domenii ale științei. Acest sens conferit modernității, prevalent pe parcursul întregului secol anterior, a fost consacrat în special ca o formă universală a progresului răspândit peste tot pe măsură ce umanitatea evoluează. Secolul al XXI–lea trebuia, de la debutul său, perceput ca un orizont temporal care lansează noi și diferite provocări. În timp ce provocările secolului anterior au vizat specializarea intradomenială ca o cale de generare de cunoaștere și de abordări cerute de aceasta, cele ale noului secol se dovedesc unele care solicită înțelegerea corelativității între provocări și interfețe între acestea, mai degrabă decât să se foreze adânc în interiorul unei probleme ca modalitate principală de dezvoltare a abordării. În timp ce secolul al XX-lea s-a focalizat către specialiști, secolul al XXI-lea se centrează pe indivizi care sunt integratori, capabili la nivelul expertizei de care dispun, dar care excelează în surprinderea corelațiilor dintre domeniul lor de specializare și cele adiacente.

Sincronizarea tehnologiilor cu legislațiile

Noile realități relevă că tehnologia se dezvoltă mai repede decât o face cadrul reglementar și instituțional. De aceea, arhitecturile legislative precum și decidenții în materie de politici publice ar trebui să nu se grăbească să reglementeze prea repede, ci să își ofere timp să înțeleagă cum se comportă cererea și oferta de astfel de active și să surprindă inteligent un alt tip de echilibru al pieței. Apare astfel ceea ce în noua literatură de specialitate este denumit „on-demand economy”, sau „sharing economy”, sau „gig-economy” și chiar „Uber-economy”. Este ceva special în peisajul tranzacțional care apelează la logica rețelelor și a platformelor sau, cu cuvintele lui Frenken, „ceva în care consumatorii oferă altor consumatori un acces temporar la activele subutilizate (posibil pentru bani)”. Se apelează la platformele de tip consumer to consumer, excluzându-se cele de tip business to consumers.

În anul 2015, PWC a estimat că în câteva dintre sectoarele-cheie ale noii economii – turism, finanțe, închirierea de mașini, procurarea de capital uman și entertainment – există potențialul de creștere a veniturilor de la în jur de 15 miliarde de dolari în prezent la 335 de miliarde de dolari în 2025. În peisajul corporativ au început să conteze câteva companii, printre care se detașează Uber (o platformă de servicii de transport) și Airbnb (un site prin care se pot închiria automobile și se pot identifica spații de cazare) a căror valoare de piață este acum de 50, respectiv 25 miliarde de dolari. Acestea sunt unele dintre aspectele care ar trebui să ne preocupe. Multe altele rămân ascunse, îndeosebi pentru cei care nu fac nimic sau nu fac suficient pentru a gândi anticipativ și a acționa proactiv. Problema este cum reacționează guvernele și companiile la aceste provocări. Schimbările dramatice care se produc la nivelul modelului de business în orizontul de timp previzibil vor avea un impact deosebit asupra modelului de angajare. Mulți dintre vectorii majori ai transformării care afectează diversele sectoare ale economiei vor avea un impact major asupra tipului de locuri de muncă, generând atât efecte de creare de joburi, cât și efecte de deturnare de joburi. În plus, trebuie să ne așteptăm la schimbări de substanță în materie de nivel al productivității muncii și al adâncirii asimetriilor între competențele cerute de noua economie și calificările oferite de sistemele de educație și formare profesională. Mai multe studii arată că cele mai cerute în prezent ocupații sau specializări nu existau cu zece sau chiar cu cinci ani în urmă. Viteza cu care se va mișca acest tablou se accelerează exponențial. Se estimează că 65% dintre copiii care încep în prezent școala primară vor trebui să practice ocupații care nu există în prezent. Evoluțiile demografice, socio-economice și mai ales cele tehnologice precum și schimbările de paradigmă care au loc la nivelul modelelor de afaceri produc schimbări greu perceptibile la nivelul peisajului social global.

