Bine ați venit la  ECONOMISTUL!
Săptămânalul comunității economico-financiare din România

Revista Economistul te ține la curent cu ultimele știri, informații, articole și analize din domeniile economic, financiar, academic național și internațional.

cultură
și civilizație economică abonamente
Fii alături de noi în mediul social online și devino fanul nostru pe rețelele de socializare!

Economistul.ro folosește cookie-uri
Cookie-urile sunt fișiere text stocate pe calculatorul dvs. pentru a face experiența navigării pe site mai eficientă și mai plăcută.
Prin continuarea navigării, confirmați că sunteți de acord cu folosirea cookie-urilor - află mai multe despre cookie-uri
Mergi sus
ECONOMISTUL
editorial
print
a+
a-

Atlanții și libertatea economică

Economistul nr. 3, 15 februarie 2016  


Atlanții și libertatea economică

Cele două țărmuri, dar și tărâmuri – cel vestic și cel estic – ale Atlanticului de nord fac în prezent obiectul unei mișcări unde, metaforic vorbind, economia se ia la trântă cu geografia, iar politica dă semne să se ralieze, de această dată, celei dintâi, cu toate că are, prin natura ei, destule servituți teritoriale primare. Geofizica îndepărtează, la propriu, America de Europa, orogeneza dorsalei medio-atlantice împingând în lături contraforturile plăcilor tectonice pe care șed „lumea nouă”, în vest, și „bătrânul continent”, la est, sincronă cândva cu deriva lui Home of the Brave, Land of the Free față de l’Ancien Regime. Spasmele geopolitice de secol XX au apropiat o Americă postbelică cu aer tutelar de o (parte dintr-o) Europă obosită politic să se rupă și peticească la nesfârșit. Paradigma securității americane prevedea că într-o lume sferică totul este o mare vecinătate. Aliatul geo-cultural european devenise subit unul nodal.

Doar că istoria este un laborator al capriciilor, iar Pax Americana post Războiul Rece nu a coincis cu un apus romantic al istoriei, citibilă ca luptă a binelui cu relele. Securitatea Americii și a domului civilizațional (re)construit de aceasta a început să fie contestată de inamici hibrizi scăpați din propriile experimente geopolitice ratate, iar supremația ei geoeconomică, erodată de erorile proiectului său capitalist pseudo-liberal. Cu o Rusie pe veci țaristă în reprezentări, cu un spațiu musulman radicalizat anti-Occident, cu o Chină a cărei misie de a face peste un miliard de oameni să cocheteze cu prosperitatea o împinge deopotrivă la măsuri impetuoase, dar și imprudente, SUA necesită azi resorturi relaționale ranforsate, iar de serviciu pentru asemenea aventuri îi este eterna Europa. Uniunea Europeană are, la rândul ei, o sinteză de deranjamente endogene (moneda & co.) și exogene (migrația).

Acum aproape un secol și trei sferturi, C.F. Bastiat scria în ale sale Sofisme economice un articol numit Reciprocitatea, în care ironiza modul contorsionat de înțelegere a comerțului între națiuni în epoca sa, aducând în discuție două orășele – Stulta și Puera (comic de limbaj pentru latiniști) – între care se construise o mândrețe de drum pentru a înlesni relațiile comerciale bilaterale, dar și o sumedenie de opreliști, asta pentru a nu… le înlesni prea tare. Se ajunsese până în punctul în care negoțul se gripase de-a dreptul între orașe, singura cale de a-l debloca fiind ca fiecare urbe să se asigure că există un gest în contrapartidă foarte atent cumpănit și proporționat. Ideea era să nu permită mai multe intrări de produse decât ieșiri. După îndelungi parlamentări, verdictul fusese dat: era mult mai bine cu bariere decât să se creeze vreun dezechilibru. Filosofia de a sacrifica prosperitatea în numele reciprocității e vie.

Bunăoară, născândul Parteneriat Transatlantic pentru Comerț și Investiții (aka TTIP) reprezintă un acord de relaxare reciprocă a comerțului SUA-UE, departe de liber-schimbism. Un apropo: doar cercetând diferența dintre sintagmele liber schimb și acord de liber schimb, aceasta pare să rezide doar în cuvântul (cuvintele)… acord (de). Dar diferența este sensibil mai profundă decât în numărătoarea de vocabule; bașca, ideea de liber schimb implică un acord, și atunci a doua expresie pare-se că o „întărește” pe prima până la limita pleonasmului. Numai că, în logica celei de-a doua expresii, „acordul” nu este între părțile care consimt să facă schimbul, comerțul, ci între terții ce guvernează jurisdicțiile. Miza devine reciprocitatea perfectă de ajustări (ne)tarifare, cu avantaje competitive / comparative „corectate” politic în afara, în ciuda și împotriva pieței / comerțului liber(e), acea Atlantidă dintre Stulta și Puera.

comentarii
arhivă

Comentariile vor fi publicate doar după validarea acestora de către moderator. Nu vor fi publicate comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau la ură, precum și acuzații fără acoperire. Vă mulțumim!
comments powered by Disqus

ECONOMISTUL

Capitalul are roți, el vine singur dacă nu-i așternem gropi în față. Capitalul are roți și fuge ușor de un Stat-barieră.

