Bine ați venit la  ECONOMISTUL!
Săptămânalul comunității economico-financiare din România

Revista Economistul te ține la curent cu ultimele știri, informații, articole și analize din domeniile economic, financiar, academic național și internațional.

cultură
și civilizație economică abonamente
Fii alături de noi în mediul social online și devino fanul nostru pe rețelele de socializare!

Economistul.ro folosește cookie-uri
Cookie-urile sunt fișiere text stocate pe calculatorul dvs. pentru a face experiența navigării pe site mai eficientă și mai plăcută.
Prin continuarea navigării, confirmați că sunteți de acord cu folosirea cookie-urilor - află mai multe despre cookie-uri
Mergi sus
ECONOMISTUL

AVUȚIA RAȚIUNII VS. SĂRĂCIA CU DUHUL
Incluziunea socială și financiară în contextul dezvoltării durabile

Otilia Manta, președintele Grupului Român pentru Investiții și Consultanță (RGIC) IFN SA, membru asociat al ASPES
Economistul nr. 4, 29 februarie 2016


AVUȚIA RAȚIUNII VS. SĂRĂCIA CU DUHUL Incluziunea socială și financiară în contextul dezvoltării durabile

Pornind de la estimările publicației CGAP potrivit cărora la nivel mondial sunt peste 500 milioane ferme de familie, ferme ce asigură hrana a peste 2,5 miliarde de oameni, ce trăiesc zilnic cu mai puțin de 2 $, consider că este datoria noastră, a economiștilor, să identificăm cele mai eficiente modele de microfinanțare care să-i sprijine pe cei aflați într-un grad de sărăcie absolută sau relativă. Constrângerile celor care lucrează în microfinanțarea spațiului rural sunt numeroase, iar riscurile și limitările colaterale sunt pe măsură, mai ales dacă ne referim la acel segment vulnerabil din punct de vedere bancabil. Totuși, asistăm în prezent la foarte multe dezbateri și opinii care ne fac să afirmăm că din ce în ce mai
mulți factori decidenți își îndreaptă atenția către incluziunea financiară și socială a spațiului rural.

Dezvoltarea de microîntreprinderi specializate de finanțare în spațiul rural constituie pilonul de suport al micilor afaceri, sustenabilitatea acestora și îmbunătățirea vieții rurale reale. Un procent major al gospodăriilor din mediul rural ne arată că acestea nu au acces la finanțare viabilă și accesibilă pentru agricultură și alte activități de trai. Mulți fermieri mici trăiesc în zone îndepărtate, unde retail-ul bancar este limitat sau inexistent și riscurile de producție sunt ridicate. Recenta criză financiară a făcut ca acordarea de credite să devină chiar mai strictă, iar necesitatea de a explora abordări inovatoare pentru finanțarea rurală și agricultură a devenit și mai urgentă. Progresul incluziunii financiare este rezultatul tendinței de digitalizare a sectorului financiar, cu un impact major asupra instituțiilor financiare. Crearea de noi modele de distribuție (rețele de agenți externi, bănci fără rețea de sucursale), apariția de noi oportunități în ce privește accesul clienților și managementul back-office sunt doar câteva din provocările pe care sectorul microfinanțării le-a depășit prin inovare și adaptare continuă.

Oportunitățile microfinanțării

Fenomenul „microfinanțare” a creat noi oportunități pentru clienți: un management facil pentru economiile gospodăriei, încasarea veniturilor, plățile de facturi și taxe. Utilizarea sa însă trebuie să devină mai concretă și mai consistentă în România, iar clienții ar trebui educați pentru a stăpâni aceste noi unelte digitalizate. Este incontestabil faptul că o revoluție are loc. În contextul crizei economico-financiare, microfinanțarea continuă să se dezvolte, forma digitală oferind noi posibilități, fie că este vorba de accesul la clienți noi sau de ajutor și servicii oferite pentru beneficiari.

Zonele rurale, conform raportului Review 3 UE, sunt estimate a genera 48% din valoarea brută a economiei UE și 56% din totalul ocupării forței de muncă, la nivelul statelor membre. O caracteristică tipică a economiei rurale este prezența de întreprinderi mici și mijlocii (IMM-uri), dintre care multe sunt micro-întreprinderi, cu un procent ridicat de auto-ocupare a forței de muncă. Inovațiile în microfinanțarea rurală și agricolă au un potențial semnificativ pentru a îmbunătăți mijloacele de subzistență și securitatea alimentară a celor săraci. Deși microfinanțarea a fost studiată pe scară largă, un decalaj mare de cunoștințe există, mai ales în ce privește posibilitatea de extindere a accesului la microfinanțare rurală și agricolă. 

