Bine ați venit la  ECONOMISTUL!
Săptămânalul comunității economico-financiare din România

Revista Economistul te ține la curent cu ultimele știri, informații, articole și analize din domeniile economic, financiar, academic național și internațional.

cultură
și civilizație economică abonamente
Fii alături de noi în mediul social online și devino fanul nostru pe rețelele de socializare!

Economistul.ro folosește cookie-uri
Cookie-urile sunt fișiere text stocate pe calculatorul dvs. pentru a face experiența navigării pe site mai eficientă și mai plăcută.
Prin continuarea navigării, confirmați că sunteți de acord cu folosirea cookie-urilor - află mai multe despre cookie-uri
Mergi sus
ECONOMISTUL

AVUȚIA RAȚIUNII VS. SĂRĂCIA CU DUHUL
Capitalism 2050: 10 miliarde de săraci?

Daniel Apostol, jurnalist, doctorand în istorie, Universitatea Ovidius din Constanța
Economistul nr. 4, 29 februarie 2016


AVUȚIA RAȚIUNII VS. SĂRĂCIA CU DUHUL Capitalism 2050: 10 miliarde de săraci?

Un recent articol din ediția americană a revistei Forbes mi-a trezit atenția în mod deosebit pentru că anunță într-un ton alarmant că, dacă nu cumva se schimbă între timp, „capitalismul va înfometa lumea până în 2050”. De altfel, dezbaterea pe modelul viitor al capitalismului a început mai demult. De fapt, dezbaterea e veche de când lumea (capitalistă).

Până una-alta, capitalismul așa cum îl știm astăzi pare să fie cea mai bună societate inventată de om până în prezent, dar asta nu înseamnă că este și perfectă. Simplist vorbind, capitalismul este un sistem social, economic și politic bazat pe proprietatea privată, pe piața liberă și pe libertatea deplină de acțiune. Rolul capitalismului este să producă orice tip de bunuri și să ofere orice tip de serviciu își doresc consumatorii, în orice cantitate, de preferat cât mai mult, cât mai bun, cât mai ieftin.

Articolul din Forbes subliniază însă discrepanțele inevitabile unui astfel de sistem, în care se adâncește prăpastia dintre cei ce își sporesc proprietatea privată și cei ce sunt la limita de subzistență. Potrivit Forbes, capitalismul a generat o masivă bunăstare pentru unii, dar a devastat literalmente planeta și a eșuat în a spori bunăstarea umanității în ansamblu. Iar cifrele aduse în sprijinul acestei acuzații sunt pline de dramatism: astăzi asistăm la dispariția unor specii cu o viteză de 100 de ori mai mare decât rata naturală înregistrată în primii 65 de milioane de ani! Din 2000 încoace, pierdem anual câte 6 milioane de hectare de pădure primară. Din ce în ce mai multă lume trăiește sub nivelul de sărăcie: chiar și în Statele Unite (cea mai dezvoltată economie a lumii), 15% din populație este săracă, iar 20% dintre tinerii americani sunt amenințați de flagelul sărăciei. Până în 2050 vom fi 10 miliarde de oameni pe Pământ. Și atunci, Forbes întreabă: „cum vom putea să hrănim o populație din ce în ce mai numeroasă, în timp ce resursele sunt din ce în ce mai puține?”. Tema este abordată într-o cheie economică, mai curând decât una ideologică, plecând de la faptul că la baza crizei stau toate activitățile economice ale sistemului capitalist, de la agricultura intensivă, dezvoltarea de infrastructură, până la consumul la fel de intensiv de rezerve naturale de tot felul. Corporațiile sunt prinse într-un circuit al exploatării resurselor în din ce în ce mai creative moduri. Forbes citează lucrarea a doi profesori (Christopher Wright și Daniel Nyberg: Climate Change, Capitalism and Corporations), în care se arată că marile corporații au un comportament continuu de exploatare a mediului, păstrând însă în umbră legătura dintre creșterea economică fără-de-sfârșit și distrugerea continuă a mediului.

