Bine ați venit la  ECONOMISTUL!
Săptămânalul comunității economico-financiare din România

Revista Economistul te ține la curent cu ultimele știri, informații, articole și analize din domeniile economic, financiar, academic național și internațional.

cultură
și civilizație economică abonamente
Fii alături de noi în mediul social online și devino fanul nostru pe rețelele de socializare!

Economistul.ro folosește cookie-uri
Cookie-urile sunt fișiere text stocate pe calculatorul dvs. pentru a face experiența navigării pe site mai eficientă și mai plăcută.
Prin continuarea navigării, confirmați că sunteți de acord cu folosirea cookie-urilor - află mai multe despre cookie-uri
Mergi sus
ECONOMISTUL
arhivă
print
a+
a-

Anul economic 1989
Refuzul de a vedea și incapacitatea de a înțelege

Economistul nr. 18, 19 mai 2014

Anul economic 1989 Refuzul de a vedea și incapacitatea de a înțelege

Într-unul din „episoadele” precedente aminteam că – încă de la începutul anului 1989 – Nicolae Ceaușescu împuternicise o comisie specială să pregătească proiectul viitorului plan cincinal și un program de perspectivă până în anul 2000. Ambele documente urmau să se adopte la Congresul al XIV-lea al P.C.R. preconizat a se desfășura la finalul anului în curs. Cum s-ar spune, „liderul suprem” se dovedea cel dintâi și în ceea ce privește activitatea „cu simțul perspectivei”.

GREU DE OPRIT. La 10 mai 1989 s-a desfășurat „o ședință de lucru privind discutarea anteproiectelor Programului-Directivă și Tezelor Congresului al XIV-lea al Partidului Comunist Român”. Am redat titlul oficial al reuniunii așa cum a apărut în Stenograma aflată în arhiva Cancelariei C.C. al P.C.R. Pe parcursul serialului vom mai avea prilejul să ne referim la pregătirile pentru Congresul P.C.R.; acum ne vom concentra atenția asupra respectivei „Ședințe de lucru”.

Ca la mai toate reuniunile unde participa, Nicolae Ceaușescu era, în fapt, singurul vorbitor. Celelalte persoane prezente răspundeau la întrebările (criticile) secretarului general sau îl îngânau, după ilustrul exemplu al Elenei Ceaușescu. Apropo, Elena Ceaușescu – deși oficial „conducea” domenii esențiale ale vieții economice și sociale – nu fusese invitată la amintita ședință. Erau de față în majoritatea lor (totdeauna există excepții) demnitari care – în sferele economiei, dar și ale ideologiei (propagandei) – aveau expertiză (sau, cel puțin în cazul unui Manea Mănescu, de pildă, se crease legenda că „știe carte”). În afară de cel menționat au luat parte Ion Ursu, academician, adjunctul Elenei Ceaușescu la Consiliul Național pentru Știință și Tehnologie, Constantin Olteanu, secretar al C.C. al P.C.R. plimbat prin tot felul de funcții, Radu Bălan, președintele CSP, devenit, în decembrie 1989, prim-secretar în județul Timiș, Constantin Mitea, consilier al lui Nicolae Ceaușescu pe probleme de presă (am vorbit și voi mai vorbi despre acest om remarcabil), acad. Emilian Dobrescu, Ilie Văduva, economist, consilier al lui Ceaușescu, fost rector la ASE în perioada 1980-1985, Mihai Florescu, de profesie inginer, fost ministru al industriei chimice, la data ședinței vicepreședinte al Consiliului Național pentru Știință și Tehnologie, Gheorghe Fulea, inginer, specialist în minerit, Nicolae Ionescu, inginer, specialist în domeniul petrolier și în cel al relațiilor comerciale internaționale.

De la început, Nicolae Ceaușescu a solicitat ca tot textul să nu depășescă 40-45 de pagini (pe parcurs l-a redus la 30-35 de pagini), a făcut observații, pe fraze și paragrafe, în legătură cu unele prevederi (dovadă că a citit „documentul”) și s-a lansat într-o relativ lungă expunere pe tema „problemei sociale”. Primul aspect a vizat „inegalitățile”, relevând – în acest sens – că „singurele venituri (atenție, „singurele” – n.n.) pot fi numai din muncă”, iar raportul dintre „cele mai mari și cele mai mici” să ajungă în anul 2000 la (din nou, atenție – n.n.) 1 la 4. Ce înțelegea Ceaușescu prin „problema socială”? El a spus, mai mult pentru sine: „Să vedem cum formulăm mai bine toată această problemă...”. A continuat cu unele precizări: „începând, desigur, în primul rând (sic!) cu învățământul, că avem un lucru foarte bun, inclusiv gratuitatea și organizarea lui, cu asigurarea locuințelor, în condițiile ca fiecare să dispună de locuință, problema sănătății, a ajutorului pentru copii, activitatea culturală”.

