Bine ați venit la  ECONOMISTUL!
Săptămânalul comunității economico-financiare din România

Revista Economistul te ține la curent cu ultimele știri, informații, articole și analize din domeniile economic, financiar, academic național și internațional.

cultură
și civilizație economică abonamente
Fii alături de noi în mediul social online și devino fanul nostru pe rețelele de socializare!

Economistul.ro folosește cookie-uri
Cookie-urile sunt fișiere text stocate pe calculatorul dvs. pentru a face experiența navigării pe site mai eficientă și mai plăcută.
Prin continuarea navigării, confirmați că sunteți de acord cu folosirea cookie-urilor - află mai multe despre cookie-uri
Mergi sus
ECONOMISTUL
arhivă
print
a+
a-

15 ani de mari privatizări
Reforma: pretext al luptelor pentru putere

Economistul nr. 25-26, 1 iulie 2013

15 ani de mari privatizări Reforma: pretext al luptelor pentru putere

Anul 1998, căruia îi consacrăm „serialul” de față (centrat, așa cum o anunță și titlul, pe „marea privatizare”), oferă elemente dintre cele mai concludente ale modului în care s-a făcut, se face și, probabil, se va face politică aici, pe malurile Dâmboviței. Multe dintre toate cele întâmplate în acel an au fost date uitării și, tocmai de aceea, o rememorare, cum se va vedea, nu strică „la casa omului”. Măcar dacă s-ar putea învăța câte ceva din lecțiile dure ale istoriei recente.

AFARĂ-I VOPSIT GARDUL... Aminteam, în primul episod, despre efectele în lanț ale acțiunilor de la sfârșitul anului 1997 ale celui ce fusese ministru al transporturilor, Traian Băsescu, acțiuni îndreptate spre înlăturarea guvernului Ciorbea (motivul real și, de fapt, unicul, chiar dacă fusese „ambalat” într-o haină doctrinară). Ca să demonstreze că nu se joacă, miniștrii PD au demisionat din Cabinetul premierului incriminat.

Criza declanșată de această decizie a făcut imposibilă aplicarea măsurilor de reformă economică prevăzute în programul guvernamental prezentat la învestirea din decembrie 1996 a premierului Ciorbea. Cea mai presantă măsură viza conceperea și adoptarea bugetului pentru anul 1998, inclusiv pentru crearea premiselor financiare necesare declanșării „marilor privatizări”. Nu mai era timp pentru analiza acestui act esențial de guvernare din pricina confruntărilor dure care au dus, în cele din urmă (6 februarie 1998), la remanierea guvernamentală prin desemnarea miniștrilor care i-au înlocuit pe demisionarii din PD.

Măsura a fost prezentată de Victor Ciorbea drept moment-cheie pentru „declanșarea procesului de obținere a unei creșteri economice sănătoase și durabile, prin continuarea reformei, a restructurărilor și privatizărilor”. S-ar fi cuvenit ca această declarație solemnă să fie însoțită de elaborarea unui proiect de buget adecvat amintitului scop. După mai multe reuniuni ale liderilor Coaliției majoritare (din care PD continua să facă parte, cel puțin la modul declarativ), confruntările pe tema bugetului au devenit tot mai acute.

Tărăgănările au fost, însă, retezate de anunțul negociatorului-șef al FMI pentru România, celebrul – la vremea respectivă – Poul Thomsen. El a anunțat că situația politică și economică a României a determinat board-ul organizației financiare internaționale să amâne eliberarea celei de-a treia tranșe, în valoare de 86 milioane dolari, din împrumutul acordat țării noastre. Nu era o sumă mare, dar semnalul devenea cât se poate de clar. Nu ne putem abține ca, amintindu-ne de acest moment, să nu relevăm, din nou, rolul pe care l-a avut și-l are FMI în „trasarea” destinului economiei românești (și nu numai).

A doua zi, reuniți într-o ședință de urgență, liderii Coaliției majoritare au convenit asupra unui program de măsuri care urma să constituie și fundamentul bugetului pentru anul 1998. Despre acest program a informat presa „pe surse”. Imediat, purtătorul de cuvânt a afirmat că este vorba despre un program „pirat”. Ministrul reformei, Ilie Șerbănescu, și ministrul finanțelor, Daniel Dăianu, l-au contrazis, spunând că programul a fost elaborat și prezentat în guvern în vederea aprobării lui în conducerea Coaliției. A intervenit ministrul industriei și comerțului, Mircea Ciumara, care a declarat că programul „nu este altceva decât o aiureală”. Nu s-a situat pe poziții de neutralitate nici președintele Emil Constantinescu, care a cerut ferm Guvernului și liderilor Coaliției „să manifeste seriozitate, responsabilitate și să nu se mai joace cu declarațiile publice”.

