Bine ați venit la  ECONOMISTUL!
Săptămânalul comunității economico-financiare din România

Revista Economistul te ține la curent cu ultimele știri, informații, articole și analize din domeniile economic, financiar, academic național și internațional.

cultură
și civilizație economică abonamente
Fii alături de noi în mediul social online și devino fanul nostru pe rețelele de socializare!

Economistul.ro folosește cookie-uri
Cookie-urile sunt fișiere text stocate pe calculatorul dvs. pentru a face experiența navigării pe site mai eficientă și mai plăcută.
Prin continuarea navigării, confirmați că sunteți de acord cu folosirea cookie-urilor - află mai multe despre cookie-uri
Mergi sus
ECONOMISTUL
arhivă
print
a+
a-

Anul economic 1989
Arbitrariul „metodologiei” decizionale de tip dâmbovițean

Economistul nr. 10, 24 martie 2014

Anul economic 1989 Arbitrariul „metodologiei” decizionale de tip dâmbovițean

Data de 17 martie 1989 merită o atenție specială din foarte multe unghiuri de vedere. Probabil, cel mai important vizează una dintre concluziile pe care Nicolae Ceaușescu le-a tras din evoluția economiei nu numai din primul trimestru al anului în curs, ci și din perspectiva blocajelor care se înmulțiseră și se consolidaseră în special după anul 1985. Potrivit mărturiilor celor care i-au fost aproape, „liderul suprem” se considera sabotat, în contextul transformărilor rapide și, în cea mai mare măsură, surprinzătoare din „sistemul socialist mondial”.

ABSENȚA NUANȚELOR, SURPLUSUL DE CLIȘEE. În calitatea pe care o aveam de redactor-șef adjunct la Redacția de Actualități a RTV (era o redacție comună radio-televiziune), la 16 martie 1989 fusesem informat că a doua zi urma să se țină „o importantă ședință a Comitetului Politic Executiv (CPEx) al C.C. al P.C.R.”. Constantin Mitea (despre care am mai vorbit și voi mai vorbi, ca șef al Secției de Presă a C.C. al P.C.R. și de consilier personal al lui Nicolae Ceaușescu tot pe „problemele de presă”) mi-a sugerat că ar fi bine să pregătim pentru „Telejurnalele” din perioada respectivă mai multe reportaje cu „iz de bilanț” (formularea îi aparținea), întrucât la ședința cu pricina urma să se dezbată „Raportul privind analiza de bilanț a rezultatelor obținute pe ansamblul economiei naționale, formarea și utilizarea resurselor financiare în 1998”.

Ce însemna, practic, „analiza pe bază de bilanț”? În esență, prezenta starea finanțelor țării la un moment dat, odată cu interpretarea cifrelor (atât cât permitea „stăpânirea”) referitoare la un complex de factori, în interacțiunea lor. O detaliere a acestei – să-i zicem – definiții va permite să se înțeleagă mai bine ce s-a întâmplat la 17 martie 1989.

[...]

Pentru acces complet la articol vă rugăm să vă abonați.

Cuvinte cheie: memorial | Anul economic 1989 | 1989
comentarii
arhivă

Comentariile vor fi publicate doar după validarea acestora de către moderator. Nu vor fi publicate comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau la ură, precum și acuzații fără acoperire. Vă mulțumim!
comments powered by Disqus


articole
din aceeași categorie
arhivă

Întunecimea prin care trece drumul întortocheat și plin de hopuri al tinerelor generații din România ne întunecă și simțirea noastră, a celor ce pășim pe ultima postață de viață. Dacă întâlnirea noastră are loc după șaizeci de ani de la absolvirea facultății, cu ușurință se poate înțelege ce vârstă au cei ce s-au văzut, în București, marți, 14 octombrie 2014.

În calitate de președinte al Asociației Române pentru Studiul Conjuncturii Economice, V. Madgearu înființează, în 1936, Institutul Românesc pentru Studiul Conjuncturii Economice. Acest institut (asupra căruia voi reveni în partea finală a prefeței) devine un centru de preocupări economice pentru cercetătorii din întreaga țară, stimulând activitatea în domeniul economiei mondiale.

Personalitate complexă și multilaterală, Virgil Madgearu ne apare în perspectiva timpului ca „economistul român cel mai reprezentativ al perioadei interbelice”. Spirit viu și pătrunzător, dotat „cu o putere de muncă puțin obișnuită, el a cuprins în sfera preocupărilor tot ceea ce putea să-i înlesnească analiza și interpretarea celor mai variate probleme economice, financiare, monetare, vamale, sociologice.

După cum am punctat în prima parte a discuției despre imputarea succesului transformării de sistem a Chinei ultimelor trei decenii și jumătate („Revoluțiile marginale” ale Chinei. „Teoria utilității” libertății economice, în citirea lui Coase, Economistul nr. 21-22, pp. 6-9), prezența a două „principii active” de reformă (unul liberal-spontan, altul etatist-controlat) a reprezentat marca definitorie a economiei de tranziție a acestei națiuni. Eșecul în a le separa este marea sursă a confuziei privitoare la reforma țării în viziunea, pe care o împărtășim, a lui Ronald Coase și a lui Ning Wang, din cartea Cum a devenit China capitalistă.

Înainte de a umbla cu pasul, orice periplu printr-un mediu anume, cu atât mai mult unul „neobișnuit”, presupune și umblarea cu mintea. China e o cultură cu propensiune civilizațională, o lume într-o lume, este digerabilă aparte de cei din alte spații, cu care și întreține schimburi metabolice economic, politic, social, cultural.