[...]

Pentru acces complet la articol vă rugăm să vă abonați.

comentarii
arhivă

Comentariile vor fi publicate doar după validarea acestora de către moderator. Nu vor fi publicate comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau la ură, precum și acuzații fără acoperire. Vă mulțumim!
comments powered by Disqus


articole
din aceeași categorie
arhivă

Întunecimea prin care trece drumul întortocheat și plin de hopuri al tinerelor generații din România ne întunecă și simțirea noastră, a celor ce pășim pe ultima postață de viață. Dacă întâlnirea noastră are loc după șaizeci de ani de la absolvirea facultății, cu ușurință se poate înțelege ce vârstă au cei ce s-au văzut, în București, marți, 14 octombrie 2014.

În calitate de președinte al Asociației Române pentru Studiul Conjuncturii Economice, V. Madgearu înființează, în 1936, Institutul Românesc pentru Studiul Conjuncturii Economice. Acest institut (asupra căruia voi reveni în partea finală a prefeței) devine un centru de preocupări economice pentru cercetătorii din întreaga țară, stimulând activitatea în domeniul economiei mondiale.

Personalitate complexă și multilaterală, Virgil Madgearu ne apare în perspectiva timpului ca „economistul român cel mai reprezentativ al perioadei interbelice”. Spirit viu și pătrunzător, dotat „cu o putere de muncă puțin obișnuită, el a cuprins în sfera preocupărilor tot ceea ce putea să-i înlesnească analiza și interpretarea celor mai variate probleme economice, financiare, monetare, vamale, sociologice.

După cum am punctat în prima parte a discuției despre imputarea succesului transformării de sistem a Chinei ultimelor trei decenii și jumătate („Revoluțiile marginale” ale Chinei. „Teoria utilității” libertății economice, în citirea lui Coase, Economistul nr. 21-22, pp. 6-9), prezența a două „principii active” de reformă (unul liberal-spontan, altul etatist-controlat) a reprezentat marca definitorie a economiei de tranziție a acestei națiuni. Eșecul în a le separa este marea sursă a confuziei privitoare la reforma țării în viziunea, pe care o împărtășim, a lui Ronald Coase și a lui Ning Wang, din cartea Cum a devenit China capitalistă.

Înainte de a umbla cu pasul, orice periplu printr-un mediu anume, cu atât mai mult unul „neobișnuit”, presupune și umblarea cu mintea. China e o cultură cu propensiune civilizațională, o lume într-o lume, este digerabilă aparte de cei din alte spații, cu care și întreține schimburi metabolice economic, politic, social, cultural.

Peterson Institute for International Relations (SUA) și School of Public Policy de la Central European University (Ungaria) au organizat o conferință la Budapesta, în perioada 6-7 mai 2014, pe tema „Tranziția în perspectivă: 25 de ani de la căderea comunismului” (Transition in Perspective: 25 Years after the Fall of Communism). La conferință au participat János Kornai, Leszek Balcerowicz, Václav Klaus, Anatoly Chubais și mulți alți renumiți decidenți politici și economiști din mediul academic.

Nu aduce anul ce aduce ceasul! Iată, actualitatea nemijlocită (luna mai 2014) ne readuce în atenție, firește, la alte dimensiuni și cu alte semnificații, o temă „fierbinte” de acum 25 de ani, și anume industria de armament a României în context internațional. Intențiile guvernanților din prezent de a revigora acest segment industrial (în legătură cu situația din Ucraina) reprezintă o temă care nu face obiectul „serialului” nostru, însă ar fi absurd să nu vorbim, în context, despre istoricul „problemei”, despre trecutul care, iată, într-o manieră prismatică, își revendică, mereu și mereu, dreptul de a fi – cel puțin – evocat.