(In)traductibil în românește

Ne-am aștepta ca și în România toate aceste subiecte sensibile să fie pe primul loc pe agendele decidenților publici, să facă obiectul dezbaterilor din mediul academic, să reprezinte subiecte preferate de dezbatere publică și să fie în agenda fiecărui cetățean. Realitatea ne arată un tablou nu din cele mai optimiste, din acest punct de vedere. Constatăm că liderii noștri politici nu și-au găsit loc în agendele lor încărcate să participe la Forumul Economic Mondial și nu au anvergura și notorietatea să fie invitați la acest eveniment. Mi-ar fi plăcut să iau notă de incitații tematice relevante lansate de voci reprezentative pentru prezentul României și să le compar cu cele ale altor decidenți publici din celelalte țări ale lumii. Nici personalități relevante ale mediului nostru de afaceri, preocupate mai mult de supraviețuire decât de consacrare și confirmare europeană sau internațională, nu au populat numeroasele paneluri ale acestui eveniment planetar.

Dacă ar fi participat la Forum, ar fi putut lua notă de faptul că se schimbă radical paradigmele relevante la nivel societal. S-ar fi putut înțelege că provocările cărora trebuie să le facem față sunt unele strategice, nu conjunctural-tactice și, ca atare, necesită răspunsuri de aceeași amplitudine. S-ar fi aflat că lanțurile creatoare de valoare și rețelele de producție au devenit vectori definitorii pentru economia mondială, integrând state aflate pe diverse niveluri de dezvoltare. În acest registru economic, producția de bunuri și servicii se desfășoară acolo unde sunt disponibile materialele și competențele necesare și acestea se pot procura la costurile și calitatea care generează plus de competitivitate. Asistăm astăzi la cel mai profund nivel de fragmentare a producției peste granițele naționale, ceea ce are implicații serioase asupra fluxurilor comerciale și a celor de investiții și oferă perspective concrete pentru creșterea economică, dezvoltarea tehnologică și crearea de locuri de muncă.

Globalizarea și (nu versus) IMM

Pentru firmele mai mici, așa cum sunt cele din țara noastră, participarea la rețelele globale de producție este vitală pentru a avea acces la tehnologie și a spera să înregistreze plusuri la capitolul productivitatea muncii. Politicile publice care facilitează integrarea firmelor interne în procesele de producție internaționalizate și promovarea atragerii de active intangibile din străinătate devin esențiale pentru transformarea schimburilor transfrontaliere într-un vector al prosperității. Constatăm că și economia României se înscrie în tendințele relevante la nivel internațional, găzduind tot mai multe etape ale proceselor productive aferente lanțurilor logistice globale. Decidenții din țara noastră ar trebui să fie tot mai interesați să sprijine firmele cu capital românesc să se conecteze la aceste lanțuri logistice integrate pentru a avea acces la know-how, la informații utile și la standardele de calitate. Sper să se înțeleagă și la noi, mai ales de către decidenți publici etichetați drept „tehnocrați”, că participarea la lanțurile logistice globale poate crea numeroase externalități pozitive, cum ar fi: locuri de muncă mai multe, mai bine remunerate și mai stabile, progres tehnologic, achiziționarea de competențe manageriale și de expertiză înaltă, modernizarea capacităților de producție și diversificarea exporturilor. Pe de altă parte, participarea la lanțurile logistice globale poate genera și necesitatea de a se găsi cele mai bune răspunsuri la câteva sensibile provocări. Firmele noastre constată că în cadrul acestor lanțuri logistice globale li se rezervă locurile pentru procesele de prelucrare intensive în forță de muncă mai puțin calificată și sectoarele cu valoare adăugată mai redusă. Chiar și în aceste condiții, ca urmare a acutizării concurenței la nivel intercorporatist, se poate beneficia încă de optimizarea proceselor productive, modernizarea tehnologică, acces mai facil la investiții străine directe, semnalul puternic pe care îl pot transmite în ce privește calitatea și punctualitatea.

