Bine ați venit la  ECONOMISTUL!
Săptămânalul comunității economico-financiare din România

Revista Economistul te ține la curent cu ultimele știri, informații, articole și analize din domeniile economic, financiar, academic național și internațional.

cultură
și civilizație economică abonamente
Fii alături de noi în mediul social online și devino fanul nostru pe rețelele de socializare!

Economistul.ro folosește cookie-uri
Cookie-urile sunt fișiere text stocate pe calculatorul dvs. pentru a face experiența navigării pe site mai eficientă și mai plăcută.
Prin continuarea navigării, confirmați că sunteți de acord cu folosirea cookie-urilor - află mai multe despre cookie-uri
Mergi sus
ECONOMISTUL

AVUȚIA RAȚIUNII VS. SĂRĂCIA CU DUHUL
Evoluții istorice ale conceptelor strategice globale de combatere a sărăciei

Petru Rareș, membru în Consiliul de Administrație al Băncii Românești, vicepreședinte al ASPES
Economistul nr. 4, 29 februarie 2016


AVUȚIA RAȚIUNII VS. SĂRĂCIA CU DUHUL Evoluții istorice ale conceptelor strategice globale de combatere a sărăciei

În ultimele 5 decenii, guvernele, instituțiile internaționale și un larg evantai de mișcări sociale globale s-au concentrat asupra unor dezvoltări teoretice și practice, strategii și politici care au declanșat coagularea unui larg consens global privind lupta împotriva sărăciei. De-a lungul acestei perioade, agenda globală de combatere a sărăciei s-a constituit într-o temă majoră a epocii contemporane, în permanentă dezvoltare, care a redefinit continuu potențialul și arsenalul de strategii și politici ale omenirii în combaterea acestui flagel. Agenda globală a strategiilor anti-sărăcie a constituit câmpul de confruntare a teoriilor și politicilor de dezvoltare economică, adaptând potențialul politicilor globale și naționale de a aborda și rezolva problemele adâncirii sărăciei.

Criza economică globală, declanșată în 2008, a constituit un moment de cotitură în lupta împotriva sărăciei, producând o serie de reorientări și dezvoltări teoretice și practice, fără precedent istoric, privind strategiile globale de combatere a sărăciei. Astfel, guvernele, organizațiile și instituțiile internaționale s-au mobilizat și concentrat asupra abordării frontale a combaterii adâncirii dramatice, pe plan global și național, a sărăciei, situație care s-a deteriorat în anii de criză și a afectat peste jumătate din omenire.

Evoluțiile economiei mondiale din ultima jumătate de secol, crizele economice și financiare, regionale sau globale care s-au succedat, accelerarea proceselor de globalizare și de dezvoltare tot mai dinamică a societăților civile la nivel național și coagularea acestora la nivel global sub impactul dezvoltării rețelelor de socializare au determinat progresul și îmbunătățirea continuă a strategiilor, politicilor și instrumentelor de combatere a sărăciei. Astfel, s-a realizat includerea treptată a unor teorii, concepte și instrumente noi de abordare a problematicii sărăciei, care au condus la creșterea eficacității în implementarea strategiilor și politicilor globale de combatere a acesteia. Deși dezvoltate și cunoscute teoretic de câteva decenii, concepte ca excluziunea și incluziunea socială, financiară, precum și impactul adâncirii inegalităților în distribuția veniturilor asupra adâncirii sărăciei au creat, în timp, pachete tot mai complexe și mai eficiente de politici și instrumente în combaterea sărăciei, definind câteva etape istorice distincte de abordare.

