Bine ați venit la  ECONOMISTUL!
Săptămânalul comunității economico-financiare din România

Revista Economistul te ține la curent cu ultimele știri, informații, articole și analize din domeniile economic, financiar, academic național și internațional.

cultură
și civilizație economică abonamente
Fii alături de noi în mediul social online și devino fanul nostru pe rețelele de socializare!

Economistul.ro folosește cookie-uri
Cookie-urile sunt fișiere text stocate pe calculatorul dvs. pentru a face experiența navigării pe site mai eficientă și mai plăcută.
Prin continuarea navigării, confirmați că sunteți de acord cu folosirea cookie-urilor - află mai multe despre cookie-uri
Mergi sus
ECONOMISTUL
arhivă
print
a+
a-

20 de ani de Românie europeană
Nevoia de modele și povara asimilării lor

Economistul nr. 22, 10 iunie 2013

20 de ani de Românie europeană Nevoia de modele şi povara asimilării lor

După ce s-a rezolvat problema „europenizării micilor” (adică, avem voie de la Bruxelles să mâncăm amestecul de carne tocată cu bicarbonat de sodiu), sunt semne clare că mulți concetățeni au revenit la sentimente mai bune față de Uniunea Europeană, mai bine zis față de autoritățile Executivului acesteia, din moment ce suntem – cu acte în regulă – membri ai Clubului celor 27. Dacă – pe firul rememorărilor – ne întoarcem, însă, cu 10 ani în urmă, vom constata că majoritatea populației României era dispusă la cele mai mari concesii, chiar la sacrificii majore (pe acest fond, tema „micilor” ar fi devenit insignifiantă), doar-doar, să mai avansăm cu negocierile de aderare la UE.

POALELE ACROPOLEI, LEAGĂNUL DEMOCRAȚIEI. Majoritatea relatărilor presei tipărite și audio-vizuale din țara noastră a recurs la cele mai „expresive” modalități de prezentare a evenimentului derulat la 16 aprilie 2003 în capitala Greciei, în apropierea monumentului care simbolizează cele mai de seamă „achiziții” ale antichității, cu reverberațiile lor milenare asupra prezentului (nu numai aceluia din... 2003). Sentimentul dominant era – dincolo de tonul solemn și, uneori, redundant, al relatărilor de presă – gustul amar.

Atunci, în aprilie 2003, a fost semnat Actul de aderare la UE cu 10 țări candidate din cele 12 care desfășuraseră negocieri. Absentele se numeau România și Bulgaria. Ca și în împrejurările din toamna anului 1997, când aceleași țări nu au fost incluse în NATO, s-au încercat tot felul de „premii de consolare”. De exemplu, la festivitățile de la poalele Acropolei, au fost invitați președintele Ion Iliescu și premierul Adrian Năstase, cărora li s-au dat asigurări că, în curând, țara noastră (și Bulgaria) vor fi primite în UE potrivit documentului strategic adoptat la sfârșitul anului 2002, document intitulat „O singură Europă”.

Rămânea în vigoare promisiunea potrivit căreia cele două țări „ocolite” la Atena vor fi primite în UE la 1 ianuarie 2007, dar numai cu condiția de a îndeplini o serie de criterii. Comisarul european (care era deseori în „vizită” în România, din motivele pe care gurile rele nu oboseau să le colporteze), Günter Verheugen, a fost cât se poate de tranșant: „Data de 2007 reprezintă voința UE de a accepta (atenție la nuanță; acel „a accepta” suna, deopotrivă, ca un avertisment și ca un gest de bunăvoință, aproape caritabil – n.n.) Bulgaria și România dacă ele sunt pregătite”.

Așa că, tema fundamentală consta în certificarea gradului de „pregătire”. O spunea apăsat, din nou, comisarul european: „Drumul este liber, dar România (de data aceasta referirea ne privea direct și exclusiv – n.n.) trebuie să îndeplinească, în totalitate, criteriile de aderare. Nu se va accepta niciun rabat, nicio abatere de la acestea”.

Fără îndoială, perioada stabilită pentru desfășurarea și încheierea negocierilor se cerea marcată de parcurgerea unor pași concreți, extrem de importanți în procesul îndeplinirii amintitelor criterii. Bunăoară, guvernul a fost nevoit, chiar în aprilie 2003, să accelereze procesul de reformare a justiției și de intensificare a luptei anticorupție prin angajarea răspunderii pentru pachetul legislativ aferent. La fel, „pe repede înainte”, a adoptat alte reglementări esențiale, iar revizuirea Constituției a fost determinată, înainte de toate, tocmai de necesitatea alinierii unor prevederi legale, autohtone, la standardele Uniunii Europene (și ale NATO, evident).

