Bine ați venit la  ECONOMISTUL!
Săptămânalul comunității economico-financiare din România

Revista Economistul te ține la curent cu ultimele știri, informații, articole și analize din domeniile economic, financiar, academic național și internațional.

cultură
și civilizație economică abonamente
Fii alături de noi în mediul social online și devino fanul nostru pe rețelele de socializare!

Economistul.ro folosește cookie-uri
Cookie-urile sunt fișiere text stocate pe calculatorul dvs. pentru a face experiența navigării pe site mai eficientă și mai plăcută.
Prin continuarea navigării, confirmați că sunteți de acord cu folosirea cookie-urilor - află mai multe despre cookie-uri
Mergi sus
ECONOMISTUL
arhivă
print
a+
a-

20 de ani de Românie europeană
Cauționarea speranțelor

Economistul nr. 16-17, 29 aprilie 2013

20 de ani de Românie europeană Cauţionarea speranţelor

„Serialul” nostru – destinat inițial să marcheze împlinirea, la 6 aprilie, a 20 de ani de la semnarea Acordului de asociere a României la Comunitățile Economice Europene (precursoarele UE), și-a lărgit sfera de cuprindere în funcție de informațiile apărute între timp sub „presiunea” evenimentelor curente, mai ales a acelora care pledează pentru regândirea rolului și pozițiilor țării noastre în calitate de stat membru al UE. Așadar, mai întâi, câte ceva despre rădăcinile istorice ale unui proces devenit (sperăm) ireversibil.

„TALENTUL” DE A IROSI ȘANSELE. După semnarea Acordului de asociere, s-au reaprins speranțele decidenților și, deopotrivă, ale muritorilor de rând de a se împlini un proiect cu adevărat național (deși nu toată lumea conștientiza acest fapt). Extrem de multe depindeau de priceperea fiecăruia și a tuturor de a ne fructifica șansele, unele dintre ele – s-o recunoaștem – nesperate. De aici, o temă de neocolit.

În procesul pregătirii pașilor următori în direcția stabilită, avea sens un demers specific, și anume aducerea în prim-plan a elementelor care ar fi îndreptățit autoritățile de la Bruxelles să ia în considerare „specificitatea românească”. Atunci când am comentat manifestările dedicate Centenarului ASE, am consemnat, în fugă, un document prezentat de acad. Iulian Văcărel privind poziția lui Virgil Madgearu față de locul și rolul României în Europa.

Marele profesor și om politic, lider al PNȚ, asasinat în 1940 de legionari, se dovedise un „european” convins, un vizionar care menționase expres, la începutul anilor ‘30 din secolul trecut, cele patru libertăți pe care s-a construit Uniunea Europeană. Din motive care nu fac obiectul acestor însemnări s-a așternut colbul peste multe intervenții românești deschizătoare de drumuri în știința și practica economică, uneori din neglijență, alteori dintr-un comportament vinovat nerecunoscut ca atare.

Este interesant de amintit și că unul dintre părinții fondatori ai UE, Jean Monnet, s-a aflat la București în timpul crizei din 1929-1933, ca participant important la elaborarea programului de scoatere a țării noastre din dificultățile uriașe provocate de cataclismul economico-financiar mondial și, în consecință, cunoștea pozițiile de avangardă ale unor economiști autohtoni, inclusiv ale lui Virgil Madgearu, referitoare la „destinul european” al României. Era, cel puțin, un capital de imagine care s-ar fi cuvenit să fie „valorificat”.

Nu mai puțin importante și interesante sunt acțiunile de pionierat ale României – mai ales la începutul anilor ‘70 din secolul XX – de apropiere de CEE. România a fost cea dintâi țară membră a CAER care a solicitat includerea în Sistemul Generalizat de Preferință acordat de CEE statelor în curs de dezvoltare. Acest demers a dat rezultate, avantajele respective fiind atribuite, încă din 1974, exporturilor românești în piețele statelor comunitare. În intervalul 1976-1978, România a încheiat cu CEE – tot în premieră pentru Estul Europei – acorduri favorabile în materie de exporturi de produse siderurgice și textile.

În 1980 s-a mers mai departe și s-a creat o Comisie Mixtă România-CEE pentru gestionarea unui Acord general referitor la comerțul cu produse industriale. Chiar și în condițiile în care regimul totalitar de la București „beneficia” de o izolare internațională fără precedent, în 1996 s-a trecut la negocieri pentru încheierea unui Acord (mult mai cuprinzător) de cooperare economică și comercială, ca etapă instituțională avansată pentru includerea, fie și numai cu un statut de observator sau de invitat în anumite structuri ale CEE. N-a fost, însă, să fie.