Inițiativa 2020 Vision a Institutului International Food Research (IFPRI) din cadrul Băncii Mondiale a fost de a conceptualiza și de a asambla acest concept de microfinanțare rurală și agricolă pentru a reduce decalajul de cunoștințe prin promovarea de inovații în furnizarea de servicii financiare pentru gospodăriile rurale și crearea de instrumente inovatoare pentru gestionarea eficientă a riscurilor cu care se confruntă cei săraci din mediul rural. Importanța realităților din mediul rural cu care se confruntă micii fermieri, inclusiv nivelul scăzut de educație (conform datelor statistice furnizate de Institutul Național de Statistică), precum și lipsa de acces la instrumente financiare moderne conform dimensiunii și cerințelor acestora, ne conduc la afirmația că în prezent dominantă este agricultura de subzistență (în România, în prezent, există aproximativ 2,5 milioane de ferme de semisubzistență, conform datelor statistice). Aceste condiții înseamnă că noi, cei implicați în dezvoltarea de noi modele de microfinanțare, trebuie sa creăm instituții noi și inovatoare, extrem de necesare, pentru a fi cât mai aproape de nevoile de finanțare pentru micii fermieri. Tehnologiile de comunicare existente ne oferă noi oportunități pentru microfinanțarea rurală prin reducerea costurilor de afaceri. Noile instrumente de microfinanțare au un mare potențial pentru gestionarea riscurilor cu care se confruntă micii fermieri. În plus, asocierea de servicii financiare cu servicii nefinanciare, cum ar fi servicii de asistență tehnică, marketing și consultanță financiară oferă noi oportunități pentru micii fermieri pentru a spori productivitatea și veniturile lor, precum și integrarea producției proprii în lanțuri valorice complete. În cele din urmă, pornind de la nivel micro, dimensionând nevoia inovațiilor în microfinanțare la nivel macro, este necesară crearea unui mediu care să permită realizarea de politici precum și un cadru legal pentru punerea în aplicare a normelor și reglementărilor naționale, europene și internaționale, și o infrastructură rurală de susținere ce contribuie major la accesul sustenabil pentru a microfinanța o realitate rurală. Mediul în care trăim și în cadrul căruia lucrurile se mișcă accelerat face astfel încât inovațiile în microfinanțarea rurală să contribuie la schimbări de politică ce îmbunătățesc accesul persoanelor sărace la serviciile financiare și, implicit, duc la îmbunătățirea condițiilor de trai în gospodăriile rurale (fermele de familie).

Dinamica cercetării de inovare

Politica Institutului Internațional Food Research (IFPRI), susținută de Grupul consultativ pentru cercetarea agricolă internațională (GCRAI), este una din cele mai dinamice în domeniul cercetării internaționale în inovare. „2020 Vision pentru Alimentație, Agricultură și Mediu” este o inițiativă a IFPRI pentru a elabora o viziune comună și un consens cu privire la modul de acțiune pentru a răspunde astfel nevoilor viitoare pentru produsele alimentare, reducerea sărăciei și protecția mediului.

Peste tot în lume, producătorii agricoli mici sunt în același timp antreprenori, comercianți, investitori și consumatori. În toate aceste roluri, gospodăriile agricole mici caută în mod constant să utilizeze instrumentele financiare disponibile pentru a îmbunătăți productivitatea și a asigura cele mai bune alegeri privind consumul și nevoia de investiții pentru familiile lor. Dar pachetul de servicii financiare disponibile pentru micii fermieri din țările în curs de dezvoltare este sever limitat, mai ales pentru cei care locuiesc în zone îndepărtate, fără acces la infrastructura de bază pe piață. Când oamenii săraci au opțiuni limitate de economisire sau de creditare, planurile lor de investiții sunt înăbușite și astfel este mai greu pentru ei să iasă din starea de sărăcie. În cazul în care gospodăriile nu au acces la servicii de asigurare și sunt în imposibilitatea de a acumula economii mici care să le permită să plătească cheltuielile de uz casnic și de afaceri, în special în timpul sezoanelor cu recoltă slabă, ei sunt obligați să limiteze expunerea lor la risc, chiar dacă se așteaptă profituri mari. Din nou, acest lucru face calea de ieșire din sărăcie mai dificilă decât este necesar. Accesul inadecvat la serviciile financiare este, prin urmare, o parte din ceea ce este adesea numit de către economiști „capcana sărăciei”.

