Bine ați venit la  ECONOMISTUL!
Săptămânalul comunității economico-financiare din România

Revista Economistul te ține la curent cu ultimele știri, informații, articole și analize din domeniile economic, financiar, academic național și internațional.

cultură
și civilizație economică abonamente
Fii alături de noi în mediul social online și devino fanul nostru pe rețelele de socializare!

Economistul.ro folosește cookie-uri
Cookie-urile sunt fișiere text stocate pe calculatorul dvs. pentru a face experiența navigării pe site mai eficientă și mai plăcută.
Prin continuarea navigării, confirmați că sunteți de acord cu folosirea cookie-urilor - află mai multe despre cookie-uri
Mergi sus
ECONOMISTUL

Coroană vs. coarne

Ionuț Bălan, jurnalist independent
Economistul nr. 15-16, 4 mai 2015


Coroană vs. coarne

Mici, bere și manele, precupeți, sacagii, bragagii. Printre de-alde astea își vindeau neguțătorii în București pânzeturile, stofele și postavurile aduse de la Lipsca (Leipzig), în urmă cu un secol și jumătate. După care se duceau la zarafi să-și schimbe mahmudelele și firfiricii în ducați sau taleri pentru a plăti furnizorul german sau flamand, ori cereau bani cu camătă ca să nu rămână fără lichidități, iar dacă nu reușeau să plătească, ajungeau mofluji (faliți).

În vecinătatea importatorilor erau și prăvăliile meșteșugarilor – gabroveni (fabricanți de cuțite), covaci (fierari), zlătari (aurari), șelari, blănari, șepcari. Doar mămularii și marchitanii își vindeau mărunțișurile direct de pe caldarâm.

Și poate că treaba ar fi rămas așa multă vreme, sub influența tărăgănată a ritmurilor orientale, numai că, după primii ani de domnie ai principelui Carol, zarafii și cămătarii care făceau legea pe Lipscani au dispărut, cedând locul bancherilor.

De la alișverișurile pestrițe, România a sărit miraculos de repede la moneda națională, burse și camere de comerț. Atunci s-au înălțat Palatul Cotroceni, Ateneul Român, Podul de la Cernavodă, Universitatea București, Gara de Nord, Palatul CEC, Foișorul de Foc, Palatul Poștelor (Muzeul Național de Istorie), Palatul de Justiție, Facultatea de Medicină, Palatul Fundației Universitare Carol I (Biblioteca Centrală Universitară). Bucureștenii au trecut de la lampa cu gaz la curentul electric. De la trăsură la tramvai și tren. De la scrisori trimise prin comisionar la telefon.

Totuși, nimic nu se putea ridica fără bani. Facem ce facem și tot la PIB ajungem. În 1870, PIB-ul/locuitor al României era cel mai redus din zonă, dar în 1913 deja era peste cel din Grecia, Portugalia ori al provinciilor poloneze.

Mai important decât număratul metrilor pătrați construiți, al kilometrilor pietruiți, al tonelor exportate e însă răspunsul la întrebarea: Cine le-a făcut pe toate? Poporul român – așa cum zic comuniștii? Regele – cum susțin monarhiștii? Nu, răspunsul corect e altul: elitele. Acele forțe care programează mașina politică și dau poporului și regelui impresia că ar conduce.

Mai bine zis, trecerea de la mahmudea la leu a făcut-o educația, cel mai important capital autohton și principala materie primă cu care s-a clădit elita. Așa se explică insistența cu care burghezia își trimitea fiii la Paris sau Berlin ca să se facă bancheri ori industriași. Nu emigra grosul populației, ca acum, ci plecau doar vârfurile, și nu de tot, ci doar pentru a se întoarce capabile să-și gestioneze afacerile și țara.

Da, dar știți ce s-a întâmplat în cele din urmă cu elita românească? Munca înaintașilor a fost aruncată la canal – Canalul Dunăre - Marea Neagră. Iar dacă acum suntem din nou în urma polonezilor, înseamnă că asta e valoarea elitei noastre actuale: industriași și bancheri făcuți la apelul bocancilor ori specializați în cosorul lui Moceanu.

Așadar, mici consumați? Manele ascultați? Înseamnă că există o tradiție care nu s-a pierdut. Din păcate, nu e vorba de cea impusă de elitele din timpul lui Carol I, ci de obiceiurile din târg, din vremea când toptangiii făceau legea. După șase decenii de comunism și postcomunism, ne-am întors la mentalitatea din urmă cu un secol și jumătate. N-are rost să ne mirăm că au rămas printre noi și Tipăteștii și Cațavencii lui Caragiale – doi la Primărie, trei la Prefectură, unul la școala de fete...

