Bine ați venit la  ECONOMISTUL!
Săptămânalul comunității economico-financiare din România

Revista Economistul te ține la curent cu ultimele știri, informații, articole și analize din domeniile economic, financiar, academic național și internațional.

cultură
și civilizație economică abonamente
Fii alături de noi în mediul social online și devino fanul nostru pe rețelele de socializare!

Economistul.ro folosește cookie-uri
Cookie-urile sunt fișiere text stocate pe calculatorul dvs. pentru a face experiența navigării pe site mai eficientă și mai plăcută.
Prin continuarea navigării, confirmați că sunteți de acord cu folosirea cookie-urilor - află mai multe despre cookie-uri
Mergi sus
ECONOMISTUL

AVUȚIA RAȚIUNII VS. SĂRĂCIA CU DUHUL
Hayek despre infatuarea fatală a planificării sterile

Economistul nr. 4, 29 februarie 2016


AVUȚIA RAȚIUNII VS. SĂRĂCIA CU DUHUL Hayek despre infatuarea fatală a planificării sterile

Dacă ar fi să alegem un singur gânditor dintre cei care au avut un rol decisiv în evoluția liberalismului zilelor noastre, acela ar trebui să fie, fără urmă de îndoială, Friedrich Hayek. Evident, sistemul de principii pe care s-a fondat lumea modernă datorează enorm unor intelectuali precum Ludwig von Mises sau Milton Friedman, care, în secolul al XX-lea, au rafinat și popularizat idei formulate de gânditorii Școlii de la Salamanca, de David Hume, Adam Smith sau Carl Menger. Însă niciunul dintre acești savanți nu a reușit să facă o descriere atât de cuprinzătoare a societății libere așa cum a făcut deținătorul Premiului Nobel pentru economie din anul 1974. Ludwig von Mises a scris Human Action, probabil cel mai bun tratat de economie apărut vreodată, și a fost mentorul a generații întregi de intelectuali reuniți sub umbrela Școlii Austriece, fiind, în mare măsură, însuși descoperitorul lui Hayek. Milton Friedman, cel mai influent economist liberal al secolului trecut, atât în cercurile politice, cât și în rândurile oamenilor obișnuiți, are meritul de a fi putut explica pe înțelesul tuturor virtuțile intrinseci ale lumii libere, în special prin două cărți ce ar trebui să reprezinte lectură obligatorie pentru orice ins interesat de fenomenele sociale: Capitalism and Freedom și Free to Choose. Cu toate acestea, cele mai mari servicii aduse liberalismului contemporan vin dinspre Friedrich August von Hayek. După aproape un secol de supremație, ideile liberalismului intraseră, în anii 1930-1940, într-o profundă criză de popularitate, determinată, în special, de ascensiunea fulminantă a utopiilor socialiste acoperite grijuliu sub sintagme găunoase gen „inginerie socială”. Sub imperiul propagandei de tip sovietic, ce anunța „realizări istorice” în lupta cu sărăcia, intelectualitatea occidentală se simțea vrăjită de posibilitatea instaurării unui nou tip de societate, egalitară și justițiară. În consecință, o bună parte a intelectualității s-a lepădat de concepțiile liberale, devenite tradiție în lumea vestică, și a îmbrățișat fantasmele mântuitoare ale socialismului (pretins) științific. În planul teoriei economice, această perioadă se suprapune cu ascensiunea fulminantă a lui Keynes, ale cărui scrieri anunțau cu aroganță posibilul sfârșit al capitalismului, un sistem plin de carențe, care, din perspectiva autorului Teoriei generale, avea șansa supraviețuirii pe termen scurt, prin injecții adiționale de intervenționism. Toate aceste circumstanțe au pus liberalismul într-o postură absolut ingrată, atât din punct de vedere ideatic, cât și din cel al reprezentării politice.