Achitarea, în avans, a datoriei externe (aproape integral, întrucât mai rămăseseră „unele codițe”, inclusiv în raporturile cu China) a reprezentat, începând cu primăvara anului 1989, tema centrală a preocupărilor cuplului prezidențial și a majorității covârșitoare a populației țării. În primul caz, am avut de-a face cu testarea la limită (până la ruperea „frânghiei”) a gradului de suportabilitate a draconicelor măsuri de „austeritate” experimentate de-a lungul unor ani de cumplite privațiuni.

Primăvara anului 1989 a fost marcată de apariția unor șanse nesperate de majoritatea covârșitoare a populației țării. În pofida cortegiului de absurdități generate de decizia lui Nicolae Ceaușescu de a se achita, în avans, întreaga datorie externă a României, nu se poate ignora noua posibilitate reală de a se aloca resursele existente în perioada dată pentru ameliorarea ...

Începutul celui de-al doilea trimestru al anului 1989 a fost puternic marcat de declarația oficială a lui Nicolae Ceaușescu referitoare la achitarea integrală a datoriei externe contractate de România, în special, în anii ’70. De-a lungul unui întreg deceniu, populația țării fusese supusă unui șir parcă nesfârșit de privațiuni ca urmare (...)

editorial Capitalul are roți, el vine singur dacă nu-i așternem gropi în față. Capitalul are roți și fuge ușor de un Stat-barieră. citește mai mult
analiticAți auzit de fractali? Ia uitați-vă la copaci! Ce vedeți? Niște structuri asimetrice, dar repetitive? Fractal este – potrivit definiției pe care o poate găsi oricine pe wikipedia – „o figură geometrică fragmentată sau frântă, care poate fi divizată în părți, astfel încât fiecare dintre acestea să fie (cel puțin) o copie miniaturală a întregului”. Termenul a fost introdus, în 1975, de Benoit Mandelbrot și provine din latinescul fractus, care înseamnă „fracturat” sau „spart”.
analiticÎn proiectul de buget pe anul 2016 al noului cabinet Dacian Cioloș, bugetul Serviciului Român de Informații (SRI) înregistrează o creștere spectaculoasă de aproape 20%, de la 1,55 miliarde lei în anul curent la 1,85 miliarde anul viitor. Această creștere bugetară extraordinară vine după o serie de impresionante creșteri succesive în cei doi ani precedenți, astfel încât din 2013 bugetul serviciului intern de informații sau de securitate a țării – sau, în orice caz, bugetul principalului serviciu interior de informații și securitate, că mai sunt câteva – a crescut cu nu mai puțin de 60%!
analiticSe discută, în ultimul timp, tot mai mult și mai insistent despre marile nereguli și abuzuri comise în procesul retrocedării bunurilor imobiliare (terenuri agricole, păduri, clădiri) naționalizate sau confiscate în timpul regimului comunist dictatorial. Pe măsură ce se înmulțesc dezvăluirile făcute de mass-media privind jaful nerușinat asupra patrimoniului național, crește nedumerirea și, totodată, indignarea opiniei publice autohtone, incapabilă să înțeleagă cum a fost posibil ca legi menite să repare marile nedreptăți, daunele (...)
Articole recomandate
Citește online varianta digitală
ECONOMISTUL nr. 16-17, 2016
Economistul 16-17, 14 octombrie 2016
Evenimente ASPES
Curs valutar
Social media
Alpha Bank
Alpha IMMpremier
Alpha IMMpremier
Alpha IMM Import-Export
Alpha IMM Import-Export
  • CECCAR
  • ASE
  • AFER
  • ROMSILVA
  • CAFR
  • BNR
  • ANAF
  • Curtea de Conturi
  • InterAgro
  • Catena
  • ICR
  • FNGCIMM
  • FRC
  • FRGC
  • Ministerul Economiei
  • SIF Banat-Crișana
  • AlphaBank
  • AOAR
  • PRO INVEST
  • Dignitas
  • The Money Channel
  • The Money Channel
  • Revista Audit Financiar
  • Revista PRACTICI DE AUDIT
  • Informația legislativă de care ai nevoie
  • Energy Report
  • Economia Online
  • Amfiteatru Economic
  • Œconomica
  • AIESEC
  • ASER
  • Hyperion
  • ISMB
  • Manpres
  • MailMan


rubrici ECONOMISTUL
Afaceri globale Am citit pentru dumneavoastră Business Cercetare, dezvoltare Dosar Finanțare Fonduri europene În dezbatere Macroeconomie Punctul pe I