Cuvinte cheie: în concluzie | București | Lipsca | Lipscani
comentarii
arhivă

Comentariile vor fi publicate doar după validarea acestora de către moderator. Nu vor fi publicate comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau la ură, precum și acuzații fără acoperire. Vă mulțumim!
comments powered by Disqus


articole
din aceeași categorie
arhivă

Una dintre plăcerile mele este să văd ce lucruri trăznite mai propun academicii vestici din turnurile lor de fildeș. Combinația de sindrom Asperger, bulă universitară și știință ezoterică duce la o detașare de realitate și de semenii lor care produce comedii neintenționate, pe lângă tragedii, atunci când politicienii le implementează ideile. Într-o zi, acum mult timp, am crezut că am dat peste o știre asemănătoare, când am citit de un economist american care vrea să își învețe copiii preșcolari statistică rudimentară.

Titlul amintește de cartea lui Gary Allen care, în epoca Nixon, s-a vândut în milioane de exemplare și a devenit notorie pentru introducerea cuvântului „insider” în vocabularul politic american. Gary Allen denunța ideea că democrațiile și sistemele economice vestice ar reprezenta voința populară și susținerea că elitele de afaceri, academică și politică cu acces facil în coridoarele puterii iau decizii pentru câștig personal și ideologic care nu sunt în interesul populațiilor reprezentate.

În romanul satiric despre jurnalism „Scoop” al scriitorului britanic Evelyn Waugh, proprietarul ziarului Bestia Zilnică anunță că publicația sa este în favoarea existenței pretutindeni a guvernelor puternice și antagonice, ca să aibă ce tipări. În afara spațiului NATO, aceasta pare a fi tendința. Este un mister pentru mine ce credeau turcii că rezolvă doborând un Su-24 Fencer rusesc care a tranzitat o limbă de teritoriu turcesc în timpul unei misiuni obișnuite din cadrul campaniei rusești de bombardare a inamicilor lui Assad.

Săptămâna trecută au fost comunicate o serie de date macroeconomice importante în China (a doua economie a lumii): fluxurile comerciale internaționale, producția industrială, investițiile în active fixe, dinamica prețurilor de consum. Acești indicatori au consemnat evoluții mixte, aspect evidențiat și de analiza realizată de Capital Economics. Se confirmă faptul că procesul de tranziție de la motorul exporturi-investiții la motorul consum intern este dificil, mai ales în contextul apropierii finalului perioadei banilor ieftini din economia mondială (date fiind perspectivele de majorare a ratei de dobândă de politică monetară în Statele Unite).

Există o categorie de filme, adesea SF, care prezintă un viitor sumbru, în care corporații malefice conduc planeta, iar lumea este mai săracă decât ar sugera tehnologiile lor și ideea de progres economic constant cu care ne-am obișnuit. Economistul amator stă după să le explice prietenilor de ce sistemul economic al filmului este nerealist și cum capitalismul răsplătește firmele care îmbunătățesc bunăstarea clienților lor. În curând, viața s-ar putea să bată filmul, dacă ne luăm după cele 5.500 de pagini ale acordului Trans Pacific Trade Partnership, care acoperă 12 țări și 40% din PIB-ul global.

Așa este: titlul de față e preluat (însușit, ce mai!) de pe un pliant făcut mic-mic (adică o foaie scrisă mărunt pe ambele fețe și pliată, ceva între fițuici și bilete de papagal din flașnetă, nu de la Arghezi), scos de Asociația Carusel, împreună cu RHRN – Romanian Harm Reduction Network, ca parte a proiectului „Dreptate pentru Dinte!”. Dinte e numele sub care era cunoscut un băiat de 26 de ani care activa într-o zonă economică obscură și la propriu, și sub aspect juridic.

A fost mai ceva decât un car crush test ratat. Volkswagen s-a izbit în plin de zidul dur al autorităților de mediu din SUA, ricoșând apoi violent în toți pereții construcției reglementare eco globale. Prin manipularea informatică a indicatorilor de poluare în medii controlate, care erau citiți de softul inteligent ca fiind altceva decât condițiile reale de trafic, iar emisiile din laboratorul de probe erau limitate artificial, producătorul auto german trecuse vreme îndelungată drept un promotor și producător de tehnologie curată, asta până când „maimuța” fuse dibuită.

