Bine ați venit la  ECONOMISTUL!
Săptămânalul comunității economico-financiare din România

Revista Economistul te ține la curent cu ultimele știri, informații, articole și analize din domeniile economic, financiar, academic național și internațional.

cultură
și civilizație economică abonamente
Fii alături de noi în mediul social online și devino fanul nostru pe rețelele de socializare!

Economistul.ro folosește cookie-uri
Cookie-urile sunt fișiere text stocate pe calculatorul dvs. pentru a face experiența navigării pe site mai eficientă și mai plăcută.
Prin continuarea navigării, confirmați că sunteți de acord cu folosirea cookie-urilor - află mai multe despre cookie-uri
Mergi sus
ECONOMISTUL

AVUȚIA RAȚIUNII VS. SĂRĂCIA CU DUHUL
Cinci lucruri demne de știut despre „Pachetul integrat pentru combaterea sărăciei”

Economistul nr. 4, 29 februarie 2016


AVUȚIA RAȚIUNII VS. SĂRĂCIA CU DUHUL Cinci lucruri demne de știut despre „Pachetul integrat pentru combaterea sărăciei”

Guvernul a discutat un pachet de măsuri de combatere a sărăciei. Anunțul public făcut de premierul Cioloș și publicarea câtorva elemente din prezentarea pe care am susținut-o în fața executivului au stârnit reacții.

Ceea ce e foarte bine.

Sunt cinci moduri de a defini sărăcia, dar la fiecare dintre ele România este pe ultimul loc din UE, la bătaie cu Bulgaria, pe alocuri. În mod particular, situația este dramatică atunci când vine vorba despre sărăcia în rândul copiilor și sărăcia în mediul rural. Deci, a pune tema pe agenda publică, așa cum a făcut Guvernul, e un pas înainte.

Contextul în care a apărut acest program este simplu: noua organizare a ședințelor de guvern include o secțiune de dezbateri de politici, după părțile decizionale. Am asistat la aceste ședințe și pot să vă spun că au adus alt suflu și spirit: dincolo de recitat articole de HG și OUG, guvernul este un organism care produce politici. A dezbate la nivel de principii ce obiective vrem să atingem, pe ce resurse contăm și cum vrem să ajungem la obiectiv ar fi trebuit să fie o obișnuință. Dar nu era.

Demnitarii români obișnuiesc să se autoîngroape în hârtii și pigulesc texte deja livrate de departamentele juridice. Introducerea acestei secțiuni de discuții de politici – secțiunea C – în ședințele de guvern de către Dacian Cioloș și cancelarul Dragoș Tudorache este în sine o minirevoluție în modul de lucru al Guvernului. Mi-a revenit, deci, sarcina de a prezenta miniștrilor un pachet de politici.

Colegii de la presă au fost încântați de prezentare și au decis că merită publicate câteva dintre slide-uri pe site. Văzând reacțiile publice, mă bucur că au făcut-o. Pentru cei care nu le-au văzut ele se găsesc la adresa http://gov.ro/ro/stiri/pachetul-national-anti-saracie.

Ceea ce nu înseamnă că cele câteva slide-uri publicate sunt tot programul anti-sărăcie, cum s-au grăbit unii comentatori să spună.

De fapt, cele 47 de măsuri prezentate sintetic în schema numită „Plasa de siguranță” au fiecare în spate câte o fișă care explică:

  1. obiectivul de politici pe care ni-l propunem (ex., „niciun copil fără identitate”);
  2. de unde vom lua banii (mai ales din fonduri europene);
  3. instituțiile responsabile și instrumentele ce vor fi folosite;
  4. țintele pe care le propunem a fi atinse pe durata de viață a acestui guvern, adică până la toamnă;
  5. ce trebuie să schimbăm la nivel legislativ/instituțional pentru ca obiectivul să fie atins (ex: de schimbat legea care împiedică alocarea de CNP nou-născuților ai căror părinți nu au domiciliu, pentru a rămâne în exemplul de mai sus).

Aceste fișe au presupus muncă multă din partea echipelor de la cabinetul meu și al colegului Valeriu Nicolae, plus a oamenilor din ministere care ne-au ajutat. Au presupus seri târzii și weekend-uri petrecute la Guvern și cel puțin o companie de livrat pizza care a trebuit să primească explicații detaliate cum că realmente există adresa „Piața Victoriei numărul 1” și se referă la palatul acela mare de pe dreapta când vii dinspre Romană.