Pentru a facilita prezentarea unei schițe de etapizare istorică a evoluției conceptelor de strategii globale de combatere a sărăciei este necesară încadrarea tematicii generale a luptei împotriva sărăciei în contextul situațiilor statistice dramatice privind acest domeniu realizate de principalii actori globali, precum ONU, UNDP, FAO, WHO, OCDE, IMF-Banca Mondială, Uniunea Europeană, OXFAM:

- Aproape jumătate din populația lumii – peste 3 miliarde de locuitori – trăiește cu mai puțin de 2,5 dolari pe zi, iar aproape 80% din populație trăiește cu mai puțin de 10 dolari pe zi;

- Mai mult de 1,3 miliarde de locuitori ai planetei trăiesc în sărăcie extremă sau absolută caracterizată prin lipsa severă a necesităților fundamentale de existență;

- 1 miliard de copii trăiesc în sărăcie; conform datelor UNICEF, în fiecare zi mor cca 22.000 de copii din cauza sărăciei și foametei;

- 805 milioane de oameni suferă de foamete cronică și malnutriție;

- peste 750 milioane de oameni nu au acces la apă de băut, conform standardelor sanitare minime; bolile datorate utilizării apei de calitate necorespunzătoare și lipsei de igienă cauzează zilnic moartea a 2.300 de persoane, ceea ce înseamnă că cca 840.000 de oameni mor anual din aceste motive;

- 165 milioane de copii sub 5 ani au fost afectați la nivelul anului 2011 de boli cronice de malnutriție cu implicații asupra creșterii organismului;

- boli tratabile, ca pneumonia sau diareea, produc moartea a cca 2 milioane de copii anual, deoarece nivelul de trai al familiilor nu le permite tratamente corespunzătoare;

- aproape 25% din locuitorii planetei (aproximativ 1,6 miliarde) trăiesc fără curent electric;

- estimări realizate de o serie de alianțe globale de organizații neguvernamentale arată că pentru a eradica sărăcia pe mapamond ar fi nevoie de cca 60 miliarde dolari anual, ceea ce echivalează cu veniturile anuale ale primilor 100 de miliardari ai lumii;

- conform „Programului Alimentar Mondial”, săracii lumii suferă de foame, iar această situație constituie una din trăsăturile „capcanei sărăciei”; foametea cronică este cauza principală care duce la decesul unui număr de oameni ce depășește totalul deceselor produse de SIDA, malarie și tuberculoză.

Programul OCDE de Asistență Oficială pentru Dezvoltare

Prima abordare globală a unei strategii de combatere a subdezvoltării economice și implicit a sărăciei din țările în curs de dezvoltare a fost elaborată și lansată de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, prin înființarea Comitetului de Asistență pentru Dezvoltare – DAC, care a formulat și lansat programul Asistență Oficială pentru Dezvoltare – ODA. Programul, inspirat din filozofia planului Marshall, a fost proiectat și destinat să atenueze decalajele economice ale țărilor în curs de dezvoltare în perioada postbelică și doar în subsidiar pentru combaterea sărăciei. Textul și filozofia inițială ale acordului stipulează promovarea „welfare state”.

De-a lungul a peste 50 de ani de funcționare, programul OCDE pentru dezvoltare economică a țărilor în curs de dezvoltare s-a constituit în cel mai substanțial transfer financiar din partea țărilor dezvoltate. Cu începere din anul 2000, programul ODA a fost supus unor critici masive lansate din partea țărilor recipiente, urmare a realizării unui număr mare de studii și rapoarte a căror concluzie comună indica lipsa de rezultate concrete în atenuarea decalajelor față de țările dezvoltate și lipsa de eficacitate a acestora. Între 2000 și 2010, OCDE a organizat, ca reacție, numeroase conferințe la nivel înalt în vederea identificării căilor și mijloacelor de creștere a eficacității programului ODA.

În ciuda eforturilor OCDE, amplificarea fără precedent a campaniei de critici la adresa programului de asistență pentru dezvoltare al OCDE, care au culminat cu raportul „Dead aid” al economistei Dambisa Moyo, a forțat OCDE să demareze un proces de regândire a conceptului de ajutor pentru dezvoltare și să-l adapteze la tematicile globale de combatere a adâncirii sărăciei în lume.

Începând din 2005, repliindu-se pe obiectivele programului ONU „Millenium Development Goals” și pe cel al „Monterrey Consensus”, OCDE adaptează paradigma ajutorului pentru dezvoltare, redesenându-l în direcția obiectivului major ONU, de a înjumătăți sărăcia omenirii pâna în 2015.