Într-o lume în care totul este gândit în termeni de profitabilitate, imagine, vânzare, relație cu consumatorii și partenerii, este imposibil să trăiești fără marketing. Același lucru se aplică și în cazul federațiilor sau cluburilor sportive, care au la fel de multă nevoie de marketing ca orice companie multinațională. Din păcate însă, în unele cazuri, pentru a face treabă, este nevoie ca echipa de marketing să fie externalizată.

Papa Francisc reprezintă multe premiere pentru papalitate – primul iezuit aflat în această funcție, primul non-european după 1300 de ani (deși este etnic italian, Jorge Mario Bergoglio este argentinian), precum și primul latino-american. Acum a mai adăugat o premieră în palmares – este primul Papă care se adresează unei sesiuni comune a Congresului american, unde s-a aflat la invitația (fostului) lider al House of Representatives din Congres, John Boehner, și celorlalți 168 de congresmeni catolici.

Unui econometrist fundamentalist (despre eroarea de a prezice… necesarul)
Modelul tău exhaustiv
Atât-acuratețe are
C-ai prevăzut, fără tăgadă,
Că… mâine soarele răsare.

editorial Capitalul are roți, el vine singur dacă nu-i așternem gropi în față. Capitalul are roți și fuge ușor de un Stat-barieră. citește mai mult
analiticAți auzit de fractali? Ia uitați-vă la copaci! Ce vedeți? Niște structuri asimetrice, dar repetitive? Fractal este – potrivit definiției pe care o poate găsi oricine pe wikipedia – „o figură geometrică fragmentată sau frântă, care poate fi divizată în părți, astfel încât fiecare dintre acestea să fie (cel puțin) o copie miniaturală a întregului”. Termenul a fost introdus, în 1975, de Benoit Mandelbrot și provine din latinescul fractus, care înseamnă „fracturat” sau „spart”.
analiticÎn proiectul de buget pe anul 2016 al noului cabinet Dacian Cioloș, bugetul Serviciului Român de Informații (SRI) înregistrează o creștere spectaculoasă de aproape 20%, de la 1,55 miliarde lei în anul curent la 1,85 miliarde anul viitor. Această creștere bugetară extraordinară vine după o serie de impresionante creșteri succesive în cei doi ani precedenți, astfel încât din 2013 bugetul serviciului intern de informații sau de securitate a țării – sau, în orice caz, bugetul principalului serviciu interior de informații și securitate, că mai sunt câteva – a crescut cu nu mai puțin de 60%!
analiticSe discută, în ultimul timp, tot mai mult și mai insistent despre marile nereguli și abuzuri comise în procesul retrocedării bunurilor imobiliare (terenuri agricole, păduri, clădiri) naționalizate sau confiscate în timpul regimului comunist dictatorial. Pe măsură ce se înmulțesc dezvăluirile făcute de mass-media privind jaful nerușinat asupra patrimoniului național, crește nedumerirea și, totodată, indignarea opiniei publice autohtone, incapabilă să înțeleagă cum a fost posibil ca legi menite să repare marile nedreptăți, daunele (...)
Articole recomandate
Citește online varianta digitală
ECONOMISTUL nr. 16-17, 2016
Economistul 16-17, 14 octombrie 2016
Evenimente ASPES
Curs valutar
Social media
Alpha Bank
Alpha IMMpremier
Alpha IMMpremier
Alpha IMM Import-Export
Alpha IMM Import-Export
  • CECCAR
  • ASE
  • AFER
  • ROMSILVA
  • CAFR
  • BNR
  • ANAF
  • Curtea de Conturi
  • InterAgro
  • Catena
  • ICR
  • FNGCIMM
  • FRC
  • FRGC
  • Ministerul Economiei
  • SIF Banat-Crișana
  • AlphaBank
  • AOAR
  • PRO INVEST
  • Dignitas
  • The Money Channel
  • The Money Channel
  • Revista Audit Financiar
  • Revista PRACTICI DE AUDIT
  • Informația legislativă de care ai nevoie
  • Energy Report
  • Economia Online
  • Amfiteatru Economic
  • Œconomica
  • AIESEC
  • ASER
  • Hyperion
  • ISMB
  • Manpres
  • MailMan


rubrici ECONOMISTUL
Afaceri globale Am citit pentru dumneavoastră Business Cercetare, dezvoltare Dosar Finanțare Fonduri europene În dezbatere Macroeconomie Punctul pe I