Peterson Institute for International Relations (SUA) și School of Public Policy de la Central European University (Ungaria) au organizat o conferință la Budapesta, în perioada 6-7 mai 2014, pe tema „Tranziția în perspectivă: 25 de ani de la căderea comunismului” (Transition in Perspective: 25 Years after the Fall of Communism). La conferință au participat János Kornai, Leszek Balcerowicz, Václav Klaus, Anatoly Chubais și mulți alți renumiți decidenți politici și economiști din mediul academic.

Nu aduce anul ce aduce ceasul! Iată, actualitatea nemijlocită (luna mai 2014) ne readuce în atenție, firește, la alte dimensiuni și cu alte semnificații, o temă „fierbinte” de acum 25 de ani, și anume industria de armament a României în context internațional. Intențiile guvernanților din prezent de a revigora acest segment industrial (în legătură cu situația din Ucraina) reprezintă o temă care nu face obiectul „serialului” nostru, însă ar fi absurd să nu vorbim, în context, despre istoricul „problemei”, despre trecutul care, iată, într-o manieră prismatică, își revendică, mereu și mereu, dreptul de a fi – cel puțin – evocat.

Într-unul din „episoadele” precedente aminteam că – încă de la începutul anului 1989 – Nicolae Ceaușescu împuternicise o comisie specială să pregătească proiectul viitorului plan cincinal și un program de perspectivă până în anul 2000.

Achitarea, în avans, a datoriei externe (aproape integral, întrucât mai rămăseseră „unele codițe”, inclusiv în raporturile cu China) a reprezentat, începând cu primăvara anului 1989, tema centrală a preocupărilor cuplului prezidențial și a majorității covârșitoare a populației țării. În primul caz, am avut de-a face cu testarea la limită (până la ruperea „frânghiei”) a gradului de suportabilitate a draconicelor măsuri de „austeritate” experimentate de-a lungul unor ani de cumplite privațiuni.

Primăvara anului 1989 a fost marcată de apariția unor șanse nesperate de majoritatea covârșitoare a populației țării. În pofida cortegiului de absurdități generate de decizia lui Nicolae Ceaușescu de a se achita, în avans, întreaga datorie externă a României, nu se poate ignora noua posibilitate reală de a se aloca resursele existente în perioada dată pentru ameliorarea ...

editorial Capitalul are roți, el vine singur dacă nu-i așternem gropi în față. Capitalul are roți și fuge ușor de un Stat-barieră. citește mai mult
analiticAți auzit de fractali? Ia uitați-vă la copaci! Ce vedeți? Niște structuri asimetrice, dar repetitive? Fractal este – potrivit definiției pe care o poate găsi oricine pe wikipedia – „o figură geometrică fragmentată sau frântă, care poate fi divizată în părți, astfel încât fiecare dintre acestea să fie (cel puțin) o copie miniaturală a întregului”. Termenul a fost introdus, în 1975, de Benoit Mandelbrot și provine din latinescul fractus, care înseamnă „fracturat” sau „spart”.
analiticÎn proiectul de buget pe anul 2016 al noului cabinet Dacian Cioloș, bugetul Serviciului Român de Informații (SRI) înregistrează o creștere spectaculoasă de aproape 20%, de la 1,55 miliarde lei în anul curent la 1,85 miliarde anul viitor. Această creștere bugetară extraordinară vine după o serie de impresionante creșteri succesive în cei doi ani precedenți, astfel încât din 2013 bugetul serviciului intern de informații sau de securitate a țării – sau, în orice caz, bugetul principalului serviciu interior de informații și securitate, că mai sunt câteva – a crescut cu nu mai puțin de 60%!
analiticSe discută, în ultimul timp, tot mai mult și mai insistent despre marile nereguli și abuzuri comise în procesul retrocedării bunurilor imobiliare (terenuri agricole, păduri, clădiri) naționalizate sau confiscate în timpul regimului comunist dictatorial. Pe măsură ce se înmulțesc dezvăluirile făcute de mass-media privind jaful nerușinat asupra patrimoniului național, crește nedumerirea și, totodată, indignarea opiniei publice autohtone, incapabilă să înțeleagă cum a fost posibil ca legi menite să repare marile nedreptăți, daunele (...)
Articole recomandate
Citește online varianta digitală
ECONOMISTUL nr. 16-17, 2016
Economistul 16-17, 14 octombrie 2016
Evenimente ASPES
Curs valutar
Social media
Alpha Bank
Alpha IMMpremier
Alpha IMMpremier
Alpha IMM Import-Export
Alpha IMM Import-Export
  • CECCAR
  • ASE
  • AFER
  • ROMSILVA
  • CAFR
  • BNR
  • ANAF
  • Curtea de Conturi
  • InterAgro
  • Catena
  • ICR
  • FNGCIMM
  • FRC
  • FRGC
  • Ministerul Economiei
  • SIF Banat-Crișana
  • AlphaBank
  • AOAR
  • PRO INVEST
  • Dignitas
  • The Money Channel
  • The Money Channel
  • Revista Audit Financiar
  • Revista PRACTICI DE AUDIT
  • Informația legislativă de care ai nevoie
  • Energy Report
  • Economia Online
  • Amfiteatru Economic
  • Œconomica
  • AIESEC
  • ASER
  • Hyperion
  • ISMB
  • Manpres
  • MailMan


rubrici ECONOMISTUL
Afaceri globale Am citit pentru dumneavoastră Business Cercetare, dezvoltare Dosar Finanțare Fonduri europene În dezbatere Macroeconomie Punctul pe I