Bine ați venit la  ECONOMISTUL!
Săptămânalul comunității economico-financiare din România

Revista Economistul te ține la curent cu ultimele știri, informații, articole și analize din domeniile economic, financiar, academic național și internațional.

cultură
și civilizație economică abonamente
Fii alături de noi în mediul social online și devino fanul nostru pe rețelele de socializare!

Economistul.ro folosește cookie-uri
Cookie-urile sunt fișiere text stocate pe calculatorul dvs. pentru a face experiența navigării pe site mai eficientă și mai plăcută.
Prin continuarea navigării, confirmați că sunteți de acord cu folosirea cookie-urilor - află mai multe despre cookie-uri
Mergi sus
ECONOMISTUL
arhivă
print
a+
a-

20 de ani de Românie europeană
Infinitele „nuanțe” de alb și negru

Economistul nr. 23, 17 iunie 2013

20 de ani de Românie europeană Infinitele „nuanţe” de alb şi negru

Încheiem – în numărul de față – „serialul” prilejuit de împlinirea a două decenii de la semnarea Tratatului de asociere a României la Comunitatea Economică Europeană (denumire care a precedat actuala formulă, cea de Uniune Europeană). Întâmplarea (?!) face ca această aniversare să fie marcată (mai mult în „Economistul” decât în cercurile oficiale, deși era o ocazie cât se poate de nimerită pentru analize serioase, strict necesare referitoare la un „parcurs” care anticipează, poate, momente cruciale pentru România) în condiții extrem de complicate pentru evoluția, în continuare, a unei construcții la care suntem parte și de care depind extrem de multe, nu numai pentru viitorul țării, ci și pentru fiecare dintre noi, în calitatea simultană de cetățean român și de cetățean european.

DE LA EUROENTUZIASM LA EUROSCEPTICISM. Într-o atmosferă de semianonimat, la „Casa Titulescu”, acolo unde își are sediul Fundația care poartă numele marelui diplomat (și nu numai diplomat, dacă avem în vedere că a fost ministru de finanțe în Guvernul Averescu), se desfășoară, cu o frecvență demnă de toată lauda, dezbateri pe teme extrem de importante, inclusiv cele enunțate în introducerea la acest „serial”. În contextul în care mass-media se află sub „teroarea” senzaționalismului (din motive care, la rândul lor, ar merita o analiză serioasă), televiziunile „se calcă în picioare” în amintitul sediu al Fundației Europene „Nicolae Titulescu”, doar atunci când se află, acolo, persoane publice cărora li se pot smulge declarații „incendiare” sau să fie împroșcate cu noroi.

La cea mai recentă dezbatere, una dedicată „euroscepticismului”, a fost de față o echipă a unei singure televiziuni și aceea interesată să cunoască părerea fostului premier și, în același timp, fost deținut, Adrian Năstase, despre... căsătoria între persoane de același sex (apropo de revizuirea Constituției). Ei bine, cine a fost inspirat și a decis să asiste la amintita dezbatere n-a avut de ce să regrete (în cazul în care era sincer interesat de temă și nu să fie „văzut” și/sau „să tragă cu urechea” ce zic personaje care intră în categoria celor „controversate”), deoarece, alături de Adrian Năstase, s-a așezat la „masa prezidiului” europarlamentarul Adrian Severin, („controversat” – la rândul său – în legătură cu acuzații care ar merita să fie – și ele – examinate fără prejudecăți, ci măcar cu o brumă de respect față de adevăr).

Și pentru că am început să-i enumerăm pe cei care au fost programați de Fundație să-și expună punctele de vedere, se impune a-i menționa pe europarlamentarul Renate Weber (bătăioasă, cum o știm), prof. univ. dr. Paul Dobrescu (specialist în problematica geopolitică) și prof. univ. dr. Marius Pieleanu (sociolog, conducător al unei firme de sondaje).

De altfel, discuția a început cu prezentarea unor Eurobarometre și a unor sondaje interne din care a rezultat că de la 82 la sută din respondenți la investigațiile efectuate în 2004 – persoane care și-au manifestat entuziasmul față de cauza aderării României la UE – s-a ajuns, în momentul de față, ca mai puțin de jumătate din totalul celor intervievați (în eșantioane reprezentative) să mai aprecieze pozitiv statutul României de țară membră în UE. Tendința este de scădere puternică, în continuare, în consonanță cu ceea ce se întâmplă, ca stare de spirit, în majoritatea statelor care fac parte din UE.

