Bine ați venit la  ECONOMISTUL!
Săptămânalul comunității economico-financiare din România

Revista Economistul te ține la curent cu ultimele știri, informații, articole și analize din domeniile economic, financiar, academic național și internațional.

cultură
și civilizație economică abonamente
Fii alături de noi în mediul social online și devino fanul nostru pe rețelele de socializare!

Economistul.ro folosește cookie-uri
Cookie-urile sunt fișiere text stocate pe calculatorul dvs. pentru a face experiența navigării pe site mai eficientă și mai plăcută.
Prin continuarea navigării, confirmați că sunteți de acord cu folosirea cookie-urilor - află mai multe despre cookie-uri
Mergi sus
ECONOMISTUL
arhivă
print
a+
a-

Anul economic 1989
Propaganda ficțiunii și duritatea non-ficțiunii cotidiene

Economistul nr. 1, 20 ianuarie 2014

Anul economic 1989 Propaganda ficțiunii și duritatea non-ficțiunii cotidiene

Începem, în numărul de față, un „serial” de mai largă respirație, îndemnați – în acest demers publicistic – de ceea ce este și/sau s-ar cuveni să reprezinte, în conștiința publică, anul 1989, de care, iată!, ne desparte un sfert de secol. Indiferent de evaluarea fiecăruia dintre noi a evenimentelor care au încununat anul 1989, este limpede că avem de-a face cu o autentică „piatră de hotar” nu numai în istoria națională și în cea universală, ci și în viața personală a cetățenilor României de astăzi, fie că erau atunci maturi, copii ori adolescenți, fie că s-au născut „între timp”. Există neîndoios o „cultură a memoriei”, fără de care niciunul dintre noi, cei ce viețuim (supraviețuim) în spațiul carpato-dunăreano-pontic, nu se poate considera om împlinit.

LA CUMPĂNA ANILOR. Revelionul 1989 a fost unul dintre cele mai triste pentru majoritatea covârșitoare a cetățenilor României din acele vremuri. Anul precedent, 1988, adusese alte și alte nenorociri, „acumulările” de nemulțumiri perfect îndreptățite tinzând să capete un caracter exploziv, așa cum aveau să constate, în rapoartele lor, șefii organelor de Securitate la mai toate nivelurile. Cu toate că în jurul României, în așa-numitele state socialiste, se derulau evenimente care justificau un optimism, fie el și numai prudent, în rândurile populațiilor respective, nimic nu lăsa să se întrezărească – în România – ceva în sensul unor schimbări pozitive.

Cum, poate, unii cititori știu, autorul acestui „serial” a îndeplinit în 1989 funcția de redactor-șef adjunct la Radioteleviziunea Română. Trebuie precizat (din nou) că, în această postură, a avut posibilitatea să cunoască multe date și fapte din realitatea țării și din lumea largă. În respectivele circumstanțe, în ziua de 24 decembrie 1988 a asistat, în virtutea obligațiilor profesionale, la înregistrarea Mesajului de Anul Nou citit de Nicolae Ceaușescu. Spera să descopere, în lungul și plictisitorul text, măcar o vagă undă de intenție în vederea schimbării cât de cât în bine a stărilor de fapt din țară. N-a fost să fie.

În acest punct al „reconstituirilor” se impun câteva precizări în legătură cu „istoria” mesajelor de Anul Nou ale lui Nicolae Ceaușescu. Până la mijlocul deceniului al noulea din secolul trecut, aceste mesaje se filmau în sediul C.C. al P.C.R., într-un studio TV improvizat.

În condițiile internaționale determinate în special de transformările preconizate de Mihail Gorbaciov în URSS, în mintea lui Nicolae Ceaușescu a încolțit ideea de a se pune la punct un program – să-i spunem – de „intervenție rapidă” – în caz de maximă necesitate. Adică, de acțiuni în timp real. Este adevărat, în fiecare zi, în două schimburi, se aflau la sediul central al partidului echipe de filmare de la TVR (echipe care aparțineau redacției pe care o conduceam), însă operațiunile tehnice, inclusiv drumul care se cerea parcurs de la sediul C.C. al P.C.R. până în Calea Dorobanți 199 (clădirea Televiziunii Române), ca și prelucrarea înregistrării, provocau un decalaj în timp, decalaj pe care Ceaușescu dorea să-l elimine. Cunoștea virtuțile transmisiilor în direct, mai ales după momentul, cu adevărat istoric, din 22 august 1968, atunci când fusese invadată Cehoslovacia de trupele sovietice și ale aliaților din Tratatul de la Varșovia, minus România.

