Bine ați venit la  ECONOMISTUL!
Săptămânalul comunității economico-financiare din România

Revista Economistul te ține la curent cu ultimele știri, informații, articole și analize din domeniile economic, financiar, academic național și internațional.

cultură
și civilizație economică abonamente
Fii alături de noi în mediul social online și devino fanul nostru pe rețelele de socializare!

Economistul.ro folosește cookie-uri
Cookie-urile sunt fișiere text stocate pe calculatorul dvs. pentru a face experiența navigării pe site mai eficientă și mai plăcută.
Prin continuarea navigării, confirmați că sunteți de acord cu folosirea cookie-urilor - află mai multe despre cookie-uri
Mergi sus
ECONOMISTUL
arhivă
print
a+
a-

Cum (și cât) poate exista o țară fără buget
Din neant pe căi de nimeni știute

Economistul nr. 45-46, 2 decembrie 2013

Cum (și cât) poate exista o țară fără buget Din neant pe căi de nimeni știute

Cel puțin două argumente vin în sprijinul ideii publicistice de a se evoca stările de fapt de la finalul anului 1989 dintr-o perspectivă să-i zicem „bugetară”: pe ordinea de zi a vieții politico-economice actuale se află procedura de adoptare a proiectelor de buget pentru anul viitor, numeroase experiențe în materie din trecutul mai îndepărtat și mai apropiat fiind folositoare și în prezent; împlinirea, în decembrie, a 24 de ani de când s-a pus capăt regimului totalitar în România, persistența unor legende și mituri legate de acest moment cu adevărat istoric împiedicând, în continuare, corecta evaluare nu doar a ceea ce a fost, ci și a perspectivelor economico-sociale, fie și numai pe termen scurt și mediu. De aici, un interes legitim căruia ne vom strădui să-i răspundem cu o susținere documentară și memorialistică pe măsura evenimentelor evocate.

RITUALUL LEGISLATIV ȘI „ACCIDENTELE” ISTORIEI. Intraseră în rutină procedurile absolut formale prin care, în perioada antedecembristă, se adoptau bugetele României. Se convoca Marea Adunare Națională și, uneori, în mai puțin de două ore, după discursuri dedicate mai ales cuplului Ceaușescu, se votau cele două bugete – de stat și de asigurări sociale. În decembrie 1989, ritualul a fost modificat din pricina conjuncturii interne și internaționale bine cunoscute: la începutul lunii decembrie, Ceaușescu a fost la Moscova, unde Gorbaciov i-a informat pe liderii din țările membre ale Tratatului de la Varșovia despre întâlnirea lui, din Malta, cu George Bush senior.

Cu prilejul prezenței în capitala URSS, a avut și o întâlnire separată cu liderul de la Kremlin, ceea ce i-a întărit lui Nicolae Ceaușescu convingerea că este total izolat și în Est, după ce Vestul îi întorsese spatele. Valul de schimbări din așa-numitele „state socialiste” nu era de natură a pune accentul pe formalitățile referitoare la adoptarea bugetelor pentru anul 1990. Lovitura de grație care venea de la Timișoara (15 decembrie 1989) a schimbat, apoi, radical „toate datele problemei”. Practic, sub aspect operațional, urma să se intre fără bugete în anul 1990, situație consemnată de istoria modernă și contemporană a României doar în legătură cu declanșarea unor războaie.

Autorul acestor însemnări, în calitatea pe care a avut-o de redactor-șef adjunct al Redacției de actualități a TVR, de coordonator al emisiilor intrate în conștiința publică drept „Revoluția română în direct”, a cunoscut din „interior” evoluția evenimentelor de la cumpăna anilor ’89-’90, inclusiv stările de fapt și de spirit provocate de absența unui buget național. Finanțele statului, care – în condițiile antedecembriste – acopereau cea mai mare parte a veniturilor și cheltuielilor din economie și din celelalte structuri ale societății, n-au mai fost gestionate la nivel central și local nici măcar în limitele impuse de o minimă evidență fezabilă. Banul public – decretat a fi „al tuturor” – devenise al „nimănui”. Nici că se putea un semnal mai bun pentru „a da iama” în vistieria țării, cu metodele cele mai brutale, în absența unui elementar control administrativ.