Partea statului

În prezent, asistăm din ce în ce mai mult la preocupările statelor membre ONU asupra obiectivelor de dezvoltare durabilă (Sustainable Development Goals), obiective ce reprezintă o serie de ținte pe care statele le vor folosi pentru a-și realiza politicile în următorii 14 ani. Având în vedere faptul că în prezent la scară mondială asistăm la creșterea nivelului de sărăcie, spre deosebire de obiectivele prevăzute în cadrul Agendei 2015 (în cadrul căreia aveam incluse obiectivele de dezvoltare a mileniului), în care cei mai înstăriți se implică pentru cei aflați în nevoi (defavorizați), în cadrul Agendei 2030, implicarea statului este majoră, fiecare stat făcând partea lui pentru binele colectiv al generației actuale și al următoarelor generații. Pornit de la studiul publicat de către Global Goals, conceptul de sustenabilitate înseamnă dezvoltare economică, protecția mediului și incluziune socială. Agreate în urma unui amplu proces de consultare publică ce a durat trei ani, cele 17 obiective de dezvoltare durabilă cuprind 6 domenii de acțiune: demnitate, oameni, prosperitate, planetă, justiție, parteneriate și un principiu: acela de „nu lăsa pe nimeni în urmă”. Toate acestea, coroborate conform studiului, ne vor da răspunsul la întrebarea cum vrem să arate lumea în 2030?

  1. Eradicarea sărăciei: ținta globală – 0 persoane care trăiesc cu un venit mai mic de 1,25 $/zi. În România, 18,2% din persoane trăiau în 2012 în sărăcie persistentă, iar conform datelor furnizate de Institutul Național de Statistică, în 2015 numărul celor săraci a crescut la 5,600,000 persoane.
  2. Eradicarea foametei: ținta globală este reducerea pragului de foamete la 0%; România a înregistrat progrese din anii 1990, de la un procent al populației subnutrite de 2% la 0% în 2007.
  3. Sănătate & bunăstare: ținta globală este reducerea mortalității neonatale și infantile (la mai puțin de 12 cazuri la 1.000 de nașteri, respectiv mai puțin de 25 de cazuri la 1.000 de nașteri). România în 2012 – la fiecare 1.000 de copii sub 5 ani s-au înregistrat 12 decese.
  4. Educație și calitate: ținta globală – reducerea la 0% a ratei de abandon școlar și combaterea oricărei forme de diferențiere care împiedică accesul la educație. În România, în 2014, 18,1% dintre elevi au abandonat școala (locul 26 din 28 de țări ale UE).
  5. Egalitate de gen: ținta globală – eradicarea oricărei forme de discriminare de gen. România ocupă locul 70 din 136 de state în indexul decalajelor de gen, cu scorul de 0,691 (1=egalitate).
  6. Apă potabilă și sanitație: ținta globală – facilitatea accesului universal și rezonabil la sisteme de apă potabilă și servicii de sanitație. În România, doar 62,4% dintre români au avut acces, în 2014, la sistemul public de alimentare cu apă, iar în mediul rural cifra scade la 25%.
  7. Energie regenerabilă accesibilă: ținta globală – creșterea substanțială a proporției de energie regenerabilă din totalul de consum energetic. România: 41% din energia produsă în 2013 a fost din surse regenerabile.
  8. Creșterea economică & munca decentă: ținta globală – atingerea productivității depline în muncă pentru toată lumea, cu deosebită atenție asupra persoanelor tinere și a persoanelor cu dizabilități, bazată pe valorizare și venituri egale.
  9. Industrie, inovație și infrastructură: ținta globală – dezvoltarea infrastructurii prin prețuri accesibile și servicii echitabile pentru toți. România: 20% din totalul întreprinderilor au introdus politici inovatoare în activitatea lor.
  10. Reducerea inegalităților: ținta globală – promovarea incluziunii sociale, economice și politice a tuturor, indiferent de vârstă, sex, dizabilitate, rasă, etnie, religie sau statut economic. În România: nivelul mediu pe Uniunea Europeană al indicelui inegalității veniturilor a fost depășit în 11 state, inclusiv România, încă din 2009.
  11. Comunități și orașe sustenabile: ținta globală – acces pentru toți la locuințe și servicii de bază decente, accesibile ca preț. În România: 7% rata de reciclare a deșeurilor municipale în 2011 (față de 0,29% în 2003).
  12. Producție și consum sustenabil: ținta globală – un program cadru de minim 10 ani pentru dezvoltarea sustenabilă (producție vs consum). România: aruncăm anual la gunoi 2,2 milioane tone de alimente, adică 10% din mâncarea pe care o cumpărăm.
  13. Combaterea schimbărilor climatice: ținta globală – consolidarea rezistenței și capacitatea țărilor de a face față riscurilor schimbărilor climatice. În România: nivelul particulelor fine este de 14,85% mg/metru cub (valoarea similară cu cea din regiune) în 2012.
  14. Protejarea vieții acvatice: ținta globală este reducerea și prevenirea poluării apelor. România: s-au înregistrat 56 de poluări accidentale ale apei în 2014, dintre care 27 cu produse petroliere.
  15. Protejarea vieții terestre: ținta globală – gestionarea sustenabilă a pădurilor, combaterea degradării terenurilor și dispariția biodiversității. România: 27 de județe sunt încadrate în zone cu risc, din care 21 în zona de cod roșu a defrișărilor ilegale.
  16. Pace, justiție și instituții puternice: ținta globală – asigurarea unei acoperiri de 100% a persoanelor cu documente de identitate, inclusiv certificate de naștere.
  17. Parteneriate pentru atingerea obiectivelor: ținta globală – cooperare la nivel macro și micro pentru atingerea obiectivelor.