Logică și logistică

Dacă se elaborează adevărate strategii de dezvoltare sustenabilă a României și se implementează politici publice inteligent structurate, cresc șansele ca și firmele noastre să poată avansa la nivelul lanțului creator de valoare adăugată către zonele unde profiturile sunt mai mari. Este indiscutabil că, pentru a reuși acest progres, trebuie să procedeze la reinventarea la nivel de sector sau la nivel de proces, sau fază a procesului productiv. Problema actorilor operaționali în mediul de afaceri românesc nu este cum să participe la lanțurile logistice globale, ci mai degrabă cum să își maximizeze câștigurile care pot fi obținute de pe urma acestei participări. Unul dintre vectorii referențiali ai acestui proces este cel tehnologic. Chiar aceste lanțuri logistice globale sunt forțe puternice care facilitează transferul de tehnologie către sucursalele situate în diverse state, mai ales atunci când drepturile de proprietate intelectuală nu sunt rigid aplicate. Chiar dacă modelul de afaceri al unei firme lider în cadrul lanțurilor logistice globale vizează menținerea controlului asupra arealurilor în care se produce nivelul cel mai ridicat al valorii adăugate (CDI, design, distribuție, promovare), prin intermediul unor eforturi concertate se poate opta pentru a avansa la nivelul acestui plan logistic agregat.

În loc să se rezume la gestionarea ezitantă a unui cotidian turbulent, autoritățile publice din țara noastră pot îndrăzni să se gândească la soluții cum ar fi: promovarea unor politici de atragere de investitori străini; sporirea eficienței ofertei prin îmbunătățirea climatului de afaceri; modernizarea infrastructurii și inducerea excelenței profesionale la nivelul sistemului educațional. Nu se poate naviga pe apele agitate ale celei „de-A Patra Revoluții Industriale” cu tineri pregătiți pentru meseriile trecutului sau ale prezentului. Tinerii noștri ar trebui să ia notă, de pe băncile școlilor și din amfiteatrele universităților, de faptul că se apelează în prezent tot mai frecvent la tot felul de metafore, cum ar fi „economie verde”, „economie albastră” sau „economie creativă”. Educația pentru viitor trebuie să contribuie la operaționalizarea unor procese de producție și de consum sustenabile integrate în strategiile naționale, regionale și internaționale. Nu ar trebui să lipsească din design-ul curricular de la orice nivel al peisajului educațional cursurile în care se tratează dezvoltarea gândirii critice și creative, „economia creativă” și industriile conexe cu aceasta. Ar trebui ca și la noi să se recunoască importanța culturii și a economiei creative și să se sprijine elaborarea unor programe naționale de stimulare a acestora și de repoziționare a lor ca vehicule ale transformării economice și sociale. Elaborarea și implementarea unor politici care țintesc economia creativă nu răspund doar unor necesități economice, ci și unor nevoi speciale ale comunităților, cum ar fi educația, identitatea culturală, inclusivitatea socială, protecția dotării cu resurse naturale și integrarea acestora în piețele locale, regionale și globale. Industriile culturale și creative sporesc avantajele competitive ale statelor pe calea consacrării unor produse inovative, apariției și consacrării unor brand-uri și îmbunătățirii imaginii externe a țărilor care le încurajează.

Cuvinte cheie: dosar | Davos | 2016 | forum | revoluție | tehnologie
comentarii
arhivă

Comentariile vor fi publicate doar după validarea acestora de către moderator. Nu vor fi publicate comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau la ură, precum și acuzații fără acoperire. Vă mulțumim!
comments powered by Disqus


articole
din aceeași categorie
arhivă

Florin Georgescu, prim-viceguvernator al Băncii Naționale și economist cu binecunoscute vederi de stânga, analizează în cadrul unei prezentări recente o temă care frământă de câțiva ani buni societatea românească: paradoxul definit prin rezultatele bune la nivel macroeconomic și dezamăgirile accentuate sau chiar tensiunile de la nivel microeconomic. Cu alte cuvinte, Florin Georgescu se întreabă, la fel ca o pleiadă de alți economiști: de ce rezultatele bune macroeconomice nu se transmit la nivelul economiei reale? Profesorul și oficialul BNR vine cu o analiză economică pentru a-și susține argumentele. De la început, este interesant de remarcat că analiza și concluziile studiului sunt trecute prin filtrul viziunii economice de stânga a autorului. Dincolo, însă, de acest lucru, datele și abordarea analizei dlui Florin Georgescu merită remarcate în contextul în care tot mai mulți oameni de afaceri sau cetățeni își pun întrebarea: de ce creșterea economică nu se transmite la nivel micro, în rândul companiilor și populației.