Ceea ce se găsea în casieriile instituțiilor și întreprinderilor, ca bani peșin, s-a „evaporat” aproape în totalitate, iar conturile bancare au fost blocate câteva zile pentru a se opri (de fapt, pentru a se diminua), cât de cât, marele jaf în materie de finanțe publice. Oricum, pe piață s-a înregistrat o circulație monetară de dimensiuni necunoscute înainte de 22 decembrie 1989.

[...]

Pentru acces complet la articol vă rugăm să vă abonați.

Cuvinte cheie: memorial
comentarii
arhivă

Comentariile vor fi publicate doar după validarea acestora de către moderator. Nu vor fi publicate comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau la ură, precum și acuzații fără acoperire. Vă mulțumim!
comments powered by Disqus


articole
din aceeași categorie
arhivă

Încheiem, în numărul de față, scurtul „serial” dedicat situației bugetare a României la cumpăna anilor 1989-1990, în condițiile binecunoscute, determinate de dramatica schimbare de regim politic în România, schimbare pe care autorul acestei retrospective a trăit-o (și, îndrăznește să spună, cu o participare notabilă), la cea mai mare intensitate, în calitate de coordonator al emisiunilor Televiziunii Române în zilele de 22, 23 și 24 decembrie, în urmă cu 24 de ani („Revoluția română în direct”).

S-a reținut, credem, din „episodul” precedent că, practic, România s-a aflat la cumpăna anilor 1989-1990 fără un buget național. Înlăturarea regimului antedecembrist a produs nu numai o ruptură politică radicală cu stările de fapt dinainte de 15 decembrie 1989 (când a început mișcarea revoluționară din Timișoara), ci și o dezorganizare profundă a întregii activități economice și sociale.

Încheiem, în numărul de față, „serialul” dedicat împlinirii unui secol de la momentul întemeietor reprezentat de lansarea inițiativei privind organizarea primului Congres al economiștilor români. Încheiem, de fapt, un demers preliminar, deoarece – cum am „descoperit” pe parcurs – există un bogat material documentar (referitor la modul în care au înțeles și au acționat economiștii din țara noastră să se organizeze), material care își așteaptă „investigatorii”.

Atât anii marii crize mondiale, cât și perioada care a marcat intrarea României în ciclul revenirii la trendul dezvoltării „normale” au relevat necesitatea ca formele de organizare și afirmare profesională ale economiștilor să se adapteze condițiilor în continuă schimbare.

Pe măsură ce avansăm în investigațiile menite să descopere fapte și date referitoare la tentativele de unire a forțelor economiștilor români în vederea afirmării lor mai puternice în spațiul public intern și extern – ca vector al modernizării țării –, constatăm că merită să fie puse în discuție teme neidentificate la începutul demersului nostru. La câteva dintre acestea ne vom referi în „episodul” de față.

Împlinirea unui secol de la inițierea primului Congres al economiștilor români este, incontestabil, un foarte bun prilej de a evoca momente definitorii ale procesului de constituire a unei organizații profesionale, la scară națională, a economiștilor români. În același timp, este un moment extrem de favorabil pentru abordarea modalităților prin care comunitatea noastră profesională din prezent (2013) poate să acționeze – pe temelia unor valoroase tradiții – tot în forme organizate, coerente pentru realizarea unor obiective comune.

AGER, Banca Națională a României și, individual, unii colegi de breaslă s-au aplecat asupra momentului aniversar care poate constitui o mare oportunitate pentru regândirea modalităților de acțiune ale comunității economice din țara noastră în vederea afirmării ei ca o voce mai puternică, distinctă în întreaga societate actuală și din viitorul previzibil. Deocamdată, pe măsură ce tema este aprofundată în „Economistul”, constatăm că există încă prea multe „pete albe” care impun un efort mai mare de investigare a trecutului mai îndepărtat sau mai apropiat.

În timp ce, deopotrivă, retrospectivele și prospectivele pendulează între un trecut idealizat și un viitor ideal, realitățile prezentului readuc în prim-plan, fie și numai în sferele de activitate ale profesiei de economist (cu toate ramurile și... rămurelele ei), tema solidarității de breaslă.

