Bine ați venit la  ECONOMISTUL!
Săptămânalul comunității economico-financiare din România

Revista Economistul te ține la curent cu ultimele știri, informații, articole și analize din domeniile economic, financiar, academic național și internațional.

cultură
și civilizație economică abonamente
Fii alături de noi în mediul social online și devino fanul nostru pe rețelele de socializare!

Economistul.ro folosește cookie-uri
Cookie-urile sunt fișiere text stocate pe calculatorul dvs. pentru a face experiența navigării pe site mai eficientă și mai plăcută.
Prin continuarea navigării, confirmați că sunteți de acord cu folosirea cookie-urilor - află mai multe despre cookie-uri
Mergi sus
ECONOMISTUL

Davos 2016
Davos 46

Economistul nr. 2, 31 ianuarie 2016


Davos 2016 Davos 46

În 1971, Klaus Schwab, profesor la Universitatea din Geneva, a avut ideea de a invita în mica stațiune de ski Davos din Elveția câteva sute de lideri din lumea europeană a afacerilor pentru discuții privitoare la practicile de management. Încurajat de succesul deosebit al acestei întâlniri pe care a prezidat-o, profesorul Schwab a decis să înființeze Forumul European de Management, un cadru de discuții permanent care inițial urmărea să faciliteze adoptarea de către firmele europene a unora din practicile de management din Statele Unite, considerate mai avansate. În anii următori însă, evenimente precum cele din 1973 (șocul petrolului, prăbușirea sistemului financiar de la Bretton Woods, războiul arabo-israelian) au impus lărgirea cadrului dezbaterilor anuale ale Forumului European de Management către probleme globale ale dezvoltării. A crescut treptat numărul și diversitatea participanților la întâlnirile anuale, de la oamenii de afaceri și reprezentanții mediului academic, prezenți inițial, la oameni politici, artiști, reprezentanți de organizații neguvernamentale și lideri de opinie din varii domenii. Cu oarecare întârziere, extinderea tematică și de participare a reuniunii anuale de la Davos este reflectată și de schimbarea de nume a Forumului, care devine din 1987 Forumul Economic Mondial (World Economic Forum, WEF), o organizație care și-a asumat ca misiune „îmbunătățirea stării lumii”. Deși și-a păstrat caracterul informal, Forumul Economic Mondial a reușit performanța de a facilita sau găzdui evenimente politice importante precum semnarea „Declarației de la Davos”, ce a prevenit în 1988 izbucnirea unui război între Grecia și Turcia, sau prima întâlnire ministerială între Coreea de Nord și cea de Sud în 1989. Tot în 1989, cancelarul german Helmut Kohl punea în discuție reunificarea germană și dărâmarea zidului Berlinului, iar în 2010 José Manuel Barosso, președintele Comisiei Europene, anunța planul de salvare a Eurozonei. Astfel de momente au contribuit la creșterea prestigiului și importanței Forumului Economic Mondial și a diverselor evenimente pe care acesta le organizează.

Putere și influență

În 2016, la ediția cu numărul 46 a reuniunii de la Davos, reputația Forumului Economic Mondial de eveniment politic, economic, academic și monden internațional este deja bine consolidată. Peste 2.600 de invitați sunt bucuroși să plătească taxa de participare de 25.000 de dolari pentru a avea ocazia de a participa la câteva din cele 300 de sesiuni de conferințe, mese rotunde, dezbateri, cuvântări, conferințe de presă, recepții și întâlniri informale organizate pe parcursul evenimentului. Dincolo de acestea, însă, Davos reprezintă ocazia de a te întâlni în lift cu Bill Gates sau cu Leonardo di Caprio în holul hotelului ori de a-i pune întrebări în direct lui David Cameron, Christine Lagarde sau Joseph Stiglitz. Davos este un prilej de a te apropia și de a te integra în rețele de putere și influență internaționale. „Omul de Davos” este reprezentantul unei elite internaționale care, așa cum o caracteriza politologul american Samuel Huntington (care a și inventat termenii „the Davos man” și „the Davos class”), „are puțină nevoie de loialități naționale, privește granițele naționale ca pe obstacole care din fericire se estompează și vede guvernele naționale ca rămășite ale trecutului, a căror unică funcție utilă este aceea de a facilita operațiunile globale ale elitei”.