Liberalismul – tratament integrator

Puțini au fost intelectualii care au rezistat tentației de a se alătura mișcării socialiste și de a saluta, astfel, zorii unei „noi ere”, una a perfecțiunii, a armoniei depline și a prosperității eterne. Unul dintre aceștia a fost Friedrich Hayek, intelectual cu origini austriece, care și-a dedicat cea mai mare parte a vieții apărării libertății individuale. Opera sa, de o complexitate rar întâlnită, se sprijină pe coloana vertebrală alcătuită din patru „vertebre” fundamentale: Drumul către servitute, apărută la Editura Humanitas, traducere de Eugen B. Marian, Constituția libertății, tradusă de Lucian Dîrdală pentru Institutul European, Drept, legislație și libertate și Infatuarea fatală, ultimele două fiind publicate în Colecția Economie și Societate Liberă a Editurii Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Desigur, am putea menționa, de asemenea, Individualism și ordine economică sau Prețuri și producție, adevărate bijuterii de reflecție liberală, cu riscul de a face trimitere la toate cărțile gânditorului austriac, ceea ce ar recompune, pe lângă „coloana” sus-menționată, întregul „corp” al operei hayekiene. Totuși, publicarea în limba română a ultimei sale cărți, Infatuarea fatală, ne oferă oportunitatea să facem o scurtă prezentare, pentru publicul cititor autohton, a acestei lucrări excepționale, scrisă atunci când Hayek împlinise deja optzeci și nouă de ani. Încă din primele pagini, autorul își dezvăluie intențiile, acestea vizând reafirmarea principiilor fundamentale ale liberalismului și evidențierea erorilor fatale ale socialismului. Demersul său este legitim din mai multe puncte de vedere. În primul rând, liberalismul avea nevoie de o împrospătare ideatică și de un tratament integrator, deoarece el a fost și trebuie să fie o viziune completă asupra relației dintre individ și societate. Mises își adusese aportul incontestabil la revigorarea sa, însă trata mai ales aspecte economice. În plus, discursul său radical, însă lucid și bine argumentat, ținea la distanță un public reticent, contaminat de virusul „socialismului cu față umană” și, în cel mai fericit caz, de cel keynesian. Friedman făcuse același lucru, însă de pe poziții strict tehnice – în privința fenomenelor monetare –, opera sa din planul teoriei sociale și politice rezumându-se la simpla enumerare a unor principii, în foarte mare măsură sănătoase și compatibile cu filosofia libertății. (În cazul economistului de la Chicago, o excepție ar constitui-o viziunea sa despre rolul băncii centrale, ca unic deținător al monopolului monetar, ceea ce, în esență, vine în contradicție cu o metodă liberală fundamentală de rezolvare a problemelor economice, competiția.) Friedrich Hayek are meritul de a fi recurs la o reformulare amplă a postulatelor fundamentale ale liberalismului, dintr-o perspectivă integratoare, multidisciplinară, lucru cât se poate de evident în Constituția libertății și, mai ales, în Drept, legislație și libertate. Din această perspectivă, filosoful austriac merge dincolo de punctul în care ajunsese unul dintre gânditorii săi favoriți, scoțianul Adam Smith, cartea prezentată succint în paginile de față constituind un demers de explicare a principiilor de funcționare a societății liberale din punct de vedere social, politic și economic, de integrare a lor într-un sistem ideologic coerent, ce poartă denumirea de liberalism. În Infatuarea fatală, Friedrich Hayek se concentrează asupra a două tipuri de ordine, cea creată prin dispunerea deliberată a elementelor componente și cea spontană, formată prin ajustarea liberă a membrilor. Dezvoltând din perspectivă filosofică una din ideile formulate de Mises în cartea Socialism: An Economic and Sociological Analysis (1922), autorul demontează himera scientistă a societății organizate rațional, o himeră ce invadase lumea academică la finalul primei jumătăți a secolului trecut. Din punctul său de vedere, ordinile sociale complexe nu pot fi edificate rațional, de proiectanți omniscienți deoarece aceștia nu dețin cunoașterea necesară. De aceea, societățile sofisticate trebuie să se bazeze pe înțelepciunea regulilor, a experienței înmagazinate în ele, pe respectarea principiilor și a normelor de comportament cu largă acceptabilitate socială și nu pe pretinsa bunătate și inteligență a planificatorilor centrali.