Apare în articolul din Forbes ideea necesității unui nou sistem: se impune inventarea și construirea unei societăți care să echilibreze creșterea economică cu sustenabilitatea și înflorirea umanității. Se impune astfel inventarea unui nou mod de a face afaceri. Crearea unui nou tip de capitalism. De altfel, pare că procesul a și început deja, odată cu apariția și dezvoltarea antreprenoriatului social, dar și cu – din ce în ce mai prezentă – crearea de afaceri cu grad ridicat de responsabilitate față de comunitate și mediu. Apare și ideea unui nou tip de management: responsabilizarea sporită a angajaților, administrarea mai agilă, mai flexibilă a afacerii în funcție nu doar de nevoia de a realiza profitul, ci și din imperativul de a proteja mediul și de a regenera resursele naturale.

Nu întâmplător, subliniază analiștii de la Bloomberg, una dintre cele mai aprinse dezbateri se țin în jurul întrebării dacă nu cumva marginile de profit ale corporațiilor ar trebui să scadă de la cotele ridicate de astăzi. O scurtă privire asupra ultimilor 25 de ani de evoluție a profitabilității companiilor S&P 500 arată că marginile de profit ale acestora s-au păstrat la vârfuri istorice. Analistul Sumana Manohar de la Goldman Sachs arată că profitabilitatea corporațiilor a crescut datorită a patru tendințe: prețuri ridicate la bunuri, prețuri scăzute de producție în piețele emergente, cerere crescută în aceleași piețe emergente și sporirea în ritm alert a eficienței corporative ca urmare a noilor tehnologii. Potrivit Goldman Sachs, dacă marginile ridicate de profit ale corporațiilor rămân neschimbate pentru următorii ani (mai ales atunci când cererea globală va cădea sub tendințele actuale), se vor naște din ce în ce mai multe întrebări cu privire la eficiența capitalismului. Altfel spus, marginile de profit ar trebui să oscileze, să lase loc apariției de noi competitori și să producă o erodare a corporațiilor și a prețurilor care duc la crearea acestor margini ridicate. Marginile scăzute de profit ar duce la ieșirea din business a jucătorilor slabi, oferind mai mult spațiu în piață companiilor puternice. Dacă acest ciclu nu se mai produce – spun analiștii citați de Bloomberg – „ceva straniu se petrece”.

Managerii instituțiilor financiare globale dețin circa 70% din piața de capital. Acești „patroni nevăzuți” nu au nicio implicare în comunitățile unde operează companiile pe care le dețin. Mai mult, susține Forbes, managementul este concentrat în mâinile unor extrem de puțini indivizi (CEO, general-manageri). Dar, pe de altă parte, multe start-up-uri arată astăzi disponibilitatea de a distribui capitalul către angajați, odată cu răspunderea multor procese ale afacerii. Potrivit revistei The Economist, inițiativele antreprenoriale de astăzi sunt din ce în ce mai orientate spre încurajarea angajaților prin cooptarea în patronat. Diferența fundamentală stă astfel în forma de proprietate a afacerii: în timp ce nimeni nu este sigur cine deține o corporație listată, start-up-urile arată cu precizie cine ce anume deține, diminuând în același timp inegalitățile dintre indivizi.

Și, apropos de viitorul capitalismului, de reținut și ideea lansată recent de cunoscutul om de știință Stephen Hawking. Pe măsură ce tehnologiile avansează rapid, asistăm la o sporire alarmantă a inegalităților economice. Hawkins crede că dacă mașinile vor înlocui pe deplin munca oamenilor și vor produce toate bunurile necesare, vom accentua prăpastia dintre foarte puținii indivizi care vor deține averi uriașe și masele enorme de oameni care vor trăi într-o „abjectă sărăcie”.

comentarii
arhivă

Comentariile vor fi publicate doar după validarea acestora de către moderator. Nu vor fi publicate comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau la ură, precum și acuzații fără acoperire. Vă mulțumim!
comments powered by Disqus


articole
din aceeași categorie
arhivă

Florin Georgescu, prim-viceguvernator al Băncii Naționale și economist cu binecunoscute vederi de stânga, analizează în cadrul unei prezentări recente o temă care frământă de câțiva ani buni societatea românească: paradoxul definit prin rezultatele bune la nivel macroeconomic și dezamăgirile accentuate sau chiar tensiunile de la nivel microeconomic. Cu alte cuvinte, Florin Georgescu se întreabă, la fel ca o pleiadă de alți economiști: de ce rezultatele bune macroeconomice nu se transmit la nivelul economiei reale? Profesorul și oficialul BNR vine cu o analiză economică pentru a-și susține argumentele. De la început, este interesant de remarcat că analiza și concluziile studiului sunt trecute prin filtrul viziunii economice de stânga a autorului. Dincolo, însă, de acest lucru, datele și abordarea analizei dlui Florin Georgescu merită remarcate în contextul în care tot mai mulți oameni de afaceri sau cetățeni își pun întrebarea: de ce creșterea economică nu se transmite la nivel micro, în rândul companiilor și populației.