Cu toate că aspectele mondene mult prețuite de presă tind adesea să umbrească temele de substanță aduse în discuție, lăsând loc criticilor de stânga sau de dreapta ai fenomenului Davos, reuniunea anuală a Forumului Economic Mondial, precum și celelalte activități și proiecte derulate sub egida sa răspund fără îndoială unei necesități a lumii contemporane. O lume globalizată și tot mai puternic integrată, în care suntem cu toții interesați și implicați, dar care este lipsită de mecanisme instituționale adecvate care să permită comunicare, dialog, cunoaștere reciprocă, diplomație informală între actori din diverse țări, de varii orientări ideologice, aparținând unor organizații cu interese diferite.

Trebuie recunoscut și faptul că reuniunile Forumului Economic Mondial sunt extrem de bine pregătite și se asigură o calitate înaltă a dezbaterilor atât prin tematica propusă, cât și prin excelența și reputația vorbitorilor. Organizatorii propun în fiecare an o temă dominantă a discuțiilor, care de obicei este inspirată de ultimele idei sau evoluții din economia mondială: la începutul anilor ’90 tranziția la economia de piață a fostelor țări comuniste constituia un punct central al agendei, în vreme ce după 2010 dezbaterile au fost dominate de tematica crizei financiare și economice.

Un nou mod de producție și viață

În 2016, tema conferinței este „A Patra Revoluție Industrială”, temă dezvoltată de fondatorul și președintele executiv al Forumului Economic Mondial, Klaus Schwab, într-o carte lansată chiar înainte de reuniunea de la Davos. Ideea lucrării este aceea că ne aflăm într-un punct al evoluției tehnologice în care inteligența artificială, roboții, nanotehnologia, conectarea la internet a unor diverse dispozitive și apariția de rețele inteligente, printarea tridimensională, biotehnologiile etc. se combină pentru a determina o cotitură radicală în modul de producție și de viață – A Patra Revoluție Industrială. Schimbările aduse de această nouă revoluție industrială sunt atât de profunde, încât „din perspectiva istoriei umane nu a existat niciodată un moment de mai mare speranță sau potențial pericol”.

Unul din pericolele mult discutate ale noii revoluții industriale este impactul său asupra ocupării și structurii forței de muncă. Un raport al Forumului Economic Mondial intitulat „Viitorul locurilor de muncă. Strategii pentru ocupare, calificare și forță de muncă pentru cea de A Patra Revoluție Industrială” (poate fi accesat la www3.weforum.org/docs/wef_future_of_jobs.pdf) realizat în baza unei anchete în 15 țări în care activează 65 la sută din forța de muncă la nivel mondial estimează că între 2015-2020 noile tehnologii vor duce la dispariția a peste 7,1 milioane de locuri de muncă, îndeosebi în zona activităților de birou și administrative. Doar 2,1 milioane de noi locuri de muncă se vor crea în același interval, ceea ce înseamnă că pe total 5 milioane de locuri de muncă vor dispărea definitiv. Impactul acestei cifre asupra ratei șomajului, care ar crește cu aproximativ 0,3 la sută, nu este dramatic, fiind chiar aproape de limita erorii statistice. Cu toate acestea, tendința de reducere a numărului locurilor de muncă nu poate fi ignorată deoarece vine într-un moment în care în multe țări șomajul este deja la cote ridicate și nu există speranțe de inversare a acestei direcții.

Optimismul bine temperat

Pe lângă subiectul noii revoluții industriale, reuniunea de la Davos a Forumului Economic Mondial a avut înscrise în agenda din acest an și alte teme, de interes imediat, precum evoluția economiei chineze și a economiilor emergente sau consecințele unei eventuale ieșiri a Marii Britanii din Uniunea Europeană. Criza refugiaților, care nu face decât să complice situația dintr-o Uniune Europeană confruntată cu multiple provocări simultane, a fost și ea prezentă în dezbateri oficiale sau neoficiale. Nu au lipsit nici avertizările apăsate, precum cele ale șefului FMI Christine Lagarde, ale primului ministru olandez Mark Rutte sau ale omologului său suedez Stefan Lofven, care consideră că Uniunea Europeană nu are la dispoziție decât 6-8 săptămâni pentru a se „face sau desface” („make or break”).