SE MIZA PE IUȚEALA DE MÂNĂ ȘI NEBĂGAREA DE SEAMĂ. De ce programul cu pricina a provocat o situație de un ridicol perfect, deși – trebuie să recunoaștem – tema prezenta o importanță cu adevărat capitală? Este suficient să menționăm, pe scurt, cele zece puncte pentru a ne da seama de miza uriașă pe care o prezenta respectivul document. Pe primul loc se aflau restructurările la BANCOREX, de la regiile autonome (înainte de toate, RENEL și ROMGAZ), în sectorul petrolier (închiderea a cel puțin unei rafinării) și în cel siderurgic (sistarea activității la cel puțin unui combinat de profil). Celelalte puncte ale programului vizau accelerarea privatizării la un mare număr de societăți comerciale cu capital de stat, încetarea producției la cel puțin zece întreprinderi nerentabile, indexări salariale sub nivelul ratei inflației și neacordarea celui de-al treisprezecelea salariu în sectorul bugetar.

Nu este greu de explicat de ce asemenea prevederi au provocat o adevărată furtună nu numai în rândurile așa-numitei clase politice, ci și ale sindicatelor, ca și ale altor componente ale societății civile. Aproape nimeni nu dorea să-și asume responsabilitatea pentru asemenea măsuri de o duritate excepțională. În aceste circumstanțe, a început să se vorbească tot mai insistent despre înlăturarea Guvernului Ciorbea și organizarea de alegeri anticipate.

[...]

Pentru acces complet la articol vă rugăm să vă abonați.

comentarii
arhivă

Comentariile vor fi publicate doar după validarea acestora de către moderator. Nu vor fi publicate comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau la ură, precum și acuzații fără acoperire. Vă mulțumim!
comments powered by Disqus


articole
din aceeași categorie
arhivă

Încheiem, în numărul de față, scurtul „serial” dedicat situației bugetare a României la cumpăna anilor 1989-1990, în condițiile binecunoscute, determinate de dramatica schimbare de regim politic în România, schimbare pe care autorul acestei retrospective a trăit-o (și, îndrăznește să spună, cu o participare notabilă), la cea mai mare intensitate, în calitate de coordonator al emisiunilor Televiziunii Române în zilele de 22, 23 și 24 decembrie, în urmă cu 24 de ani („Revoluția română în direct”).

S-a reținut, credem, din „episodul” precedent că, practic, România s-a aflat la cumpăna anilor 1989-1990 fără un buget național. Înlăturarea regimului antedecembrist a produs nu numai o ruptură politică radicală cu stările de fapt dinainte de 15 decembrie 1989 (când a început mișcarea revoluționară din Timișoara), ci și o dezorganizare profundă a întregii activități economice și sociale.

Cel puțin două argumente vin în sprijinul ideii publicistice de a se evoca stările de fapt de la finalul anului 1989 dintr-o perspectivă să-i zicem „bugetară”: pe ordinea de zi a vieții politico-economice actuale se află procedura de adoptare a proiectelor de buget pentru anul viitor, numeroase experiențe în materie din trecutul mai îndepărtat și mai apropiat fiind folositoare și în prezent; împlinirea, în decembrie, a 24 de ani de când s-a pus capăt regimului totalitar în România.

Încheiem, în numărul de față, „serialul” dedicat împlinirii unui secol de la momentul întemeietor reprezentat de lansarea inițiativei privind organizarea primului Congres al economiștilor români. Încheiem, de fapt, un demers preliminar, deoarece – cum am „descoperit” pe parcurs – există un bogat material documentar (referitor la modul în care au înțeles și au acționat economiștii din țara noastră să se organizeze), material care își așteaptă „investigatorii”.

Atât anii marii crize mondiale, cât și perioada care a marcat intrarea României în ciclul revenirii la trendul dezvoltării „normale” au relevat necesitatea ca formele de organizare și afirmare profesională ale economiștilor să se adapteze condițiilor în continuă schimbare.

Pe măsură ce avansăm în investigațiile menite să descopere fapte și date referitoare la tentativele de unire a forțelor economiștilor români în vederea afirmării lor mai puternice în spațiul public intern și extern – ca vector al modernizării țării –, constatăm că merită să fie puse în discuție teme neidentificate la începutul demersului nostru. La câteva dintre acestea ne vom referi în „episodul” de față.

Împlinirea unui secol de la inițierea primului Congres al economiștilor români este, incontestabil, un foarte bun prilej de a evoca momente definitorii ale procesului de constituire a unei organizații profesionale, la scară națională, a economiștilor români. În același timp, este un moment extrem de favorabil pentru abordarea modalităților prin care comunitatea noastră profesională din prezent (2013) poate să acționeze – pe temelia unor valoroase tradiții – tot în forme organizate, coerente pentru realizarea unor obiective comune.