Strategii globale de combatere a sărăciei prin dezvoltarea incluziunii sociale și a incluziunii financiare

În ianuarie 2005, la Porto Alegre, Brazilia, a fost lansată Chemarea Globală la Acțiune împotriva Sărăciei (Global Call to Action Against Poverty – GCAP), în cadrul Forumului Social Mondial, care s-a constituit în prima manifestare mondială a celor mai reprezentative coaliții de ONG-uri din lume, din 80 țări, reprezentând cca 150 milioane membri și peste 1.700 de ONG-uri, asociații și think-tank-uri. Demersul primei manifestări globale a societății civile a cerut imperativ comunității mondiale măsuri în direcția remodelării și reorientării strategiilor de ajutor pentru dezvoltare economică în direcția combaterii sărăciei pe direcțiile stabilite de Millenium Development Goals lansat de ONU.

Tot în ianuarie, ediția 2005 a Forumului Economic de la Davos a surprins întreaga lume concentrându-și activitatea pe necesitatea identificării de noi abordări globale de combatere a sărăciei. Cu această ocazie, șefi de state, prim-miniștri, șefi de corporații multinaționale, șefi de bănci și corporații financiare, think-tank-uri și reprezentanți ai societății civile, organizați la nivel global, au solicitat realizarea unor aranjamente internaționale referitoare la noi strategii de rezolvare a unei probleme majore a omenirii „care nu mai poate fi neglijată – necesitatea combaterii sărăciei”. Guverne, instituții politice, economice și financiare, corporații internaționale, grupuri financiare și bancare globale și o largă varietate de mișcări și organizații sociale, reprezentanți ai societății civile organizate pe plan global au realizat într-o perioadă de câțiva ani o convergență de poziții care a plasat combaterea sărăciei ca prim obiectiv major al omenirii și al unei noi agende globale.

Redesenarea strategiilor de combatere a sărăciei în lumea contemporană, în condițiile atingerii unui asemenea nivel de convergență de poziție, a marcat o modificare istorică a agendei globale privind politica socială, cu implicații asupra reorientărilor privind justiția socială și realizarea unor inovații instituționale fără precedent. Acumularea în ultimele două decenii a unui volum uriaș de cercetări, studii și rapoarte la nivelul
FMI-Banca Mondială, Uniunea Europeană, G20, OCDE, precum și al unor organizații globale ale societății civile ca GCAP, OXFAM și think-tank-uri de tradiție cu privire la riscurile globale ale adâncirii sărăciei în lume a prefigurat și în final a condus la formarea unui „consens global anti-sărăcie”. Astfel, sub impactul unei reorientări de abordări teoretice și practice, inclusiv „noua agendă globală de politici sociale”, s-a demarat un proces de redefinire a variantelor de strategii și politici de luptă împotriva sărăciei la nivel global și național.

Reorientările deja produse în realizarea de strategii și politici speciale antisărăcie, concentrate pe nevoile economiilor țărilor în curs de dezvoltare, au produs în ultimii ani progrese notabile în reducerea acesteia. Schimbarea priorităților în strategiile globale de combatere a sărăciei extreme – sărăcia absolută cu implicarea masivă de politici și mecanisme pentru dezvoltarea incluziunii sociale și financiare – a contribuit, printre alte elemente de noutate, la înjumătățirea sărăciei absolute, devansând Programul ONU „Millenium Development Goals”. De subliniat este că rezultatele comunicate în ceea ce privește reducerea populației afectate de sărăcie absolută de la 1,9 miliarde în 1990 la 1,2 miliarde în 2010 reprezintă una dintre cele mai importante realizări în combaterea sărăciei din istoria omenirii. O mare parte din reducerea populației aflate în sărăcie absolută provine din China, reprezentând cca 2/3 din progresul realizat. Se estimează că procesul de reducere a populației aflate în sărăcie absolută se va încetini în următorii ani, urmând a se baza, în principal, pe progresele așteptate a se produce în India și în țări din Africa, însă în ritmuri mult mai scăzute.