Ca în fiecare an însă, mesajul pe care încearcă să îl transmită liderii adunați la Davos este unul optimist: există multe provocări, crize și riscuri majore în lume, însă dificultățile pot fi depășite prin colaborarea tuturor celor interesați și implicați, uniți în „spiritul de la Davos”. Așa cum observa Noah Barkin într-un articol pentru Reuters, în 2016 pare că atmosfera se mai schimbă: „Sub poleiala optimismului lui «putem (să rezolvăm)» al Forumului Economic există totuși o îngrijorare vizibilă că politicienii, diplomații și bancherii centrali care se adună în fiecare an la această întrunire a elitei globale sunt la mila unor forțe geopolitice și economice pe care nu le pot controla”.

Păguboasa discreție românească

România strălucește prin absența la întâlnirea de la Davos: nu am reușit să identific în listele de participanți din ultimii câțiva ani niciun nume românesc. Nu știu care este motivul acestei absențe în condițiile în care numărul invitaților din economiile mari este de ordinul sutelor și chiar și economii mai mici decât a noastră, precum Bulgaria sau Serbia, sunt prezente la acest eveniment atât la nivel guvernamental, cât și la nivel de companii. Din păcate, România suferă de un deficit de imagine la nivel internațional, iar evenimente precum reuniunea Forumului Economic Mondial constituie o excelentă oportunitate pentru a exersa o diplomație informală eficientă – prezentări, dezbateri, inițiere de contacte, tatonări și înțelegeri care pot fi fructificate ulterior. Din proprie experiență, pot spune că prezența la evenimente precum cel de la Davos poate face mai mult pentru imaginea României decât multe pagini de publicitate cumpărate în presa internațională. Împreună cu președintele Ion Iliescu, am fost invitat în 1993 la reuniunea de la Davos în calitate de președinte al Agenției Naționale de Privatizare. Au fost zile extrem de intense, cu întâlniri și conferințe care se succedau fără întrerupere. Am descoperit atunci că la un „mic dejun de lucru”, într-o sală cu 20-25 de persoane care îți pun tot timpul întrebări despre cele mai diverse subiecte, poți să nu apuci să bei nici măcar o gură de cafea, dar ai șansa să lămurești și să convingi că România este o economie cu potențial care contează. Și poate în acest fel contribui puțin la realizarea obiectivului Forumului Economic Mondial, de a îmbunătăți soarta lumii.

Cuvinte cheie: dosar | Davos | 2016 | forum | revoluție | tehnologie | Klaus Schwab
comentarii
arhivă

Comentariile vor fi publicate doar după validarea acestora de către moderator. Nu vor fi publicate comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau la ură, precum și acuzații fără acoperire. Vă mulțumim!
comments powered by Disqus


articole
din aceeași categorie
arhivă

Florin Georgescu, prim-viceguvernator al Băncii Naționale și economist cu binecunoscute vederi de stânga, analizează în cadrul unei prezentări recente o temă care frământă de câțiva ani buni societatea românească: paradoxul definit prin rezultatele bune la nivel macroeconomic și dezamăgirile accentuate sau chiar tensiunile de la nivel microeconomic. Cu alte cuvinte, Florin Georgescu se întreabă, la fel ca o pleiadă de alți economiști: de ce rezultatele bune macroeconomice nu se transmit la nivelul economiei reale? Profesorul și oficialul BNR vine cu o analiză economică pentru a-și susține argumentele. De la început, este interesant de remarcat că analiza și concluziile studiului sunt trecute prin filtrul viziunii economice de stânga a autorului. Dincolo, însă, de acest lucru, datele și abordarea analizei dlui Florin Georgescu merită remarcate în contextul în care tot mai mulți oameni de afaceri sau cetățeni își pun întrebarea: de ce creșterea economică nu se transmite la nivel micro, în rândul companiilor și populației.

