Bine ați venit la  ECONOMISTUL!
Săptămânalul comunității economico-financiare din România

Revista Economistul te ține la curent cu ultimele știri, informații, articole și analize din domeniile economic, financiar, academic național și internațional.

cultură
și civilizație economică abonamente
Fii alături de noi în mediul social online și devino fanul nostru pe rețelele de socializare!

Economistul.ro folosește cookie-uri
Cookie-urile sunt fișiere text stocate pe calculatorul dvs. pentru a face experiența navigării pe site mai eficientă și mai plăcută.
Prin continuarea navigării, confirmați că sunteți de acord cu folosirea cookie-urilor - află mai multe despre cookie-uri
Mergi sus
ECONOMISTUL

Ce va însemna pentru economie revenirea inflației pe plus

Economistul nr. 10, 01 iunie 2016


Ce va însemna pentru economie revenirea inflației pe plus

Rata inflației doboară noi recorduri, intrând puternic în domeniul negativ. Prețurile de consum, măsurate prin indicele prețurilor de consum (IPC), au fost mai mici cu 3,3% în luna aprilie 2016 comparativ cu luna aprilie 2015. Conform Institutului Național de Statistică, în luna aprilie 2016, ponderea mărfurilor și serviciilor care au înregistrat o scădere a prețurilor, comparativ cu aprilie 2015, este de 66,7%, cele care au avut creșteri cuprinse în intervalul 0 - 2,5% dețin o pondere de 20,0%. Aceste evoluții au la bază în principal decizii de politică fiscală: reducerea cotei standard a TVA de la 24 la 19% în două etape succesive, cu 4 puncte procentuale de la 1 ianuarie 2016 și cu încă 1 punct procentual de la 1 ianuarie 2017; extinderea sferei de aplicabilitate a cotelor TVA reduse pentru unele categorii de bunuri și servicii de la 1 iunie 2015 și 1 ianuarie 2016; eliminarea accizei speciale la combustibili la 1 ianuarie 2017. 

Creștere economică obținută din majorarea consumului 

Însă ieftinirea produselor nu este chiar o veste bună pentru economie, în ciuda avansului semnificativ al PIB-ului de 4,3% în primele trei luni ale anului. De fapt, această creștere înregistrată în primul trimestru nu trebuie să provoace prea mult entuziasm deoarece a fost obținută prin expandarea consumului intern, fără a avea investiții majore în derulare și cu prețul accentuării deficitului comercial, care s-a apropiat de două miliarde de euro.

Cu alte cuvinte, în ciuda recordurilor de inflație negativă, cantitativ creșterea este bună, dar neînsoțită de calitate, prin lipsa de sustenabilitate și efectele secundare ce nu vor întârzia să apară. Presiunea pe inflație încă nu se simte, fiind mascată de reducerea taxării, conjunctura de moment a prețurilor volatile și situația internațională favorabilă, mai ales pe piața de energie.

Situația se va schimba de la mijlocul acestui an, mai ales după ce se va simți în piață, încă de la începutul lunii iulie, majorarea veniturilor în lei cu aproape 20% pentru 1,1 milioane de salariați. Din iulie se va trece din poziția de deficit de cerere, cum a fost în ultimii ani, la poziția de excedent de cerere, mult mai greu de gestionat pentru a păstra echilibrele din economie și valoarea activelor acumulate deja.

„Pe plan intern, incertitudinile așa cum le vedem în prezent tind să împingă traiectoria inflației în sus, pentru că s-a aprobat un deficit bugetar pentru acest an la limita de 3%, se manifestă în continuare presiuni, observăm dezbaterea publică pentru majorarea cheltuielilor bugetare. Politica veniturilor s-a înscris pe o curbă puternic ascendentă, greu de stăvilit. Nici nu cred că trebuie să ne punem problema de stăvilit, ci să o temperăm, să vedem cât poate economia să ducă”, a menționat guvernatorul BNR Mugur Isărescu. 