Justiția socială

Într-un asemenea tip de societate, relațiile dintre indivizi sunt auto-reglate prin interesul personal care, atunci când se manifestă într-un sistem juridic ghidat de idealurile statului de drept, satisfac inclusiv finalități străine propriilor planuri de acțiune. Gânditorul austriac descrie ordinea economică a societății libere sub forma unei catalaxii, un termen nou în științele sociale ce desemnează o structură socială caracterizată prin libertate individuală, proprietate privată, respectarea „rule of law” și cooperare reciproc avantajoasă. Din perspectiva analizei sale, idealul justiției sociale, de altfel greu de exprimat de o manieră inteligibilă, vine în contradicție cu ordinea de piață liberă, conducând la distrugerea valorilor tradiționale ale civilizației occidentale și transformând sistemul politic democratic într-un iarmaroc electoral imoral, zgomotos și pervers. În mod inevitabil, gânditorul austriac analizează funcțiile legitime pe care ar trebui să le aibă guvernul în societatea oamenilor liberi. Evident, concepțiile sale converg spre limitarea acestora la cele ce au în vedere vechiul ideal lockeean al apărării libertății, proprietății și vieții individului. Însă, ceea ce-l poate diferenția pe Hayek de aripa radicală a libertarianismului contemporan (Rothbard, Hoppe etc.) este faptul că el vede în guvern o instituție ce poate furniza un minimum de subzistență celor aflați în situații extreme sau în imposibilitatea de a munci, cu precizarea că acest lucru trebuie să aibă loc „în afara mecanismelor pieței”. În esență, Infatuarea fatală reprezintă un reper al sistemului de principii liberale, o sinteză remarcabilă a ideilor după care ar trebui să se ghideze societatea oamenilor liberi. Publicată cu doar un an înainte de prăbușirea dramatică a sistemului socialist în Europa de Est, ea face parte din categoria celor câteva zeci de lucrări suficiente pentru a înțelege pe deplin funcționarea ordinilor sociale civilizate, fiind un instrument insubstituibil de lucru pentru orice cercetător al fenomenelor sociale. Deși autorul nu face o asemenea precizare, această operă poate fi considerată o odă adusă libertății de una dintre cele mai strălucite minți din istoria umanității. Practic, Infatuarea fatală reprezintă pentru gândirea liberală ceea ce pentru muzica clasică a însemnat Simfonia a IX-a a lui Beethoven, adică o sinteză magistrală a ideilor unui filosof realmente genial.

Cuvinte cheie: dosar | sărăcie | avuție | combatere | criză | economie | Hayek
comentarii
arhivă

Comentariile vor fi publicate doar după validarea acestora de către moderator. Nu vor fi publicate comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau la ură, precum și acuzații fără acoperire. Vă mulțumim!
comments powered by Disqus


articole
din aceeași categorie
arhivă

Florin Georgescu, prim-viceguvernator al Băncii Naționale și economist cu binecunoscute vederi de stânga, analizează în cadrul unei prezentări recente o temă care frământă de câțiva ani buni societatea românească: paradoxul definit prin rezultatele bune la nivel macroeconomic și dezamăgirile accentuate sau chiar tensiunile de la nivel microeconomic. Cu alte cuvinte, Florin Georgescu se întreabă, la fel ca o pleiadă de alți economiști: de ce rezultatele bune macroeconomice nu se transmit la nivelul economiei reale? Profesorul și oficialul BNR vine cu o analiză economică pentru a-și susține argumentele. De la început, este interesant de remarcat că analiza și concluziile studiului sunt trecute prin filtrul viziunii economice de stânga a autorului. Dincolo, însă, de acest lucru, datele și abordarea analizei dlui Florin Georgescu merită remarcate în contextul în care tot mai mulți oameni de afaceri sau cetățeni își pun întrebarea: de ce creșterea economică nu se transmite la nivel micro, în rândul companiilor și populației.

