Bine ați venit la  ECONOMISTUL!
Săptămânalul comunității economico-financiare din România

Revista Economistul te ține la curent cu ultimele știri, informații, articole și analize din domeniile economic, financiar, academic național și internațional.

cultură
și civilizație economică abonamente
Fii alături de noi în mediul social online și devino fanul nostru pe rețelele de socializare!

Economistul.ro folosește cookie-uri
Cookie-urile sunt fișiere text stocate pe calculatorul dvs. pentru a face experiența navigării pe site mai eficientă și mai plăcută.
Prin continuarea navigării, confirmați că sunteți de acord cu folosirea cookie-urilor - află mai multe despre cookie-uri
Mergi sus
ECONOMISTUL
editorial
print
a+
a-

Anti-sărăcie, nu și pro-pomană

Economistul nr. 4, 29 februarie 2016  


Anti-sărăcie, nu și pro-pomană

În eseul The Soul of Man Under Socialism, Oscar Wilde are un argument halucinant în favoarea socialismului. Astfel, poetul îi găsește pe oamenii săraci ca fiind urâți, așa că i-ar fi drag să existe c(in)eva care să-i aibă în grijă, în ideea de a-l scăpa pe (alde) el de dezolantul „tablou”. Argumentul wildean pro-socialism devine unul explicit estetic: artistul din el își dorește o orânduire socială în care rezolvarea problemei ne-frumosului să fie central(izat)ă. Dacă s-ar putea ca „inesteticul” să fie eradicat, iar „esteticul” să fie privilegiat, totul ar fi minunat. Mulți intelectuali au ales sentimentul de confort pe care l-a dat „miliția culturii”. Totuși, și a priori, și a posteriori, vedem că socialismul, egalitarismul sau, altfel spus, hiper-etatismul înseamnă o multiplă impostură: economică, etică și, finalmente, estetică. Realismul socialist din „artă”, etica depersonalizantă a „comunei” și „economia penuriei” au dat o hidră.

Sărăcia a răscolit omenirea și a reclamat omenia. Plânsă și deplânsă în termeni absoluți („N-am cu ce, bolesc în mizerie, sunt flămând, mor!”) și în termeni relativi („N-am cu ce, spre deosebire de cutare, care are din plin și nu-mi dă!”), sărăcia îi preocupă deopotrivă pe cei care o resimt direct, precum și pe cei ce „conviețuiesc”, deși nu musai în proximitate, cu aceștia. Un om sărac poate fi ajutat în două mari feluri: dându-i-se un rest sau dându-i-se un rost. Diferența dintre o pomană dată dintr-un prisos și un ajutor dat în sensul facilitării auto-susținerii se vede în tipul de stimulente și socoteli pe care le produce în comunitate, însă aceasta devine infinit mai sensibilă societal când „combaterea sărăciei” este rechiziționată de stat: crearea unui drept al săracului asupra bogatului nevinovat de sărăci(re)a semenului pune la grea încercare însuși conceptul de la care se revendică în mod ipocrit: solidaritatea socială.

Problema sărăciei este simultan și individuală, și comunitară, și națională, și globală, iar rezolutica asortată ei își divide instrumentarul între sfera voluntară și cea non-voluntară. Intrat în peisaj, statul riscă să lucreze stângaci, dincolo de stângismul care îi este oricum natural, subminându-și șansa soluțiilor durabile. Transferurile forțate de resurse (altfel spus, cele pe cale fiscală) dinspre avuți spre nevoiași (sau pentru incluziunea socială a acestora) riscă să altereze moravurile pe întreg traseul: și la „izvor” (dezinteres pentru eforturi private), și la „vărsare” (mâna de lucru ajunge mână întinsă), dar mai ales pe „cursul” ticsit de meandre unde pândesc haini extractorii de rente. Pachetele legislative de salarii „minime” și de pensii „decente” nu pot să producă mai mult decât cinice tranchilizante sociale. La fel, multiplele manipulări monetar-bancare creează doar spasme boom-bust și sevraj social apoi.

Discuțiile despre pauperizare și polarizare socială se află mai abitir ca oricând pe agenda „lumii civilizate” care privește cu egală îngrijorare aceste fenomene dinăuntrul și dinafara ei. Oare ce face în ultimii ani post- (dar și ante-?) criză capitalurile și capitalele lumii să fie într-atât de alerte la aspectele legate de combaterea sărăciei extreme și a inegalităților flagrante: empatia nativă pentru cel aidoma și apropiat sau teama instinctuală de cel flămând și însetat?; credința religioasă într-un bine transcendent sau convingerea secularizată că sărăcia clientelei potențiale este o sursă de pierdere bilanțieră?; revelația că lumea nu mai trebuie să continue așa sau revoluția care s-ar putea aprinde pentru că, efectiv, lumea nu mai poate continua așa?; o biată modă sau un mugur de model peren? Guvernul României a creat un pachet național anti-sărăcie (doct și pedant „în rit birocratic”). Un nemâncat s-ar putea sătura numai citindu-l.

comentarii
arhivă

Comentariile vor fi publicate doar după validarea acestora de către moderator. Nu vor fi publicate comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau la ură, precum și acuzații fără acoperire. Vă mulțumim!
comments powered by Disqus

ECONOMISTUL

Capitalul are roți, el vine singur dacă nu-i așternem gropi în față. Capitalul are roți și fuge ușor de un Stat-barieră.