România conduce detașat în clasamentul european al creșterii productivității muncii pe ora lucrată întocmit pe ultimii cinci ani, potrivit datelor furnizate de către Eurostat. În intervalul 2011-2015, acest indicator s-a îmbunătățit cu nu mai puțin de 18,7% raportat la media UE, mult peste situația consemnată în statele baltice Letonia (+11,0%) și Lituania (+8,5%), urmate de Bulgaria (+8,3%).

Citesc de câteva săptămâni opinii care mă plictisesc, pentru că învârt aceeași marotă. Potrivit acestora, politica monetară are rol definitoriu, nu e bine cum e implementată, însă nu prea se spune cum trebuie făcută.

Pe parcursul ultimilor zece ani, diferența dintre prețul curentului livrat populației și cel livrat în industrie a crescut în România de la 1% la 84%, potrivit datelor publicate recent de Eurostat. Această evoluție nu a făcut, însă, decât să urmărească tendința europeană în materie, diferența medie de preț între cele două tipuri de consumatori la nivelul UE fiind în prezent de 132%.

Rata inflației doboară noi recorduri, intrând puternic în domeniul negativ. Prețurile de consum, măsurate prin indicele prețurilor de consum (IPC), au fost mai mici cu 3,3% în luna aprilie 2016 comparativ cu luna aprilie 2015. Conform Institutului Național de Statistică, în luna aprilie 2016, ponderea mărfurilor și serviciilor care au înregistrat o scădere a prețurilor, comparativ cu aprilie 2015, este de 66,7%, cele care au avut creșteri cuprinse în intervalul 0 - 2,5% dețin o pondere de 20,0%. Aceste evoluții au la bază în principal decizii de politică fiscală: reducerea cotei standard a TVA de la 24 la 19% în două etape succesive, cu 4 puncte procentuale de la 1 ianuarie 2016 și cu încă 1 punct procentual de la 1 ianuarie 2017; extinderea sferei de aplicabilitate a cotelor TVA reduse pentru unele categorii de bunuri și servicii de la 1 iunie 2015 și 1 ianuarie 2016; eliminarea accizei speciale la combustibili la 1 ianuarie 2017. 

În ultimele 5 decenii, guvernele, instituțiile internaționale și un larg evantai de mișcări sociale globale s-au concentrat asupra unor dezvoltări teoretice și practice, strategii și politici care au declanșat coagularea unui larg consens global privind lupta împotriva sărăciei. De-a lungul acestei perioade, agenda globală de combatere a sărăciei s-a constituit într-o temă majoră a epocii contemporane, în permanentă dezvoltare, care a redefinit continuu potențialul și arsenalul de strategii și politici ale omenirii în combaterea acestui flagel.

Guvernul a discutat un pachet de măsuri de combatere a sărăciei. Anunțul public făcut de premierul Cioloș și publicarea câtorva elemente din prezentarea pe care am susținut-o în fața executivului au stârnit reacții. Ceea ce e foarte bine. Sunt cinci moduri de a defini sărăcia, dar la fiecare dintre ele România este pe ultimul loc din UE, la bătaie cu Bulgaria, pe alocuri. În mod particular, situația este dramatică atunci când vine vorba despre sărăcia în rândul copiilor și sărăcia în mediul rural.

Un recent articol din ediția americană a revistei Forbes mi-a trezit atenția în mod deosebit pentru că anunță într-un ton alarmant că, dacă nu cumva se schimbă între timp, „capitalismul va înfometa lumea până în 2050”. De altfel, dezbaterea pe modelul viitor al capitalismului a început mai demult. De fapt, dezbaterea e veche de când lumea (capitalistă).