La „indicațiile prețioase” ale lui Nicolae Ceaușescu, vreme de trei ani, s-a bătut pasul pe loc întrucât partea română emitea pretenții exagerate, nesocotind interesele celeilalte părți. Așa se face că în aprilie 1989, deci cu opt luni înainte de evenimentele care au dus la căderea regimului dictatorial, Consiliul ministerial al CEE a decis suspendarea amintitelor negocieri. Oricum, toate aceste date și fapte erau proaspete în memoria celor care, după decembrie 1989, au reluat tentativele de apropiere de CEE, dar – tot din păcate – nu au reușit să fructifice antecedentele, în mare măsură ca reacție externă la ceea ce se întâmpla negativ în România, în special în legătură cu amploarea și ritmurile tranziției spre economia de piață.

Nu ne propunem o analiză a acestor aspecte, ci doar să semnalăm că și în ceea ce privește apropierea de UE (în faze anterioare) nu s-a reușit să se obțină maximum de rezultate pozitive la tot felul de negocieri. Faptul rămâne fapt, indiferent de explicații, de justificări.

[...]

Pentru acces complet la articol vă rugăm să vă abonați.

comentarii
arhivă

Comentariile vor fi publicate doar după validarea acestora de către moderator. Nu vor fi publicate comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau la ură, precum și acuzații fără acoperire. Vă mulțumim!
comments powered by Disqus


articole
din aceeași categorie
arhivă

Încheiem, în numărul de față, scurtul „serial” dedicat situației bugetare a României la cumpăna anilor 1989-1990, în condițiile binecunoscute, determinate de dramatica schimbare de regim politic în România, schimbare pe care autorul acestei retrospective a trăit-o (și, îndrăznește să spună, cu o participare notabilă), la cea mai mare intensitate, în calitate de coordonator al emisiunilor Televiziunii Române în zilele de 22, 23 și 24 decembrie, în urmă cu 24 de ani („Revoluția română în direct”).

S-a reținut, credem, din „episodul” precedent că, practic, România s-a aflat la cumpăna anilor 1989-1990 fără un buget național. Înlăturarea regimului antedecembrist a produs nu numai o ruptură politică radicală cu stările de fapt dinainte de 15 decembrie 1989 (când a început mișcarea revoluționară din Timișoara), ci și o dezorganizare profundă a întregii activități economice și sociale.

Cel puțin două argumente vin în sprijinul ideii publicistice de a se evoca stările de fapt de la finalul anului 1989 dintr-o perspectivă să-i zicem „bugetară”: pe ordinea de zi a vieții politico-economice actuale se află procedura de adoptare a proiectelor de buget pentru anul viitor, numeroase experiențe în materie din trecutul mai îndepărtat și mai apropiat fiind folositoare și în prezent; împlinirea, în decembrie, a 24 de ani de când s-a pus capăt regimului totalitar în România.

Încheiem, în numărul de față, „serialul” dedicat împlinirii unui secol de la momentul întemeietor reprezentat de lansarea inițiativei privind organizarea primului Congres al economiștilor români. Încheiem, de fapt, un demers preliminar, deoarece – cum am „descoperit” pe parcurs – există un bogat material documentar (referitor la modul în care au înțeles și au acționat economiștii din țara noastră să se organizeze), material care își așteaptă „investigatorii”.

Atât anii marii crize mondiale, cât și perioada care a marcat intrarea României în ciclul revenirii la trendul dezvoltării „normale” au relevat necesitatea ca formele de organizare și afirmare profesională ale economiștilor să se adapteze condițiilor în continuă schimbare.

Pe măsură ce avansăm în investigațiile menite să descopere fapte și date referitoare la tentativele de unire a forțelor economiștilor români în vederea afirmării lor mai puternice în spațiul public intern și extern – ca vector al modernizării țării –, constatăm că merită să fie puse în discuție teme neidentificate la începutul demersului nostru. La câteva dintre acestea ne vom referi în „episodul” de față.

Împlinirea unui secol de la inițierea primului Congres al economiștilor români este, incontestabil, un foarte bun prilej de a evoca momente definitorii ale procesului de constituire a unei organizații profesionale, la scară națională, a economiștilor români. În același timp, este un moment extrem de favorabil pentru abordarea modalităților prin care comunitatea noastră profesională din prezent (2013) poate să acționeze – pe temelia unor valoroase tradiții – tot în forme organizate, coerente pentru realizarea unor obiective comune.