România conduce detașat în clasamentul european al creșterii productivității muncii pe ora lucrată întocmit pe ultimii cinci ani, potrivit datelor furnizate de către Eurostat. În intervalul 2011-2015, acest indicator s-a îmbunătățit cu nu mai puțin de 18,7% raportat la media UE, mult peste situația consemnată în statele baltice Letonia (+11,0%) și Lituania (+8,5%), urmate de Bulgaria (+8,3%).

Citesc de câteva săptămâni opinii care mă plictisesc, pentru că învârt aceeași marotă. Potrivit acestora, politica monetară are rol definitoriu, nu e bine cum e implementată, însă nu prea se spune cum trebuie făcută.

Pe parcursul ultimilor zece ani, diferența dintre prețul curentului livrat populației și cel livrat în industrie a crescut în România de la 1% la 84%, potrivit datelor publicate recent de Eurostat. Această evoluție nu a făcut, însă, decât să urmărească tendința europeană în materie, diferența medie de preț între cele două tipuri de consumatori la nivelul UE fiind în prezent de 132%.

Rata inflației doboară noi recorduri, intrând puternic în domeniul negativ. Prețurile de consum, măsurate prin indicele prețurilor de consum (IPC), au fost mai mici cu 3,3% în luna aprilie 2016 comparativ cu luna aprilie 2015. Conform Institutului Național de Statistică, în luna aprilie 2016, ponderea mărfurilor și serviciilor care au înregistrat o scădere a prețurilor, comparativ cu aprilie 2015, este de 66,7%, cele care au avut creșteri cuprinse în intervalul 0 - 2,5% dețin o pondere de 20,0%. Aceste evoluții au la bază în principal decizii de politică fiscală: reducerea cotei standard a TVA de la 24 la 19% în două etape succesive, cu 4 puncte procentuale de la 1 ianuarie 2016 și cu încă 1 punct procentual de la 1 ianuarie 2017; extinderea sferei de aplicabilitate a cotelor TVA reduse pentru unele categorii de bunuri și servicii de la 1 iunie 2015 și 1 ianuarie 2016; eliminarea accizei speciale la combustibili la 1 ianuarie 2017. 

În ultimele 5 decenii, guvernele, instituțiile internaționale și un larg evantai de mișcări sociale globale s-au concentrat asupra unor dezvoltări teoretice și practice, strategii și politici care au declanșat coagularea unui larg consens global privind lupta împotriva sărăciei. De-a lungul acestei perioade, agenda globală de combatere a sărăciei s-a constituit într-o temă majoră a epocii contemporane, în permanentă dezvoltare, care a redefinit continuu potențialul și arsenalul de strategii și politici ale omenirii în combaterea acestui flagel.

Guvernul a discutat un pachet de măsuri de combatere a sărăciei. Anunțul public făcut de premierul Cioloș și publicarea câtorva elemente din prezentarea pe care am susținut-o în fața executivului au stârnit reacții. Ceea ce e foarte bine. Sunt cinci moduri de a defini sărăcia, dar la fiecare dintre ele România este pe ultimul loc din UE, la bătaie cu Bulgaria, pe alocuri. În mod particular, situația este dramatică atunci când vine vorba despre sărăcia în rândul copiilor și sărăcia în mediul rural.

Despre fenomenul sărăciei există date suficiente (statistici, încadrări în tipuri de sărăcie etc.) scoase la iveală în ton dramatic în special în timpul campaniilor electorale. Opoziția aduce la suprafață cu această ocazie suita proprie de situații reprobabile conexate sărăciei, în timp ce Puterea caută să minimizeze simptomele, cu sloganuri și/sau cheltuieli pe deficit. Evident, în paralel apar și promisiunile de schimbare în bine a situației dacă…

TTIP trebuie gândit și din perspectiva efectului asupra terților. Pe lângă retorica legată de stabilirea de SUA și UE a standardelor globale prin forța asocierii lor, există șanse reale de consecințe geoeconomice rezultate din derularea TTIP. Turcia, spre exemplu, are un acord de liber schimb cu Uniunea Europeană care o obligă să își deschidă piața pentru ceilalți parteneri preferențiali ai UE, fără ca aceștia să aibă o obligație reciprocă. Din moment ce Turcia și SUA nu au un acord de liber schimb, rezultă că, pentru americani, accesul la piața europeană va veni cu tot cu Turcia ca cireașa de pe tort.