Toate aceste obiective de dezvoltare durabilă au fost identificate de echipa „Global Goals”. Ele ne aduc, la nivelul fiecărui individ, orientarea din punct de vedere strategic asupra a ceea ce facem în viața de zi cu zi, și ne conduc la conștientizarea asupra a ce trebuie să facem astfel încât dezvoltarea la nivel micro și macro să fie sustenabilă.

Dacă fiecare dintre noi am respecta conceptul dezvoltării durabile, acesta ar conduce la faptul că nevoile generației actuale trebuie satisfăcute fără a compromite capacitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi. Este un obiectiv general al Uniunii Europene ce guvernează toate politicile și activitățile Uniunii. Este vorba despre protejarea capacității Pământului de a susține viața în toată diversitatea ei. El se bazează pe principiile democrației, egalității de gen, solidarității, statului de drept și respectarea drepturilor fundamentale, inclusiv libertatea și egalitatea de șanse pentru toți. Acesta are ca scop îmbunătățirea continuă a calității vieții și a bunăstării pe Pământ pentru generațiile prezente și viitoare. În acest scop, promovează o economie dinamică, cu ocuparea deplină și un nivel ridicat de educație, protecția sănătății, coeziunea socială și teritorială și protecția mediului într-o lume liniștită și sigură, respectând diversitatea culturală.

Consiliul European de la Göteborg (2001) a adoptat prima Strategie de dezvoltare durabilă a UE (SDS). Aceasta a fost completată cu o dimensiune externă în 2002 de către Consiliul European de la Barcelona, având în vedere Summit-ul mondial privind dezvoltarea durabilă de la Johannesburg (2002). Cu toate acestea, tendințele nedurabile legate de schimbările climatice și utilizarea energiei, amenințările la adresa sănătății publice, sărăcia și excluderea socială, presiunea demografică și îmbătrânirea, gestionarea resurselor naturale, pierderea biodiversității, utilizarea terenului și transportul încă persistă și apar noi provocări. Deoarece aceste tendințe negative au un sentiment de urgență, este necesară o acțiune pe termen scurt, menținând în același timp o perspectivă pe termen mai lung. Principala provocare este de a modifica treptat curentele și modelele noastre nedurabile de consum și producție și abordarea non integrată a elaborării politicilor. În prezent, asistăm la mai multe provocări cheie, printre care sunt de amintit următoarele:

1. incluziunea socială, demografia și migrația – ca un obiectiv general legat de incluziunea socială putem menționa că pentru a crea o societate inclusivă social trebuie să ținem cont de solidaritatea între generații, pentru a asigura și a crește calitatea vieții cetățenilor ca o condiție prealabilă pentru dezvoltarea la nivel de individ inclus social și a-i asigura bunăstarea durabilă. Printre obiectivele specifice incluziunii menționez:

- îndeplinirea obiectivului UE, respectiv ce măsuri trebuie luate pentru a avea un impact decisiv asupra reducerii numărului de persoane expuse riscului de sărăcie și excluziune socială până în 2020, cu un accent special pe necesitatea de a reduce sărăcia în rândul copiilor; 

- asigurarea unui nivel înalt de coeziune socială și teritorială la nivelul UE și în statele membre, precum și respectarea diversității culturale;

- sprijinirea statelor membre în eforturile lor de a moderniza protecția socială, având în vedere schimbările demografice;

- creșterea semnificativă a participării pe piața muncii a femeilor și a lucrătorilor în vârstă în funcție de stabilirea unor obiective, precum și creșterea gradului de ocupare a migranților până în 2020;

- continuarea dezvoltării unei politici de migrație a UE, însoțită de politici pentru a consolida integrarea migranților și a familiilor lor, luând în considerare, de asemenea, dimensiunea economică a migrației;

