Bine ați venit la  ECONOMISTUL!
Săptămânalul comunității economico-financiare din România

Revista Economistul te ține la curent cu ultimele știri, informații, articole și analize din domeniile economic, financiar, academic național și internațional.

cultură
și civilizație economică abonamente
Fii alături de noi în mediul social online și devino fanul nostru pe rețelele de socializare!

Economistul.ro folosește cookie-uri
Cookie-urile sunt fișiere text stocate pe calculatorul dvs. pentru a face experiența navigării pe site mai eficientă și mai plăcută.
Prin continuarea navigării, confirmați că sunteți de acord cu folosirea cookie-urilor - află mai multe despre cookie-uri
Mergi sus
ECONOMISTUL
arhivă
print
a+
a-

20 de ani de Românie europeană
Ce s-a dorit și ce a... ieșit

Economistul nr. 14, 15 aprilie 2013

20 de ani de Românie europeană Ce s-a dorit şi ce a... ieşit

La 6 aprilie a.c. s-au împlinit 20 de ani de când, în „Monitorul Oficial”, a apărut „Legea nr. 20/1993 pentru ratificarea Acordului European instituind o asociere între România, pe de o parte, și Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de altă parte, semnat la Bruxelles la 1 februarie 1993”. Merită, oare, să consemnăm acest moment și – mai ales – să-i consacrăm un întreg „serial” evocator? Un răspuns, măcar credibil, impune o amplă analiză, așa că, deocamdată, să aducem un argument care vizează, paradoxal, doar actualitatea nemijlocită.

DE LA EUROENTUZIASM LA EUROSCEPTICISM. Toate sondajele de opinie – derulate începând cu vara anului trecut (2012) – atestă o tendință deloc îmbucurătoare: încrederea celor intervievați în Uniunea Europeană este într-o periculoasă scădere. De ce „periculoasă”? Pentru simplul motiv că fără continuarea procesului de integrare europeană (nu spunem „accelerare”, deși acesta ar fi imperativul major ce se cere luat în considerare) este, practic, imposibil să mai vorbim despre ieșirea României de la „periferia Europei”, postură care nu convine, pe fond, nici unui concetățean, potrivit condiționalităților care nu mai trebuie prezentate.

Percepția publică dominantă (nu ne-ar ajuta cu nimic recursul la formule esopice, adică eludarea adevărului) este aceea că la Bruxelles se decid destinele României, iar multe dintre respectivele decizii sunt în contradicție cu aspirațiile, cu așteptările și – în special – cu interesele majorității covârșitoare a populației țării. Or, pe măsură ce se sedimentează, o asemenea percepție va fi tot mai dificil să se schimbe, fie și numai în privința anumitor domenii.

În limbajul curent, se face o distincție clară între România și Uniunea Europeană (desemnată deseori, simplificat, prin Europa). Se spune despre „noi” (românii) și „ei” (europenii, nu neapărat „ceilalți europeni” și, cu atât mai puțin, „ceilalți membri ai UE”). Ceea ce ar fi perfect normal, și anume sentimentul apartenenței organice la UE, în calitatea României de stat membru, cu drepturi depline (chiar dacă este vorba, uneori, despre un statut mai mult „teoretic”), reprezintă o stare de spirit, ca să zicem așa, minoritară.

Nu este cazul să trecem la exemplificări deoarece, în acest mod, ne-am depărta de subiectul principal: evocarea drumului lung și plin de obstacole străbătut, în perioada postdecembristă, spre dobândirea statutului de țară membră a UE. Ceva, însă, se mai cere subliniat în legătură cu sporirea continuă a numărului euroscepticilor în rândurile cetățenilor români, respectiv adevărul de necontestat că, din vremuri îndepărtate, viețuitorii spațiului mioritic au fost animați de dorința de a ne apropia de Occidentul european, de a face parte integrantă din această zonă avansată a civilizației și de a fi fost recunoscut măcar faptul că modernizarea României reprezenta chiar dovada palpabilă a unei puternice aspirații naționale în sensul amintit.

Pe firul evenimentelor, de-a lungul a aproape două secole, noi am fost cei care am dorit să fim în ceea ce se numește astăzi Uniunea Europeană. Au vrut și alții, membrii UE, cu siguranță, însă nimic nu se poate compara cu aspirația noastră națională, atât ca expresie a conștientizării interesului național, cât și ca intensitate a dorinței de a nu fi, permanent, marginalizați („la coada Europei”, cu tot ceea ce a presupus și presupune o atare poziție).