„Serialul” dedicat împlinirii unui secol de la lansarea ideii de a se organiza primul Congres al economiștilor români a demarat în numărul precedent al revistei noastre sub semnul emblematic al personalităților care au declanșat generosul demers. Se încununa, astfel, o perioadă relativ îndelungată în care modernizarea economico-socială a României era, deopotrivă, cauza și efectul acțiunii unei comunități profesionale în continuă ascensiune, generatoare de valoare adăugată în științele, în instituțiile de învățământ și în practica nemijlocită din lumea afacerilor.

O profesie precum cea a noastră, a economiștilor, se „recomandă” de la sine. A-i căuta originile este ca și cum te-ai încumeta să reconstitui întreaga istorie a omenirii. În același timp, descoperirea unor surse documentare de natură a particulariza exercitarea acestei profesii în spațiul mioritic prezintă un interes aparte, fie și numai din considerente de ordin identitar. Nu este puțin lucru să știi „de unde venim” și „încotro ne îndreptăm”.

editorial Capitalul are roți, el vine singur dacă nu-i așternem gropi în față. Capitalul are roți și fuge ușor de un Stat-barieră. citește mai mult
analiticAți auzit de fractali? Ia uitați-vă la copaci! Ce vedeți? Niște structuri asimetrice, dar repetitive? Fractal este – potrivit definiției pe care o poate găsi oricine pe wikipedia – „o figură geometrică fragmentată sau frântă, care poate fi divizată în părți, astfel încât fiecare dintre acestea să fie (cel puțin) o copie miniaturală a întregului”. Termenul a fost introdus, în 1975, de Benoit Mandelbrot și provine din latinescul fractus, care înseamnă „fracturat” sau „spart”.
analiticÎn proiectul de buget pe anul 2016 al noului cabinet Dacian Cioloș, bugetul Serviciului Român de Informații (SRI) înregistrează o creștere spectaculoasă de aproape 20%, de la 1,55 miliarde lei în anul curent la 1,85 miliarde anul viitor. Această creștere bugetară extraordinară vine după o serie de impresionante creșteri succesive în cei doi ani precedenți, astfel încât din 2013 bugetul serviciului intern de informații sau de securitate a țării – sau, în orice caz, bugetul principalului serviciu interior de informații și securitate, că mai sunt câteva – a crescut cu nu mai puțin de 60%!
analiticSe discută, în ultimul timp, tot mai mult și mai insistent despre marile nereguli și abuzuri comise în procesul retrocedării bunurilor imobiliare (terenuri agricole, păduri, clădiri) naționalizate sau confiscate în timpul regimului comunist dictatorial. Pe măsură ce se înmulțesc dezvăluirile făcute de mass-media privind jaful nerușinat asupra patrimoniului național, crește nedumerirea și, totodată, indignarea opiniei publice autohtone, incapabilă să înțeleagă cum a fost posibil ca legi menite să repare marile nedreptăți, daunele (...)
Articole recomandate
Citește online varianta digitală
ECONOMISTUL nr. 16-17, 2016
Economistul 16-17, 14 octombrie 2016
Evenimente ASPES
Curs valutar
Social media
Alpha Bank
Alpha IMMpremier
Alpha IMMpremier
Alpha IMM Import-Export
Alpha IMM Import-Export
  • CECCAR
  • ASE
  • AFER
  • ROMSILVA
  • CAFR
  • BNR
  • ANAF
  • Curtea de Conturi
  • InterAgro
  • Catena
  • ICR
  • FNGCIMM
  • FRC
  • FRGC
  • Ministerul Economiei
  • SIF Banat-Crișana
  • AlphaBank
  • AOAR
  • PRO INVEST
  • Dignitas
  • The Money Channel
  • The Money Channel
  • Revista Audit Financiar
  • Revista PRACTICI DE AUDIT
  • Informația legislativă de care ai nevoie
  • Energy Report
  • Economia Online
  • Amfiteatru Economic
  • Œconomica
  • AIESEC
  • ASER
  • Hyperion
  • ISMB
  • Manpres
  • MailMan


rubrici ECONOMISTUL
Afaceri globale Am citit pentru dumneavoastră Business Cercetare, dezvoltare Dosar Finanțare Fonduri europene În dezbatere Macroeconomie Punctul pe I