[...]

Pentru acces complet la articol vă rugăm să vă abonați.

Cuvinte cheie: memorial | Anul economic 1989
comentarii
arhivă

Comentariile vor fi publicate doar după validarea acestora de către moderator. Nu vor fi publicate comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau la ură, precum și acuzații fără acoperire. Vă mulțumim!
comments powered by Disqus


articole
din aceeași categorie
arhivă

Întunecimea prin care trece drumul întortocheat și plin de hopuri al tinerelor generații din România ne întunecă și simțirea noastră, a celor ce pășim pe ultima postață de viață. Dacă întâlnirea noastră are loc după șaizeci de ani de la absolvirea facultății, cu ușurință se poate înțelege ce vârstă au cei ce s-au văzut, în București, marți, 14 octombrie 2014.

În calitate de președinte al Asociației Române pentru Studiul Conjuncturii Economice, V. Madgearu înființează, în 1936, Institutul Românesc pentru Studiul Conjuncturii Economice. Acest institut (asupra căruia voi reveni în partea finală a prefeței) devine un centru de preocupări economice pentru cercetătorii din întreaga țară, stimulând activitatea în domeniul economiei mondiale.

Personalitate complexă și multilaterală, Virgil Madgearu ne apare în perspectiva timpului ca „economistul român cel mai reprezentativ al perioadei interbelice”. Spirit viu și pătrunzător, dotat „cu o putere de muncă puțin obișnuită, el a cuprins în sfera preocupărilor tot ceea ce putea să-i înlesnească analiza și interpretarea celor mai variate probleme economice, financiare, monetare, vamale, sociologice.

După cum am punctat în prima parte a discuției despre imputarea succesului transformării de sistem a Chinei ultimelor trei decenii și jumătate („Revoluțiile marginale” ale Chinei. „Teoria utilității” libertății economice, în citirea lui Coase, Economistul nr. 21-22, pp. 6-9), prezența a două „principii active” de reformă (unul liberal-spontan, altul etatist-controlat) a reprezentat marca definitorie a economiei de tranziție a acestei națiuni. Eșecul în a le separa este marea sursă a confuziei privitoare la reforma țării în viziunea, pe care o împărtășim, a lui Ronald Coase și a lui Ning Wang, din cartea Cum a devenit China capitalistă.

Înainte de a umbla cu pasul, orice periplu printr-un mediu anume, cu atât mai mult unul „neobișnuit”, presupune și umblarea cu mintea. China e o cultură cu propensiune civilizațională, o lume într-o lume, este digerabilă aparte de cei din alte spații, cu care și întreține schimburi metabolice economic, politic, social, cultural.

Peterson Institute for International Relations (SUA) și School of Public Policy de la Central European University (Ungaria) au organizat o conferință la Budapesta, în perioada 6-7 mai 2014, pe tema „Tranziția în perspectivă: 25 de ani de la căderea comunismului” (Transition in Perspective: 25 Years after the Fall of Communism). La conferință au participat János Kornai, Leszek Balcerowicz, Václav Klaus, Anatoly Chubais și mulți alți renumiți decidenți politici și economiști din mediul academic.

Nu aduce anul ce aduce ceasul! Iată, actualitatea nemijlocită (luna mai 2014) ne readuce în atenție, firește, la alte dimensiuni și cu alte semnificații, o temă „fierbinte” de acum 25 de ani, și anume industria de armament a României în context internațional. Intențiile guvernanților din prezent de a revigora acest segment industrial (în legătură cu situația din Ucraina) reprezintă o temă care nu face obiectul „serialului” nostru, însă ar fi absurd să nu vorbim, în context, despre istoricul „problemei”, despre trecutul care, iată, într-o manieră prismatică, își revendică, mereu și mereu, dreptul de a fi – cel puțin – evocat.

Într-unul din „episoadele” precedente aminteam că – încă de la începutul anului 1989 – Nicolae Ceaușescu împuternicise o comisie specială să pregătească proiectul viitorului plan cincinal și un program de perspectivă până în anul 2000.