După aceste puneri în temă, s-a putut discuta despre „euroscepticism” mai aplicat (ca să zicem așa). Evident, un interes aparte a fost sesizabil în legătură cu opiniile celor doi europarlamentari prezenți la dezbatere. Atât Adrian Severin, cât și Renate Weber, ca și Adrian Năstase și Paul Dobrescu (cu puncte de vedere demne de tot respectul), au atras atenția asupra faptului că lucrurile nu trebuie judecate maniheist, în alb și negru, că există (culmea!) „nuanțe” (după opinia autorului acestor însemnări) chiar de alb și negru, cel puțin în materie de pro și anti-UE.

Nici cei care am rămas pe metereze și ne manifestăm deschis și consecvent drept adepți convinși ai necesității consolidării UE (Adrian Severin a vorbit despre „Statele Unite ale Europei”, ca proiect fundamental) și nici cei care se pronunță în defavoarea UE nu pot fi încadrați mecanic într-unul din cele două „blocuri”, care (din nou, culmea!) nu sunt integral antagonice. Cum nu putem să intrăm în detalii, vom reține că și „euroscepticii” se împart în mai multe „tabere”; unii (poate cei mai numeroși) critică sever UE de pe poziția celor care doresc ca aceasta să se întărească și nu acceptă orbește „dictatul” celor mai puternici, după cum există anti-europeni inflexibili, cei care – potrivit unei expresii nu tocmai academice – „dacă li se flutură și un tramvai, tot nu-i poți scoate din ale lor” (motivațiile sunt, de asemenea, extrem de diverse). De aici, o primă și esențială constatare: este bine că există „euroscepticism”, deoarece se creează astfel (să sperăm) masa critică pentru schimbări de fond spre mai bine, în interesul (până la urmă) al cetățenilor europeni.

[...]

Pentru acces complet la articol vă rugăm să vă abonați.

comentarii
arhivă

Comentariile vor fi publicate doar după validarea acestora de către moderator. Nu vor fi publicate comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau la ură, precum și acuzații fără acoperire. Vă mulțumim!
comments powered by Disqus


articole
din aceeași categorie
arhivă

Încheiem, în numărul de față, scurtul „serial” dedicat situației bugetare a României la cumpăna anilor 1989-1990, în condițiile binecunoscute, determinate de dramatica schimbare de regim politic în România, schimbare pe care autorul acestei retrospective a trăit-o (și, îndrăznește să spună, cu o participare notabilă), la cea mai mare intensitate, în calitate de coordonator al emisiunilor Televiziunii Române în zilele de 22, 23 și 24 decembrie, în urmă cu 24 de ani („Revoluția română în direct”).

S-a reținut, credem, din „episodul” precedent că, practic, România s-a aflat la cumpăna anilor 1989-1990 fără un buget național. Înlăturarea regimului antedecembrist a produs nu numai o ruptură politică radicală cu stările de fapt dinainte de 15 decembrie 1989 (când a început mișcarea revoluționară din Timișoara), ci și o dezorganizare profundă a întregii activități economice și sociale.

Cel puțin două argumente vin în sprijinul ideii publicistice de a se evoca stările de fapt de la finalul anului 1989 dintr-o perspectivă să-i zicem „bugetară”: pe ordinea de zi a vieții politico-economice actuale se află procedura de adoptare a proiectelor de buget pentru anul viitor, numeroase experiențe în materie din trecutul mai îndepărtat și mai apropiat fiind folositoare și în prezent; împlinirea, în decembrie, a 24 de ani de când s-a pus capăt regimului totalitar în România.

Încheiem, în numărul de față, „serialul” dedicat împlinirii unui secol de la momentul întemeietor reprezentat de lansarea inițiativei privind organizarea primului Congres al economiștilor români. Încheiem, de fapt, un demers preliminar, deoarece – cum am „descoperit” pe parcurs – există un bogat material documentar (referitor la modul în care au înțeles și au acționat economiștii din țara noastră să se organizeze), material care își așteaptă „investigatorii”.

Atât anii marii crize mondiale, cât și perioada care a marcat intrarea României în ciclul revenirii la trendul dezvoltării „normale” au relevat necesitatea ca formele de organizare și afirmare profesională ale economiștilor să se adapteze condițiilor în continuă schimbare.

Pe măsură ce avansăm în investigațiile menite să descopere fapte și date referitoare la tentativele de unire a forțelor economiștilor români în vederea afirmării lor mai puternice în spațiul public intern și extern – ca vector al modernizării țării –, constatăm că merită să fie puse în discuție teme neidentificate la începutul demersului nostru. La câteva dintre acestea ne vom referi în „episodul” de față.

Împlinirea unui secol de la inițierea primului Congres al economiștilor români este, incontestabil, un foarte bun prilej de a evoca momente definitorii ale procesului de constituire a unei organizații profesionale, la scară națională, a economiștilor români. În același timp, este un moment extrem de favorabil pentru abordarea modalităților prin care comunitatea noastră profesională din prezent (2013) poate să acționeze – pe temelia unor valoroase tradiții – tot în forme organizate, coerente pentru realizarea unor obiective comune.