Cele 47 de fișe detaliate nu sunt definitive, sunt documente de lucru După discuții publice, vom trece la elaborarea actelor normative necesare: hotărâri de guvern, ghiduri de finanțare, memorandumuri etc.

Procesul ar trebui să fie unul obișnuit de gândire, consultare și adoptare de politici publice. Probabil că ne-am obișnuit atât de mult cu guverne care vin cu sute de pagini de articole de legi deja scrise și spun că vor să ne consulte (pentru că există obligație legală privind consultarea), încât am uitat cum ar trebui să dezbatem de fapt.

S-au acumulat în spațiul public câteva întrebări pentru care vreau să ofer informație de context.

1. Care e legătura dintre acest pachet și „Strategia națională privind incluziunea socială și reducerea sărăciei 2015-2020”?

Oameni atașați de această Strategie sau care erau în Guvern când a fost adoptată s-au arătat îngrijorați că nu am pune-o în aplicare. De remarcat că, de când a fost adoptată, nu s-a întâmplat aproape nimic cu respectivul document, deși din numele ei se presupune că ar fi început să fie aplicată în 2015. Guvernul care a adoptat-o a făcut un grup de lucru interministerial. Și cam atât. Banca Mondială a pregătit nouă planuri de acțiune pentru implementare, care au fost bine primite și plasate într-un sertar.

Pe de altă parte, Strategia anti-sărăcie nu este singurul document care își propune să amelioreze problema. Este doar unul dintre documentele produse de consultanți la comanda unui minister – mai avem câteva strategii cu impact pe câte un sub-domeniu. Avem strategie privind protecția copiilor (de fapt, mai multe cu copii), avem strategie privind îmbătrânirea activă (de fapt, mai multe cu persoane în vârstă). Avem strategie privind reducerea părăsirii timpurii a școlii, pentru sănătate, pentru învățământul terțiar etc. Și aceste „etc.” nu sunt o metaforă: avem vreo 75 de strategii elaborate de diverse ministere, fiecare cu planuri proprii de acțiuni. Dacă nu ați auzit despre ele este pentru că niciun guvern nu le-a luat în serios, nu le-a pus cap la cap și nu a decis ce vrea realmente să facă, în ce ordine și cum anume.

Acest guvern nu a vrut să scrie încă o Strategie și nici nu a vrut să le ignore pe cele existente. De fapt, le-am luat la mână, am scos din ele măsurile care pot fi operaționalizate, finanțate, demarate și urmărite pe perioada de viață a acestui guvern. Cei care spun că nu gândim strategic confundă gândirea strategică cu vorbăria strategică. Gândirea strategică înseamnă să aduci strategiile în realitate.

Firul roșu este dat însă de Țintele 2020 pe care România și le-a asumat față de Uniunea Europeană: reducerea numărului de oameni supuși riscului de excluziune cu 580.000, reducerea abandonului școlar la 11,3% (era 18% în 2014), creșterea ratei de angajare. Până acum nu a fost clar cum facem aceste lucruri, guvernele nu prea băgau în seamă strategiile. Nu suntem pe traiectoria de atingere a țintelor 2020 și încercăm să revenim. Pachetul integrat de combatere a sărăciei face exact asta: culege idei din strategiile sectoriale care țintesc 2020 plus dintre proiectele cu impact dezvoltate de ONG-uri, le aduce pe masa guvernului, însărcinează clar ministerele plus Cancelaria și identifică resursele. Acesta e motivul pentru care se numește „integrat”.

2. Îi ajutăm realmente pe cei mai săraci?

Conceptul cheie al acestui pachet este organizarea măsurilor pe cicluri de viață, ceea ce am numit „Plasa de siguranță”. Ideea de bază este că statul își propune să ajute oamenii să treacă peste anumite praguri pe care în viața reală cei mai săraci dintre noi le ratează. Un copil care nu are identitate pentru că părinții nu pot face dovada domiciliului va dispărea de pe radarul sistemului de educație și de asistență socială. Oricum ai ajusta apoi ajutoarele sociale, e irelevant în cazul său.