AGER, Banca Națională a României și, individual, unii colegi de breaslă s-au aplecat asupra momentului aniversar care poate constitui o mare oportunitate pentru regândirea modalităților de acțiune ale comunității economice din țara noastră în vederea afirmării ei ca o voce mai puternică, distinctă în întreaga societate actuală și din viitorul previzibil. Deocamdată, pe măsură ce tema este aprofundată în „Economistul”, constatăm că există încă prea multe „pete albe” care impun un efort mai mare de investigare a trecutului mai îndepărtat sau mai apropiat.

În timp ce, deopotrivă, retrospectivele și prospectivele pendulează între un trecut idealizat și un viitor ideal, realitățile prezentului readuc în prim-plan, fie și numai în sferele de activitate ale profesiei de economist (cu toate ramurile și... rămurelele ei), tema solidarității de breaslă.

„Serialul” dedicat împlinirii unui secol de la lansarea ideii de a se organiza primul Congres al economiștilor români a demarat în numărul precedent al revistei noastre sub semnul emblematic al personalităților care au declanșat generosul demers. Se încununa, astfel, o perioadă relativ îndelungată în care modernizarea economico-socială a României era, deopotrivă, cauza și efectul acțiunii unei comunități profesionale în continuă ascensiune, generatoare de valoare adăugată în științele, în instituțiile de învățământ și în practica nemijlocită din lumea afacerilor.

editorial Capitalul are roți, el vine singur dacă nu-i așternem gropi în față. Capitalul are roți și fuge ușor de un Stat-barieră. citește mai mult
analiticAți auzit de fractali? Ia uitați-vă la copaci! Ce vedeți? Niște structuri asimetrice, dar repetitive? Fractal este – potrivit definiției pe care o poate găsi oricine pe wikipedia – „o figură geometrică fragmentată sau frântă, care poate fi divizată în părți, astfel încât fiecare dintre acestea să fie (cel puțin) o copie miniaturală a întregului”. Termenul a fost introdus, în 1975, de Benoit Mandelbrot și provine din latinescul fractus, care înseamnă „fracturat” sau „spart”.
analiticÎn proiectul de buget pe anul 2016 al noului cabinet Dacian Cioloș, bugetul Serviciului Român de Informații (SRI) înregistrează o creștere spectaculoasă de aproape 20%, de la 1,55 miliarde lei în anul curent la 1,85 miliarde anul viitor. Această creștere bugetară extraordinară vine după o serie de impresionante creșteri succesive în cei doi ani precedenți, astfel încât din 2013 bugetul serviciului intern de informații sau de securitate a țării – sau, în orice caz, bugetul principalului serviciu interior de informații și securitate, că mai sunt câteva – a crescut cu nu mai puțin de 60%!
analiticSe discută, în ultimul timp, tot mai mult și mai insistent despre marile nereguli și abuzuri comise în procesul retrocedării bunurilor imobiliare (terenuri agricole, păduri, clădiri) naționalizate sau confiscate în timpul regimului comunist dictatorial. Pe măsură ce se înmulțesc dezvăluirile făcute de mass-media privind jaful nerușinat asupra patrimoniului național, crește nedumerirea și, totodată, indignarea opiniei publice autohtone, incapabilă să înțeleagă cum a fost posibil ca legi menite să repare marile nedreptăți, daunele (...)
Articole recomandate
Citește online varianta digitală
ECONOMISTUL nr. 16-17, 2016
Economistul 16-17, 14 octombrie 2016
Evenimente ASPES
Curs valutar
Social media
Alpha Bank
Alpha IMMpremier
Alpha IMMpremier
Alpha IMM Import-Export
Alpha IMM Import-Export
  • CECCAR
  • ASE
  • AFER
  • ROMSILVA
  • CAFR
  • BNR
  • ANAF
  • Curtea de Conturi
  • InterAgro
  • Catena
  • ICR
  • FNGCIMM
  • FRC
  • FRGC
  • Ministerul Economiei
  • SIF Banat-Crișana
  • AlphaBank
  • AOAR
  • PRO INVEST
  • Dignitas
  • The Money Channel
  • The Money Channel
  • Revista Audit Financiar
  • Revista PRACTICI DE AUDIT
  • Informația legislativă de care ai nevoie
  • Energy Report
  • Economia Online
  • Amfiteatru Economic
  • Œconomica
  • AIESEC
  • ASER
  • Hyperion
  • ISMB
  • Manpres
  • MailMan


rubrici ECONOMISTUL
Afaceri globale Am citit pentru dumneavoastră Business Cercetare, dezvoltare Dosar Finanțare Fonduri europene În dezbatere Macroeconomie Punctul pe I