România conduce detașat în clasamentul european al creșterii productivității muncii pe ora lucrată întocmit pe ultimii cinci ani, potrivit datelor furnizate de către Eurostat. În intervalul 2011-2015, acest indicator s-a îmbunătățit cu nu mai puțin de 18,7% raportat la media UE, mult peste situația consemnată în statele baltice Letonia (+11,0%) și Lituania (+8,5%), urmate de Bulgaria (+8,3%).

Citesc de câteva săptămâni opinii care mă plictisesc, pentru că învârt aceeași marotă. Potrivit acestora, politica monetară are rol definitoriu, nu e bine cum e implementată, însă nu prea se spune cum trebuie făcută.

Pe parcursul ultimilor zece ani, diferența dintre prețul curentului livrat populației și cel livrat în industrie a crescut în România de la 1% la 84%, potrivit datelor publicate recent de Eurostat. Această evoluție nu a făcut, însă, decât să urmărească tendința europeană în materie, diferența medie de preț între cele două tipuri de consumatori la nivelul UE fiind în prezent de 132%.

Rata inflației doboară noi recorduri, intrând puternic în domeniul negativ. Prețurile de consum, măsurate prin indicele prețurilor de consum (IPC), au fost mai mici cu 3,3% în luna aprilie 2016 comparativ cu luna aprilie 2015. Conform Institutului Național de Statistică, în luna aprilie 2016, ponderea mărfurilor și serviciilor care au înregistrat o scădere a prețurilor, comparativ cu aprilie 2015, este de 66,7%, cele care au avut creșteri cuprinse în intervalul 0 - 2,5% dețin o pondere de 20,0%. Aceste evoluții au la bază în principal decizii de politică fiscală: reducerea cotei standard a TVA de la 24 la 19% în două etape succesive, cu 4 puncte procentuale de la 1 ianuarie 2016 și cu încă 1 punct procentual de la 1 ianuarie 2017; extinderea sferei de aplicabilitate a cotelor TVA reduse pentru unele categorii de bunuri și servicii de la 1 iunie 2015 și 1 ianuarie 2016; eliminarea accizei speciale la combustibili la 1 ianuarie 2017. 

În ultimele 5 decenii, guvernele, instituțiile internaționale și un larg evantai de mișcări sociale globale s-au concentrat asupra unor dezvoltări teoretice și practice, strategii și politici care au declanșat coagularea unui larg consens global privind lupta împotriva sărăciei. De-a lungul acestei perioade, agenda globală de combatere a sărăciei s-a constituit într-o temă majoră a epocii contemporane, în permanentă dezvoltare, care a redefinit continuu potențialul și arsenalul de strategii și politici ale omenirii în combaterea acestui flagel.

Guvernul a discutat un pachet de măsuri de combatere a sărăciei. Anunțul public făcut de premierul Cioloș și publicarea câtorva elemente din prezentarea pe care am susținut-o în fața executivului au stârnit reacții. Ceea ce e foarte bine. Sunt cinci moduri de a defini sărăcia, dar la fiecare dintre ele România este pe ultimul loc din UE, la bătaie cu Bulgaria, pe alocuri. În mod particular, situația este dramatică atunci când vine vorba despre sărăcia în rândul copiilor și sărăcia în mediul rural.

Un recent articol din ediția americană a revistei Forbes mi-a trezit atenția în mod deosebit pentru că anunță într-un ton alarmant că, dacă nu cumva se schimbă între timp, „capitalismul va înfometa lumea până în 2050”. De altfel, dezbaterea pe modelul viitor al capitalismului a început mai demult. De fapt, dezbaterea e veche de când lumea (capitalistă).