AGER, Banca Națională a României și, individual, unii colegi de breaslă s-au aplecat asupra momentului aniversar care poate constitui o mare oportunitate pentru regândirea modalităților de acțiune ale comunității economice din țara noastră în vederea afirmării ei ca o voce mai puternică, distinctă în întreaga societate actuală și din viitorul previzibil. Deocamdată, pe măsură ce tema este aprofundată în „Economistul”, constatăm că există încă prea multe „pete albe” care impun un efort mai mare de investigare a trecutului mai îndepărtat sau mai apropiat.

În timp ce, deopotrivă, retrospectivele și prospectivele pendulează între un trecut idealizat și un viitor ideal, realitățile prezentului readuc în prim-plan, fie și numai în sferele de activitate ale profesiei de economist (cu toate ramurile și... rămurelele ei), tema solidarității de breaslă.

„Serialul” dedicat împlinirii unui secol de la lansarea ideii de a se organiza primul Congres al economiștilor români a demarat în numărul precedent al revistei noastre sub semnul emblematic al personalităților care au declanșat generosul demers. Se încununa, astfel, o perioadă relativ îndelungată în care modernizarea economico-socială a României era, deopotrivă, cauza și efectul acțiunii unei comunități profesionale în continuă ascensiune, generatoare de valoare adăugată în științele, în instituțiile de învățământ și în practica nemijlocită din lumea afacerilor.

editorial Capitalul are roți, el vine singur dacă nu-i așternem gropi în față. Capitalul are roți și fuge ușor de un Stat-barieră. citește mai mult
analiticAți auzit de fractali? Ia uitați-vă la copaci! Ce vedeți? Niște structuri asimetrice, dar repetitive? Fractal este – potrivit definiției pe care o poate găsi oricine pe wikipedia – „o figură geometrică fragmentată sau frântă, care poate fi divizată în părți, astfel încât fiecare dintre acestea să fie (cel puțin) o copie miniaturală a întregului”. Termenul a fost introdus, în 1975, de Benoit Mandelbrot și provine din latinescul fractus, care înseamnă „fracturat” sau „spart”.
analiticÎn proiectul de buget pe anul 2016 al noului cabinet Dacian Cioloș, bugetul Serviciului Român de Informații (SRI) înregistrează o creștere spectaculoasă de aproape 20%, de la 1,55 miliarde lei în anul curent la 1,85 miliarde anul viitor. Această creștere bugetară extraordinară vine după o serie de impresionante creșteri succesive în cei doi ani precedenți, astfel încât din 2013 bugetul serviciului intern de informații sau de securitate a țării – sau, în orice caz, bugetul principalului serviciu interior de informații și securitate, că mai sunt câteva – a crescut cu nu mai puțin de 60%!
analiticSe discută, în ultimul timp, tot mai mult și mai insistent despre marile nereguli și abuzuri comise în procesul retrocedării bunurilor imobiliare (terenuri agricole, păduri, clădiri) naționalizate sau confiscate în timpul regimului comunist dictatorial. Pe măsură ce se înmulțesc dezvăluirile făcute de mass-media privind jaful nerușinat asupra patrimoniului național, crește nedumerirea și, totodată, indignarea opiniei publice autohtone, incapabilă să înțeleagă cum a fost posibil ca legi menite să repare marile nedreptăți, daunele (...)
Articole recomandate
Citește online varianta digitală
ECONOMISTUL nr. 16-17, 2016
Economistul 16-17, 14 octombrie 2016
Evenimente ASPES
Curs valutar
Social media
Alpha Bank
Alpha IMMpremier
Alpha IMMpremier
Alpha IMM Import-Export
Alpha IMM Import-Export
  • CECCAR
  • ASE
  • AFER
  • ROMSILVA
  • CAFR
  • BNR
  • ANAF
  • Curtea de Conturi
  • InterAgro
  • Catena
  • ICR
  • FNGCIMM
  • FRC
  • FRGC
  • Ministerul Economiei
  • SIF Banat-Crișana
  • AlphaBank
  • AOAR
  • PRO INVEST
  • Dignitas
  • The Money Channel
  • The Money Channel
  • Revista Audit Financiar
  • Revista PRACTICI DE AUDIT
  • Informația legislativă de care ai nevoie
  • Energy Report
  • Economia Online
  • Amfiteatru Economic
  • Œconomica
  • AIESEC
  • ASER
  • Hyperion
  • ISMB
  • Manpres
  • MailMan


rubrici ECONOMISTUL
Afaceri globale Am citit pentru dumneavoastră Business Cercetare, dezvoltare Dosar Finanțare Fonduri europene În dezbatere Macroeconomie Punctul pe I