Creșteri salariale peste productivitatea muncii 

Prognoza de primăvară a Comisiei naționale de Prognoze arată o încetinire a creșterilor salariale începând de anul viitor. Aceasta deoarece, deloc întâmplător, 2016 este an dublu electoral, cu alegeri locale în iunie și generale în toamnă. Creșterile salariale de 9,6% în 2016 sunt mai mari decât toate cele care vor urma în 2017, 2018 și 2019, luate la un loc. Dacă și PIB-ul pe locuitor va crește ca în prognoza de primăvară, cu 23% în următorii trei ani (medie de peste 7% pe an), ar însemna o revenire a productivității muncii. Avansul pentru consum ar urma să încetinească, de la 6% în acest an la mai puțin de 5% în următorii trei ani.

Interesant că dacă în acest an, la venituri majorate cu circa 10% va fi un avans al consumului de doar 6%, tendința se va inversa începând de anul viitor, urmând ca veniturile să crească mai încet decât consumul populației, ceea ce ar constitui un paradox. Prea optimistă pare a fi prognoza privind producția industrială, cu o creștere estimată la aproximativ 4% în acest an, deși după primele trei luni înregistrează o creștere modestă de doar 0,6%. Și care accelerează la peste cinci procente în fiecare din următorii trei ani, deși investiții remarcabile nu au fost făcute deocamdată și nici nu se întrevăd. 

Presiuni inflaționiste când prețurile scad 

O influență semnificativă asupra IPC va avea și evoluția deficitului comercial. Conform CNP, deficitul provenit din schimburile externe de bunuri se va majora de la ceva mai mult de 10 miliarde de euro în acest an (aproximativ 6% din PIB), la circa 14 miliarde de euro în 2019, adică 7% din PIB. Aceasta deoarece importurile vor fi cu aproximativ 6-7% peste exporturi pe această perioadă de timp.

În cel mai recent raport referitor la inflație, BNR subliniază că dinamica anuală a costurilor salariale unitare în industrie a accelerat puternic în trimestrul al IV-lea 2015 și, în continuare, în primul trimestru din 2016. Determinantă pentru această evoluție a fost reducerea semnificativă în aceeași perioadă a productivității muncii. Tendința persistentă de creștere semnificativ mai rapidă a salariilor comparativ cu cea a productivității semnalează acumularea unor presiuni inflaționiste latente din ce în ce mai puternice din partea costurilor cu forța de muncă.

Salariile au continuat să crească în ritmul susținut caracteristic ultimilor doi ani, în cursul cărora dinamica anuală s-a menținut permanent peste valoarea de 6%. Costul forței de muncă în România a ajuns anul trecut cu circa 30% mai ridicat decât în Bulgaria și tot cu aproximativ 30% mai redus decât în Ungaria și Polonia, potrivit datelor furnizate de Eurostat. Datele privind evoluția costului orar al muncii și al PIB/locuitor în România din ultimii patru ani arată că rezerva de creștere a costului orar al muncii pe baza creșterii economice (din care o parte a fost obținută nu prin avansul producției naționale, ci prin diminuarea populației la care se raportează această producție, s-a cam epuizat.

Isărescu a prelungit anticiparea pentru perioada de deflație până în luna iulie a acestui an. Revenirea în ținta staționară, de 2,5%, va avea loc spre sfârșitul acestui an. La capitolul riscuri externe, guvernatorul a menționat sporirea temerilor legate de creșterea economică globală, reacutizarea situației din Grecia și apropierea referendumului din Marea Britanie. „Acestor incertitudini li se adaugă cele legate de volatilitatea piețelor financiare, tensiunile geopolitice, divergența între conduitele politicilor monetare ale principalelor bănci centrale ale lumii și evoluția prețului petrolului”, a subliniat Isărescu. 