Cu aproape două decenii în urmă, majoritatea țărilor lumii au demarat elaborarea, promovarea, conștientizarea și implementarea unor strategii de combatere a sărăciei prin dezvoltarea incluziunii sociale. Un rol deosebit de dinamic în cadrul noilor strategii de combatere a sărăciei îl constituie complexul de politici, mecanisme și produse de incluziune financiară. Potrivit statisticilor, aproape jumătate din populația lumii se află în excluziune financiară, neavând nicio legătură cu serviciile financiare și bancare, situație dublată de obicei de lipsa totală de cunoștințe financiare. Procesul de dezvoltare a incluziunii financiare a început să joace pe măsura dezvoltării sale un rol de locomotivă în combaterea sărăciei, odată cu implicarea indivizilor în activitatea economică și în contactul cu serviciile financiar-bancare. În aceste condiții, incluziunea financiară a preluat un rol important în asigurarea unor procese de dezvoltare sustenabilă și de reducere a sărăciei individului.

Persoanele fizice aflate în sărăcie, tinerii și microfirmele cu autoangajare întâmpină cele mai mari obstacole în încercarea de a depăși starea de excluziune financiară. În această direcție, tehnologiile inovative cu platforme simplificate de operare, modelele simplificate de microafaceri și canalele moderne de distribuție sprijină procesele de dezvoltare de incluziune financiară. Un exemplu de salt în masă din excluziunea financiară care se desfășoară în prezent, prin utilizarea tehnologiilor de telefonie mobilă, este așa-numitul „smartphone banking”, în funcțiune în estul Africii. Inovația tehnologică sub forma unui laborator experimental gigantic de „branchless banking” poate conduce, pe lângă accelerarea procesului de incluziune financiară, la demonstrarea viabilității unui fenomen de vocație globală, și anume la definirea viitorului serviciilor financiare în lume și la apariția adevăratului „mobile banking”. Experimentul kenyan de dezvoltare a incluziunii financiare sprijinite de tehnologia de telefonie mobilă este în prezent utilizat de 17 milioane de kenyeni, 1/3 din populația țării, „mobile money system” transferând anual 1/4 din produsul intern brut al Kenyei. Sistemul M-Pesa, început ca un experiment tehnologic de incluziune financiară de acordare și rambursare de microcredite, s-a transformat într-un sistem de facilitare a incluziunii financiare și pentru depozitare și economisire. În prezent, sistemul se extinde în Tanzania, Afganistan și India.

Dezvoltarea incluziunii financiare și sprijinul acordat de autoritățile guvernamentale în această direcție au atras jucători neconvenționali: furnizori de servicii de transfer de bani, rețele de oficii poștale, tellcomuri. Acești noi jucători s-au raliat unor campanii masive de culturalizare financiară a persoanelor fizice până nu demult excluse financiar și social. Cu toate aceste progrese strategice și tehnice, omenirea se confruntă încă cu o masă uriașă de adulți, aproape jumătate din populația lumii, care este exclusă financiar. 75% din această masă se concentrează în 25 de țări emergente și în curs de dezvoltare, între care China și India dețin 32% dintre cei în cauză. Între 2011și 2014, 700 milioane de oameni au început să utilizeze servicii financiare și bancare, reducând numărul exclușilor financiari la 2 miliarde, ceea ce reprezintă încă 38% din populația planetei.