Un copil care nu e corect diagnosticat la naștere pierde șansa de a primi tratament. În zonele sărace, o mamă care nu dispune de creșă trebuie să stea acasă cu copilul, deci nu mai caută de lucru, deci intră în spirala sărăciei. Un copil care nu ajunge la grădiniță pierde startul în dezvoltarea cognitivă. Am trecut rapid prin măsurile privind copilăria. La vârsta școlară, pachetul se concentrează pe reducerea abandonului sau întoarcerea la școală a celor care au abandonat-o (propunem, de pildă, extinderea pe bani europeni a programul de succes „A doua șansă”). Aceasta este logica pachetului de măsuri organizate pe vârste: când ești aproape să te împiedici, statul îți întinde o mână și te repune pe traiectorie. Nu intru aici în detalii, sper să vă convingeți singuri.

Am țintit toate măsurile propuse spre cei mai săraci dintre români, spre cei care riscă să scape cu totul sistemului social. Și aici încercăm să remediem o nedreptate de fond: sistemul de asistență socială din România este printre cele mai ineficiente din UE pentru că, pe de o parte, nu îi ajută pe cei mai săraci (prea multe hârtii de completat, prea multe acte, prea inflexibil) și, pe de altă parte, redistribuie social la prea mulți (fiecare ajutor social are propria metodologie și sunt unele care ajung la jumătate din populație). Ministerul Muncii are planuri de remediere a acestor probleme, cel mai notabil fiind Legea Venitului Minim de Incluziune, care unifică cele trei plăți sociale principale și creează stimulente pentru incluziune pe piața muncii. Pachetul despre care vorbim vine peste aceste eforturi, cu măsuri orientate spre cei mai săraci.

Este o critică adusă de ani de zile României în rapoartele de țară făcute de diverse instituții: procentual, din PIB plătim puțin pentru cheltuieli sociale, dar și ce dăm e prost orientat sau administrat. Poate că a fost nevoie de un guvern de independenți să încerce o focusare spre cei mai săraci dintre noi. De ce se întâmplă asta? Am o teorie, dar o păstrez pentru când ies din demnitatea publică pe care o dețin momentan.

3. O viziune pentru fondurile europene?

Acest pachet vine să concretizeze o nouă viziune despre fondurile europene, despre care premierul Dacian Cioloș și ministrul pentru fonduri europene, Aura Răducu, au tot amintit. Fondurile europene au suferit de un fel de ezoterism ciudat: par un domeniu cu reguli, logică și viață proprii, proceduri ferme de neînțeles pentru profani, multă hârțogărie și enorm de mult bla-bla.

Și se întâmplă asta pentru că politicienii au scăpat lucruri din mână sau au fost interesați doar dacă le pică ceva rente. Au lăsat funcționarilor domeniul, funcționari care sunt bine pregătiți, dar nu pot stabili ei obiective de politici. Acest lucru trebuie să se schimbe. Nu lansăm apeluri și ghiduri doar ca să absorbim bani, nu gândim programe doar pentru ca să justificăm echipe de proiect și sporuri „de fonduri” pentru birocrație. Plecăm de la ce vrem să atingem ca obiective pentru societate.

În ceea ce privește domeniul social, acest guvern va canaliza clar fondurile europene spre a oferi o plasă de siguranță celor mai săraci dintre români și spre atingerea obiectivelor 2020. Nu înseamnă că e singurul obiectiv. Alți colegi din Cancelarie și ministere lucrează la pachete similare pentru competitivitate economică sau pentru reforma administrației.

E nevoie de coordonare la nivel de principii și obiective. Premierul Cioloș a cerut Autorităților de Management să gândească proiecte comune. Să nu mai fie fiecare Program un trib în sine. Dacă un primar vrea să construiască o creșă socială, atunci trebuie să depună un singur proiect, chiar dacă banii vin de la două entități diferite. Clădirea este eligibilă dintr-un program operațional, cel care se referă la infrastructură, salariile oamenilor sunt eligibile din alt program, cel privitor la capital uman. Nu mai vrem clădiri goale pentru că un AM nu a aprobat la timp banii pentru salarii, în timp ce alt AM a aprobat clădirea.

Știm că oamenii din sistem s-au învățat cu guvernanți care nu pricep nimic din povestea asta cu fondurile și se lasă îngropați în teancuri de hârtii de semnat. Noi însă știm povestea cu fondurile. Procedurile nu trebuie să țină de ezoterism: trebuie să avem proceduri unice și simple, pași unitari indiferent de ce AM este vorba, totul în sistem electronic unic, fără hârtii și fără redundanțe. Mai mulți bani la beneficiari și mai puțini pentru salarii la echipele de proiect din administrație; control pe teren, nu la numărat chitanțe.