comentarii
arhivă

Comentariile vor fi publicate doar după validarea acestora de către moderator. Nu vor fi publicate comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau la ură, precum și acuzații fără acoperire. Vă mulțumim!
comments powered by Disqus


articole
din aceeași categorie
arhivă

Florin Georgescu, prim-viceguvernator al Băncii Naționale și economist cu binecunoscute vederi de stânga, analizează în cadrul unei prezentări recente o temă care frământă de câțiva ani buni societatea românească: paradoxul definit prin rezultatele bune la nivel macroeconomic și dezamăgirile accentuate sau chiar tensiunile de la nivel microeconomic. Cu alte cuvinte, Florin Georgescu se întreabă, la fel ca o pleiadă de alți economiști: de ce rezultatele bune macroeconomice nu se transmit la nivelul economiei reale? Profesorul și oficialul BNR vine cu o analiză economică pentru a-și susține argumentele. De la început, este interesant de remarcat că analiza și concluziile studiului sunt trecute prin filtrul viziunii economice de stânga a autorului. Dincolo, însă, de acest lucru, datele și abordarea analizei dlui Florin Georgescu merită remarcate în contextul în care tot mai mulți oameni de afaceri sau cetățeni își pun întrebarea: de ce creșterea economică nu se transmite la nivel micro, în rândul companiilor și populației.

România conduce detașat în clasamentul european al creșterii productivității muncii pe ora lucrată întocmit pe ultimii cinci ani, potrivit datelor furnizate de către Eurostat. În intervalul 2011-2015, acest indicator s-a îmbunătățit cu nu mai puțin de 18,7% raportat la media UE, mult peste situația consemnată în statele baltice Letonia (+11,0%) și Lituania (+8,5%), urmate de Bulgaria (+8,3%).

Citesc de câteva săptămâni opinii care mă plictisesc, pentru că învârt aceeași marotă. Potrivit acestora, politica monetară are rol definitoriu, nu e bine cum e implementată, însă nu prea se spune cum trebuie făcută.

Pe parcursul ultimilor zece ani, diferența dintre prețul curentului livrat populației și cel livrat în industrie a crescut în România de la 1% la 84%, potrivit datelor publicate recent de Eurostat. Această evoluție nu a făcut, însă, decât să urmărească tendința europeană în materie, diferența medie de preț între cele două tipuri de consumatori la nivelul UE fiind în prezent de 132%.

În ultimele 5 decenii, guvernele, instituțiile internaționale și un larg evantai de mișcări sociale globale s-au concentrat asupra unor dezvoltări teoretice și practice, strategii și politici care au declanșat coagularea unui larg consens global privind lupta împotriva sărăciei. De-a lungul acestei perioade, agenda globală de combatere a sărăciei s-a constituit într-o temă majoră a epocii contemporane, în permanentă dezvoltare, care a redefinit continuu potențialul și arsenalul de strategii și politici ale omenirii în combaterea acestui flagel.

Guvernul a discutat un pachet de măsuri de combatere a sărăciei. Anunțul public făcut de premierul Cioloș și publicarea câtorva elemente din prezentarea pe care am susținut-o în fața executivului au stârnit reacții. Ceea ce e foarte bine. Sunt cinci moduri de a defini sărăcia, dar la fiecare dintre ele România este pe ultimul loc din UE, la bătaie cu Bulgaria, pe alocuri. În mod particular, situația este dramatică atunci când vine vorba despre sărăcia în rândul copiilor și sărăcia în mediul rural.

Un recent articol din ediția americană a revistei Forbes mi-a trezit atenția în mod deosebit pentru că anunță într-un ton alarmant că, dacă nu cumva se schimbă între timp, „capitalismul va înfometa lumea până în 2050”. De altfel, dezbaterea pe modelul viitor al capitalismului a început mai demult. De fapt, dezbaterea e veche de când lumea (capitalistă).

Despre fenomenul sărăciei există date suficiente (statistici, încadrări în tipuri de sărăcie etc.) scoase la iveală în ton dramatic în special în timpul campaniilor electorale. Opoziția aduce la suprafață cu această ocazie suita proprie de situații reprobabile conexate sărăciei, în timp ce Puterea caută să minimizeze simptomele, cu sloganuri și/sau cheltuieli pe deficit. Evident, în paralel apar și promisiunile de schimbare în bine a situației dacă…

TTIP trebuie gândit și din perspectiva efectului asupra terților. Pe lângă retorica legată de stabilirea de SUA și UE a standardelor globale prin forța asocierii lor, există șanse reale de consecințe geoeconomice rezultate din derularea TTIP. Turcia, spre exemplu, are un acord de liber schimb cu Uniunea Europeană care o obligă să își deschidă piața pentru ceilalți parteneri preferențiali ai UE, fără ca aceștia să aibă o obligație reciprocă. Din moment ce Turcia și SUA nu au un acord de liber schimb, rezultă că, pentru americani, accesul la piața europeană va veni cu tot cu Turcia ca cireașa de pe tort.

