Bine ați venit la  ECONOMISTUL!
Săptămânalul comunității economico-financiare din România

Revista Economistul te ține la curent cu ultimele știri, informații, articole și analize din domeniile economic, financiar, academic național și internațional.

cultură
și civilizație economică abonamente
Fii alături de noi în mediul social online și devino fanul nostru pe rețelele de socializare!

Economistul.ro folosește cookie-uri
Cookie-urile sunt fișiere text stocate pe calculatorul dvs. pentru a face experiența navigării pe site mai eficientă și mai plăcută.
Prin continuarea navigării, confirmați că sunteți de acord cu folosirea cookie-urilor - află mai multe despre cookie-uri
Mergi sus
ECONOMISTUL
arhivă
print
a+
a-

20 de ani de Românie europeană. Compromisul științei cu arta negocierii

Economistul nr. 20, 27 mai 2013

20 de ani de Românie europeană. Compromisul ştiinţei cu arta negocierii

Nu puține sunt, în prezent, vocile care susțin că procesul de negociere a aderării României la Uniunea Europeană a purtat „în germene” cauzele extinderii euroscepticismului pe plaiurile mioritice. Ca și în alte situații, „aducerile aminte” suferă de prea multe vicii (la vedere sau ascunse) care deformează grav nu numai date esențiale ale istoriei, ci și ansamblul mentalităților din societate. De aceea, scopul principal al demersului nostru memorialistic constă în prezentarea de fapte și date care permit – înainte de toate, prin veridicitatea lor – să se restabilească adevărul istoric.

Trecerea în revistă doar a informațiilor oficiale referitoare la desfășurarea negocierilro de aderare a țării noastre la ue indică un imens material documentar de natură a confirma o realitate care – astăzi (în 2013) – este în mare măsură ignorată: a existat o nedezmințită dorință națională de a se câștiga statutul de țară membră a Uniunii Europene. În toată perioada inclusă între 15 februarie 2000 și finalul anului 2004, s-au efectuat numeroase investigații prin care se reconfirmau, mereu și mereu, opțiunile clare pentru amintitul statut.

CINCI ANI DE „CHIN ȘI JALE”. Cine își mai aduce aminte că negocierile de aderare au durat aproape cinci ani bătuți pe muchie? În tot acest interval, stările de spirit ale populației au fost aidoma celor descrise în cunoscutul cântec popular dedicat „chinurilor dragostei”. Nu este o exagerare, deoarece sentimentul public covârșitor a fost acela de împlinire – și de cealaltă parte – a „marelui amor” național față de Uniunea Europeană. Aproape fiecare informație referitoare la derularea negocierilor era analizată de presă, pe toate fețele, prin prisma evoluției amintitului „amor”. Progresele erau salutate cu entuziasm, dificultățile se evaluau în funcție de atenuările necesare pentru menținerea vie a speranțelor, iar reculurile apăreau sub vestmântul unor crunte dezamăgiri.

Trecerea în revistă doar a informațiilor oficiale indică un imens material documentar de natură a confirma o realitate care – astăzi (în 2013) – este în mare măsură ignorată: a existat o nedezmințită dorință națională de a se câștiga statutul de țară membră a Uniunii Europene.

În toată perioada inclusă între 15 februarie 2000 și finalul anului 2004, s-au efectuat numeroase investigații (ne referim exclusiv la cele derulate pe baze științifice) prin care se reconfirmau, mereu și mereu, opțiunile clare pentru amintitul statut.

Înainte de toate, reamintim că autoritățile publice, cele care desfășurau negocierile, prin Ministerul Integrării Europene, au inițiat sondarea sistematică a părerilor populației pe baza unui eșantion de câte 100 de persoane reprezentative pentru structura concetățenilor noștri din fiecare județ (în total 4.200).

Iată respectiva sinteză întocmită în preajma reluării negocierilor de aderare, în 2001:

ÎNTREBAREA 1:
Ce știți despre Uniunea Europeană? Din ce surse?

- În definițiile pe care le-au dat Uniunii Europene, cetățenii au folosit o diversitate de termeni, care exprimau forme diferite de organizare: grupare, for, organizație, organism, alianță, societate sau organizație nonprofit, care facilitau dezvoltarea țărilor europene, implicit a României.

- Procentul cel mai mare de răspunsuri a vizat o uniune de state europene dezvoltate, un sistem de cooperare a țărilor Europei Occidentale.

- Românii care afirmau că știu destul de multe despre UE au avut, totodată, o imagine pozitivă privind integrarea europeană. Ei se declarau interesați de viața politică la nivel local și național, citeau mai des cărți, ziare, ascultau frecvent radio și TV, participau la discuții pe teme politice.