La reuniunea de primăvară din 2015, președintele Grupului Băncii Mondiale, Jim Yong Kim, împreună cu o serie de parteneri, agenții multilaterale, bănci globale, uniuni de credit, firme multinaționale de carduri, au lansat un Angajament Global de a ajunge până în 2020 la Accesul Financiar Universal („Universal Financial Access”), conform căruia toți cei două milioane de adulți neincluși financiar vor accesa produse financiar-bancare. Declarația angajantă și fermă a președintelui Grupului Băncii Mondiale va conduce la o desfășurare de resurse financiare și umane fără precedent din partea unuia dintre cei mai importanți actori din piața financiar-bancară globală. În cadrul acestui efort global, Grupul Băncii Mondiale asistă, ca partener tehnic, 17 dintre cele 25 de țări care cumulează cele 2 miliarde de excluși financiari, în procesul de elaborare a Strategiilor Naționale pentru Incluziune Financiară – NFIS. Conform declarațiilor, Banca Mondială a proiectat acorduri de asistență pentru autoritățile guvernamentale din cele 25 de țări în care se află localizate cele 2 miliarde de excluși financiari, în vederea deschiderii a cel puțin 1 miliard de conturi. Împreună cu 13 parteneri globali dedicați proiectului „Universal Financial Access”, s-au planificat o serie de obiective globale: Equity Bank va antrena 50 de milioane de clienți noi în Africa; MasterCard va emite 500 milioane de carduri pentru adulți care în prezent sunt în excluziune financiară; Microfinance CEO Working Group va deschide cca 70 milioane de conturi noi în întreaga lume; Telenor se angajează să ofere la jumătate dintre clienții săi servicii financiare prin telefoane mobile; Visa va deschide conturi e-payment pentru 500 milioane de persoane. Desfășurarea uriașă de resurse pentru a pune în mișcare strategiile, politicile, planurile naționale și mecanismele necesare implementării acestor ținte ambițioase pentru a atinge un procent cât mai ridicat de incluziune financiară demonstrează înțelegerea integrată la nivelul comunității globale a rolului covârșitor jucat de aplicarea conceptelor de incluziune financiară în cadrul modelului actual de strategie în combaterea sărăciei.

Strategii de combatere a sărăciei prin incluziune financiară și prin eliminarea inegalităților extreme în distribuția veniturilor

În paralel cu revigorarea eficacității strategiilor anti-sărăcie prin includerea conceptelor de incluziune financiară, cu rezultate vizibile în ultimul deceniu, se deschide un nou front de abordare strategică, ce s-ar putea constitui într-un nou concept complex de atac: combinarea elementelor de incluziune socială și financiară cu abordarea reducerii inegalităților rezultate din distribuția veniturilor. Noua temă, care a captat în ultimii 2-3 ani atenție și dimensiune globală, este legată de creșterea continuă și excesivă a inegalităților în distribuția veniturilor, cu o viteză mai ridicată decât ritmul în care se reușește reducerea sărăciei. Deteriorarea situației în această direcție conduce, potrivit estimărilor OXFAM citate de șeful FMI, Christine Lagarde, la creșterea de la an la an a bogăției deținute de 1% din populația lumii (grupul miliardarilor, care la nivelul anului 2016 vor depăși bogăția cumulată a 99% din restul populației). În 2014, a fost pentru prima dată când FMI, prin vocea șefului său, a demonstrat statistic impactul negativ al creșterii inegalităților în distribuția veniturilor asupra creșterii economice. Astfel, creșterea cu un procent a ponderii veniturilor celor 1% din populația lumii – grupul miliardarilor – conduce la reducerea produsului intern brut global cu 0,08 puncte procentuale. Explicația rezidă în faptul că grupul celor mai bogați cheltuiește, comparativ, mult mai puțin din ceea ce câștigă decât restul de 99% din populația lumii, ceea ce reduce mult mai mult cererea agregată, afectând negativ creșterea economică. Este o schimbare de atitudine a FMI față de problematica adâncirii inegalităților în distribuția veniturilor și în legătură cu impactul negativ al acestui proces asupra creșterii economice și asupra rezultatelor luptei împotriva sărăciei.

În același context, în studiile cu privire la raiurile fiscale efectuate de marile alianțe globale ale societății civile se arată că cei 1% – grupul miliardarilor – au ascuns averi uriașe estimate la cca 18,5 trilioane dolari, în mare măsură netaxate și oricum retrase din circuitul economic. Un actor major al lumii contemporane, Grupul celor 20 (G20) a început încă din 2013-2014 să ia în considerare elaborarea de strategii pentru combaterea adâncirii inegalităților în distribuția veniturilor ca una dintre principalele amenințări la adresa creșterii economice inclusive, a incluziunii financiare și a combaterii sărăciei.