AGER, Banca Națională a României și, individual, unii colegi de breaslă s-au aplecat asupra momentului aniversar care poate constitui o mare oportunitate pentru regândirea modalităților de acțiune ale comunității economice din țara noastră în vederea afirmării ei ca o voce mai puternică, distinctă în întreaga societate actuală și din viitorul previzibil. Deocamdată, pe măsură ce tema este aprofundată în „Economistul”, constatăm că există încă prea multe „pete albe” care impun un efort mai mare de investigare a trecutului mai îndepărtat sau mai apropiat.

În timp ce, deopotrivă, retrospectivele și prospectivele pendulează între un trecut idealizat și un viitor ideal, realitățile prezentului readuc în prim-plan, fie și numai în sferele de activitate ale profesiei de economist (cu toate ramurile și... rămurelele ei), tema solidarității de breaslă.

„Serialul” dedicat împlinirii unui secol de la lansarea ideii de a se organiza primul Congres al economiștilor români a demarat în numărul precedent al revistei noastre sub semnul emblematic al personalităților care au declanșat generosul demers. Se încununa, astfel, o perioadă relativ îndelungată în care modernizarea economico-socială a României era, deopotrivă, cauza și efectul acțiunii unei comunități profesionale în continuă ascensiune, generatoare de valoare adăugată în științele, în instituțiile de învățământ și în practica nemijlocită din lumea afacerilor.

editorial Capitalul are roți, el vine singur dacă nu-i așternem gropi în față. Capitalul are roți și fuge ușor de un Stat-barieră. citește mai mult
analiticAți auzit de fractali? Ia uitați-vă la copaci! Ce vedeți? Niște structuri asimetrice, dar repetitive? Fractal este – potrivit definiției pe care o poate găsi oricine pe wikipedia – „o figură geometrică fragmentată sau frântă, care poate fi divizată în părți, astfel încât fiecare dintre acestea să fie (cel puțin) o copie miniaturală a întregului”. Termenul a fost introdus, în 1975, de Benoit Mandelbrot și provine din latinescul fractus, care înseamnă „fracturat” sau „spart”.
analiticÎn proiectul de buget pe anul 2016 al noului cabinet Dacian Cioloș, bugetul Serviciului Român de Informații (SRI) înregistrează o creștere spectaculoasă de aproape 20%, de la 1,55 miliarde lei în anul curent la 1,85 miliarde anul viitor. Această creștere bugetară extraordinară vine după o serie de impresionante creșteri succesive în cei doi ani precedenți, astfel încât din 2013 bugetul serviciului intern de informații sau de securitate a țării – sau, în orice caz, bugetul principalului serviciu interior de informații și securitate, că mai sunt câteva – a crescut cu nu mai puțin de 60%!
analiticSe discută, în ultimul timp, tot mai mult și mai insistent despre marile nereguli și abuzuri comise în procesul retrocedării bunurilor imobiliare (terenuri agricole, păduri, clădiri) naționalizate sau confiscate în timpul regimului comunist dictatorial. Pe măsură ce se înmulțesc dezvăluirile făcute de mass-media privind jaful nerușinat asupra patrimoniului național, crește nedumerirea și, totodată, indignarea opiniei publice autohtone, incapabilă să înțeleagă cum a fost posibil ca legi menite să repare marile nedreptăți, daunele (...)
Articole recomandate
Citește online varianta digitală
ECONOMISTUL nr. 16-17, 2016
Economistul 16-17, 14 octombrie 2016
Evenimente ASPES
Curs valutar
Social media
Alpha Bank
Alpha IMMpremier
Alpha IMMpremier
Alpha IMM Import-Export
Alpha IMM Import-Export
  • CECCAR
  • ASE
  • AFER
  • ROMSILVA
  • CAFR
  • BNR
  • ANAF
  • Curtea de Conturi
  • InterAgro
  • Catena
  • ICR
  • FNGCIMM
  • FRC
  • FRGC
  • Ministerul Economiei
  • SIF Banat-Crișana
  • AlphaBank
  • AOAR
  • PRO INVEST
  • Dignitas
  • The Money Channel
  • The Money Channel
  • Revista Audit Financiar
  • Revista PRACTICI DE AUDIT
  • Informația legislativă de care ai nevoie
  • Energy Report
  • Economia Online
  • Amfiteatru Economic
  • Œconomica
  • AIESEC
  • ASER
  • Hyperion
  • ISMB
  • Manpres
  • MailMan


rubrici ECONOMISTUL
Afaceri globale Am citit pentru dumneavoastră Business Cercetare, dezvoltare Dosar Finanțare Fonduri europene În dezbatere Macroeconomie Punctul pe I