E nevoie apoi de o regândire a rolului statului în zona fondurilor europene. Statul român s-a automutilat, externalizând în trecut servicii care ar trebui să fie permanente, și în același timp s-a îngrășat făcând micromanagement. „Industria POSDRU” a fost un fenomen creat de acest stil de lucru: avem niște obiective de politici (să zicem să angajăm tinerii), lansăm niște call-uri și vedem dacă vom avea noroc să vină unii care să pregătească bine tinerii. Cum impactul real e undeva jos pe scala priorităților, vin unii care produc hârtii. Ce face statul în schimb? Verifică foarte atent hârtiile respective. Foarte, foarte atent. ONG-urile cu programe sociale de succes căutau bani privați (bravo lor) în timp ce fondurile europene care ar fi trebuit să aibă impact social erau urmărite după procesul de hârtii.

Ce ar trebui să facă statul? Să își dezvolte capacitatea pe zona de servicii permanente. ONG-urile sau partenerii sociali ar trebui să completeze acolo unde statul nu o poate face. Pentru a evita micromanagementul din partea statului ar trebui să folosim instrumentul numit global grant – statul externalizează managementul de proiect unor organizații care intermediază granturi. Global grantul este un instrument folosit frecvent în UE, dar în România am preferat să creștem birocrația permanentă de verificat hârtii. Sperăm să găsim soluții rapide pentru a folosi acest sistem și în România.

Care e legătura cu pachetul anti-sărăcie? Aceasta este rezolvarea misterului din întrebarea „de unde are bani de anti-sărăcie guvernul Cioloș care deja e cu un buget la limită?”. E simplu: nu avem bani în plus, îi folosim mai bine pe cei europeni deja antamați. Toate obiectivele de politici din cele 47 de fișe sunt eligibile din fonduri europene. Ce am făcut de fapt a fost să luăm strategiile existente + modele de bune practici din societate (de gen „Teach for Romania”) și să căutăm bani pentru ele în fondurile europene, care au obiective larg și vag definite în acest moment. Vom îngusta aceste obiective prin ghidurile care urmează a fi scrise.

4. Care sunt pașii următori?

Deocamdată am elaborat niște idei de politici, am indicat sursele de finanțare și lucrăm la dezvoltarea instrumentelor de implementare. Pe acestea le vom discuta cu oamenii din domeniu. Apoi urmează alocările și condiții concrete. Este o idee bună să facem creșe sociale în zonele sărace din orașe pentru ca oamenii să poată merge la lucru? Ok, în ce axe din cele două Programe structurale încadrăm acest obiectiv și cât punem din anvelopa financiară totală? Aceste decizii vor fi luate la nivel de miniștri, pe baza dialogului cu societatea.

5. În fine, care e faza cu desenul?

Am pus pe primul slide al prezentării un desen care între timp a devenit foarte cunoscut. Există un om care a fost adus de OvidiuRo când lucram normele de implementare pentru Legea „Fiecare Copil în Grădiniță”. El se ocupă de desene care ilustrează un proces de gândire/muncă. I-a plăcut la guvern și a zis că vrea să mai voluntarizeze. A venit într-o zi și l-am întrebat: cum ai putea tu să pui toate astea într-un desen? Pentru noi, echipa care a lucrat la pachet, e totul clar acolo, în câteva linii și cuvinte. Faptul că mă sună oameni să lucreze voluntar pentru Guvern e genul acela de fapt mărunt care te face să continui. Îi mulțumesc lui Adrian Popa pentru acest desen care a pus o față umană unui pachet de politici altfel sec. A ajutat ca mesajul să ajungă la mai multă lume. Pentru că, vorba lui Dan Suciu: e mult mai bine ca lumea să te critice pentru ceea ce faci decât pentru bazaconii fără legătură cu activitatea ta.

