Bine ați venit la  ECONOMISTUL!
Săptămânalul comunității economico-financiare din România

Revista Economistul te ține la curent cu ultimele știri, informații, articole și analize din domeniile economic, financiar, academic național și internațional.

cultură
și civilizație economică abonamente
Fii alături de noi în mediul social online și devino fanul nostru pe rețelele de socializare!

Economistul.ro folosește cookie-uri
Cookie-urile sunt fișiere text stocate pe calculatorul dvs. pentru a face experiența navigării pe site mai eficientă și mai plăcută.
Prin continuarea navigării, confirmați că sunteți de acord cu folosirea cookie-urilor - află mai multe despre cookie-uri
Mergi sus
ECONOMISTUL
arhivă
print
a+
a-

15 ani de mari privatizări
Știința și arta lucrului (ne)bine făcut

Economistul nr. 31-32, 26 august 2013

15 ani de mari privatizări Ştiinţa şi arta lucrului (ne)bine făcut

Așa cum a rezultat (credem) din „episoadele” precedente, anul 1998 a fost considerat, încă de la început, drept crucial pentru procesul de privatizare în România. După primul an de la alternanța la putere (finalul lui 1996, în urma unor alegeri parlamentare și prezidențiale marcate de confruntări dure, inclusiv în planul perspectivelor procesului de privatizare – o miză uriașă, nu numai economică, ci și politică), atunci când rezultatele au fost cu mult sub prevederile programului guvernamental, s-a încercat o revigorare forțată, potrivit angajamentelor asumate în acordurile cu FMI și Banca Mondială.

Anticipând oarecum bilanțul ce avea să fie întocmit la finalul anului de grație 1998, trebuie reamintit că s-a menținut aproximativ la aceleași dimensiuni distanța dintre intenții și rezultate. Așadar, nimic nou sub soare.

POLITICA PERSONIFICATĂ ȘI PERSONIFICAREA POLITICII. În calitate de ziarist la „Economistul”, autorul acestor însemnări (specializat – să zicem – în materie de privatizare; în septembrie 1997 i-a apărut cartea „PRIVATIZAREA, durerile facerii”) a avut mai multe convorbiri cu cele trei persoane-cheie sub aspect instituțional în derularea complicatului proces: Sorin Dimitriu, președintele Fondului Proprietății de Stat (FPS), Valentin Ionescu, președintele Agenției Naționale de Privatizare (ANP), și Bogdan Baltazar, vicepreședinte al FPS. În cursul discuțiilor, de regulă, informale, dar și în interviurile publicate în „Economistul”, au răzbătut numeroase evaluări care permiteau să se constate nu numai viziuni diferite, ci și promovarea unor interese diferite atât de partid, cât și din zona operatorilor economici (nu neapărat interese reprobabile).

Mai mult decât atât: știu că în 1996, când s-a perfectat alianța dintre Convenția Democratică și USD (format din PD și PSDR), s-a convenit ca șefia FPS să revină unui reprezentant al Partidului Democrat. Protocolul aferent era, în mod firesc, confidențial, așa că la 11 februarie 1997, când Sorin Dimitriu a fost instalat în funcția de președinte al FPS, cei avizați au sesizat o modificare sensibilă a înțelegerilor din 1996, raporturile de forță din interiorul coaliției guvernamentale fiind considerabil modificat în favoarea Convenției Democrate (în fond, a PNȚCD).

Bogdan Baltazar a fost numit vicepreședinte al FPS, situație care nu i-a convenit și pe care a considerat-o tranzitorie. A „manevrat” în așa fel încât, la 15 mai 1998, a devenit președinte al Băncii Române de Dezvoltare, respectiv instituția inclusă a fi privatizată chiar în programul FPS pentru acel an (1998). În ceea ce-l privește pe Valentin Ionescu, încă de la începutul anului anterior (15 ianuarie 1997), fusese numit președinte al Agenției Naționale de Privatizare (ANP). N-a stat prea mult în această funcție, ci doar aproape cinci luni deoarece intrase în conflict cu alți demnitari, implicați – într-un fel sau altul, într-o măsură mai mare sau mai mică – în procesul de privatizare. Dar, la scurt timp după ce îndeplinise funcția de consilier prezidențial (șef al Departamentului Economic la Cotroceni), a fost numit... ministru al Privatizării (4 decembrie 1997, post nou creat în Guvernul Ciorbea). Nu s-a aflat nici în această funcție prea mult timp întrucât, la 14 aprilie 1998, și-a dat demisia. Sorin Dimitriu, păstrându-și și funcția de președinte al FPS (până la 19 octombrie 1998), a devenit ministru al Privatizării.