Așadar, nu ne-a obligat nimeni să adoptăm ca linie fundamentală a politicii României aderarea la Uniunea Europeană. Această opțiune a însemnat, înainte de toate, asumarea unor obligații. E drept, în conformitate cu reglementările internaționale, orice Tratat sau Acord exprimă voința părților contractante, inclusiv sub forma asumării unor obligații reciproce, însă este limpede – în cazul în care nu ne ascundem după vorbe – că România se angaja să atingă anumite standarde pentru a deveni membră a UE. Și aceasta, nu la nivelul unor declarații de bune intenții, ci prin acte internaționale încheiate în perfectă legalitate și, îndrăznim să spunem mai mult, în perfectă legitimitate. Că marea masă a populației nu a cunoscut și nu cunoaște, în suficientă măsură, ce s-a întâmplat „pe parcurs”, este o altă temă. Nu exterioară răspunderii factorilor decidenți interni, dar nu exclusivă lor. Pe scurt, fiecare răspunde și de propria-i... ignoranță.

[...]

Pentru acces complet la articol vă rugăm să vă abonați.

comentarii
arhivă

Comentariile vor fi publicate doar după validarea acestora de către moderator. Nu vor fi publicate comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau la ură, precum și acuzații fără acoperire. Vă mulțumim!
comments powered by Disqus


articole
din aceeași categorie
arhivă

Încheiem, în numărul de față, scurtul „serial” dedicat situației bugetare a României la cumpăna anilor 1989-1990, în condițiile binecunoscute, determinate de dramatica schimbare de regim politic în România, schimbare pe care autorul acestei retrospective a trăit-o (și, îndrăznește să spună, cu o participare notabilă), la cea mai mare intensitate, în calitate de coordonator al emisiunilor Televiziunii Române în zilele de 22, 23 și 24 decembrie, în urmă cu 24 de ani („Revoluția română în direct”).

S-a reținut, credem, din „episodul” precedent că, practic, România s-a aflat la cumpăna anilor 1989-1990 fără un buget național. Înlăturarea regimului antedecembrist a produs nu numai o ruptură politică radicală cu stările de fapt dinainte de 15 decembrie 1989 (când a început mișcarea revoluționară din Timișoara), ci și o dezorganizare profundă a întregii activități economice și sociale.

Cel puțin două argumente vin în sprijinul ideii publicistice de a se evoca stările de fapt de la finalul anului 1989 dintr-o perspectivă să-i zicem „bugetară”: pe ordinea de zi a vieții politico-economice actuale se află procedura de adoptare a proiectelor de buget pentru anul viitor, numeroase experiențe în materie din trecutul mai îndepărtat și mai apropiat fiind folositoare și în prezent; împlinirea, în decembrie, a 24 de ani de când s-a pus capăt regimului totalitar în România.

Încheiem, în numărul de față, „serialul” dedicat împlinirii unui secol de la momentul întemeietor reprezentat de lansarea inițiativei privind organizarea primului Congres al economiștilor români. Încheiem, de fapt, un demers preliminar, deoarece – cum am „descoperit” pe parcurs – există un bogat material documentar (referitor la modul în care au înțeles și au acționat economiștii din țara noastră să se organizeze), material care își așteaptă „investigatorii”.

Atât anii marii crize mondiale, cât și perioada care a marcat intrarea României în ciclul revenirii la trendul dezvoltării „normale” au relevat necesitatea ca formele de organizare și afirmare profesională ale economiștilor să se adapteze condițiilor în continuă schimbare.

Pe măsură ce avansăm în investigațiile menite să descopere fapte și date referitoare la tentativele de unire a forțelor economiștilor români în vederea afirmării lor mai puternice în spațiul public intern și extern – ca vector al modernizării țării –, constatăm că merită să fie puse în discuție teme neidentificate la începutul demersului nostru. La câteva dintre acestea ne vom referi în „episodul” de față.

Împlinirea unui secol de la inițierea primului Congres al economiștilor români este, incontestabil, un foarte bun prilej de a evoca momente definitorii ale procesului de constituire a unei organizații profesionale, la scară națională, a economiștilor români. În același timp, este un moment extrem de favorabil pentru abordarea modalităților prin care comunitatea noastră profesională din prezent (2013) poate să acționeze – pe temelia unor valoroase tradiții – tot în forme organizate, coerente pentru realizarea unor obiective comune.