Despre fenomenul sărăciei există date suficiente (statistici, încadrări în tipuri de sărăcie etc.) scoase la iveală în ton dramatic în special în timpul campaniilor electorale. Opoziția aduce la suprafață cu această ocazie suita proprie de situații reprobabile conexate sărăciei, în timp ce Puterea caută să minimizeze simptomele, cu sloganuri și/sau cheltuieli pe deficit. Evident, în paralel apar și promisiunile de schimbare în bine a situației dacă…

TTIP trebuie gândit și din perspectiva efectului asupra terților. Pe lângă retorica legată de stabilirea de SUA și UE a standardelor globale prin forța asocierii lor, există șanse reale de consecințe geoeconomice rezultate din derularea TTIP. Turcia, spre exemplu, are un acord de liber schimb cu Uniunea Europeană care o obligă să își deschidă piața pentru ceilalți parteneri preferențiali ai UE, fără ca aceștia să aibă o obligație reciprocă. Din moment ce Turcia și SUA nu au un acord de liber schimb, rezultă că, pentru americani, accesul la piața europeană va veni cu tot cu Turcia ca cireașa de pe tort.

editorial Capitalul are roți, el vine singur dacă nu-i așternem gropi în față. Capitalul are roți și fuge ușor de un Stat-barieră. citește mai mult
analiticAți auzit de fractali? Ia uitați-vă la copaci! Ce vedeți? Niște structuri asimetrice, dar repetitive? Fractal este – potrivit definiției pe care o poate găsi oricine pe wikipedia – „o figură geometrică fragmentată sau frântă, care poate fi divizată în părți, astfel încât fiecare dintre acestea să fie (cel puțin) o copie miniaturală a întregului”. Termenul a fost introdus, în 1975, de Benoit Mandelbrot și provine din latinescul fractus, care înseamnă „fracturat” sau „spart”.
analiticÎn proiectul de buget pe anul 2016 al noului cabinet Dacian Cioloș, bugetul Serviciului Român de Informații (SRI) înregistrează o creștere spectaculoasă de aproape 20%, de la 1,55 miliarde lei în anul curent la 1,85 miliarde anul viitor. Această creștere bugetară extraordinară vine după o serie de impresionante creșteri succesive în cei doi ani precedenți, astfel încât din 2013 bugetul serviciului intern de informații sau de securitate a țării – sau, în orice caz, bugetul principalului serviciu interior de informații și securitate, că mai sunt câteva – a crescut cu nu mai puțin de 60%!
analiticSe discută, în ultimul timp, tot mai mult și mai insistent despre marile nereguli și abuzuri comise în procesul retrocedării bunurilor imobiliare (terenuri agricole, păduri, clădiri) naționalizate sau confiscate în timpul regimului comunist dictatorial. Pe măsură ce se înmulțesc dezvăluirile făcute de mass-media privind jaful nerușinat asupra patrimoniului național, crește nedumerirea și, totodată, indignarea opiniei publice autohtone, incapabilă să înțeleagă cum a fost posibil ca legi menite să repare marile nedreptăți, daunele (...)
Articole recomandate
Citește online varianta digitală
ECONOMISTUL nr. 16-17, 2016
Economistul 16-17, 14 octombrie 2016
Evenimente ASPES
Curs valutar
Social media
Alpha Bank
Alpha IMMpremier
Alpha IMMpremier
Alpha IMM Import-Export
Alpha IMM Import-Export
  • CECCAR
  • ASE
  • AFER
  • ROMSILVA
  • CAFR
  • BNR
  • ANAF
  • Curtea de Conturi
  • InterAgro
  • Catena
  • ICR
  • FNGCIMM
  • FRC
  • FRGC
  • Ministerul Economiei
  • SIF Banat-Crișana
  • AlphaBank
  • AOAR
  • PRO INVEST
  • Dignitas
  • The Money Channel
  • The Money Channel
  • Revista Audit Financiar
  • Revista PRACTICI DE AUDIT
  • Informația legislativă de care ai nevoie
  • Energy Report
  • Economia Online
  • Amfiteatru Economic
  • Œconomica
  • AIESEC
  • ASER
  • Hyperion
  • ISMB
  • Manpres
  • MailMan


rubrici ECONOMISTUL
Afaceri globale Am citit pentru dumneavoastră Business Cercetare, dezvoltare Dosar Finanțare Fonduri europene În dezbatere Macroeconomie Punctul pe I