Achitarea, în avans, a datoriei externe (aproape integral, întrucât mai rămăseseră „unele codițe”, inclusiv în raporturile cu China) a reprezentat, începând cu primăvara anului 1989, tema centrală a preocupărilor cuplului prezidențial și a majorității covârșitoare a populației țării. În primul caz, am avut de-a face cu testarea la limită (până la ruperea „frânghiei”) a gradului de suportabilitate a draconicelor măsuri de „austeritate” experimentate de-a lungul unor ani de cumplite privațiuni.

Primăvara anului 1989 a fost marcată de apariția unor șanse nesperate de majoritatea covârșitoare a populației țării. În pofida cortegiului de absurdități generate de decizia lui Nicolae Ceaușescu de a se achita, în avans, întreaga datorie externă a României, nu se poate ignora noua posibilitate reală de a se aloca resursele existente în perioada dată pentru ameliorarea ...

editorial Capitalul are roți, el vine singur dacă nu-i așternem gropi în față. Capitalul are roți și fuge ușor de un Stat-barieră. citește mai mult
analiticAți auzit de fractali? Ia uitați-vă la copaci! Ce vedeți? Niște structuri asimetrice, dar repetitive? Fractal este – potrivit definiției pe care o poate găsi oricine pe wikipedia – „o figură geometrică fragmentată sau frântă, care poate fi divizată în părți, astfel încât fiecare dintre acestea să fie (cel puțin) o copie miniaturală a întregului”. Termenul a fost introdus, în 1975, de Benoit Mandelbrot și provine din latinescul fractus, care înseamnă „fracturat” sau „spart”.
analiticÎn proiectul de buget pe anul 2016 al noului cabinet Dacian Cioloș, bugetul Serviciului Român de Informații (SRI) înregistrează o creștere spectaculoasă de aproape 20%, de la 1,55 miliarde lei în anul curent la 1,85 miliarde anul viitor. Această creștere bugetară extraordinară vine după o serie de impresionante creșteri succesive în cei doi ani precedenți, astfel încât din 2013 bugetul serviciului intern de informații sau de securitate a țării – sau, în orice caz, bugetul principalului serviciu interior de informații și securitate, că mai sunt câteva – a crescut cu nu mai puțin de 60%!
analiticSe discută, în ultimul timp, tot mai mult și mai insistent despre marile nereguli și abuzuri comise în procesul retrocedării bunurilor imobiliare (terenuri agricole, păduri, clădiri) naționalizate sau confiscate în timpul regimului comunist dictatorial. Pe măsură ce se înmulțesc dezvăluirile făcute de mass-media privind jaful nerușinat asupra patrimoniului național, crește nedumerirea și, totodată, indignarea opiniei publice autohtone, incapabilă să înțeleagă cum a fost posibil ca legi menite să repare marile nedreptăți, daunele (...)
Articole recomandate
Citește online varianta digitală
ECONOMISTUL nr. 16-17, 2016
Economistul 16-17, 14 octombrie 2016
Evenimente ASPES
Curs valutar
Social media
Alpha Bank
Alpha IMMpremier
Alpha IMMpremier
Alpha IMM Import-Export
Alpha IMM Import-Export
  • CECCAR
  • ASE
  • AFER
  • ROMSILVA
  • CAFR
  • BNR
  • ANAF
  • Curtea de Conturi
  • InterAgro
  • Catena
  • ICR
  • FNGCIMM
  • FRC
  • FRGC
  • Ministerul Economiei
  • SIF Banat-Crișana
  • AlphaBank
  • AOAR
  • PRO INVEST
  • Dignitas
  • The Money Channel
  • The Money Channel
  • Revista Audit Financiar
  • Revista PRACTICI DE AUDIT
  • Informația legislativă de care ai nevoie
  • Energy Report
  • Economia Online
  • Amfiteatru Economic
  • Œconomica
  • AIESEC
  • ASER
  • Hyperion
  • ISMB
  • Manpres
  • MailMan


rubrici ECONOMISTUL
Afaceri globale Am citit pentru dumneavoastră Business Cercetare, dezvoltare Dosar Finanțare Fonduri europene În dezbatere Macroeconomie Punctul pe I