Despre fenomenul sărăciei există date suficiente (statistici, încadrări în tipuri de sărăcie etc.) scoase la iveală în ton dramatic în special în timpul campaniilor electorale. Opoziția aduce la suprafață cu această ocazie suita proprie de situații reprobabile conexate sărăciei, în timp ce Puterea caută să minimizeze simptomele, cu sloganuri și/sau cheltuieli pe deficit. Evident, în paralel apar și promisiunile de schimbare în bine a situației dacă…

TTIP trebuie gândit și din perspectiva efectului asupra terților. Pe lângă retorica legată de stabilirea de SUA și UE a standardelor globale prin forța asocierii lor, există șanse reale de consecințe geoeconomice rezultate din derularea TTIP. Turcia, spre exemplu, are un acord de liber schimb cu Uniunea Europeană care o obligă să își deschidă piața pentru ceilalți parteneri preferențiali ai UE, fără ca aceștia să aibă o obligație reciprocă. Din moment ce Turcia și SUA nu au un acord de liber schimb, rezultă că, pentru americani, accesul la piața europeană va veni cu tot cu Turcia ca cireașa de pe tort.

editorial Capitalul are roți, el vine singur dacă nu-i așternem gropi în față. Capitalul are roți și fuge ușor de un Stat-barieră. citește mai mult
analiticAți auzit de fractali? Ia uitați-vă la copaci! Ce vedeți? Niște structuri asimetrice, dar repetitive? Fractal este – potrivit definiției pe care o poate găsi oricine pe wikipedia – „o figură geometrică fragmentată sau frântă, care poate fi divizată în părți, astfel încât fiecare dintre acestea să fie (cel puțin) o copie miniaturală a întregului”. Termenul a fost introdus, în 1975, de Benoit Mandelbrot și provine din latinescul fractus, care înseamnă „fracturat” sau „spart”.
analiticÎn proiectul de buget pe anul 2016 al noului cabinet Dacian Cioloș, bugetul Serviciului Român de Informații (SRI) înregistrează o creștere spectaculoasă de aproape 20%, de la 1,55 miliarde lei în anul curent la 1,85 miliarde anul viitor. Această creștere bugetară extraordinară vine după o serie de impresionante creșteri succesive în cei doi ani precedenți, astfel încât din 2013 bugetul serviciului intern de informații sau de securitate a țării – sau, în orice caz, bugetul principalului serviciu interior de informații și securitate, că mai sunt câteva – a crescut cu nu mai puțin de 60%!
analiticSe discută, în ultimul timp, tot mai mult și mai insistent despre marile nereguli și abuzuri comise în procesul retrocedării bunurilor imobiliare (terenuri agricole, păduri, clădiri) naționalizate sau confiscate în timpul regimului comunist dictatorial. Pe măsură ce se înmulțesc dezvăluirile făcute de mass-media privind jaful nerușinat asupra patrimoniului național, crește nedumerirea și, totodată, indignarea opiniei publice autohtone, incapabilă să înțeleagă cum a fost posibil ca legi menite să repare marile nedreptăți, daunele (...)
Articole recomandate
Citește online varianta digitală
ECONOMISTUL nr. 16-17, 2016
Economistul 16-17, 14 octombrie 2016
Evenimente ASPES
Curs valutar
Social media
Alpha Bank
Alpha IMMpremier
Alpha IMMpremier
Alpha IMM Import-Export
Alpha IMM Import-Export
  • CECCAR
  • ASE
  • AFER
  • ROMSILVA
  • CAFR
  • BNR
  • ANAF
  • Curtea de Conturi
  • InterAgro
  • Catena
  • ICR
  • FNGCIMM
  • FRC
  • FRGC
  • Ministerul Economiei
  • SIF Banat-Crișana
  • AlphaBank
  • AOAR
  • PRO INVEST
  • Dignitas
  • The Money Channel
  • The Money Channel
  • Revista Audit Financiar
  • Revista PRACTICI DE AUDIT
  • Informația legislativă de care ai nevoie
  • Energy Report
  • Economia Online
  • Amfiteatru Economic
  • Œconomica
  • AIESEC
  • ASER
  • Hyperion
  • ISMB
  • Manpres
  • MailMan


rubrici ECONOMISTUL
Afaceri globale Am citit pentru dumneavoastră Business Cercetare, dezvoltare Dosar Finanțare Fonduri europene În dezbatere Macroeconomie Punctul pe I