Acum, după trecerea anilor și după o experiență bogată, nu numai cea acumulată la „porțile” UE, ci și în interiorul structurilor comunitare, s-a reluat o temă cu adevărat crucială: a fost, oare, pregătită România să devină membră a UE la 1 ianuarie 2007? Decizia de primire a țării noastre a fost una eminamente politică sau a luat în considerare progresele reale în îndeplinirea criteriilor de care s-a făcut și se face atât de mult caz?

Bineînțeles, în însemnările de față nu se poate formula un răspuns satisfăcător. Cel mult, prin rememorările la care recurgem, se pot sintetiza și sistematiza unele idei menite să contureze fie și numai câteva considerații preliminare. Eurosceptismul care își croiește drum și tinde să se instaleze „temeinic” în societatea românească actuală (2013) ne obligă să manifestăm maximum de seriozitate în abordarea, chiar până la detalii, a complexului de fapte și de date la capătul căruia s-a împlinit proiectul național reprezentat de aderarea la UE. Cine trebuie să regrete: noi care am dorit, cu ardoare, să devenim membri ai UE sau cei care au luat, cu întreaga determinare sau cu multe reticențe, decizia de a ne primi? Dramatice întrebări.

[...]

Pentru acces complet la articol vă rugăm să vă abonați.

comentarii
arhivă

Comentariile vor fi publicate doar după validarea acestora de către moderator. Nu vor fi publicate comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau la ură, precum și acuzații fără acoperire. Vă mulțumim!
comments powered by Disqus


articole
din aceeași categorie
arhivă

Încheiem, în numărul de față, scurtul „serial” dedicat situației bugetare a României la cumpăna anilor 1989-1990, în condițiile binecunoscute, determinate de dramatica schimbare de regim politic în România, schimbare pe care autorul acestei retrospective a trăit-o (și, îndrăznește să spună, cu o participare notabilă), la cea mai mare intensitate, în calitate de coordonator al emisiunilor Televiziunii Române în zilele de 22, 23 și 24 decembrie, în urmă cu 24 de ani („Revoluția română în direct”).

S-a reținut, credem, din „episodul” precedent că, practic, România s-a aflat la cumpăna anilor 1989-1990 fără un buget național. Înlăturarea regimului antedecembrist a produs nu numai o ruptură politică radicală cu stările de fapt dinainte de 15 decembrie 1989 (când a început mișcarea revoluționară din Timișoara), ci și o dezorganizare profundă a întregii activități economice și sociale.

Cel puțin două argumente vin în sprijinul ideii publicistice de a se evoca stările de fapt de la finalul anului 1989 dintr-o perspectivă să-i zicem „bugetară”: pe ordinea de zi a vieții politico-economice actuale se află procedura de adoptare a proiectelor de buget pentru anul viitor, numeroase experiențe în materie din trecutul mai îndepărtat și mai apropiat fiind folositoare și în prezent; împlinirea, în decembrie, a 24 de ani de când s-a pus capăt regimului totalitar în România.

Încheiem, în numărul de față, „serialul” dedicat împlinirii unui secol de la momentul întemeietor reprezentat de lansarea inițiativei privind organizarea primului Congres al economiștilor români. Încheiem, de fapt, un demers preliminar, deoarece – cum am „descoperit” pe parcurs – există un bogat material documentar (referitor la modul în care au înțeles și au acționat economiștii din țara noastră să se organizeze), material care își așteaptă „investigatorii”.

Atât anii marii crize mondiale, cât și perioada care a marcat intrarea României în ciclul revenirii la trendul dezvoltării „normale” au relevat necesitatea ca formele de organizare și afirmare profesională ale economiștilor să se adapteze condițiilor în continuă schimbare.

Pe măsură ce avansăm în investigațiile menite să descopere fapte și date referitoare la tentativele de unire a forțelor economiștilor români în vederea afirmării lor mai puternice în spațiul public intern și extern – ca vector al modernizării țării –, constatăm că merită să fie puse în discuție teme neidentificate la începutul demersului nostru. La câteva dintre acestea ne vom referi în „episodul” de față.

Împlinirea unui secol de la inițierea primului Congres al economiștilor români este, incontestabil, un foarte bun prilej de a evoca momente definitorii ale procesului de constituire a unei organizații profesionale, la scară națională, a economiștilor români. În același timp, este un moment extrem de favorabil pentru abordarea modalităților prin care comunitatea noastră profesională din prezent (2013) poate să acționeze – pe temelia unor valoroase tradiții – tot în forme organizate, coerente pentru realizarea unor obiective comune.