România conduce detașat în clasamentul european al creșterii productivității muncii pe ora lucrată întocmit pe ultimii cinci ani, potrivit datelor furnizate de către Eurostat. În intervalul 2011-2015, acest indicator s-a îmbunătățit cu nu mai puțin de 18,7% raportat la media UE, mult peste situația consemnată în statele baltice Letonia (+11,0%) și Lituania (+8,5%), urmate de Bulgaria (+8,3%).

Citesc de câteva săptămâni opinii care mă plictisesc, pentru că învârt aceeași marotă. Potrivit acestora, politica monetară are rol definitoriu, nu e bine cum e implementată, însă nu prea se spune cum trebuie făcută.

Pe parcursul ultimilor zece ani, diferența dintre prețul curentului livrat populației și cel livrat în industrie a crescut în România de la 1% la 84%, potrivit datelor publicate recent de Eurostat. Această evoluție nu a făcut, însă, decât să urmărească tendința europeană în materie, diferența medie de preț între cele două tipuri de consumatori la nivelul UE fiind în prezent de 132%.

Rata inflației doboară noi recorduri, intrând puternic în domeniul negativ. Prețurile de consum, măsurate prin indicele prețurilor de consum (IPC), au fost mai mici cu 3,3% în luna aprilie 2016 comparativ cu luna aprilie 2015. Conform Institutului Național de Statistică, în luna aprilie 2016, ponderea mărfurilor și serviciilor care au înregistrat o scădere a prețurilor, comparativ cu aprilie 2015, este de 66,7%, cele care au avut creșteri cuprinse în intervalul 0 - 2,5% dețin o pondere de 20,0%. Aceste evoluții au la bază în principal decizii de politică fiscală: reducerea cotei standard a TVA de la 24 la 19% în două etape succesive, cu 4 puncte procentuale de la 1 ianuarie 2016 și cu încă 1 punct procentual de la 1 ianuarie 2017; extinderea sferei de aplicabilitate a cotelor TVA reduse pentru unele categorii de bunuri și servicii de la 1 iunie 2015 și 1 ianuarie 2016; eliminarea accizei speciale la combustibili la 1 ianuarie 2017. 

În ultimele 5 decenii, guvernele, instituțiile internaționale și un larg evantai de mișcări sociale globale s-au concentrat asupra unor dezvoltări teoretice și practice, strategii și politici care au declanșat coagularea unui larg consens global privind lupta împotriva sărăciei. De-a lungul acestei perioade, agenda globală de combatere a sărăciei s-a constituit într-o temă majoră a epocii contemporane, în permanentă dezvoltare, care a redefinit continuu potențialul și arsenalul de strategii și politici ale omenirii în combaterea acestui flagel.

Guvernul a discutat un pachet de măsuri de combatere a sărăciei. Anunțul public făcut de premierul Cioloș și publicarea câtorva elemente din prezentarea pe care am susținut-o în fața executivului au stârnit reacții. Ceea ce e foarte bine. Sunt cinci moduri de a defini sărăcia, dar la fiecare dintre ele România este pe ultimul loc din UE, la bătaie cu Bulgaria, pe alocuri. În mod particular, situația este dramatică atunci când vine vorba despre sărăcia în rândul copiilor și sărăcia în mediul rural.

Un recent articol din ediția americană a revistei Forbes mi-a trezit atenția în mod deosebit pentru că anunță într-un ton alarmant că, dacă nu cumva se schimbă între timp, „capitalismul va înfometa lumea până în 2050”. De altfel, dezbaterea pe modelul viitor al capitalismului a început mai demult. De fapt, dezbaterea e veche de când lumea (capitalistă).