Cuvinte cheie: dosar | sărăcie | avuție | combatere | criză | economie | guvern
comentarii
arhivă

Comentariile vor fi publicate doar după validarea acestora de către moderator. Nu vor fi publicate comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau la ură, precum și acuzații fără acoperire. Vă mulțumim!
comments powered by Disqus


articole
din aceeași categorie
arhivă

Florin Georgescu, prim-viceguvernator al Băncii Naționale și economist cu binecunoscute vederi de stânga, analizează în cadrul unei prezentări recente o temă care frământă de câțiva ani buni societatea românească: paradoxul definit prin rezultatele bune la nivel macroeconomic și dezamăgirile accentuate sau chiar tensiunile de la nivel microeconomic. Cu alte cuvinte, Florin Georgescu se întreabă, la fel ca o pleiadă de alți economiști: de ce rezultatele bune macroeconomice nu se transmit la nivelul economiei reale? Profesorul și oficialul BNR vine cu o analiză economică pentru a-și susține argumentele. De la început, este interesant de remarcat că analiza și concluziile studiului sunt trecute prin filtrul viziunii economice de stânga a autorului. Dincolo, însă, de acest lucru, datele și abordarea analizei dlui Florin Georgescu merită remarcate în contextul în care tot mai mulți oameni de afaceri sau cetățeni își pun întrebarea: de ce creșterea economică nu se transmite la nivel micro, în rândul companiilor și populației.

România conduce detașat în clasamentul european al creșterii productivității muncii pe ora lucrată întocmit pe ultimii cinci ani, potrivit datelor furnizate de către Eurostat. În intervalul 2011-2015, acest indicator s-a îmbunătățit cu nu mai puțin de 18,7% raportat la media UE, mult peste situația consemnată în statele baltice Letonia (+11,0%) și Lituania (+8,5%), urmate de Bulgaria (+8,3%).

Citesc de câteva săptămâni opinii care mă plictisesc, pentru că învârt aceeași marotă. Potrivit acestora, politica monetară are rol definitoriu, nu e bine cum e implementată, însă nu prea se spune cum trebuie făcută.

Pe parcursul ultimilor zece ani, diferența dintre prețul curentului livrat populației și cel livrat în industrie a crescut în România de la 1% la 84%, potrivit datelor publicate recent de Eurostat. Această evoluție nu a făcut, însă, decât să urmărească tendința europeană în materie, diferența medie de preț între cele două tipuri de consumatori la nivelul UE fiind în prezent de 132%.

Rata inflației doboară noi recorduri, intrând puternic în domeniul negativ. Prețurile de consum, măsurate prin indicele prețurilor de consum (IPC), au fost mai mici cu 3,3% în luna aprilie 2016 comparativ cu luna aprilie 2015. Conform Institutului Național de Statistică, în luna aprilie 2016, ponderea mărfurilor și serviciilor care au înregistrat o scădere a prețurilor, comparativ cu aprilie 2015, este de 66,7%, cele care au avut creșteri cuprinse în intervalul 0 - 2,5% dețin o pondere de 20,0%. Aceste evoluții au la bază în principal decizii de politică fiscală: reducerea cotei standard a TVA de la 24 la 19% în două etape succesive, cu 4 puncte procentuale de la 1 ianuarie 2016 și cu încă 1 punct procentual de la 1 ianuarie 2017; extinderea sferei de aplicabilitate a cotelor TVA reduse pentru unele categorii de bunuri și servicii de la 1 iunie 2015 și 1 ianuarie 2016; eliminarea accizei speciale la combustibili la 1 ianuarie 2017. 

În ultimele 5 decenii, guvernele, instituțiile internaționale și un larg evantai de mișcări sociale globale s-au concentrat asupra unor dezvoltări teoretice și practice, strategii și politici care au declanșat coagularea unui larg consens global privind lupta împotriva sărăciei. De-a lungul acestei perioade, agenda globală de combatere a sărăciei s-a constituit într-o temă majoră a epocii contemporane, în permanentă dezvoltare, care a redefinit continuu potențialul și arsenalul de strategii și politici ale omenirii în combaterea acestui flagel.

Un recent articol din ediția americană a revistei Forbes mi-a trezit atenția în mod deosebit pentru că anunță într-un ton alarmant că, dacă nu cumva se schimbă între timp, „capitalismul va înfometa lumea până în 2050”. De altfel, dezbaterea pe modelul viitor al capitalismului a început mai demult. De fapt, dezbaterea e veche de când lumea (capitalistă).

Despre fenomenul sărăciei există date suficiente (statistici, încadrări în tipuri de sărăcie etc.) scoase la iveală în ton dramatic în special în timpul campaniilor electorale. Opoziția aduce la suprafață cu această ocazie suita proprie de situații reprobabile conexate sărăciei, în timp ce Puterea caută să minimizeze simptomele, cu sloganuri și/sau cheltuieli pe deficit. Evident, în paralel apar și promisiunile de schimbare în bine a situației dacă…

TTIP trebuie gândit și din perspectiva efectului asupra terților. Pe lângă retorica legată de stabilirea de SUA și UE a standardelor globale prin forța asocierii lor, există șanse reale de consecințe geoeconomice rezultate din derularea TTIP. Turcia, spre exemplu, are un acord de liber schimb cu Uniunea Europeană care o obligă să își deschidă piața pentru ceilalți parteneri preferențiali ai UE, fără ca aceștia să aibă o obligație reciprocă. Din moment ce Turcia și SUA nu au un acord de liber schimb, rezultă că, pentru americani, accesul la piața europeană va veni cu tot cu Turcia ca cireașa de pe tort.