Am reamintit toate acestea (poate, la prima vedere, nu prezintă interes menționarea carierei unor demnitari) din cel puțin două motive: 1) politica postdecembristă a fost puternic personalizată, diverșii deținători de funcții publice imprimând acțiunilor lor o „amprentă” proprie, nu totdeauna consonantă cu orientările generale ale guvernelor din care au făcut parte; 2) desele schimbări instituționale și, implicit, din funcții de conducere nu au permis să se asigure o minimă continuitate, mai ales în procese care – prin natura lor – impuneau un timp relativ îndelungat de finalizare.

Într-o declarație prin care își motiva demisia, Valentin Ionescu a recunoscut: „Au apărut constrângeri în primul rând de natură politică, drept pentru care privatizarea a fost întârziată”. În privința amintitelor „constrângeri”, s-a aflat că numeroase controverse vizau preluarea datoriilor marilor întreprinderi de stat la... datoria publică și „parcursul” privatizării regiilor autonome. Cum se vede, fie și numai din aceste teme controversate încă de pe atunci, după 15 ani, ambele continuă să se afle la ordinea zilei pe agenda guvernanților.

[...]

Pentru acces complet la articol vă rugăm să vă abonați.

comentarii
arhivă

Comentariile vor fi publicate doar după validarea acestora de către moderator. Nu vor fi publicate comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau la ură, precum și acuzații fără acoperire. Vă mulțumim!
comments powered by Disqus


articole
din aceeași categorie
arhivă

Încheiem, în numărul de față, scurtul „serial” dedicat situației bugetare a României la cumpăna anilor 1989-1990, în condițiile binecunoscute, determinate de dramatica schimbare de regim politic în România, schimbare pe care autorul acestei retrospective a trăit-o (și, îndrăznește să spună, cu o participare notabilă), la cea mai mare intensitate, în calitate de coordonator al emisiunilor Televiziunii Române în zilele de 22, 23 și 24 decembrie, în urmă cu 24 de ani („Revoluția română în direct”).

S-a reținut, credem, din „episodul” precedent că, practic, România s-a aflat la cumpăna anilor 1989-1990 fără un buget național. Înlăturarea regimului antedecembrist a produs nu numai o ruptură politică radicală cu stările de fapt dinainte de 15 decembrie 1989 (când a început mișcarea revoluționară din Timișoara), ci și o dezorganizare profundă a întregii activități economice și sociale.

Cel puțin două argumente vin în sprijinul ideii publicistice de a se evoca stările de fapt de la finalul anului 1989 dintr-o perspectivă să-i zicem „bugetară”: pe ordinea de zi a vieții politico-economice actuale se află procedura de adoptare a proiectelor de buget pentru anul viitor, numeroase experiențe în materie din trecutul mai îndepărtat și mai apropiat fiind folositoare și în prezent; împlinirea, în decembrie, a 24 de ani de când s-a pus capăt regimului totalitar în România.

Încheiem, în numărul de față, „serialul” dedicat împlinirii unui secol de la momentul întemeietor reprezentat de lansarea inițiativei privind organizarea primului Congres al economiștilor români. Încheiem, de fapt, un demers preliminar, deoarece – cum am „descoperit” pe parcurs – există un bogat material documentar (referitor la modul în care au înțeles și au acționat economiștii din țara noastră să se organizeze), material care își așteaptă „investigatorii”.

Atât anii marii crize mondiale, cât și perioada care a marcat intrarea României în ciclul revenirii la trendul dezvoltării „normale” au relevat necesitatea ca formele de organizare și afirmare profesională ale economiștilor să se adapteze condițiilor în continuă schimbare.

Pe măsură ce avansăm în investigațiile menite să descopere fapte și date referitoare la tentativele de unire a forțelor economiștilor români în vederea afirmării lor mai puternice în spațiul public intern și extern – ca vector al modernizării țării –, constatăm că merită să fie puse în discuție teme neidentificate la începutul demersului nostru. La câteva dintre acestea ne vom referi în „episodul” de față.

Împlinirea unui secol de la inițierea primului Congres al economiștilor români este, incontestabil, un foarte bun prilej de a evoca momente definitorii ale procesului de constituire a unei organizații profesionale, la scară națională, a economiștilor români. În același timp, este un moment extrem de favorabil pentru abordarea modalităților prin care comunitatea noastră profesională din prezent (2013) poate să acționeze – pe temelia unor valoroase tradiții – tot în forme organizate, coerente pentru realizarea unor obiective comune.