- În ceea ce privește sursele de informare ale subiecților în legătură cu UE și procesul de aderare a României la UE, cel mai frecvent „instrument” utilizat era mass-media (televiziunea, radioul și presa scrisă).

ÎNTREBAREA 2:
Care credeți că va fi rolul României în UE lărgită?

Locul României în Europa de mâine era perceput de marea majoritate a celor intervievați ca fiind legat de restabilirea demnității și credibilității țării pe continent, mulți subiecți considerând că integrarea va rezolva problemele care nu au putut să fie soluționate în perioada de preaderare.

ÎNTREBAREA 3:
În opinia dvs., care sunt problemele prioritare de pe agenda României în procesul de aderare la UE?

a) asigurarea unui nivel minim de bunăstare pentru toți cetățenii;
b) revigorarea economiei;
c) combaterea corupției;
d) armonizarea legislației României cu cea din UE;
e) altele – precizați.
Cel mai frecvent răspuns întâlnit în chestionare la această întrebare a fost „însănătoșirea economiei”. Cei intervievați au considerat că asigurarea unui nivel minim de bunăstare pentru toți cetățenii este strâns legată de revigorarea țării din punct de vedere economic.

[...]

Pentru acces complet la articol vă rugăm să vă abonați.

comentarii
arhivă

Comentariile vor fi publicate doar după validarea acestora de către moderator. Nu vor fi publicate comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau la ură, precum și acuzații fără acoperire. Vă mulțumim!
comments powered by Disqus


articole
din aceeași categorie
arhivă

Încheiem, în numărul de față, scurtul „serial” dedicat situației bugetare a României la cumpăna anilor 1989-1990, în condițiile binecunoscute, determinate de dramatica schimbare de regim politic în România, schimbare pe care autorul acestei retrospective a trăit-o (și, îndrăznește să spună, cu o participare notabilă), la cea mai mare intensitate, în calitate de coordonator al emisiunilor Televiziunii Române în zilele de 22, 23 și 24 decembrie, în urmă cu 24 de ani („Revoluția română în direct”).

S-a reținut, credem, din „episodul” precedent că, practic, România s-a aflat la cumpăna anilor 1989-1990 fără un buget național. Înlăturarea regimului antedecembrist a produs nu numai o ruptură politică radicală cu stările de fapt dinainte de 15 decembrie 1989 (când a început mișcarea revoluționară din Timișoara), ci și o dezorganizare profundă a întregii activități economice și sociale.

Cel puțin două argumente vin în sprijinul ideii publicistice de a se evoca stările de fapt de la finalul anului 1989 dintr-o perspectivă să-i zicem „bugetară”: pe ordinea de zi a vieții politico-economice actuale se află procedura de adoptare a proiectelor de buget pentru anul viitor, numeroase experiențe în materie din trecutul mai îndepărtat și mai apropiat fiind folositoare și în prezent; împlinirea, în decembrie, a 24 de ani de când s-a pus capăt regimului totalitar în România.

Încheiem, în numărul de față, „serialul” dedicat împlinirii unui secol de la momentul întemeietor reprezentat de lansarea inițiativei privind organizarea primului Congres al economiștilor români. Încheiem, de fapt, un demers preliminar, deoarece – cum am „descoperit” pe parcurs – există un bogat material documentar (referitor la modul în care au înțeles și au acționat economiștii din țara noastră să se organizeze), material care își așteaptă „investigatorii”.

Atât anii marii crize mondiale, cât și perioada care a marcat intrarea României în ciclul revenirii la trendul dezvoltării „normale” au relevat necesitatea ca formele de organizare și afirmare profesională ale economiștilor să se adapteze condițiilor în continuă schimbare.

Pe măsură ce avansăm în investigațiile menite să descopere fapte și date referitoare la tentativele de unire a forțelor economiștilor români în vederea afirmării lor mai puternice în spațiul public intern și extern – ca vector al modernizării țării –, constatăm că merită să fie puse în discuție teme neidentificate la începutul demersului nostru. La câteva dintre acestea ne vom referi în „episodul” de față.

Împlinirea unui secol de la inițierea primului Congres al economiștilor români este, incontestabil, un foarte bun prilej de a evoca momente definitorii ale procesului de constituire a unei organizații profesionale, la scară națională, a economiștilor români. În același timp, este un moment extrem de favorabil pentru abordarea modalităților prin care comunitatea noastră profesională din prezent (2013) poate să acționeze – pe temelia unor valoroase tradiții – tot în forme organizate, coerente pentru realizarea unor obiective comune.