AGER, Banca Națională a României și, individual, unii colegi de breaslă s-au aplecat asupra momentului aniversar care poate constitui o mare oportunitate pentru regândirea modalităților de acțiune ale comunității economice din țara noastră în vederea afirmării ei ca o voce mai puternică, distinctă în întreaga societate actuală și din viitorul previzibil. Deocamdată, pe măsură ce tema este aprofundată în „Economistul”, constatăm că există încă prea multe „pete albe” care impun un efort mai mare de investigare a trecutului mai îndepărtat sau mai apropiat.

În timp ce, deopotrivă, retrospectivele și prospectivele pendulează între un trecut idealizat și un viitor ideal, realitățile prezentului readuc în prim-plan, fie și numai în sferele de activitate ale profesiei de economist (cu toate ramurile și... rămurelele ei), tema solidarității de breaslă.

„Serialul” dedicat împlinirii unui secol de la lansarea ideii de a se organiza primul Congres al economiștilor români a demarat în numărul precedent al revistei noastre sub semnul emblematic al personalităților care au declanșat generosul demers. Se încununa, astfel, o perioadă relativ îndelungată în care modernizarea economico-socială a României era, deopotrivă, cauza și efectul acțiunii unei comunități profesionale în continuă ascensiune, generatoare de valoare adăugată în științele, în instituțiile de învățământ și în practica nemijlocită din lumea afacerilor.

editorial Capitalul are roți, el vine singur dacă nu-i așternem gropi în față. Capitalul are roți și fuge ușor de un Stat-barieră. citește mai mult
analiticAți auzit de fractali? Ia uitați-vă la copaci! Ce vedeți? Niște structuri asimetrice, dar repetitive? Fractal este – potrivit definiției pe care o poate găsi oricine pe wikipedia – „o figură geometrică fragmentată sau frântă, care poate fi divizată în părți, astfel încât fiecare dintre acestea să fie (cel puțin) o copie miniaturală a întregului”. Termenul a fost introdus, în 1975, de Benoit Mandelbrot și provine din latinescul fractus, care înseamnă „fracturat” sau „spart”.
analiticÎn proiectul de buget pe anul 2016 al noului cabinet Dacian Cioloș, bugetul Serviciului Român de Informații (SRI) înregistrează o creștere spectaculoasă de aproape 20%, de la 1,55 miliarde lei în anul curent la 1,85 miliarde anul viitor. Această creștere bugetară extraordinară vine după o serie de impresionante creșteri succesive în cei doi ani precedenți, astfel încât din 2013 bugetul serviciului intern de informații sau de securitate a țării – sau, în orice caz, bugetul principalului serviciu interior de informații și securitate, că mai sunt câteva – a crescut cu nu mai puțin de 60%!
analiticSe discută, în ultimul timp, tot mai mult și mai insistent despre marile nereguli și abuzuri comise în procesul retrocedării bunurilor imobiliare (terenuri agricole, păduri, clădiri) naționalizate sau confiscate în timpul regimului comunist dictatorial. Pe măsură ce se înmulțesc dezvăluirile făcute de mass-media privind jaful nerușinat asupra patrimoniului național, crește nedumerirea și, totodată, indignarea opiniei publice autohtone, incapabilă să înțeleagă cum a fost posibil ca legi menite să repare marile nedreptăți, daunele (...)
Articole recomandate
Citește online varianta digitală
ECONOMISTUL nr. 16-17, 2016
Economistul 16-17, 14 octombrie 2016
Evenimente ASPES
Curs valutar
Social media
Alpha Bank
Alpha IMMpremier
Alpha IMMpremier
Alpha IMM Import-Export
Alpha IMM Import-Export
  • CECCAR
  • ASE
  • AFER
  • ROMSILVA
  • CAFR
  • BNR
  • ANAF
  • Curtea de Conturi
  • InterAgro
  • Catena
  • ICR
  • FNGCIMM
  • FRC
  • FRGC
  • Ministerul Economiei
  • SIF Banat-Crișana
  • AlphaBank
  • AOAR
  • PRO INVEST
  • Dignitas
  • The Money Channel
  • The Money Channel
  • Revista Audit Financiar
  • Revista PRACTICI DE AUDIT
  • Informația legislativă de care ai nevoie
  • Energy Report
  • Economia Online
  • Amfiteatru Economic
  • Œconomica
  • AIESEC
  • ASER
  • Hyperion
  • ISMB
  • Manpres
  • MailMan


rubrici ECONOMISTUL
Afaceri globale Am citit pentru dumneavoastră Business Cercetare, dezvoltare Dosar Finanțare Fonduri europene În dezbatere Macroeconomie Punctul pe I