AGER, Banca Națională a României și, individual, unii colegi de breaslă s-au aplecat asupra momentului aniversar care poate constitui o mare oportunitate pentru regândirea modalităților de acțiune ale comunității economice din țara noastră în vederea afirmării ei ca o voce mai puternică, distinctă în întreaga societate actuală și din viitorul previzibil. Deocamdată, pe măsură ce tema este aprofundată în „Economistul”, constatăm că există încă prea multe „pete albe” care impun un efort mai mare de investigare a trecutului mai îndepărtat sau mai apropiat.

În timp ce, deopotrivă, retrospectivele și prospectivele pendulează între un trecut idealizat și un viitor ideal, realitățile prezentului readuc în prim-plan, fie și numai în sferele de activitate ale profesiei de economist (cu toate ramurile și... rămurelele ei), tema solidarității de breaslă.

„Serialul” dedicat împlinirii unui secol de la lansarea ideii de a se organiza primul Congres al economiștilor români a demarat în numărul precedent al revistei noastre sub semnul emblematic al personalităților care au declanșat generosul demers. Se încununa, astfel, o perioadă relativ îndelungată în care modernizarea economico-socială a României era, deopotrivă, cauza și efectul acțiunii unei comunități profesionale în continuă ascensiune, generatoare de valoare adăugată în științele, în instituțiile de învățământ și în practica nemijlocită din lumea afacerilor.

editorial Capitalul are roți, el vine singur dacă nu-i așternem gropi în față. Capitalul are roți și fuge ușor de un Stat-barieră. citește mai mult
analiticAți auzit de fractali? Ia uitați-vă la copaci! Ce vedeți? Niște structuri asimetrice, dar repetitive? Fractal este – potrivit definiției pe care o poate găsi oricine pe wikipedia – „o figură geometrică fragmentată sau frântă, care poate fi divizată în părți, astfel încât fiecare dintre acestea să fie (cel puțin) o copie miniaturală a întregului”. Termenul a fost introdus, în 1975, de Benoit Mandelbrot și provine din latinescul fractus, care înseamnă „fracturat” sau „spart”.
analiticÎn proiectul de buget pe anul 2016 al noului cabinet Dacian Cioloș, bugetul Serviciului Român de Informații (SRI) înregistrează o creștere spectaculoasă de aproape 20%, de la 1,55 miliarde lei în anul curent la 1,85 miliarde anul viitor. Această creștere bugetară extraordinară vine după o serie de impresionante creșteri succesive în cei doi ani precedenți, astfel încât din 2013 bugetul serviciului intern de informații sau de securitate a țării – sau, în orice caz, bugetul principalului serviciu interior de informații și securitate, că mai sunt câteva – a crescut cu nu mai puțin de 60%!
analiticSe discută, în ultimul timp, tot mai mult și mai insistent despre marile nereguli și abuzuri comise în procesul retrocedării bunurilor imobiliare (terenuri agricole, păduri, clădiri) naționalizate sau confiscate în timpul regimului comunist dictatorial. Pe măsură ce se înmulțesc dezvăluirile făcute de mass-media privind jaful nerușinat asupra patrimoniului național, crește nedumerirea și, totodată, indignarea opiniei publice autohtone, incapabilă să înțeleagă cum a fost posibil ca legi menite să repare marile nedreptăți, daunele (...)
Articole recomandate
Citește online varianta digitală
ECONOMISTUL nr. 16-17, 2016
Economistul 16-17, 14 octombrie 2016
Evenimente ASPES
Curs valutar
Social media
Alpha Bank
Alpha IMMpremier
Alpha IMMpremier
Alpha IMM Import-Export
Alpha IMM Import-Export
  • CECCAR
  • ASE
  • AFER
  • ROMSILVA
  • CAFR
  • BNR
  • ANAF
  • Curtea de Conturi
  • InterAgro
  • Catena
  • ICR
  • FNGCIMM
  • FRC
  • FRGC
  • Ministerul Economiei
  • SIF Banat-Crișana
  • AlphaBank
  • AOAR
  • PRO INVEST
  • Dignitas
  • The Money Channel
  • The Money Channel
  • Revista Audit Financiar
  • Revista PRACTICI DE AUDIT
  • Informația legislativă de care ai nevoie
  • Energy Report
  • Economia Online
  • Amfiteatru Economic
  • Œconomica
  • AIESEC
  • ASER
  • Hyperion
  • ISMB
  • Manpres
  • MailMan


rubrici ECONOMISTUL
Afaceri globale Am citit pentru dumneavoastră Business Cercetare, dezvoltare Dosar Finanțare Fonduri europene În dezbatere Macroeconomie Punctul pe I