- reducerea efectelor negative ale globalizării asupra lucrătorilor și a familiilor lor;

- promovarea angajării tinerilor, intensificarea eforturilor de reducere a abandonului școlar timpuriu la 10% și pentru a se asigura că cel puțin 85% dintre cei cu vârsta de 22 ani au terminat ciclul de învățământ secundar superior. Până la sfârșitul anului 2016, fiecărui tânăr care a părăsit școala și este șomer ar trebui să i se ofere un loc de muncă, ucenicie, o formă de formare suplimentară sau o altă formă de angajare, în termen de șase luni, Programul Operațional Capitalul Uman fiind un program suport pentru măsurile active de reducere a sărăciei și de integrare a persoanelor dezavantajate, precum și orientarea activă a „generației invizibile” (în România, la finele anului 2015, numărul persoanelor cu vârsta cuprinsă între 14-24 ani, conform datelor statistice, era de aproximativ 420.000 de tineri);

- creșterea participării pe piața muncii a persoanelor cu handicap.

Printre acțiunile pe care ar trebui să le realizăm în procesul incluziunii sociale, demografie și migrație menționez următoarele: pe baza noilor obiective și metode de lucru pentru protecția socială și incluziunea socială statele membre și Comisia continuă cooperarea lor folosind metoda deschisă de coordonare (MDC). În acest context, UE și statele membre iau, de asemenea, măsurile necesare pentru a reduce în mod semnificativ și rapid sărăcia infantilă și acționează în direcția oferirii tuturor copiilor șanse egale, indiferent de mediul lor social, sex sau handicap; „Serviciile sociale de interes general”, Comisia și statele membre continuă eforturile pentru a se asigura că serviciile sociale contribuie activ la incluziunea socială și coeziune și sprijină obiectivele de creștere și ocupare. Comisia și statele membre continuă, de asemenea, lucrările privind o clarificare suplimentară a impactului legislației comunitare privind serviciile sociale de interes general; statele membre continuă punerea în aplicare a Pactului european pentru tineret.

UE va continua să sprijine eforturile statelor membre de a moderniza sistemele de protecție socială și pentru a asigura durabilitatea acestora. Statele membre ar trebui să reducă datoria publică într-un ritm satisfăcător, creșterea ratei de angajare și a productivității, precum și reformarea sistemelor de sănătate și de îngrijire pe termen lung; comunicarea privind viitorul demografic al Europei, examinarea modului în care UE poate ajuta statele membre să răspundă la provocările demografice cu care se confruntă, în special prin promovarea unor strategii active de îmbătrânire, reconcilierea vieții profesionale cu viața de familie, condiții mai bune pentru familii, ținând seama și de contribuția imigrației ; Statele membre trebuie să analizeze posibilele implicații ale schimbărilor demografice pentru folosirea terenului, resurselor și consumul de energie, precum și mobilitatea și să le ia în considerare în planificarea la toate nivelurile; UE și statele membre să continuie să dezvolte o politică de migrație a UE, însoțită de politici de consolidare a integrării imigranților și a familiilor lor, în special prin planul de acțiune privind migrația, inclusiv procedurile de admitere. Ei vor intensifica cooperarea cu țările terțe și împreună răspunsuri pentru a controla fluxurile de migrație.

2. sărăcia globală și provocările dezvoltării durabile – ca obiectiv general trebuie să stea promovarea activă a dezvoltării durabile la nivel mondial și certitudinea că politicile interne și externe ale Uniunii Europene sunt compatibile cu dezvoltarea durabilă globală și angajamentele internaționale. Printre obiectivele și țintele operaționale putem menționa următoarele:

- progrese semnificative în vederea îndeplinirii angajamentelor UE în ce privește scopurile și obiectivele convenite la nivel internațional, în special cele cuprinse în Declarația Mileniului și cele care derivă din Summit-ul mondial pentru dezvoltare durabilă de la Johannesburg din 2002 și a proceselor conexe, cum ar fi Monterrey privind finanțarea pentru dezvoltare, Agenda de dezvoltare de la Doha și Declarația de la Paris privind ajutorul pentru armonizare;

- contribuția la îmbunătățirea guvernanței internaționale de mediu (IEG), în special în contextul monitorizării la Summit-ul Mondial din 2005 și la consolidarea acordurilor de mediu multilaterale (AMM);

- creșterea volumului de ajutor pentru 0,7% din venitul național brut (VNB) până la finele anului 2016;

- promovarea dezvoltării durabile în contextul negocierilor OMC, în conformitate cu preambulul Acordului de la Marrakech de instituire a Organizației Mondiale a Comerțului, care stabilește dezvoltarea durabilă ca unul dintre obiectivele sale principale;

- creșterea gradului de eficacitate, coerența și calitatea politicilor de ajutor UE și al statelor membre în perioada 2016-2020;

- susținerea preocupărilor de dezvoltare durabilă în toate politicile externe ale UE, inclusiv în politica externă și de securitate comună, făcându-le obiective al cooperării multilaterale și bilaterale de dezvoltare.