Eliminarea sărăciei constituie una dintre principalele preocupări ale societății noastre. Regăsită în rețetare diferite în varii forme ale welfare-state-ului, lupta împotriva flagelului sărăciei folosește cel mai adesea arsenalul redistribuționist, mizând pe forța empatică a discutabilului concept de justiție socială. Taxarea, neavând trăsăturile unui „preț” plătit pentru a intra în posesia unor bunuri dorite, își găsește adesea justificarea mai ales prin nevoia de solidarizare cu cei mai sărăci membri ai societății, cu beneficiarii politicilor de protecție socială.

editorial Capitalul are roți, el vine singur dacă nu-i așternem gropi în față. Capitalul are roți și fuge ușor de un Stat-barieră. citește mai mult
analiticAți auzit de fractali? Ia uitați-vă la copaci! Ce vedeți? Niște structuri asimetrice, dar repetitive? Fractal este – potrivit definiției pe care o poate găsi oricine pe wikipedia – „o figură geometrică fragmentată sau frântă, care poate fi divizată în părți, astfel încât fiecare dintre acestea să fie (cel puțin) o copie miniaturală a întregului”. Termenul a fost introdus, în 1975, de Benoit Mandelbrot și provine din latinescul fractus, care înseamnă „fracturat” sau „spart”.
analiticÎn proiectul de buget pe anul 2016 al noului cabinet Dacian Cioloș, bugetul Serviciului Român de Informații (SRI) înregistrează o creștere spectaculoasă de aproape 20%, de la 1,55 miliarde lei în anul curent la 1,85 miliarde anul viitor. Această creștere bugetară extraordinară vine după o serie de impresionante creșteri succesive în cei doi ani precedenți, astfel încât din 2013 bugetul serviciului intern de informații sau de securitate a țării – sau, în orice caz, bugetul principalului serviciu interior de informații și securitate, că mai sunt câteva – a crescut cu nu mai puțin de 60%!
analiticSe discută, în ultimul timp, tot mai mult și mai insistent despre marile nereguli și abuzuri comise în procesul retrocedării bunurilor imobiliare (terenuri agricole, păduri, clădiri) naționalizate sau confiscate în timpul regimului comunist dictatorial. Pe măsură ce se înmulțesc dezvăluirile făcute de mass-media privind jaful nerușinat asupra patrimoniului național, crește nedumerirea și, totodată, indignarea opiniei publice autohtone, incapabilă să înțeleagă cum a fost posibil ca legi menite să repare marile nedreptăți, daunele (...)
Articole recomandate
Citește online varianta digitală
ECONOMISTUL nr. 16-17, 2016
Economistul 16-17, 14 octombrie 2016
Evenimente ASPES
Curs valutar
Social media
Alpha Bank
Alpha IMMpremier
Alpha IMMpremier
Alpha IMM Import-Export
Alpha IMM Import-Export
  • CECCAR
  • ASE
  • AFER
  • ROMSILVA
  • CAFR
  • BNR
  • ANAF
  • Curtea de Conturi
  • InterAgro
  • Catena
  • ICR
  • FNGCIMM
  • FRC
  • FRGC
  • Ministerul Economiei
  • SIF Banat-Crișana
  • AlphaBank
  • AOAR
  • PRO INVEST
  • Dignitas
  • The Money Channel
  • The Money Channel
  • Revista Audit Financiar
  • Revista PRACTICI DE AUDIT
  • Informația legislativă de care ai nevoie
  • Energy Report
  • Economia Online
  • Amfiteatru Economic
  • Œconomica
  • AIESEC
  • ASER
  • Hyperion
  • ISMB
  • Manpres
  • MailMan


rubrici ECONOMISTUL
Afaceri globale Am citit pentru dumneavoastră Business Cercetare, dezvoltare Dosar Finanțare Fonduri europene În dezbatere Macroeconomie Punctul pe I