AGER, Banca Națională a României și, individual, unii colegi de breaslă s-au aplecat asupra momentului aniversar care poate constitui o mare oportunitate pentru regândirea modalităților de acțiune ale comunității economice din țara noastră în vederea afirmării ei ca o voce mai puternică, distinctă în întreaga societate actuală și din viitorul previzibil. Deocamdată, pe măsură ce tema este aprofundată în „Economistul”, constatăm că există încă prea multe „pete albe” care impun un efort mai mare de investigare a trecutului mai îndepărtat sau mai apropiat.

În timp ce, deopotrivă, retrospectivele și prospectivele pendulează între un trecut idealizat și un viitor ideal, realitățile prezentului readuc în prim-plan, fie și numai în sferele de activitate ale profesiei de economist (cu toate ramurile și... rămurelele ei), tema solidarității de breaslă.

„Serialul” dedicat împlinirii unui secol de la lansarea ideii de a se organiza primul Congres al economiștilor români a demarat în numărul precedent al revistei noastre sub semnul emblematic al personalităților care au declanșat generosul demers. Se încununa, astfel, o perioadă relativ îndelungată în care modernizarea economico-socială a României era, deopotrivă, cauza și efectul acțiunii unei comunități profesionale în continuă ascensiune, generatoare de valoare adăugată în științele, în instituțiile de învățământ și în practica nemijlocită din lumea afacerilor.

editorial Capitalul are roți, el vine singur dacă nu-i așternem gropi în față. Capitalul are roți și fuge ușor de un Stat-barieră. citește mai mult
analiticAți auzit de fractali? Ia uitați-vă la copaci! Ce vedeți? Niște structuri asimetrice, dar repetitive? Fractal este – potrivit definiției pe care o poate găsi oricine pe wikipedia – „o figură geometrică fragmentată sau frântă, care poate fi divizată în părți, astfel încât fiecare dintre acestea să fie (cel puțin) o copie miniaturală a întregului”. Termenul a fost introdus, în 1975, de Benoit Mandelbrot și provine din latinescul fractus, care înseamnă „fracturat” sau „spart”.
analiticÎn proiectul de buget pe anul 2016 al noului cabinet Dacian Cioloș, bugetul Serviciului Român de Informații (SRI) înregistrează o creștere spectaculoasă de aproape 20%, de la 1,55 miliarde lei în anul curent la 1,85 miliarde anul viitor. Această creștere bugetară extraordinară vine după o serie de impresionante creșteri succesive în cei doi ani precedenți, astfel încât din 2013 bugetul serviciului intern de informații sau de securitate a țării – sau, în orice caz, bugetul principalului serviciu interior de informații și securitate, că mai sunt câteva – a crescut cu nu mai puțin de 60%!
analiticSe discută, în ultimul timp, tot mai mult și mai insistent despre marile nereguli și abuzuri comise în procesul retrocedării bunurilor imobiliare (terenuri agricole, păduri, clădiri) naționalizate sau confiscate în timpul regimului comunist dictatorial. Pe măsură ce se înmulțesc dezvăluirile făcute de mass-media privind jaful nerușinat asupra patrimoniului național, crește nedumerirea și, totodată, indignarea opiniei publice autohtone, incapabilă să înțeleagă cum a fost posibil ca legi menite să repare marile nedreptăți, daunele (...)
Articole recomandate
Citește online varianta digitală
ECONOMISTUL nr. 16-17, 2016
Economistul 16-17, 14 octombrie 2016
Evenimente ASPES
Curs valutar
Social media
Alpha Bank
Alpha IMMpremier
Alpha IMMpremier
Alpha IMM Import-Export
Alpha IMM Import-Export
  • CECCAR
  • ASE
  • AFER
  • ROMSILVA
  • CAFR
  • BNR
  • ANAF
  • Curtea de Conturi
  • InterAgro
  • Catena
  • ICR
  • FNGCIMM
  • FRC
  • FRGC
  • Ministerul Economiei
  • SIF Banat-Crișana
  • AlphaBank
  • AOAR
  • PRO INVEST
  • Dignitas
  • The Money Channel
  • The Money Channel
  • Revista Audit Financiar
  • Revista PRACTICI DE AUDIT
  • Informația legislativă de care ai nevoie
  • Energy Report
  • Economia Online
  • Amfiteatru Economic
  • Œconomica
  • AIESEC
  • ASER
  • Hyperion
  • ISMB
  • Manpres
  • MailMan


rubrici ECONOMISTUL
Afaceri globale Am citit pentru dumneavoastră Business Cercetare, dezvoltare Dosar Finanțare Fonduri europene În dezbatere Macroeconomie Punctul pe I