Printre acțiunile pe care ar trebui să le realizăm în procesul privind sărăcia globală și provocările dezvoltării durabile menționăm următoarele: punerea în aplicare a inițiativei UE „Apa pentru viață”; Inițiativa UE pentru energie, pentru eradicarea sărăciei și dezvoltarea durabilă, precum și din surse regenerabile; dezvoltarea unui cadru comun de programare a UE, folosind mai multe acțiuni comune și de cofinanțare a proiectelor, precum și creșterea coerenței între dezvoltare și alte politici. Calitatea și eficiența ajutorului ar putea fi crescute prin sprijin bugetar eficient, reducerea datoriei și deblocarea ajutorului; statele membre și Comisia trebuie să implementeze strategiile Uniunii Europene pentru Africa, parteneriatul cu SUA, America Latină și Pacific.

În acest context, UE ar trebui să fie un partener de lucru împreună cu partenerii săi comerciali pentru a îmbunătăți standardele de mediu și sociale și ar trebui să utilizeze întregul potențial al acordurilor comerciale sau de cooperare la nivel regional sau bilateral în acest scop; investițiile prin Banca Europeană de Investiții și Parteneriatul UE - Africa pentru infrastructură trebuie să sprijine obiectivele de dezvoltare durabilă. Banca Europeană de Investiții trebuie să evalueze împrumuturile sale față de contribuția la realizarea obiectivelor de dezvoltare ale mileniului și dezvoltarea durabilă. Statele membre și Comisia ar trebui să coopereze pentru a promova poziția UE asupra transformării Programului de Mediu al ONU (UNEP) într-o agenție specializată a ONU sau UNEO, cu sediul la Nairobi, cu un mandat consolidat și finanțare stabilă, adecvată și previzibilă; accesul la servicii financiare sigure este o componentă a incluziunii financiare care s-a dovedit a fi de o importanță vitală pentru dezvoltarea economică și socială și de o importanță critică în reducerea sărăciei extreme, stimularea prosperității comune, precum și sprijinirea dezvoltării inclusive. Lipsa de disponibilitate a produselor financiare accesibile și adecvate este, totuși, la nivel mondial, o barieră în realizarea incluziunii financiare complete.

3. finanțarea și instrumentele economice – UE va încerca să folosească întreaga gamă de instrumente de politică financiară în punerea în aplicare a politicilor sale. Instrumentele economice cele mai adecvate ar trebui să fie folosite pentru a promova transparența pieței și a prețurilor care reflectă costurile economice, sociale și de mediu reale ale produselor și serviciilor (modelarea corectă a prețurilor). Potențialul lor de a reconcilia protecția mediului și creșterea economică inteligentă și de a exploata oportunitățile win-win ar trebui să fie recunoscute. În plus, potrivirea lor ar trebui să fie evaluată pe baza unui set de criterii, inclusiv impactul lor asupra competitivității și productivității. Statele membre trebuie să ia în considerare măsuri suplimentare pentru a transfera impozitarea muncii asupra resurselor și a consumului de energie și/sau poluare, pentru a contribui la obiectivele UE de creștere a ocupării forței de muncă și de reducere a impactului asupra mediului înconjurător într-un mod rentabil. Comisia ar trebui să prezinte o foaie de parcurs pentru o reformă, sector cu sector, a subvențiilor care au efecte negative considerabile asupra mediului și sunt incompatibile cu dezvoltarea durabilă, în vederea eliminării lor treptate.