Piața de capital rămâne în continuare o așteptare pentru economia românească. Atât reprezentanții companiilor, investitorii, cât și societățile care formează structura pieței de capital recunosc că, până acum, evoluția a fost doar parțial mulțumitoare.

Europa se schimbă! România caută căile pentru o dezvoltare sustenabilă. Acestea sunt realitățile lumii de azi, de care revista „Economistul” ține seama. Și pentru că lumea se schimbă, și revista pe care o citiți face acest lucru. Începând cu acest număr, „Economistul” își propune să fie mai aproape și mai profund de temele importante ale economiei și societății.

Alegerile locale din data de 5 iunie a.c. sunt considerate, fără îndoială, un important test politic. Există deja numeroase comentarii și analize referitoare la împlinirea sau nu a așteptărilor de înnoire a clasei politice. Așa după cum, alegerile locale sunt privite și ca un test al încrederii populației față de acțiunile DNA. Presa străină a privit cu uimire faptul că un primar din România a fost ales în timp ce se afla în anchetă, ba chiar în arest. Noi, aici, în România, avem o altă înțelegere față de gestul alegătorilor din Baia Mare, cei care au votat un Cătălin Cherecheș aflat în arest. Dar, trebuie remarcat faptul că antreprenorii români situează DNA între instituțiile cu cel mai înalt nivel de încredere (vezi pag. 36-39, „Pulsul mediului de afaceri”).

Economia românească prezintă toate semnele aparente că se află în creștere. Iată doar câțiva indicatori: creștere economică prognozată la nivelul de 4%, indicatori de venituri și cheltuieli care se înscriu în bugetul de stat pe anul acesta, o creștere spectaculoasă a consumului, o rată a inflației aflată la un minim record (minus 3%) și o rată a șomajului mai mică decât media europeană. Se pot adăuga și alți asemenea indicatori macroeconomici care arată progresele economiei autohtone.

analiticAți auzit de fractali? Ia uitați-vă la copaci! Ce vedeți? Niște structuri asimetrice, dar repetitive? Fractal este – potrivit definiției pe care o poate găsi oricine pe wikipedia – „o figură geometrică fragmentată sau frântă, care poate fi divizată în părți, astfel încât fiecare dintre acestea să fie (cel puțin) o copie miniaturală a întregului”. Termenul a fost introdus, în 1975, de Benoit Mandelbrot și provine din latinescul fractus, care înseamnă „fracturat” sau „spart”.
analiticÎn proiectul de buget pe anul 2016 al noului cabinet Dacian Cioloș, bugetul Serviciului Român de Informații (SRI) înregistrează o creștere spectaculoasă de aproape 20%, de la 1,55 miliarde lei în anul curent la 1,85 miliarde anul viitor. Această creștere bugetară extraordinară vine după o serie de impresionante creșteri succesive în cei doi ani precedenți, astfel încât din 2013 bugetul serviciului intern de informații sau de securitate a țării – sau, în orice caz, bugetul principalului serviciu interior de informații și securitate, că mai sunt câteva – a crescut cu nu mai puțin de 60%!
analiticSe discută, în ultimul timp, tot mai mult și mai insistent despre marile nereguli și abuzuri comise în procesul retrocedării bunurilor imobiliare (terenuri agricole, păduri, clădiri) naționalizate sau confiscate în timpul regimului comunist dictatorial. Pe măsură ce se înmulțesc dezvăluirile făcute de mass-media privind jaful nerușinat asupra patrimoniului național, crește nedumerirea și, totodată, indignarea opiniei publice autohtone, incapabilă să înțeleagă cum a fost posibil ca legi menite să repare marile nedreptăți, daunele (...)
Articole recomandate
Citește online varianta digitală
ECONOMISTUL nr. 16-17, 2016
Economistul 16-17, 14 octombrie 2016
Evenimente ASPES
Social media
Alpha Bank
Alpha IMMpremier
Alpha IMMpremier
Alpha IMM Import-Export
Alpha IMM Import-Export
  • CECCAR
  • ASE
  • AFER
  • ROMSILVA
  • CAFR
  • BNR
  • ANAF
  • Curtea de Conturi
  • InterAgro
  • Catena
  • ICR
  • FNGCIMM
  • FRC
  • FRGC
  • Ministerul Economiei
  • SIF Banat-Crișana
  • AlphaBank
  • AOAR
  • PRO INVEST
  • Dignitas
  • The Money Channel
  • The Money Channel
  • Revista Audit Financiar
  • Revista PRACTICI DE AUDIT
  • Informația legislativă de care ai nevoie
  • Energy Report
  • Economia Online
  • Amfiteatru Economic
  • Œconomica
  • AIESEC
  • ASER
  • Hyperion
  • ISMB
  • Manpres
  • MailMan


rubrici ECONOMISTUL
Afaceri globale Am citit pentru dumneavoastră Business Cercetare, dezvoltare Dosar Finanțare Fonduri europene În dezbatere Macroeconomie Punctul pe I