Eliminarea sărăciei constituie una dintre principalele preocupări ale societății noastre. Regăsită în rețetare diferite în varii forme ale welfare-state-ului, lupta împotriva flagelului sărăciei folosește cel mai adesea arsenalul redistribuționist, mizând pe forța empatică a discutabilului concept de justiție socială. Taxarea, neavând trăsăturile unui „preț” plătit pentru a intra în posesia unor bunuri dorite, își găsește adesea justificarea mai ales prin nevoia de solidarizare cu cei mai sărăci membri ai societății, cu beneficiarii politicilor de protecție socială.

editorial Capitalul are roți, el vine singur dacă nu-i așternem gropi în față. Capitalul are roți și fuge ușor de un Stat-barieră. citește mai mult
analiticAți auzit de fractali? Ia uitați-vă la copaci! Ce vedeți? Niște structuri asimetrice, dar repetitive? Fractal este – potrivit definiției pe care o poate găsi oricine pe wikipedia – „o figură geometrică fragmentată sau frântă, care poate fi divizată în părți, astfel încât fiecare dintre acestea să fie (cel puțin) o copie miniaturală a întregului”. Termenul a fost introdus, în 1975, de Benoit Mandelbrot și provine din latinescul fractus, care înseamnă „fracturat” sau „spart”.
analiticÎn proiectul de buget pe anul 2016 al noului cabinet Dacian Cioloș, bugetul Serviciului Român de Informații (SRI) înregistrează o creștere spectaculoasă de aproape 20%, de la 1,55 miliarde lei în anul curent la 1,85 miliarde anul viitor. Această creștere bugetară extraordinară vine după o serie de impresionante creșteri succesive în cei doi ani precedenți, astfel încât din 2013 bugetul serviciului intern de informații sau de securitate a țării – sau, în orice caz, bugetul principalului serviciu interior de informații și securitate, că mai sunt câteva – a crescut cu nu mai puțin de 60%!
analiticSe discută, în ultimul timp, tot mai mult și mai insistent despre marile nereguli și abuzuri comise în procesul retrocedării bunurilor imobiliare (terenuri agricole, păduri, clădiri) naționalizate sau confiscate în timpul regimului comunist dictatorial. Pe măsură ce se înmulțesc dezvăluirile făcute de mass-media privind jaful nerușinat asupra patrimoniului național, crește nedumerirea și, totodată, indignarea opiniei publice autohtone, incapabilă să înțeleagă cum a fost posibil ca legi menite să repare marile nedreptăți, daunele (...)
Articole recomandate
Citește online varianta digitală
ECONOMISTUL nr. 16-17, 2016
Economistul 16-17, 14 octombrie 2016
Evenimente ASPES
Curs valutar
Social media
Alpha Bank
Alpha IMMpremier
Alpha IMMpremier
Alpha IMM Import-Export
Alpha IMM Import-Export
  • CECCAR
  • ASE
  • AFER
  • ROMSILVA
  • CAFR
  • BNR
  • ANAF
  • Curtea de Conturi
  • InterAgro
  • Catena
  • ICR
  • FNGCIMM
  • FRC
  • FRGC
  • Ministerul Economiei
  • SIF Banat-Crișana
  • AlphaBank
  • AOAR
  • PRO INVEST
  • Dignitas
  • The Money Channel
  • The Money Channel
  • Revista Audit Financiar
  • Revista PRACTICI DE AUDIT
  • Informația legislativă de care ai nevoie
  • Energy Report
  • Economia Online
  • Amfiteatru Economic
  • Œconomica
  • AIESEC
  • ASER
  • Hyperion
  • ISMB
  • Manpres
  • MailMan


rubrici ECONOMISTUL
Afaceri globale Am citit pentru dumneavoastră Business Cercetare, dezvoltare Dosar Finanțare Fonduri europene În dezbatere Macroeconomie Punctul pe I