Pentru a se asigura că finanțarea UE este utilizată într-un mod optim pentru promovarea dezvoltării durabile, statele membre și Comisia ar trebui să se coordoneze pentru a spori complementaritatea și sinergia dintre diferitele aspecte ale Comunității și alte mecanisme de co-finanțare, cum ar fi politica de coeziune, dezvoltarea rurală, Life+, programul de cercetare și dezvoltare tehnologică (CDT), pentru competitivitate și inovare (PCI) și Fondul european pentru pescuit (FEP).

comentarii
arhivă

Comentariile vor fi publicate doar după validarea acestora de către moderator. Nu vor fi publicate comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau la ură, precum și acuzații fără acoperire. Vă mulțumim!
comments powered by Disqus


articole
din aceeași categorie
arhivă

Florin Georgescu, prim-viceguvernator al Băncii Naționale și economist cu binecunoscute vederi de stânga, analizează în cadrul unei prezentări recente o temă care frământă de câțiva ani buni societatea românească: paradoxul definit prin rezultatele bune la nivel macroeconomic și dezamăgirile accentuate sau chiar tensiunile de la nivel microeconomic. Cu alte cuvinte, Florin Georgescu se întreabă, la fel ca o pleiadă de alți economiști: de ce rezultatele bune macroeconomice nu se transmit la nivelul economiei reale? Profesorul și oficialul BNR vine cu o analiză economică pentru a-și susține argumentele. De la început, este interesant de remarcat că analiza și concluziile studiului sunt trecute prin filtrul viziunii economice de stânga a autorului. Dincolo, însă, de acest lucru, datele și abordarea analizei dlui Florin Georgescu merită remarcate în contextul în care tot mai mulți oameni de afaceri sau cetățeni își pun întrebarea: de ce creșterea economică nu se transmite la nivel micro, în rândul companiilor și populației.

România conduce detașat în clasamentul european al creșterii productivității muncii pe ora lucrată întocmit pe ultimii cinci ani, potrivit datelor furnizate de către Eurostat. În intervalul 2011-2015, acest indicator s-a îmbunătățit cu nu mai puțin de 18,7% raportat la media UE, mult peste situația consemnată în statele baltice Letonia (+11,0%) și Lituania (+8,5%), urmate de Bulgaria (+8,3%).

Citesc de câteva săptămâni opinii care mă plictisesc, pentru că învârt aceeași marotă. Potrivit acestora, politica monetară are rol definitoriu, nu e bine cum e implementată, însă nu prea se spune cum trebuie făcută.

Pe parcursul ultimilor zece ani, diferența dintre prețul curentului livrat populației și cel livrat în industrie a crescut în România de la 1% la 84%, potrivit datelor publicate recent de Eurostat. Această evoluție nu a făcut, însă, decât să urmărească tendința europeană în materie, diferența medie de preț între cele două tipuri de consumatori la nivelul UE fiind în prezent de 132%.

Rata inflației doboară noi recorduri, intrând puternic în domeniul negativ. Prețurile de consum, măsurate prin indicele prețurilor de consum (IPC), au fost mai mici cu 3,3% în luna aprilie 2016 comparativ cu luna aprilie 2015. Conform Institutului Național de Statistică, în luna aprilie 2016, ponderea mărfurilor și serviciilor care au înregistrat o scădere a prețurilor, comparativ cu aprilie 2015, este de 66,7%, cele care au avut creșteri cuprinse în intervalul 0 - 2,5% dețin o pondere de 20,0%. Aceste evoluții au la bază în principal decizii de politică fiscală: reducerea cotei standard a TVA de la 24 la 19% în două etape succesive, cu 4 puncte procentuale de la 1 ianuarie 2016 și cu încă 1 punct procentual de la 1 ianuarie 2017; extinderea sferei de aplicabilitate a cotelor TVA reduse pentru unele categorii de bunuri și servicii de la 1 iunie 2015 și 1 ianuarie 2016; eliminarea accizei speciale la combustibili la 1 ianuarie 2017. 

În ultimele 5 decenii, guvernele, instituțiile internaționale și un larg evantai de mișcări sociale globale s-au concentrat asupra unor dezvoltări teoretice și practice, strategii și politici care au declanșat coagularea unui larg consens global privind lupta împotriva sărăciei. De-a lungul acestei perioade, agenda globală de combatere a sărăciei s-a constituit într-o temă majoră a epocii contemporane, în permanentă dezvoltare, care a redefinit continuu potențialul și arsenalul de strategii și politici ale omenirii în combaterea acestui flagel.

Guvernul a discutat un pachet de măsuri de combatere a sărăciei. Anunțul public făcut de premierul Cioloș și publicarea câtorva elemente din prezentarea pe care am susținut-o în fața executivului au stârnit reacții. Ceea ce e foarte bine. Sunt cinci moduri de a defini sărăcia, dar la fiecare dintre ele România este pe ultimul loc din UE, la bătaie cu Bulgaria, pe alocuri. În mod particular, situația este dramatică atunci când vine vorba despre sărăcia în rândul copiilor și sărăcia în mediul rural.