AGER, Banca Națională a României și, individual, unii colegi de breaslă s-au aplecat asupra momentului aniversar care poate constitui o mare oportunitate pentru regândirea modalităților de acțiune ale comunității economice din țara noastră în vederea afirmării ei ca o voce mai puternică, distinctă în întreaga societate actuală și din viitorul previzibil. Deocamdată, pe măsură ce tema este aprofundată în „Economistul”, constatăm că există încă prea multe „pete albe” care impun un efort mai mare de investigare a trecutului mai îndepărtat sau mai apropiat.

În timp ce, deopotrivă, retrospectivele și prospectivele pendulează între un trecut idealizat și un viitor ideal, realitățile prezentului readuc în prim-plan, fie și numai în sferele de activitate ale profesiei de economist (cu toate ramurile și... rămurelele ei), tema solidarității de breaslă.

„Serialul” dedicat împlinirii unui secol de la lansarea ideii de a se organiza primul Congres al economiștilor români a demarat în numărul precedent al revistei noastre sub semnul emblematic al personalităților care au declanșat generosul demers. Se încununa, astfel, o perioadă relativ îndelungată în care modernizarea economico-socială a României era, deopotrivă, cauza și efectul acțiunii unei comunități profesionale în continuă ascensiune, generatoare de valoare adăugată în științele, în instituțiile de învățământ și în practica nemijlocită din lumea afacerilor.

editorial Capitalul are roți, el vine singur dacă nu-i așternem gropi în față. Capitalul are roți și fuge ușor de un Stat-barieră. citește mai mult
analiticAți auzit de fractali? Ia uitați-vă la copaci! Ce vedeți? Niște structuri asimetrice, dar repetitive? Fractal este – potrivit definiției pe care o poate găsi oricine pe wikipedia – „o figură geometrică fragmentată sau frântă, care poate fi divizată în părți, astfel încât fiecare dintre acestea să fie (cel puțin) o copie miniaturală a întregului”. Termenul a fost introdus, în 1975, de Benoit Mandelbrot și provine din latinescul fractus, care înseamnă „fracturat” sau „spart”.
analiticÎn proiectul de buget pe anul 2016 al noului cabinet Dacian Cioloș, bugetul Serviciului Român de Informații (SRI) înregistrează o creștere spectaculoasă de aproape 20%, de la 1,55 miliarde lei în anul curent la 1,85 miliarde anul viitor. Această creștere bugetară extraordinară vine după o serie de impresionante creșteri succesive în cei doi ani precedenți, astfel încât din 2013 bugetul serviciului intern de informații sau de securitate a țării – sau, în orice caz, bugetul principalului serviciu interior de informații și securitate, că mai sunt câteva – a crescut cu nu mai puțin de 60%!
analiticSe discută, în ultimul timp, tot mai mult și mai insistent despre marile nereguli și abuzuri comise în procesul retrocedării bunurilor imobiliare (terenuri agricole, păduri, clădiri) naționalizate sau confiscate în timpul regimului comunist dictatorial. Pe măsură ce se înmulțesc dezvăluirile făcute de mass-media privind jaful nerușinat asupra patrimoniului național, crește nedumerirea și, totodată, indignarea opiniei publice autohtone, incapabilă să înțeleagă cum a fost posibil ca legi menite să repare marile nedreptăți, daunele (...)
Articole recomandate
Citește online varianta digitală
ECONOMISTUL nr. 16-17, 2016
Economistul 16-17, 14 octombrie 2016
Evenimente ASPES
Curs valutar
Social media
Alpha Bank
Alpha IMMpremier
Alpha IMMpremier
Alpha IMM Import-Export
Alpha IMM Import-Export
  • CECCAR
  • ASE
  • AFER
  • ROMSILVA
  • CAFR
  • BNR
  • ANAF
  • Curtea de Conturi
  • InterAgro
  • Catena
  • ICR
  • FNGCIMM
  • FRC
  • FRGC
  • Ministerul Economiei
  • SIF Banat-Crișana
  • AlphaBank
  • AOAR
  • PRO INVEST
  • Dignitas
  • The Money Channel
  • The Money Channel
  • Revista Audit Financiar
  • Revista PRACTICI DE AUDIT
  • Informația legislativă de care ai nevoie
  • Energy Report
  • Economia Online
  • Amfiteatru Economic
  • Œconomica
  • AIESEC
  • ASER
  • Hyperion
  • ISMB
  • Manpres
  • MailMan


rubrici ECONOMISTUL
Afaceri globale Am citit pentru dumneavoastră Business Cercetare, dezvoltare Dosar Finanțare Fonduri europene În dezbatere Macroeconomie Punctul pe I