Eliminarea sărăciei constituie una dintre principalele preocupări ale societății noastre. Regăsită în rețetare diferite în varii forme ale welfare-state-ului, lupta împotriva flagelului sărăciei folosește cel mai adesea arsenalul redistribuționist, mizând pe forța empatică a discutabilului concept de justiție socială. Taxarea, neavând trăsăturile unui „preț” plătit pentru a intra în posesia unor bunuri dorite, își găsește adesea justificarea mai ales prin nevoia de solidarizare cu cei mai sărăci membri ai societății, cu beneficiarii politicilor de protecție socială.

editorial Capitalul are roți, el vine singur dacă nu-i așternem gropi în față. Capitalul are roți și fuge ușor de un Stat-barieră. citește mai mult
analiticAți auzit de fractali? Ia uitați-vă la copaci! Ce vedeți? Niște structuri asimetrice, dar repetitive? Fractal este – potrivit definiției pe care o poate găsi oricine pe wikipedia – „o figură geometrică fragmentată sau frântă, care poate fi divizată în părți, astfel încât fiecare dintre acestea să fie (cel puțin) o copie miniaturală a întregului”. Termenul a fost introdus, în 1975, de Benoit Mandelbrot și provine din latinescul fractus, care înseamnă „fracturat” sau „spart”.
analiticÎn proiectul de buget pe anul 2016 al noului cabinet Dacian Cioloș, bugetul Serviciului Român de Informații (SRI) înregistrează o creștere spectaculoasă de aproape 20%, de la 1,55 miliarde lei în anul curent la 1,85 miliarde anul viitor. Această creștere bugetară extraordinară vine după o serie de impresionante creșteri succesive în cei doi ani precedenți, astfel încât din 2013 bugetul serviciului intern de informații sau de securitate a țării – sau, în orice caz, bugetul principalului serviciu interior de informații și securitate, că mai sunt câteva – a crescut cu nu mai puțin de 60%!
analiticSe discută, în ultimul timp, tot mai mult și mai insistent despre marile nereguli și abuzuri comise în procesul retrocedării bunurilor imobiliare (terenuri agricole, păduri, clădiri) naționalizate sau confiscate în timpul regimului comunist dictatorial. Pe măsură ce se înmulțesc dezvăluirile făcute de mass-media privind jaful nerușinat asupra patrimoniului național, crește nedumerirea și, totodată, indignarea opiniei publice autohtone, incapabilă să înțeleagă cum a fost posibil ca legi menite să repare marile nedreptăți, daunele (...)
Articole recomandate
Citește online varianta digitală
ECONOMISTUL nr. 16-17, 2016
Economistul 16-17, 14 octombrie 2016
Evenimente ASPES
Curs valutar
Social media
Alpha Bank
Alpha IMMpremier
Alpha IMMpremier
Alpha IMM Import-Export
Alpha IMM Import-Export
  • CECCAR
  • ASE
  • AFER
  • ROMSILVA
  • CAFR
  • BNR
  • ANAF
  • Curtea de Conturi
  • InterAgro
  • Catena
  • ICR
  • FNGCIMM
  • FRC
  • FRGC
  • Ministerul Economiei
  • SIF Banat-Crișana
  • AlphaBank
  • AOAR
  • PRO INVEST
  • Dignitas
  • The Money Channel
  • The Money Channel
  • Revista Audit Financiar
  • Revista PRACTICI DE AUDIT
  • Informația legislativă de care ai nevoie
  • Energy Report
  • Economia Online
  • Amfiteatru Economic
  • Œconomica
  • AIESEC
  • ASER
  • Hyperion
  • ISMB
  • Manpres
  • MailMan


rubrici ECONOMISTUL
Afaceri globale Am citit pentru dumneavoastră Business Cercetare, dezvoltare Dosar Finanțare Fonduri europene În dezbatere Macroeconomie Punctul pe I