Un recent articol din ediția americană a revistei Forbes mi-a trezit atenția în mod deosebit pentru că anunță într-un ton alarmant că, dacă nu cumva se schimbă între timp, „capitalismul va înfometa lumea până în 2050”. De altfel, dezbaterea pe modelul viitor al capitalismului a început mai demult. De fapt, dezbaterea e veche de când lumea (capitalistă).

Despre fenomenul sărăciei există date suficiente (statistici, încadrări în tipuri de sărăcie etc.) scoase la iveală în ton dramatic în special în timpul campaniilor electorale. Opoziția aduce la suprafață cu această ocazie suita proprie de situații reprobabile conexate sărăciei, în timp ce Puterea caută să minimizeze simptomele, cu sloganuri și/sau cheltuieli pe deficit. Evident, în paralel apar și promisiunile de schimbare în bine a situației dacă…

TTIP trebuie gândit și din perspectiva efectului asupra terților. Pe lângă retorica legată de stabilirea de SUA și UE a standardelor globale prin forța asocierii lor, există șanse reale de consecințe geoeconomice rezultate din derularea TTIP. Turcia, spre exemplu, are un acord de liber schimb cu Uniunea Europeană care o obligă să își deschidă piața pentru ceilalți parteneri preferențiali ai UE, fără ca aceștia să aibă o obligație reciprocă. Din moment ce Turcia și SUA nu au un acord de liber schimb, rezultă că, pentru americani, accesul la piața europeană va veni cu tot cu Turcia ca cireașa de pe tort.

editorial Capitalul are roți, el vine singur dacă nu-i așternem gropi în față. Capitalul are roți și fuge ușor de un Stat-barieră. citește mai mult
analiticAți auzit de fractali? Ia uitați-vă la copaci! Ce vedeți? Niște structuri asimetrice, dar repetitive? Fractal este – potrivit definiției pe care o poate găsi oricine pe wikipedia – „o figură geometrică fragmentată sau frântă, care poate fi divizată în părți, astfel încât fiecare dintre acestea să fie (cel puțin) o copie miniaturală a întregului”. Termenul a fost introdus, în 1975, de Benoit Mandelbrot și provine din latinescul fractus, care înseamnă „fracturat” sau „spart”.
analiticÎn proiectul de buget pe anul 2016 al noului cabinet Dacian Cioloș, bugetul Serviciului Român de Informații (SRI) înregistrează o creștere spectaculoasă de aproape 20%, de la 1,55 miliarde lei în anul curent la 1,85 miliarde anul viitor. Această creștere bugetară extraordinară vine după o serie de impresionante creșteri succesive în cei doi ani precedenți, astfel încât din 2013 bugetul serviciului intern de informații sau de securitate a țării – sau, în orice caz, bugetul principalului serviciu interior de informații și securitate, că mai sunt câteva – a crescut cu nu mai puțin de 60%!
analiticSe discută, în ultimul timp, tot mai mult și mai insistent despre marile nereguli și abuzuri comise în procesul retrocedării bunurilor imobiliare (terenuri agricole, păduri, clădiri) naționalizate sau confiscate în timpul regimului comunist dictatorial. Pe măsură ce se înmulțesc dezvăluirile făcute de mass-media privind jaful nerușinat asupra patrimoniului național, crește nedumerirea și, totodată, indignarea opiniei publice autohtone, incapabilă să înțeleagă cum a fost posibil ca legi menite să repare marile nedreptăți, daunele (...)
Articole recomandate
Citește online varianta digitală
ECONOMISTUL nr. 16-17, 2016
Economistul 16-17, 14 octombrie 2016
Evenimente ASPES
Curs valutar
Social media
Alpha Bank
Alpha IMMpremier
Alpha IMMpremier
Alpha IMM Import-Export
Alpha IMM Import-Export
  • CECCAR
  • ASE
  • AFER
  • ROMSILVA
  • CAFR
  • BNR
  • ANAF
  • Curtea de Conturi
  • InterAgro
  • Catena
  • ICR
  • FNGCIMM
  • FRC
  • FRGC
  • Ministerul Economiei
  • SIF Banat-Crișana
  • AlphaBank
  • AOAR
  • PRO INVEST
  • Dignitas
  • The Money Channel
  • The Money Channel
  • Revista Audit Financiar
  • Revista PRACTICI DE AUDIT
  • Informația legislativă de care ai nevoie
  • Energy Report
  • Economia Online
  • Amfiteatru Economic
  • Œconomica
  • AIESEC
  • ASER
  • Hyperion
  • ISMB
  • Manpres
  • MailMan


rubrici ECONOMISTUL
Afaceri globale Am citit pentru dumneavoastră Business Cercetare, dezvoltare Dosar Finanțare Fonduri europene În dezbatere Macroeconomie Punctul pe I