Despre fenomenul sărăciei există date suficiente (statistici, încadrări în tipuri de sărăcie etc.) scoase la iveală în ton dramatic în special în timpul campaniilor electorale. Opoziția aduce la suprafață cu această ocazie suita proprie de situații reprobabile conexate sărăciei, în timp ce Puterea caută să minimizeze simptomele, cu sloganuri și/sau cheltuieli pe deficit. Evident, în paralel apar și promisiunile de schimbare în bine a situației dacă…

TTIP trebuie gândit și din perspectiva efectului asupra terților. Pe lângă retorica legată de stabilirea de SUA și UE a standardelor globale prin forța asocierii lor, există șanse reale de consecințe geoeconomice rezultate din derularea TTIP. Turcia, spre exemplu, are un acord de liber schimb cu Uniunea Europeană care o obligă să își deschidă piața pentru ceilalți parteneri preferențiali ai UE, fără ca aceștia să aibă o obligație reciprocă. Din moment ce Turcia și SUA nu au un acord de liber schimb, rezultă că, pentru americani, accesul la piața europeană va veni cu tot cu Turcia ca cireașa de pe tort.

editorial Capitalul are roți, el vine singur dacă nu-i așternem gropi în față. Capitalul are roți și fuge ușor de un Stat-barieră. citește mai mult
analiticAți auzit de fractali? Ia uitați-vă la copaci! Ce vedeți? Niște structuri asimetrice, dar repetitive? Fractal este – potrivit definiției pe care o poate găsi oricine pe wikipedia – „o figură geometrică fragmentată sau frântă, care poate fi divizată în părți, astfel încât fiecare dintre acestea să fie (cel puțin) o copie miniaturală a întregului”. Termenul a fost introdus, în 1975, de Benoit Mandelbrot și provine din latinescul fractus, care înseamnă „fracturat” sau „spart”.
analiticÎn proiectul de buget pe anul 2016 al noului cabinet Dacian Cioloș, bugetul Serviciului Român de Informații (SRI) înregistrează o creștere spectaculoasă de aproape 20%, de la 1,55 miliarde lei în anul curent la 1,85 miliarde anul viitor. Această creștere bugetară extraordinară vine după o serie de impresionante creșteri succesive în cei doi ani precedenți, astfel încât din 2013 bugetul serviciului intern de informații sau de securitate a țării – sau, în orice caz, bugetul principalului serviciu interior de informații și securitate, că mai sunt câteva – a crescut cu nu mai puțin de 60%!
analiticSe discută, în ultimul timp, tot mai mult și mai insistent despre marile nereguli și abuzuri comise în procesul retrocedării bunurilor imobiliare (terenuri agricole, păduri, clădiri) naționalizate sau confiscate în timpul regimului comunist dictatorial. Pe măsură ce se înmulțesc dezvăluirile făcute de mass-media privind jaful nerușinat asupra patrimoniului național, crește nedumerirea și, totodată, indignarea opiniei publice autohtone, incapabilă să înțeleagă cum a fost posibil ca legi menite să repare marile nedreptăți, daunele (...)
Articole recomandate
Citește online varianta digitală
ECONOMISTUL nr. 16-17, 2016
Economistul 16-17, 14 octombrie 2016
Evenimente ASPES
Curs valutar
Social media
Alpha Bank
Alpha IMMpremier
Alpha IMMpremier
Alpha IMM Import-Export
Alpha IMM Import-Export
  • CECCAR
  • ASE
  • AFER
  • ROMSILVA
  • CAFR
  • BNR
  • ANAF
  • Curtea de Conturi
  • InterAgro
  • Catena
  • ICR
  • FNGCIMM
  • FRC
  • FRGC
  • Ministerul Economiei
  • SIF Banat-Crișana
  • AlphaBank
  • AOAR
  • PRO INVEST
  • Dignitas
  • The Money Channel
  • The Money Channel
  • Revista Audit Financiar
  • Revista PRACTICI DE AUDIT
  • Informația legislativă de care ai nevoie
  • Energy Report
  • Economia Online
  • Amfiteatru Economic
  • Œconomica
  • AIESEC
  • ASER
  • Hyperion
  • ISMB
  • Manpres
  • MailMan


rubrici ECONOMISTUL
Afaceri globale Am citit pentru dumneavoastră Business Cercetare, dezvoltare Dosar Finanțare Fonduri europene În dezbatere Macroeconomie Punctul pe I