Piața de capital rămâne în continuare o așteptare pentru economia românească. Atât reprezentanții companiilor, investitorii, cât și societățile care formează structura pieței de capital recunosc că, până acum, evoluția a fost doar parțial mulțumitoare.

Europa se schimbă! România caută căile pentru o dezvoltare sustenabilă. Acestea sunt realitățile lumii de azi, de care revista „Economistul” ține seama. Și pentru că lumea se schimbă, și revista pe care o citiți face acest lucru. Începând cu acest număr, „Economistul” își propune să fie mai aproape și mai profund de temele importante ale economiei și societății.

Alegerile locale din data de 5 iunie a.c. sunt considerate, fără îndoială, un important test politic. Există deja numeroase comentarii și analize referitoare la împlinirea sau nu a așteptărilor de înnoire a clasei politice. Așa după cum, alegerile locale sunt privite și ca un test al încrederii populației față de acțiunile DNA. Presa străină a privit cu uimire faptul că un primar din România a fost ales în timp ce se afla în anchetă, ba chiar în arest. Noi, aici, în România, avem o altă înțelegere față de gestul alegătorilor din Baia Mare, cei care au votat un Cătălin Cherecheș aflat în arest. Dar, trebuie remarcat faptul că antreprenorii români situează DNA între instituțiile cu cel mai înalt nivel de încredere (vezi pag. 36-39, „Pulsul mediului de afaceri”).

Economia românească prezintă toate semnele aparente că se află în creștere. Iată doar câțiva indicatori: creștere economică prognozată la nivelul de 4%, indicatori de venituri și cheltuieli care se înscriu în bugetul de stat pe anul acesta, o creștere spectaculoasă a consumului, o rată a inflației aflată la un minim record (minus 3%) și o rată a șomajului mai mică decât media europeană. Se pot adăuga și alți asemenea indicatori macroeconomici care arată progresele economiei autohtone.

analiticAți auzit de fractali? Ia uitați-vă la copaci! Ce vedeți? Niște structuri asimetrice, dar repetitive? Fractal este – potrivit definiției pe care o poate găsi oricine pe wikipedia – „o figură geometrică fragmentată sau frântă, care poate fi divizată în părți, astfel încât fiecare dintre acestea să fie (cel puțin) o copie miniaturală a întregului”. Termenul a fost introdus, în 1975, de Benoit Mandelbrot și provine din latinescul fractus, care înseamnă „fracturat” sau „spart”.
analiticÎn proiectul de buget pe anul 2016 al noului cabinet Dacian Cioloș, bugetul Serviciului Român de Informații (SRI) înregistrează o creștere spectaculoasă de aproape 20%, de la 1,55 miliarde lei în anul curent la 1,85 miliarde anul viitor. Această creștere bugetară extraordinară vine după o serie de impresionante creșteri succesive în cei doi ani precedenți, astfel încât din 2013 bugetul serviciului intern de informații sau de securitate a țării – sau, în orice caz, bugetul principalului serviciu interior de informații și securitate, că mai sunt câteva – a crescut cu nu mai puțin de 60%!
analiticSe discută, în ultimul timp, tot mai mult și mai insistent despre marile nereguli și abuzuri comise în procesul retrocedării bunurilor imobiliare (terenuri agricole, păduri, clădiri) naționalizate sau confiscate în timpul regimului comunist dictatorial. Pe măsură ce se înmulțesc dezvăluirile făcute de mass-media privind jaful nerușinat asupra patrimoniului național, crește nedumerirea și, totodată, indignarea opiniei publice autohtone, incapabilă să înțeleagă cum a fost posibil ca legi menite să repare marile nedreptăți, daunele (...)
Articole recomandate
Citește online varianta digitală
ECONOMISTUL nr. 16-17, 2016
Economistul 16-17, 14 octombrie 2016
Evenimente ASPES
Social media
Alpha Bank
Alpha IMMpremier
Alpha IMMpremier
Alpha IMM Import-Export
Alpha IMM Import-Export
  • CECCAR
  • ASE
  • AFER
  • ROMSILVA
  • CAFR
  • BNR
  • ANAF
  • Curtea de Conturi
  • InterAgro
  • Catena
  • ICR
  • FNGCIMM
  • FRC
  • FRGC
  • Ministerul Economiei
  • SIF Banat-Crișana
  • AlphaBank
  • AOAR
  • PRO INVEST
  • Dignitas
  • The Money Channel
  • The Money Channel
  • Revista Audit Financiar
  • Revista PRACTICI DE AUDIT
  • Informația legislativă de care ai nevoie
  • Energy Report
  • Economia Online
  • Amfiteatru Economic
  • Œconomica
  • AIESEC
  • ASER
  • Hyperion
  • ISMB
  • Manpres
  • MailMan


rubrici ECONOMISTUL
Afaceri globale Am citit pentru dumneavoastră Business Cercetare, dezvoltare Dosar Finanțare Fonduri europene În dezbatere Macroeconomie Punctul pe I