Tematica pericolelor adâncirii inegalităților în lume a fost abordată în mod constant în cadrul Forumului Economic de la Davos din ultimii 3 ani. În acest an, la Davos a fost prezentat și dezbătut raportul „Economia pentru 1%”, elaborat de OXFAM, care avertizează că situația inegalităților în lume a scăpat de sub control și că lupta împotriva sărăciei este pusă sub semnul întrebării în condițiile dezvoltării unor dezechilibre uriașe ca cele înregistrate în planul adâncirii inegalităților pe plan global. Astfel, primii 62 de miliardari au deținut la nivelul anului 2015 aceeași bogăție ca jumătatea săracă a omenirii, de 3,6 miliarde de oameni. Averea acestor 62 de miliardari a crescut cu 45% din 2010 până în prezent, ceea ce reprezintă o creștere cumulată de 542 miliarde dolari, ajungând la un total de 1,76 trilioane dolari.

În aceeași perioadă, bogăția deținută de jumătatea săracă a populației lumii a scăzut cu peste 1 trilion dolari, semnificând o reducere de 38%. Inegalitatea globală, în amplificare explozivă, subliniază raportul OXFAM, pune în pericol rezultatele pozitive obținute în direcția combaterii sărăciei din ultimul deceniu. Alianțele globale ale societății civile au solicitat comunității internaționale să elaboreze și să propună măsuri urgente pentru a limita eventualele efecte negative asupra procesului favorabil declanșat în cadrul programului extensiv de incluziune financiară lansat de Grupul Băncii Mondiale pentru cei 2 miliarde de excluși financiar, „Universal Financial Access”. Pentru viitorul apropiat, până în anul 2020, este de așteptat o accelerare a coordonării între principalii actori ai procesului de combatere a sărăciei, OCDE, FMI, Grupul Băncii Mondiale, UE. OCDE este actorul cu cel mai puternic impact financiar, dând un accent din ce în ce mai pronunțat caracterului anti-sărăcie al fondurilor investite în creșterea economică, în coordonare cu ceilalți actori. Grupul Băncii Mondiale va fi vectorul principal al dezvoltării incluziunii financiare pe care și-a asumat-o aproape în întregime până în anul 2020, finalul programului de desăvârșire a „Universal Financial Access”.

Cuvinte cheie: dosar | sărăcie | avuție | combatere | criză | economie | OCDE
comentarii
arhivă

Comentariile vor fi publicate doar după validarea acestora de către moderator. Nu vor fi publicate comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau la ură, precum și acuzații fără acoperire. Vă mulțumim!
comments powered by Disqus


articole
din aceeași categorie
arhivă

Florin Georgescu, prim-viceguvernator al Băncii Naționale și economist cu binecunoscute vederi de stânga, analizează în cadrul unei prezentări recente o temă care frământă de câțiva ani buni societatea românească: paradoxul definit prin rezultatele bune la nivel macroeconomic și dezamăgirile accentuate sau chiar tensiunile de la nivel microeconomic. Cu alte cuvinte, Florin Georgescu se întreabă, la fel ca o pleiadă de alți economiști: de ce rezultatele bune macroeconomice nu se transmit la nivelul economiei reale? Profesorul și oficialul BNR vine cu o analiză economică pentru a-și susține argumentele. De la început, este interesant de remarcat că analiza și concluziile studiului sunt trecute prin filtrul viziunii economice de stânga a autorului. Dincolo, însă, de acest lucru, datele și abordarea analizei dlui Florin Georgescu merită remarcate în contextul în care tot mai mulți oameni de afaceri sau cetățeni își pun întrebarea: de ce creșterea economică nu se transmite la nivel micro, în rândul companiilor și populației.

România conduce detașat în clasamentul european al creșterii productivității muncii pe ora lucrată întocmit pe ultimii cinci ani, potrivit datelor furnizate de către Eurostat. În intervalul 2011-2015, acest indicator s-a îmbunătățit cu nu mai puțin de 18,7% raportat la media UE, mult peste situația consemnată în statele baltice Letonia (+11,0%) și Lituania (+8,5%), urmate de Bulgaria (+8,3%).

Citesc de câteva săptămâni opinii care mă plictisesc, pentru că învârt aceeași marotă. Potrivit acestora, politica monetară are rol definitoriu, nu e bine cum e implementată, însă nu prea se spune cum trebuie făcută.

Pe parcursul ultimilor zece ani, diferența dintre prețul curentului livrat populației și cel livrat în industrie a crescut în România de la 1% la 84%, potrivit datelor publicate recent de Eurostat. Această evoluție nu a făcut, însă, decât să urmărească tendința europeană în materie, diferența medie de preț între cele două tipuri de consumatori la nivelul UE fiind în prezent de 132%.

Rata inflației doboară noi recorduri, intrând puternic în domeniul negativ. Prețurile de consum, măsurate prin indicele prețurilor de consum (IPC), au fost mai mici cu 3,3% în luna aprilie 2016 comparativ cu luna aprilie 2015. Conform Institutului Național de Statistică, în luna aprilie 2016, ponderea mărfurilor și serviciilor care au înregistrat o scădere a prețurilor, comparativ cu aprilie 2015, este de 66,7%, cele care au avut creșteri cuprinse în intervalul 0 - 2,5% dețin o pondere de 20,0%. Aceste evoluții au la bază în principal decizii de politică fiscală: reducerea cotei standard a TVA de la 24 la 19% în două etape succesive, cu 4 puncte procentuale de la 1 ianuarie 2016 și cu încă 1 punct procentual de la 1 ianuarie 2017; extinderea sferei de aplicabilitate a cotelor TVA reduse pentru unele categorii de bunuri și servicii de la 1 iunie 2015 și 1 ianuarie 2016; eliminarea accizei speciale la combustibili la 1 ianuarie 2017. 

Guvernul a discutat un pachet de măsuri de combatere a sărăciei. Anunțul public făcut de premierul Cioloș și publicarea câtorva elemente din prezentarea pe care am susținut-o în fața executivului au stârnit reacții. Ceea ce e foarte bine. Sunt cinci moduri de a defini sărăcia, dar la fiecare dintre ele România este pe ultimul loc din UE, la bătaie cu Bulgaria, pe alocuri. În mod particular, situația este dramatică atunci când vine vorba despre sărăcia în rândul copiilor și sărăcia în mediul rural.

Un recent articol din ediția americană a revistei Forbes mi-a trezit atenția în mod deosebit pentru că anunță într-un ton alarmant că, dacă nu cumva se schimbă între timp, „capitalismul va înfometa lumea până în 2050”. De altfel, dezbaterea pe modelul viitor al capitalismului a început mai demult. De fapt, dezbaterea e veche de când lumea (capitalistă).

Despre fenomenul sărăciei există date suficiente (statistici, încadrări în tipuri de sărăcie etc.) scoase la iveală în ton dramatic în special în timpul campaniilor electorale. Opoziția aduce la suprafață cu această ocazie suita proprie de situații reprobabile conexate sărăciei, în timp ce Puterea caută să minimizeze simptomele, cu sloganuri și/sau cheltuieli pe deficit. Evident, în paralel apar și promisiunile de schimbare în bine a situației dacă…

TTIP trebuie gândit și din perspectiva efectului asupra terților. Pe lângă retorica legată de stabilirea de SUA și UE a standardelor globale prin forța asocierii lor, există șanse reale de consecințe geoeconomice rezultate din derularea TTIP. Turcia, spre exemplu, are un acord de liber schimb cu Uniunea Europeană care o obligă să își deschidă piața pentru ceilalți parteneri preferențiali ai UE, fără ca aceștia să aibă o obligație reciprocă. Din moment ce Turcia și SUA nu au un acord de liber schimb, rezultă că, pentru americani, accesul la piața europeană va veni cu tot cu Turcia ca cireașa de pe tort.

Eliminarea sărăciei constituie una dintre principalele preocupări ale societății noastre. Regăsită în rețetare diferite în varii forme ale welfare-state-ului, lupta împotriva flagelului sărăciei folosește cel mai adesea arsenalul redistribuționist, mizând pe forța empatică a discutabilului concept de justiție socială. Taxarea, neavând trăsăturile unui „preț” plătit pentru a intra în posesia unor bunuri dorite, își găsește adesea justificarea mai ales prin nevoia de solidarizare cu cei mai sărăci membri ai societății, cu beneficiarii politicilor de protecție socială.

editorial Capitalul are roți, el vine singur dacă nu-i așternem gropi în față. Capitalul are roți și fuge ușor de un Stat-barieră. citește mai mult
analiticAți auzit de fractali? Ia uitați-vă la copaci! Ce vedeți? Niște structuri asimetrice, dar repetitive? Fractal este – potrivit definiției pe care o poate găsi oricine pe wikipedia – „o figură geometrică fragmentată sau frântă, care poate fi divizată în părți, astfel încât fiecare dintre acestea să fie (cel puțin) o copie miniaturală a întregului”. Termenul a fost introdus, în 1975, de Benoit Mandelbrot și provine din latinescul fractus, care înseamnă „fracturat” sau „spart”.
analiticÎn proiectul de buget pe anul 2016 al noului cabinet Dacian Cioloș, bugetul Serviciului Român de Informații (SRI) înregistrează o creștere spectaculoasă de aproape 20%, de la 1,55 miliarde lei în anul curent la 1,85 miliarde anul viitor. Această creștere bugetară extraordinară vine după o serie de impresionante creșteri succesive în cei doi ani precedenți, astfel încât din 2013 bugetul serviciului intern de informații sau de securitate a țării – sau, în orice caz, bugetul principalului serviciu interior de informații și securitate, că mai sunt câteva – a crescut cu nu mai puțin de 60%!
analiticSe discută, în ultimul timp, tot mai mult și mai insistent despre marile nereguli și abuzuri comise în procesul retrocedării bunurilor imobiliare (terenuri agricole, păduri, clădiri) naționalizate sau confiscate în timpul regimului comunist dictatorial. Pe măsură ce se înmulțesc dezvăluirile făcute de mass-media privind jaful nerușinat asupra patrimoniului național, crește nedumerirea și, totodată, indignarea opiniei publice autohtone, incapabilă să înțeleagă cum a fost posibil ca legi menite să repare marile nedreptăți, daunele (...)
Articole recomandate
Citește online varianta digitală
ECONOMISTUL nr. 16-17, 2016
Economistul 16-17, 14 octombrie 2016
Evenimente ASPES
Curs valutar
Social media
Alpha Bank
Alpha IMMpremier
Alpha IMMpremier
Alpha IMM Import-Export
Alpha IMM Import-Export
  • CECCAR
  • ASE
  • AFER
  • ROMSILVA
  • CAFR
  • BNR
  • ANAF
  • Curtea de Conturi
  • InterAgro
  • Catena
  • ICR
  • FNGCIMM
  • FRC
  • FRGC
  • Ministerul Economiei
  • SIF Banat-Crișana
  • AlphaBank
  • AOAR
  • PRO INVEST
  • Dignitas
  • The Money Channel
  • The Money Channel
  • Revista Audit Financiar
  • Revista PRACTICI DE AUDIT
  • Informația legislativă de care ai nevoie
  • Energy Report
  • Economia Online
  • Amfiteatru Economic
  • Œconomica
  • AIESEC
  • ASER
  • Hyperion
  • ISMB
  • Manpres
  • MailMan


rubrici ECONOMISTUL
Afaceri globale Am citit pentru dumneavoastră Business Cercetare, dezvoltare Dosar Finanțare Fonduri europene În dezbatere Macroeconomie Punctul pe I